ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMISOARA OPERATOR 2928

SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ nr. 1377

Ședința publică din 22 octombrie 2013

P_________: D______ C____

JUDECĂTOR: C______ R______

JUDECATOR: M____ L______

GREFIER: O_____ IOȚCOVICI

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta ___________________. A___ și pârâtul M_________ A___, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 164/A/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat T_____ M___, în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind reprezentantul pârâtului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile părților au fost declarate în termenul prevăzut de lege și au fost timbrate conform mențiunii cu care au fost citate.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus prin registratura instanței următoarele: la data de 14.10.2013, întâmpinarea formulată de către reclamantă, însoțită de un set de înscrisuri în copie, constând în adresa Municipiului A___ emisă către Primarul Municipiului A___, Decizia de respingere a acordului de mediu nr. 10.043/06.08.2010 întocmită de Agenția pentru Protecția Mediului A___, extras din stenograma ședinței Consiliului Local al Municipiului A___ din 14.12.2006, articol din ziarul „Glasul Ardealului” publicat în cursul lunii iunie 2012 și răspunsul Poliției Municipiului A___ – Biroul Ordine Publică adresat societății reclamante la data de 09.08.2013. Totodată, s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 34,50 lei împreună cu timbru judiciar de 0,15 lei, conform mențiunii cu care a fost citată.

De asemenea, se constată înregistrate la registratura instanței, la data de 21.10.2013, întâmpinare comunicată în 2 exemplare de către pârât (înscris calificat de instanță, ca fiind concluzii scrise, în raport de data depunerii la dosar și de prevederile art. 308 alin. 2 C.pr.civ.) și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 29,50 lei împreună cu timbrul judiciar de 0,15 lei, potrivit mențiunii de pe citația emisă pe seama acestuia.

Reprezentanta reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială. Acesteia i se comunică un exemplar al înscrisului formulat în apărare de către instituția pârâtă.

În cursul dezbaterii cauzei se prezintă consilier juridic H_____ F_________, în reprezentarea pârâtului.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta reclamantei arată că înțelege să susțină recursul părții pe care o reprezintă, astfel cum a fost formulat, solicitând instanței admiterea acestei căi de atac, modificarea deciziei atacate și, în consecință, să dispună constituirea dreptului de servitute și uzufruct la parcarea C_______ și construcțiile proprietatea privată a societății. Totodată, solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, menționând că până la închiderea dezbaterilor în prezenta cauză va depune la dosar chitanța doveditoare.

Raportat la solicitarea din acțiunea promovată, învederează că cesionarea terenului este înscrisă în cartea funciară a terenului în litigiu și respectă condițiile stabilite prin H.C.M.L. A___ și hotărâre judecătorească.

Considerând că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 758, 759 și 761 din Noul Cod civil, reprezentanta reclamantei arată că în mod corect s-ar dispune constituirea dreptului de servitute și uzufruct, astfel cum a solicitat.

Reprezentanta pârâtului, după ce i se comunică un exemplar al întâmpinării reclamantei, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat și respingerea recursului reclamantei, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate în cererea de recurs și, respectiv, în cuprinsul înscrisului prin care și-a formulat apărarea, depus la dosar.

Având cuvântul cu privire la recursul pârâtului, reprezentanta reclamantei, solicită ca acesta să fie respins, ca nefondat, pentru argumentele din cuprinsul întâmpinării.

