Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 216/2015

Ședința publică de la 07 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ H______

Judecător D______ S_____ C______

Judecător D______ T_______ L___

Grefier L_____ V_____

Pe rol fiind soluționarea recursului civil privind pe recurent ___________________.

și pe intimat M_________ M_____ PRIN PRIMAR, intimat AGENȚIA DE F________ A ENERGIEI ELECTRICE SIBIU, intimat F.D.F.E.E. E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A., intimat C______ DE DISTRIBUȚIE MT-JT MEDIAȘ, având ca obiect servitute împotriva sentinței civile nr.574/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.

Cauza se soluționează în compunerea completului de mai sus față de împrejurarea că d-na judecător V______ C______ D_________ membru al completului de judecată Apel 4 , Fond Civil 1 și FC 1 se află în concediu medical și ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător D______ S_____ C______ conform planificării de permanență din data de 7.10.2015 - apeluri.

La apelul nominal făcut în ședința publică pentru recurentă se prezintă av. F______ R_____, pentru intimații F.D.F.E.E. E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A. și C______ DE DISTRIBUȚIE MT-JT MEDIAȘ se prezintă c.j. M____ P____, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea F.D.F.E.E. E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A. Sibiu.

Reprezentantul recurentei declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul intimaților F.D.F.E.E. E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A. și C______ DE DISTRIBUȚIE MT-JT MEDIAȘ declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză

Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Mediaș și trimiterea dosarului la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea recursului, reținerea spre rejudecare și anularea în totalitate a acțiunii formulate. Cu obligarea intimatelor a plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul recurentei arată că sentința pronunțată de Judecătoria Mediaș este un non sens, ea nereflectând deciziile impuse pe calea deciziei pronunțate în recurs în primul ciclu procesual, decizie care impunea instanței de la Mediaș să administreze toate probele care sunt necesare, pertinente și utile. Fără a oferi nici un fel de motivare se resping acele obiecțiuni și care până la urmă sunt deosebit de utile și care se impun a fi soluționate în vederea soluționării cauzei, obiecțiuni prin care să se pronunțe cine deține de fapt dreptul de proprietate asupra respectivei suprafețe de 33 m.p. atâta timp cât în cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert spune că într-adevăr terenul aparține în totalitate recurentei. Mai mut decât atât, un alt motiv de nelegalitate este că instanța se erijează într-o instanță de contencios administrativ întrucât absolut toată motivarea preluată de altfel în cel de al doilea ciclu procesual la Mediaș este luată motivarea instanței de fond. Această motivare se referă la nulitatea unor hotărâri de Consiliu Local prin care imobilul este trecut din domeniul public în domeniul privat, iar ulterior este vândut recurentei. Instanța civilă nu poate să constate acest lucru, ci doar instanța de contencios administrativ are aceste prerogative și mai mult decât atât hotărârile Consiliului Local nu au fost niciodată atacate de Instituția Prefectului, mai mult decât atât au trecut de controlul de legalitate, nu au fost atacate de către intimată cu toate că ar fi avut cel mai mare interes să atace hotărârile Consiliului Local și nici nu au fost revocate de chemata în garanție. Hotelurile se află deja în circuit și recurenta fiind cumpărător de bună -credință , ori în aceste condiții intimatele ar fi trebuit să cheme în judecată în mod direct pe chemata în garanție dacă s-a constatat că aceasta a vândut fără drept acel imobil.

Reprezentantul recurentei arată că este în al doilea ciclu procesual și C.p.c. așa cum a fost modificat se prevede că trimiterea în judecată se poate face încă odată așa încât nu vedere altceva decât ca instanța dacă nu se conformează deciziei date în recurs în primul ciclu procesual, atunci această cauză ar putea să fie trimisă încă odată la judecată pentru a nu priva părțile de o eventuală de cale de atac în principal.

În subsidiar, față de contractele de vânzare cumpărare, de hotărârile Consiliului Local, de extrasele CF care există la dosarul cauzei, față de faptul că nici intimatele și nici chemata în garanței nu fac dovada dreptului de proprietate asupra parcelei de 33 m.p. și după cum se poate observa nu există nici un extras CF care să individualizeze acea suprafață de 33 m.p. Solicită admiterea recursului în totalitate în modalitatea în care a fost făcut, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.

Reprezentantul intimatele pune concluzii de respingere a recursului întrucât motivele invocate sunt contrare și fără susținere și contrare domeniului energetic, să fie menținută sentința pronunțată de Judecătoria Mediaș ca fiind temeinică, legală având la bază lămuriri conferite de raportul de expertiză topo cadastrată și respectiv expertiza tehnică în domeniul energetic precum și cele două cercetări la fața locului.