În vederea dovedirii cheltuielilor de judecată solicitate, d-na avocat depune la dosar chitanța nr. 34/22.10.2013 eliberată pentru suma de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7167/28.06.2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ___________________. A___, în contradictoriu cu pârâtul M_________ A___ și a obligat pârâtul să efectueze lucrări prin care să asigure accesul, inclusiv cu autovehicule, la terenul concesionat reclamantei, înscris în C.F. nr. xxxxx A___, având nr. top. 1396/1/1/3, pe suprafața indicată în raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert L____ V_____ în dos. nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei A___ sub denumirea „acces auto propus”; de asemenea, a obligat pârâtul să reamplaseze bariera destinată controlului accesului cu autovehicule în ștrandul Neptun într-un punct în care să nu afecteze accesul, inclusiv cu autovehicule, la terenul concesionat reclamantei, înscris în CF nr. xxxxx A___, având nr. top. 1396/1/1/3 și a respins cererea pentru rest, ca nefondată. Pârâtul a mai fost obligat să achite reclamantei suma de 1 797,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la 14 iulie 2005, între părți a intervenit, pe calea hotărârii judecătorești, un contract de concesiune având ca obiect un teren în suprafață de 8.108 m.p., înscris în CF nr. xxxxx A___, având nr. top. 1396/1/1/3 (pentru 7068 mp) și 1396/1/1/10 (pentru 1040 mp.), cu conținutul defipt de HCLM A___ nr. 357/2004.

Conform considerentelor sentinței civile nr. 999/2005 a Tribunalului A___, contractul de concesiune în discuție a avut drept premisă (valorificabilă în condițiile H.C.L.M. A___ nr. 272/2007), două contracte de locațiune și un contract de participațiune, acesta din urmă încheiat pentru derularea de activități rentabile din amenajarea, întreținerea și exploatarea parcării din incinta ștrandului Neptun și din amenajarea ca parcare a unui alt teren.

Prima instanță a reținut, din declarațiile martorilor și din constatările raportului de expertiză, că, în anul 2010, pârâtul a modificat ___________________________ din A___, edificându-se, printre altele, un sens giratoriu, parcare și bariere pentru accesul pietonal, respectiv pentru accesul cu autovehicule (acestea din urmă într-un amplasament diferit față de situația până atunci existentă); accesul la terenul deținut de reclamantă în concesiune, cu destinația de parcare, a fost blocat prin amenajarea unui spațiu ce nu are destinația de trecere, ci de spațiu verde, mărginit cu borduri.

Judecătoria a apreciat că acțiunea reclamantei este fondată în parte, reținând că reclamanta și-a modificat de mai multe ori petitul, modificare la care partea adversă nu s-a opus; așa fiind, în conformitate cu art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, a avut în vedere cele cerute la termenul din 11.11.2010, nefiind însă primite cu titlu de petite cele cerute prin concluziile scrise, acestea depășind și cadrul modificărilor ulterioare.

Terenul în discuție face parte din domeniul public și este concesionat reclamantei, raportul juridic dintre părți născându-se în baza sentinței civile nr. 999/2005 a Judecătoriei A___ și fiind circumstanțiat de H.C.L.M. A___ nr. 272/2004 și H.C.L.M. A___ nr. 357/2004; întrucât acestea din urmă se referă la „exploatarea bunului concesionat, conform destinației stabilite prin contract” (art. 7 alin. 5 din anexa la H.C.L.M. A___ nr. 357/2004) și întrucât obligațiile reciproce dintre părți, la a căror aducere la îndeplinire și-a dat concursul forța coercitivă a statului, prin hotărârea judecătorească din 2005, au avut drept premisă de fapt existența unui contract de asociere în participațiune pentru exploatarea unei parcări, se impune a se concluziona că terenul amenajat drept parcare s-a concesionat în scopul exploatării, de către reclamantă, a unei astfel de activități.

Prima instanță a constatat că pârâtul are față de reclamantă obligații ex contractu, printre altele și cea relevantă în litigiu, respectiv cea instituită de art. 8 alin. 1 din anexa la H.C.L.M. A___ nr. 357/2004: „să nu îl tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din prezentul contract”.

Acesta fiind cadrul obligațional dintre părți și date fiind cele deduse judecății, prima instanță a apreciat că sunt irelevante în prezenta cauză atât argumentele reclamantei, cât și apărările pârâtului grefate pe pretinsa neconformare, respectiv conformare, la norme referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcții, acestea fiind menite să asigure controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții (așa cum indică implicit art. 29 din L. nr. 50/1991, republicată), nepertinente așadar în prezentul litigiu.

Cu privire la solicitarea de stabilire, în favoarea reclamantei, „a unui drept de uzufruct (...) asupra căilor de acces” și solicitarea de obligare a pârâtului „să asigure și să garanteze folosința dreptului de servitute la Parcarea C_______ și construcțiile societății”, se observă că aceste pretenții, oricum ar fi ele formulate, au ca finalitate dezmembrarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF xxxxx A___, finalitate căreia i se opune atât împrejurarea de fapt că întreg terenul (inclusiv parcelele cu nr. top. 1396/1/1/3 și 1396/1/1/10) aparține unui singur proprietar, pârâtul M_________ A___, căruia nu-i este opozabil (în sensul propriu drepturilor reale) titlul reclamantei, de concesiune, cât și împrejurarea de drept, consacrată de art. 11 din Legea nr. 213/1998, ce consacră inalienabilitatea bunurilor din domeniul public, motiv pentru care aceste solicitări au fost respinse.

Totuși, în baza art. 8 din alin. 1 din anexa la H.C.L.M. A___ nr. 357/2004 coroborat cu sentința civilă nr. 999/2005, reclamanta este creditoarea unei obligații de a nu face, ce incumbă pârâtului, în concret și față de conținutul raportului juridic dintre părți, mai sus arătat, de a nu fi tulburată în exercițiul exploatării spațiului concesionat în scopul amenajării unei parcări. Or, atât blocarea efectivă a accesului cu autovehicule, cât și amplasarea unei bariere menite să asigure colectarea unei taxe, chiar dacă se intenționează utilizarea parcării reclamantei, nu cea amenajată de pârât, sunt fapte contrare obligațiilor acestuia din urmă.

D____ pentru care, văzându-se și art. 1075 și art. 1076 Cod civil, a fost obligat pârâtul, ca, în repararea prejudiciului creat prin încălcarea obligației de a nu face și văzându-se și cererea reclamantei să efectueze lucrări prin care să asigure accesul, inclusiv cu autovehicule, la terenul concesionat reclamantei, înscris în CF nr. xxxxx A___, având nr. top. 1396/1/1/3, pe suprafața indicată în raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert L____ V_____ în dos. nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei A___ sub denumirea „acces auto propus”, precum și să reamplaseze bariera destinată controlului accesului cu autovehicule în ștrandul Neptun într-un punct în care să nu afecteze accesul, inclusiv cu autovehicule, la terenul concesionat reclamantei, înscris în CF nr. xxxxx A___, având nr. top. 1396/1/1/3.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul M_________ A___, reprezentat prin Primar, solicitând instanței de control judiciar casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor aspectelor.

În motivare, apelantul a arătat că i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, prin necomunicarea obiecțiunilor la expertiză depuse la termenul din 21 iunie 2011, către expert, motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei, mai ales că, după răspunsul la aceste obiecțiuni, dorea să solicite efectuarea unei contraexpertize judiciare.

În al doilea rând, instanța nu a analizat probatoriul administrat, apreciind ca nepertinentă autorizația executării lucrărilor de construcție. Prima instanță trebuia să analizeze legalitatea autorizației nr. 24/2010, iar, dacă s-ar fi constatat nelegalitatea acestei autorizații, se putea dispune desființarea construcțiilor astfel edificate.

Instanța de fond nu a analizat apărările pârâtei, respectiv că terenul și construcția la care se face referire se afla amplasate în incinta Ștrandului Neptun – aspect necontestat și susținut prin sentința civilă nr. 281/2008 a Tribunalului A___, rămasă irevocabilă.