Referitor la terenul pe care îl ocupă încăperea face precizarea că acea centrală termică nu a avut nici o legătură cu încăperea în care funcționează încă din anul 1954 PT 59 Gura Câmpului Mediaș.Încăperea în care a funcționat centrala este total diferită și nu colaborează și nu comunică cu încăperea în care funcționează postul de transformare. Încăperea în care funcționează postul de transformare este o încăpere tipică în România la data când s-au edificat centralele termice, anexat, s-a lipit doar un perete de centrala termică, un spațiu special amenajat cu două intrări, o intrare pentru echipa de intervenții și o intrare cu șină de cale ferată, cu introducerea sau scoaterea transformatorului din postul de transformare. Astfel de capacități energetice în anul 1954 nu se notau în Cartea Funciară. Legiuitorul prin Legea nr. 13 –legea energiei electrice art.16 dă intimatelor un drept de uz și servitute care în cauză nu se aplică întrucât nu au nici o legătură cu încăperea în care funcționează la ora actuală _________________. _____________________ transformare pe ambele intrări se face din domeniul public .

Referitor la reglementarea situației juridice a terenului pe care se situează capacitățile energetice existente la data intrării în vigoare art. art. 41 din Legea nr. 13/2007 modificată cu Legea nr.123/2012 art. 44 are următorul conținut „ terenurile pe care se situează instalațiile electrice de distribuție care alimentează un serviciu de utilitate publică existent la data intrării în vigoare sunt și rămân în proprietatea publică a statului”, ele nu trecute, sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

Se mai arată că în contractul de vânzare – cumpărare nr.628 paragraful 3 se specifică în mod explicit că numai terenul în suprafață de 91 m.p. este supus vânzării. Atât societatea de evaluare Romcontrol SA cât și Serviciul Administrativ Patrimoniu din cadrul Primăriei Mediaș au comunicat intimatelor, întrucât aceasta a notificat primăria despre existența postului de transformare că este lipită de acea clădire a centralei, o clădire care aparține intimatelor și a menționat faptul că acest spațiu a fost exclus de la vânzarea spațiului pe care-l ocupa centrala termică.

Mai mult decât atât arată faptul că capacitatea energetică împreună cu rețelele electrice de distribuție de 0,4 și 20 kilovolți, deci de medie și de joasă tensiune, fac parte dintr-o instalație electrică de utilitate publică. Tot în Legea nr. 13 se definește ce înseamnă instalația electrică de utilitate publică cu următorul conținut art. 3 ” instalația electrică din care se racordează și se alimentează cel puțin 2 utilizatori este o instalație electrică de utilitate publică”. În cauză postul de transformare PT 59 Gura Câmpului alimentează inclusiv încăperea reclamantului, școala generală din zonă, grădinița și 17 blocuri adiacente cartierului. În situația în care în mod eronat era supusă spre vânzare și încăperea în care a menționat că ea nu face parte integrantă din încăperea în care a funcționat centrala termică, acest lucru se făcea contrar prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile din domeniul public care sunt inalienabile, că nu pot fi vândute, insesizabile și imprescriptibile,iar în art. 2 se spune că toate actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor menționate sunt lovite de nulitate absolută. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice are interes inclusiv de către instanța de judecată

Reprezentantul intimatelor arătă faptul că în evidențele contabile a societății IRES Sibiu este menționată clădirea, încăperea respectivă care provine din investiții are număr de inventar și valoare de inventar, depune la dosar aceste înscrisuri. A invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și consideră că nu sunt încălcate și că acest spațiu nu a aparținut și nu aparține fostei centrale termice motiv pentru care proprietarul de drept Primăria Municipiului Mediaș nu putea să vândă un bun pe care nu-l avea evidențiat. Tot la dosar a depus un listing cu toate clădirile în care funcționarea posturile de transformare zidite sau aeriene pentru care intimata ar fi trebuit să plătească impozit, însă este scutită de impozit conform legii.

Reprezentantul intimatelor face încă odată precizarea dacă recurenta în mod eronat ar fi fost inclusă în spațiu de 32 m.p.acest spațiu intră sub incidența prevederilor art.41 din Legea 13 înlocuită cu Legea 123/2012 art.44, care se reglementează fără echivoc situația juridică a terenului.

Reprezentantul recurentei, în replică, arată că încăperea despre care face vorbire nu este o încăpere lipită de acea fostă centrală termică, ea face parte din aceeași clădire anterior anului 1989 nu deservea acest post de transformare, era o centrală termică de cartier și aceasta era puterea pe care o avea respectivul punct de transformare. Motivul pentru care se vând cei 91 m.p. și la dosar a depus și este întocmit un raport de expertiză de d –nul S________ la momentul la care a schimbat destinația din centrală termică în spațiu în clădire, birouri și hală industrială, la acel moment s-a constatat că suprafața construită excede suprafața de teren care se află sub construcție și tocmai de aceea expertul a venit a constatat că suprafața clădită excede cu o suprafață de 91 m.p. terenul cumpărat, motiv pentru care ulterior chemata în garanție emite și a doua hotărâre de Consiliu Local și vinde recurentei și această suprafață de 91 m.p. pentru a avea și acel teren de sub construcție, iar în al treilea rând dreptul de uz, este prevăzut de lege, dar nicăieri nu se spune că acest drept de uz trebuie să fie acordat gratuit și de aceea s-a și formulat această acțiune. A mai existat un alt dosar prin care s-a încercat să evacueze pârâtele din respectivul spațiu, acțiunea a fost respinsă, dar în accepțiunea recurentei nu poate fi obligată să-i acorde un drept de uz gratuit și plătind o chirie la nivelul orașului Mediaș de 200 euro pe lună .

Reprezentantul intimatelor, în replică, arată că conform HG 135 /2011 convențiile cadru privind plata unei chirii pentru spațiile în cauză se aplică doar capacităților energetice care sunt identificate după ______________________ hotărârii și respectiv a legii energiei, oare această capacitate energetică din anul 1954 îl contrazice pe reprezentantul recurentei cu documente depuse la dosar, a deservit nu numai centrala, ci întreg cartierul care s-a extins și ulterior ea a suportat diverse modificări.

TRIBUNALUL,

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 574

1. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr.574 din 2015 Judecătoria Mediaș a respins acțiunea formulată de reclamanta _______________ Mediaș împotriva pârâtelor S.C. Filiala de Distribuție și F________ a Energiei Electrice „E________ DISTRIBUTIE TRANSILVANIA SUD” S.A. (F____ B_____) și C______ de Distribuție MT- JT Mediaș, prin _____________________________________ Sud SA – SDEE Sibiu.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta _____________________________ Transilvania Sud SA – SDEE Sibiu, cu sediul în Sibiu, ________________-7 împotriva chematului în garanție M_________ Mediaș - prin Primar, cu sediul în Mediaș, _________________. 3, jud. Sibiu.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

2. Expunerea acțiunii

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 15 octombrie 2012, reclamanta _______________ cu sediul în Mediaș, _________________.1, jud. Sibiu și punct de lucru în Mediaș, ___________________.44, jud. Sibiu, a chemat în judecată pe pârâtele Agenția de F________ a Energiei Electrice Sibiu (AFEEE Sibiu) cu sediul în Sibiu, ________________-7;

_________________________ și F________ a Energiei Electrice „E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD” SA (FDEE B_____) cu sediul în B_____, ______________________.25, jud. B_____ și C______ de Distribuție MT-JT Mediaș, cu sediul în Mediaș, ______________, jud. Sibiu, solicitând instanței:

- să constate existența dreptului de uz, respectiv de servitute, al pârâtelor asupra unei

suprafețe de aproximativ 70 mp din imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF nr.xxxxxx situat administrativ în Mediaș,____________________ nr.44, jud. Sibiu;

- obligarea pârâtelor la plata unei chirii în cuantum de 200 EUR /lună, cu începere de

la data de 15.06.2010, data dobândirii dreptului de proprietate asupra întregii clădiri ;

- obligarea pârâtelor la încheierea unui contract de locațiune (convenție-cadru) având

drept obiect spațiul pe care îl ocupă transformatoarele în incinta clădirii proprietatea reclamantei, în caz contrar, să dispună evacuarea acestora din proprietatea sa;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că prin cumpărare a dobândit dreptul de

proprietate asupra spațiului în care își desfășoară activitatea în prezent, situat în Mediaș, ___________________. 44. La data de 05.12.2007 pe calea contractului autentic nr. 1730 a dobândit prin cumpărare de la M_________ Mediaș dreptul de proprietate asupra imobilului compus din centrală termică și teren în suprafață de 450 mp, înscris în CF xxxxx Mediaș, nr. top. 2355/7/41. Ulterior, deși a achiziționat în totalitate imobilul, a constatat lipsa unei suprafețe de 91 mp din terenul cumpărat. În vederea reglementării situației juridice a acestui teren, Consiliul Local Mediaș a emis hotărârea nr. 55/2010 prin care această diferență a fost compensată cu preluarea unei porțiuni de teren de 91 mp din domeniul public pe care au trecut-o în domeniul privat al municipiului Mediaș, fiind apoi vândută reclamantei potrivit contractului autentic nr. 628/15.06.2010. În această modalitate, susține reclamanta, a devenit proprietarul întregului imobil aflat în Mediaș, ___________________. 44.

În incinta spațiului ce face obiectul dreptului său de proprietate, o suprafață de aproximativ 70 mp este folosită în mod abuziv de către pârâte, în sensul că este amenajat un post de transformare.

S-a încercat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă, dar nu s-a ajuns la o înțelegere deoarece pârâtele au refuzat orice fel de compensație pentru folosința spațiului, nefiind de acord însă nici să-l evacueze.

Ulterior, reclamanta a promovat o acțiune în instanță pentru evacuarea pârâtelor și a echipamentelor deținute de acestea, însă cererea sa a fost respinsă. Anterior promovării prezentei acțiuni, s-a încercat din nou rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, a chemat pârâtele la conciliere directă, aceasta nu s-a realizat, pârâtele răspunzând că există hotărâre judecătorească cu privire la eventualele diferende dintre părți.

Mai arată reclamanta că așa după cum rezultă din economia art. 12 alin.4 din Legea 123/2012 „drepturile de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora” ceea ce înseamnă că per a contrario în cazul proprietății private se poate percepe plata unei chirii și a unei despăgubiri pentru limitarea dreptului de proprietate, fără nici un fel de excepție – fiind normă imperativă. Mai mult, arată reclamanta, dispozițiile art. 12 alin. 5-11 din Legea 123/2012 consacră dreptul proprietarilor de imobile afectate de drepturile de uz și servitute, în favoarea echipamentelor de electricitate, de a fi despăgubiți în mod echitabil, urmând ca întinderea drepturilor acordate ca justă despăgubire să fie stabilită de comun acord de către părți, ori dacă nu este posibil, de către instanța de judecată.