A apreciat că, prin sentința atacată, s-a creat o discriminare între comercianți, întrucât cu toții dețin terenuri în incinta Ștrandului Neptun, cu toții au asigurat accesul în mod gratuit, atât deținătorii, cât și angajații lor, accesul publicului se face pentru toți în conformitate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare a serviciului public Zone de Agrement - Ștrandul Neptul -, pe bază de bilet de intrare sau abonament, astfel că tratamentul față de toți comercianții din incinta Ștrandului Neptun este egal și nediscriminatoriu, iar acordarea pentru un singur comerciant (_______________) a unor facilități (acces gratuit) constituie o discriminare a celorlalți comercianți, favorizarea primului și premisele concurenței neloiale al _______________ față de toți ceilalți comercianți.

Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel și reclamanta _______________ A___, prin administrator A____ L______, solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul de a se stabili dreptul de uzufruct cu privire la accesul în Parcarea C_______ și la construcțiile firmei, conform sentinței civile nr. 999 din 14 iulie 2005, irevocabilă, pentru o perioadă de 30 de ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii din prezenta cauză; obligarea pârâtei să respecte, să asigure accesul pe terenul concesionat de acesta pentru persoanele fizice și autovehicole, să se abțină de la orice îngrădire a drepturilor si intereselor legitime ale firmei de la tulburarea în posesie în baza art. 8 din Contractul cadru de concesiune aprobat prin HCLM nr. 357/2004; înscrierea în c.f. xxxxx A___ a dreptului de uzufruct cu privire la accesul în Parcarea C_______ și la construcțiile proprietatea privată a firmei pe perioada de 30 de ani, cu posibilitatea de prelungire pe toată durata rămasă de concesionare; cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel în sumă de 4643 lei.

În motivare, a arătat că prima instanță a reținut greșit că, prin stabilirea unui drept de uzufruct în condițiile legii, ar avea loc o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra terenului concesionat și că titlul cu privire la dreptul de concesiune nu este opozabil pârâtului. Pârâtul, potrivit contractului de concesiune a atribuit posesia si folosința terenului concesionat pentru o perioadă de 49 de ani, fără a ceda însă și dreptul de dispoziție. Pârâtul are în continuare nuda proprietate, deci nu este în pericol de a pierde proprietatea și nu și-a asumat nici un risc prin concesionare, iar aceasta nu are ca finalitate dezmembrarea dreptului de proprietate, ci numai atribuirea posesiei si folosinței terenului, pe durata concesiunii, iar uzufructul se referă strict la calea de acces la terenul concesionat. Prin concesionarea unei suprafețe de teren aparținând domeniului privat al statului, pârâtul a conferit firmei dreptul de a exercita asupra acestui teren atributele care aparțin titularului. Uzufructuarul în schimb este obligat să păstreze natura specifică, destinația lucrului și să restituie terenul la sfârșitul uzufructului.

Concluzionând, apelanta a apreciat că în mod nefondat au fost respinse aceste capete de cerere, întrucât potrivit art. 539 aliniat 1 Cod civil, proprietarul nu poate prin faptul sau cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele C.pr.civ., art. 517 și următoarele Cod civil, H.C.L.M. nr. 357/2004 și contractul cadru de concesiune.

Prin decizia civilă nr. 40/A/25 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul A___ a respins apelul ____________________ apelul Municipiului A___, prin Primar, fiind schimbată sentința în totalitate și respinsă acțiunea reclamantei _______________ A___ împotriva pârâtului M_________ A___, prin Primar.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamanta _______________, iar, prin decizia civilă nr 1713/28.06.2012 pronunțată în dosarul cu același număr, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta ___________________. A___ împotriva acestei decizii, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul A___.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că reproșul adus instanței de apel, în sensul că nu a procedat la o analiză temeinică și aprofundată a materialului probator și la prezentarea unui raționament logico-juridic în pronunțarea soluției, fără trimitere la motivele invocate în mod concret și probele administrate, este întemeiat, în condițiile în care din motivarea deciziei civile recurate nu rezultă motivele pentru care, în fapt și în drept, au fost înlăturate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamanta apelantă.