Apreciază reclamanta că suma pretinsă de 200 EUR/lună reprezintă o valoare rezonabilă pentru restrângerea exercitării prerogativelor dreptului său de proprietate, având în vedere că pe acest teren de 70 mp ar fi putut să edifice un magazin pentru prezentarea produselor proprii, magazin ce i-ar aduce un profit mai mare decât suma pretinsă.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertize și orice alte probe ce se vor dovedi utile și concludente cauzei.

În drept s-au invocat prev.art.12 alin.5-11 din Legea 123/2012, precum și dispozițiile art. 274 C.pr.civilă.

Atașat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus o ________ înscrisuri constând în extras CF, schiță, chitanță taxă judiciară și împuternicire avocațială.

3. Poziția pârâților și chematei în garanție

Pârâta _____________________________________ Sud SA Sibiu, pentru și în reprezentarea intereselor unității fără personalitate C______ de Distribuție Mediaș, a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție (filele 16 -19).

Prin întâmpinare pârâta a arătat că se opune admiterii acțiunii, pe considerentul că spațiul în care sunt montate echipamentele postului de transformare PT 59 Mediaș, nu a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, împrejurare ce rezultă din adresa Primăriei Mediaș nr. 17/04.01.2011.

Pârâta susține că prin adresa nr. 8688/2010 a notificat Primăria Mediaș asupra faptului că în spațiile ocupate de fostele centrale termice se află încăperi special amenajate pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor din zonă, realizându-se astfel prestarea către comunitate a unui serviciu de utilitate publică, reglementat prin art. 3 alin. 21 și alin. 53 din Legea 13/2007, așa încât reclamanta a dobândit dreptul de proprietate grevat de această sarcină conform art. 586 C. civil. Capacitatea energetică, în litigiu, respectiv PT 59 Mediaș a fost pusă în funcțiune în anul 1954 , fiind înregistrat ca mijloc fix sub nr. 23/04.03.1965. Spațiul a fost special construit odată cu edificarea centralei termice nr.5, având asigurat accesul direct de pe domeniul public fără a incomoda în vreun fel activitatea reclamantei. Aceste capacități energetice nu au fost evidențiate în CF întrucât la data edificării terenul era proprietatea statului, motiv pentru care legiuitorul prin art. 41 alin.4 din Legea 13/2007 (înlocuită cu Legea 123/2012) a prevăzut că „terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la _____________________ prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului”, reglementare menținută și în art. 44 din Legea 123/2012.

Mai arată pârâta că la baza edificării și exploatării acestei capacități energetice s-au aflat aceste dispoziții legale nefiind vorba despre nici un act sau acțiune de ocupare abuzivă, iar reclamanta nu putea dobândi mai multe drepturi decât predecesoarea sa, care la data punerii în funcțiune și până la vânzarea CT 5 Mediaș, nu a avut astfel de pretenții financiare. Practica judiciară și Curtea Constituțională prin Deciziile nr.167/2004, 163/2007, 1066/2009, 1395/2009 și 805/2009 sunt în sensul că pot primi despăgubiri proprietarii ai căror terenuri sunt afectate de capacități energetice, după _____________________ Legii 13/2007.

Conclusiv, pârâta susține că pretențiile reclamantei sunt nejustificate, iar în privința evacuării există o hotărâre judecătorească, dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care cererea acesteia a fost respinsă. Analizând jurisprudența CEDO, sub acest aspect, pârâta consideră că nu se poate reține existența unei atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantei, date fiind condițiile în care a dobândit dreptul de proprietate și a caracterului de utilitate publică a serviciului pe care pârâta îl prestează în folosul comunității locale, Sunt invocate hotărârile pronunțate în cauzele „Meleacher și alții împotriva Austriei”, „Sporring și Lonnroth împotriva Suediei”, „C_____ și alții împotriva României”, „ Dăngulea, D_________ și D______ împotriva României”, „James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei” unde s-a arătat că nu poate fi vorba de încălcarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută, într-un anumit context politic, economic, social și dacă răspunde unei „utilități publice” așa după cum prevede art. 1 din Protocolul 1 din Convenție, aparținând chiar unei categorii mai restrânse de persoane.

În drept, s-au invocat prev. art. 144 din HCM 2763/1968, D 70/1950, OUG 63/1998, HG 867/2003, Legea 13/2007; art. 242 C. pr. civilă.

Pârâta ____________________________________ Sud SA Sibiu a chemat în garanție M_________ Mediaș - prin Primar (fila 19) pe considerentul că Primăria Mediaș prin adresa nr. 8688/2010 a fost notificată privind existența în CT 5 a unei încăperi în care sunt montate echipamente electrice din PT 59.

Pârâta a atașat întâmpinării și cererii de chemare în garanție următoarele înscrisuri: notificare, fișa mijlocului fix, adresele nr. 7621/30.07.2010 și 17/04.01.2011 emise de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Mediaș, aviz de racordare, sentința civilă nr. 1332/C/2011 a Tribunalului Sibiu.

Pârâta _________________________ a depus întâmpinare, fila 45 dosar, și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive pe considerentul că singurul spațiu pe care îl utilizează în Mediaș este cel situat pe ____________________________ .C .B_______ nr.5, așa încât nu există nici un temei în baza căruia să fie obligată la plata unei chirii pentru un spațiu pe care nu îl folosește.

În drept, s-au invocat prev. art.115, art. 137, art. 242 alin. 2 C. pr. civilă.

În probațiune a depus lista imobilelor aflate în deținerea filialei de furnizare a energiei electrice.

Chemata în garanție M_________ Mediaș prin Primar a formulat întâmpinare ( fila 54) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție motivat de faptul că în cauză nu există nici un fel de raport cu pârâta FDEE E________, iar faptul că aceasta ar putea cădea în pretenții nu are nici un fel de legătura cu chemata în garanție, neexistând un raport contractual sau legal în temeiul căruia ar putea răspunde în situația în care furnizorul de servicii de utilitate publică nu și-a reglementat situația echipamentelor, deși îl deține din anul 1954.

Pe fondul cauzei, în opinia sa, municipiul Mediaș nu a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare și spațiul în care se află echipamentele, reclamanta fiind informată cu privire la obiectul vânzării potrivit specificațiilor cuprinse în caietul de sarcini care a stat la baza valorificării bunului, fiind evident faptul că spațiul afectat PT 59 nu a făcut obiectul înstrăinării, și ca atare, aceasta nu poate invoca nici un titlu asupra acestui spațiu și cu atât mai puțin să aibă alte pretenții de la furnizorul de servicii de utilitate publică. Mai mult, în dosar XXXXXXXXXXXXX prin sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a consacrat în mod irevocabil faptul că M_________ Mediaș nu a înstrăinat și PT 59, nefiind îndeplinite condițiile evacuării furnizorului de servicii.

În drept, s-au invocat prev. art. 115-118 C. pr. civilă.

Pârâta E________ Distribuție Transilvania Sud SA Sibiu a formulat răspuns la întâmpinarea chematei în garanție (fila 58) apreciind că punctul de vedere al acesteia este confuz față de prevederile legale din domeniul energiei electrice și raportat la susținerile acesteia precum că nu a înstrăinat spațiul în care se află montate echipamentele PT 59.

Pârâta _____________________________________ Sud SA- filiala B_____ nu a depus întâmpinare.

4. Concluziile instanței de fond.

a) Desfășurarea procedurilor judiciare

În primul ciclu procesual, instanța a efectuat la cererea părților o expertiză topografică

și una energetică. După analizarea probelor, prin sentința civilă 407/27.03.2014, a respins acțiunea reclamantei, a admis excepția calității procesuale pasive a pârâtei _________________________ – Agenția FEE Sibiu și în consecință a respins aceeași acțiune a reclamantei îndreptată împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. De asemenea a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta _____________________________ Transilvania Sud SA – SDEE Sibiu, împotriva chematei în garanție M_________ Mediaș prin Primar.

Prin sentința civilă 657/10.12.2014 Tribunalul Sibiu a admis recursul declarat de _______________ , a casat sentința 407/2014 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În al doilea ciclu procesual, __________________ formulat la termenul din 4 martie 2015 obiecțiuni privitor la expertiza topografică, pe care instanța le-a respins. La același termen instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției de F________ a Energiei Electrice Sibiu

La data de 16.03.2015 instanța a efectuat din oficiu o cercetare la fața locului.

b) Situația de fapt

Potrivit extrasului de carte funciară, reclamanta este proprietarul imobilului înscris în CF nr107222 Mediaș, imobil situat administrativ în Mediaș, ___________________. 44, constând în spațiu pentru birouri firmă și depozit cu teren în suprafață de 541 mp. În acest spațiu funcționează un post de transformare energie electrică destinat consumatorilor din zona respectivă a municipiului Mediaș.

Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat să se constate existența dreptului de uz și de servitute și în consecință pârâtele să fie obligate la plata unei chirii lunare de 200 EUR și să fie obligate la încheierea contractului de închiriere.

Potrivit celor menționate de către expertul în domeniul energetic acest post de transformare aparține pârâtelor _____________________________________ Sud FDEE și SDEE Sibiu; postul trafo (PT59) cu rețelele LES de 20KV sunt parte a sistemului electroenergetic și a unei rețele electrice de distribuție de interes public, aflându-se în deținerea, exploatarea și întreținerea exclusivă a celor două pârâte care sunt operatorii licențiați de distribuție.

La originea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei stau două contracte de vânzare - cumpărare încheiate în formă autentică cu autoritatea locală M_________ Mediaș - prin Primar.

Prin contractul nr. 1730/05.12.2007, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului centrală termică și teren în suprafață de 450 mp, situat în intravilanul mun. Mediaș, ___________________, înscris inițial în CF nr.xxxxx Mediaș, A4, nr. top. 2355/7/41. Mai înainte de vânzare, imobilul a făcut parte din domeniul privat al Municipiului Mediaș .