S-a mai reținut că se impune lămurirea, prin suplimentarea probatoriului, inclusiv printr-un supliment de expertiză, a împrejurărilor concrete care au dus la modificarea proiectului inițial de modernizare a intrării în Ștrandul Neptun, dacă aceste modificări au avut la momentul efectuării lor avizele necesare, inclusiv în ceea ce privește Autorizația de construire nr. 24/2010; s-a mai reținut că expertul trebuie să verifice și să stabilească în ce măsură mai este posibil accesul în Parcarea C_______ și la clădirile proprietatea firmei, conform folosinței din anul 2003 până în anul 2010, a planurilor de situație anexe la HCLM nr. 258/2010 și nr. 77/2011, variantă avută în vedere și prin Studiul de Fezabilitate (din 2007) și P.U.D. (din 2000), sau, în ce măsură, prin lucrările de amenajare efectuate de pârât, s-a asigurat reclamantei accesul pe o altă variantă. S-a considerat că nu a fost lămurită împrejurarea ce a dus la modificarea proiectului inițial, cu consecința blocării accesului către reclamantă, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor contractuale, respectiv art. 8 din Contractul-cadru de concesiune, urmând a fi examinat în ce măsură autorizația de construire nr. 792/17.08.2010 emisă pentru modificările la lucrările de amenajare, a avut la bază toate avizele solicitate prin Certificatul de urbanism.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Tribunalului A___ la data de 12.07.2012, iar, prin decizia civilă nr. 164/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Tribunalul A___ a respins apelurile exercitate de reclamanta _______________ A___ și de pârâtul M_________ A___, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 7167/28 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria A___, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, la prima judecată asupra fondului, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către dl. expert L____ V_____, arătându-se în concluziile raportului că _______________ a fost cuprinsă în studiul de fezabilitate cu 350 locuri de parcare și cu aceeași intrare (acces), confirmată și reconfirmată prin PUD, HCLM A___ nr. 272/2004, nr. 41/2005, nr. 258/2010 și nr. 77/2011. Vechea intrare (acces) în Parcarea C_______ și la construcțiile firmei este folosită începând cu anul 2003, mai puțin în prezent, de la data blocării efective a accesului din luna august 2010 de către pârâtă.

Studiul de fezabilitate a fost parțial respectat, cu privire la sensul giratoriu, însă a fost încălcat în ceea ce privește _____________________________. Modificările au fost făcute fără avize necesare și cu încălcarea art. 8 din Contractul cadru de concesiune, care face parte integrantă din Sentința civilă nr. 999/14.07.2005 a Tribunalului A___.

S-a mai observat că, în Autorizația de construire nr. 24/2010, mutarea barierei și modernizarea acesteia erau prevăzute după _____________________________ și că _____________________________ și la clădirile firmei este blocată efectiv, deși în planurile de situație, PUD și în Studiul de Fezabilitate nu este prevăzută blocarea sau accesul prin altă parte.

Tribunalul a apreciat că varianta optimă pentru _____________________________ și la clădirile proprietatea firmei este cea stabilită prin Studiul de Fezabilitate din 2007, PUD (din 2000), HCLM A___ nr. 258/2010 și 77/2011 (conform planurilor de situație, anexe la aceste hotărâri), fiind vorba de vechea intrare în Parcarea C_______ și anume din partea sud-estică a imobilului evidențiată pe schițele anexe A.1, A.1.1, A.2 și A.3.

Conform considerentelor deciziei de casare, în rejudecare, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză, dl. expert L____ V_____ arătând că, din actele prezentate de M_________ A___, rezultă că în perioada iunie–august 2010 ar fi fost executate doar lucrările autorizate prin Autorizația de construire nr. 24/2010 după care lucrările au fost sistate și reluate doar după obținerea unor noi autorizații de construire nr. 792/17.08.2010 și care are la bază toate avizele solicitate prin certificatul de urbanism.