Ulterior, în cursul anului 2009, pe baza adeverinței și a celorlalte certificate eliberate de autoritatea locală, se rectifică destinația spațiului din centrală termică în spațiu pentru birouri firmă și depozit. Cu această ocazie s-a efectuat o documentație tehnică în care se evidenția că suprafața măsurată a parcelei cu nr. top. 2355/7/41 era de 449 mp, în schița aferentă fiind indicată și ___________________ care se află transformatorul electric.

La data de 25 ianuarie 2010 prin Hotărârea Consiliului Local Mediaș nr. 5/2010, la cererea reclamantei, autoritatea locală aprobă dezmembrarea imobilului înscris în CF Mediaș nr.xxxxxx(nr. vechi xxxxx) prin care terenul aparținând domeniului public al mun. Mediaș se dezmembrează în două corpuri funciare distincte 2063/1/2/1/1 teren de construcții în suprafață de 284.993 mp și nr. top. 2063/1/2/1/2 teren de construcții în suprafață de 91 mp, pe această din urmă parcelă aflându-se și postul trafo în litigiu.

Prin hotărârea nr. 55/29.03.2010 a Consiliului Local Mediaș, se aprobă trecerea parcelei de teren în suprafață de 91 mp din domeniul public în domeniul privat al Mun. Mediaș, pentru ca apoi, în data de 15 iunie 2010, imobilul constituit distinct sub nr. top. 2063/1/2/1/2 teren de construcții în suprafață de 91 mp să fie vândut reclamantei pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică cu nr. 628 .

Așa după cum rezultă din cuprinsul acestui contract, și de altfel, după cum s-a stabilit cu puterea lucrului judecat și prin sentința civilă nr.1332/C/2011 a Tribunalului Sibiu, obiectul acestei vânzări l-a constituit exclusiv terenul nu și edificatul existent constând în postul trafo.

Ulterior, pe baza unui act autentic de comasare, reclamanta a procedat la alipirea celor două parcele asupra cărora devenise proprietar, nr. top.2355/7/41 și nr. top.2063/1/2/1/2, primind nr. de foaie funciară și cadastral nou, respectiv nr. xxxxxx, suprafața rezultată din comasare fiind de 541 mp.

c) Soluția instanței de fond

Față de împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 628, mai precis la paragraful 3, se specifică în mod explicit că se vinde numai imobilul teren în suprafață de 91 mp, înseamnă că reclamanta nu este și proprietarul postului trafo aparținând pârâtelor, iar în privința terenului aferent acestui edificat, delimitat în schița întocmită de către expertul topograf, având dimensiunile – la stradă de 7,40 m; în adâncime lățimea pe o latură de 4,45 m, respectiv 4,58 m; iar pe latura din spate o lungime de 7,43 m, deci aproximativ 33 mp, instanța constată că la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare a parcelei de 91 mp, erau în vigoare prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007 care statua faptul că „terenul pe care se situează rețelele electrice de distribuție la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului”. Legea 13/2007 a intrat în vigoare la data de 22.02.2007 și așa după cum rezultă din expertiza energetică postul trafo a preexistat acestei date. Ca atare, terenul aferent constituia în virtutea legii proprietatea publică a statului și nu al unității administrativ – teritoriale reprezentate de M_________ Mediaș, așa încât, potrivit art. 9 din Legea 213/1998 era necesară o hotărâre de guvern și nu a autorității locale (hot.nr.251/2008 pe baza căruia s-a intabulat M_________ Mediaș - conform mențiunilor din extrasul CF , pentru a opera în mod legal transferul dreptului din proprietatea statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Potrivit art. 11 din Legea 213/1998 bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate; insesizabile și imprescriptibile, iar conform alin. 2 al aceleași dispoziții legale, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. 1, privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.

Prin urmare, înstrăinarea terenului către reclamantă s-a realizat cu încălcarea acestor dispoziții legale, așa încât, actul pe baza căruia s-a intabulat cu drept de proprietate prin cumpărare și pentru terenul aferent postului trafo aparținând pârâtelor este lovit de nulitate absolută, ceea ce înseamnă că nu poate produce în mod legal nici un fel de efecte juridice mai în ceea ce privește porțiunea de teren destinată uzului public și afectată edificatului aparținând pârâtelor.

Nulitatea absolută poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată, inclusiv instanța de judecată. Pe de altă parte, nulitatea poate fi invocată și pe cale de excepție și anume în mod indirect, atunci când instanța analizează caracterul fondat și întemeiat al acțiunii deduse judecății. Atâta timp cât reclamantul se prevalează de un document ce încalcă în mod evident constituția României, instanța nu poate face abstracție de acest aspect. Ar însemna ca în baza acestui act, un terț să fie prejudiciat, deși dispozițiile legale îl apără în ce privește exercitarea drepturilor sale. Argumentul reclamantei este că hotărârea Consiliului Local nu a fost atacată, este definitivă, iar dreptul său de proprietate este intabulat în cartea funciară. Însă, dacă toate aceste acte au la bază o ,,eroare’’ de aplicare a legii, cel puțin, cum ar putea instanța să le recunoască valabilitatea și opozabilitatea față de un terț și să-l oblige pe acesta la plata unor sume de bani nedatorate conform legii ?

Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea formulată și în consecință și cererea de chemare în garanție a Municipiului Mediaș prin Primar.

5. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ___________________. Mediaș solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării probei cu suplimentul la expertiza topografică, probă formulată în fața instanței de fond, dar respinsă de aceasta, iar în subsidiar, modificarea în parte în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că, nici în faza rejudecării fondului, instanța nu a ținut cont de probele administrate, respectiv de înscrisurile și expertiza topografică ce dovedesc faptul că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra (cel puțin) a terenului pe care se află PT 59 Mediaș, post de transformare ce aparține intimatelor-pârâte.

Recurenta susține că, deși instanța care a dispus prima casare în cauză a dispus că trebuie puse în discuție toate elementele probatorii necesare unei juste soluționări, instanța de fond care a rejudecat cauza a hotărât să respingă obiecțiunile pe care reclamanta le avea la raportul de expertiză tehnică fără a motiva această hotărâre.

În recurs se arată că răspunsul la obiecțiunile formulate era foarte important în stabilirea adevărului în cauză întrucât, prin acestea se cerea expertului să indice exact cui aparține proprietatea încăperii de 33 mp în care se află punctul de transformare în litigiu, împrejurare nelămurită de expert și care contravine faptului că reclamanta este proprietara terenului, împrejurare necontestată de celelalte părți.

Cererea de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare are la bază faptul că motivarea respingerii acțiunii pe nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și a hotărârii de consiliu local în baza căruia acesta a fost încheiat contravine tuturor principiilor de drept civil, precum și principiului contradictorialității întrucât:

- Instanța civilă nu avea prerogative pentru a se pronunța asupra unui act administrativ și, mai ales, în lipsa unei cereri în acest sens, situația în care nu se putea pronunța nici instanța de contencios administrativ;

- Deși instanța recunoaște că dreptul de proprietate asupra terenului s-a transmis către reclamantă, respinge în totalitate acțiunea civilă formulată;

- Hotărârea consiliului local care nu a fost atacată de prefect în baza controlului de legalitate este valabilă, este în ființă și continuă să producă efecte juridice;

- Reclamanta este un cumpărător de bună-credință, iar pârâtele trebuiau să se desocotească, după admiterea acțiunii, cu chematul în garanție care ar fi înstrăinat fără drept un bun proprietatea statului;

- Se susține că se impune trimiterea spre rejudecare întrucât instanța de rejudecare nu a rezolvat niciuna dintre problemele indicate de instanța de recurs în prima decizie de casare, iar soluționarea fondului de către instanța investită cu calea de atac ar priva părțile de o cale de atac.

În drept se invocă art.282 și urm. și art. 274 Cod proc.civ.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. Filiala de Distribuție și F________ a Energiei Electrice „E________ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD” S.A. - SDEE Sibiu a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și contrar legislației din domeniul energetic, Legea nr.13 din 2007 și, ulterior, Legea nr.123 din 2012, care prevede că întreaga capacitate energetică este parte a sistemului energetic național pentru că asigură un serviciu public, alimentând consumatorii casnici din zonă, între care se află reclamanta, o școală și 19 blocuri de locuințe.

De altfel, intimata susține că în contractul de vânzare-cumpărare se indică expres că se vinde numai terenul, iar prin adresa nr.7621 din 30.07.2010 chematul în garanție a menționat expres că spațiul în cauză a fost exclus de la vânzare. Această încăpere a fost edificată în 1954 și face parte din domeniul public al statului care este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil potrivit art.11 din Legea nr.213 din 1998. Acest text legal prevede că actele juridice încheiate cu încălcarea alin.1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută. În plus, chematul în garanție și evaluatorul au exclus de la evaluare și, implicit, de la vânzare, încăperea în care funcționează PT 59 Mediaș.

În întâmpinare se mai invocă și art.41 din Legea nr.13 din 2007 care prevede că „terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție, existente la _____________________ prezentei legi, sunt și rămân în proprietatea statului”, iar reglementarea a fost menținută și prin art.44 din Legea nr.123 din 2012.

Chematul în garanție, M_________ Mediaș a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât casarea cu trimitere, care reprezintă cererea principală a recurentei, nu se poate dispune decât o singură dată, deci nu mai este posibilă în acest caz.

Pe fondul cauzei, intimatul arată că la înstrăinarea imobilului către reclamantă a fost exclus spațiul ocupat de punctul de transformare, împrejurare care a fost adusă la cunoștința cumpărătoarei potrivit specificațiilor cuprinse în caietul de sarcini care a stat la baza valorificării bunului.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție susține că trebuia respinsă în orice situație întrucât, chiar dacă pârâta ar cădea în pretenții, nu există niciun raport contractual sau legal în temeiul căruia chematul în garanție ar putea răspunde.

6. Considerentele instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

În cartea funciară nr107222 Mediaș, în care se află înscris imobil situat administrativ în Mediaș, ___________________. 44, constând în spațiu pentru birouri firmă și depozit cu teren în suprafață de 541 mp, dreptul de proprietate aparține reclamantei. În acest spațiu funcționează un post de transformare energie electrică destinat consumatorilor din zona respectivă a municipiului Mediaș. Imobilul a fost dobândit prin cumpărare de către reclamantă de la chematul în garanție, M_________ Mediaș - prin Primar.

Pentru a se transmite proprietatea asupra acestui imobil au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare. Prin primul contract, încheiat sub nr. 1730/05.12.2007, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului centrală termică și teren în suprafață de 450 mp, situat în intravilanul mun. Mediaș, ___________________, înscris inițial în CF nr.xxxxx Mediaș, A4, nr. top. 2355/7/41. Înainte de vânzare, imobilul făcea parte din domeniul privat al Municipiului Mediaș. Întrucât situația juridică a terenului nu corespundea cu cea de fapt, prin hotărârea nr. 55/29.03.2010 a Consiliului Local Mediaș, s-a aprobat trecerea parcelei de teren în suprafață de 91 mp din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Mediaș, iar la 15 iunie 2010, imobilul constituit distinct sub nr. top. 2063/1/2/1/2 teren de construcții în suprafață de 91 mp, a fost vândut reclamantei pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică cu nr. 628 din 2010.

Urmare a faptului că reclamanta a dobândit prin ultimul contract de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului de 91 mp pe care se află punctul de distribuție și transformare energie electrică și s-a întabulat în CF cu acest titlu, prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat pârâtei plata unei chirii lunare și obligarea la încheierea contractului de închiriere.

În ceea ce privește spațiul, camera de 33 mp în care se află efectiv echipamentele energetice se observă că însăși reclamanta acceptă, în final, că nu este prorpietară asupra acesteia. Din toate documentele existente la dosarul cauzei și, în special, din contractul de vânzare-cumpărare nr.628 din 2010 rezultă cu certitudine că obiectul acestui contract l-a constituit doar terenul de 91 de mp, nu și construcțiile edificate pe acesta. În acest context, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei de efectuare a unui supliment la expertiza tehnică topografică întrucât acest aspect rezultă cu claritate din actele încheiate între părți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare și actele anterioare acestuia.

Ca urmare, motivul de recurs prin care se solicită casarea și trimiterea spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului este neîntemeiat și va fi respins. În plus, cererea de casare cu trimitere spre rejudecare este și inadmisibilă întrucât, în cauză, s-a dispus o dată casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, iar a doua soluție de casare cu trimitere nu se mai poate dispune. Dacă instanța de recurs ar fi apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, ar fi putut reține cauza în acest scop, dar am arătat deja că suplimentarea probelor asupra aspectelor invederate de reclamantă nu se impune acestea fiind clarificate prin probatoriul deja administrat.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la admiterea doar în parte a acțiunii pentru că reclamanta a dovedit că este proprietară asupra terenului pe care este edificat punctul de transformare a energiei electrice, tribunalul apreciază că și acesta este neîntemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut nulitatea absolută a actelor juridice care au dus la transmiterea dreptului de proprietate al terenului de 91 de mp către reclamantă întrucât, potrivit dispozițiilor legii energiei electrice, Legea nr. 13/2007, în vigoare la data emiterii hotărârii de consiliu local și a contractului de vânzare-cumpărare, „terenul pe care se situează rețelele electrice de distribuție la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului”.

Fiind vorba despre proprietatea publică a statului, orice act întocmit de autoritatea publică locală este, potrivit art. 11 din Legea 213/1998, lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată chiar și din oficiu de instanță, așa cum s-a și întâmplat în cauză.

Recurenta a invocat încălcarea dreptului său la apărare și al principiului disponibilității față de faptul că instanța a reținut nulitatea absolută a hotărârii de consiliu local și a contractului nr. 628 din 2010 fără să pună acest aspect în discuție, fără a fi competentă și fără ca vreuna dintre părți să fi formulat o cerere în acest sens.

Susținerile recurentei nu sunt întemeiate.

Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a fost invocată pentru prima oară în primul ciclu procesual în care, într-adevăr nu au fost puse în discuție, motiv pentru care s-a și dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, deci au fost puse în discuție aceste aspecte la rejudecare, iar recurenta a putut să formuleze apărări față de acestea. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și chiar de instanță din oficiu, așa cum s-a întâmplat în cauza de față, în orice stadiu al pricinii și, fiind vorba de constatare a nulității unui act pe cale de excepție, aceasta putea fi constatată și de către instanța civilă.

Pentru toate aceste motive, întrucât reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra punctului de transformare a energiei electrice, ci doar asupra terenului, dar și acesta printr-un act lovit de nulitate absolută, recursul este neîntemeiat și, în baza art.312 Cod proc.civ. va fi respins și se va menține sentința atacată.

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă ___________________. Mediaș împotriva sentinței civile nr. 574/2015 a Judecătoriei Mediaș, pe care o păstrează.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

C______ H______ D______ S_____ C______ D______ T_______ L___

Pl.din instanță

semn.cf.art.426 al.4 N.C.P.C.

PREȘEDINTE TRIBUNAL

C_____ E____ G_______

Grefier,

L_____ V_____

Red.Tehnored. C.H. 9.11.2015.

Ex.2

J.f.L. A_______