S-au menținut concluziile primului raport de expertiză tehnică în ce privește varianta optimă pentru _____________________________, respectiv cea stabilită prin Studiul de Fezabilitate din 2007, PUD din 2000, HCLM A___ nr. 258/2010 și 77/2011. deci este vorba de vechea intrare în Parcarea C_______ și anume prin partea sud-estică a imobilului și evidențiată pe schițele anexe A.1, A.1.1, A.2 și A.3.

Instanța de apel a avut în vedere că și dl. expert Csurovski A_____, expert asistent numit la cererea Municipiului A___, a arătat că lucrările de construcții pentru realizarea sensului giratoriu, drumului de acces și a unei parcări în incinta ștrandului, au fost executate în baza Autorizațiilor de construire nr. 24/15.02.2010 și nr. 792/17.08.2010, care au fost eliberate de Primăria Municipiului A___, având toate avizele și acordurile stabilite prin certificatele de urbanism. De asemenea, că, pe parcursul efectuării lucrărilor, s-a impus necesitatea stabilizării terenului de fundare în zona noii parcări și a drumului de acces, precum și construirea unui zid de sprijin pentru asigurarea stabilității taluzului creat în urma săpăturilor efectuate, au fost modificate elemente geometrice ale drumului de acces pentru a asigura condiții pentru accesul mașinilor și utilajelor de mare tonaj și gabarit.

Lucrările suplimentare care trebuiau executate ca urmare a constatărilor din perioada execuției și necesitatea modificării drumului de acces față de proiect, au determinat reproiectarea acestei zone din ștrand, pentru care s-a solicitat un nou certificat de urbanism și autorizație de construire.

S-a reținut că la momentul judecării apelului, accesul în incinta Ștrandului Neptun se realiza prin două căi de acces, respectiv accesul pietonal care se face pe vechea cale de acces (pietonală și auto), modificată ca urmare a lucrărilor de construcții realizate, iar accesul auto, pe noul drum de acces, construit în anul 2010.

Ambele căi de acces erau prevăzute cu bariere, iar ____________________________ plata unei taxe sau de existența abonamentului.

În perioada 2003-2010, accesul pietonal și auto în incinta ștrandului se realiza pe drumul vechi, amplasat în imediata vecinătate a construcției proprietatea __________________ care funcționa un restaurant, bar și club, iar mașinile care intrau în incinta ștrandului aveau posibilitatea de a parca contra cost în parcarea proprietatea acestuia.

Ca urmare a construirii sensului giratoriu și a noului drum de acces în incinta ștrandului, pe care a fost montată o barieră, pentru _____________________ proceda la achitarea taxei de intrare pentru autoturisme.

Față concluziile arătate, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, respectiv blocarea accesului la terenul deținut de reclamantă în concesiune, cu destinația de parcare.

S-a avut în vedere faptul că reclamanta este titulara unui contract de concesiune stabilit în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, în concordanță cu cele stabilite prin H.C.L.M. A___ nr. 357/ 2004, cu destinația expresă a amenajării de către aceasta a unei parcări private.

În acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 3 al. 1 și 2 și art. 8 al. 1 din contractul de concesiune cadru – anexă la H.C.L.M. A___ nr. 357/2004, potrivit cărora concesionarul are dreptul de a exploata în mod direct, pe riscul și pe răspunderea sa bunul ce face obiectul contractului de concesiune.

Concesionarul are dreptul de a exploata și de a culege fructele bunului care fac obiectul concesiunii, potrivit naturii bunului și obiectivelor stabilite de părți prin contractul de concesiune. Concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune.

Raportat la textele legale reținute, s-a concluzionat că, în speță, prin blocarea accesului cu autovehicule și amplasarea barierei de către pârât s-au încălcat dispozițiile contractuale, M_________ A___ nerespectând obligațiile ce îi incumbă, respectiv aceea se a nu-l tulbura pe concesionar în exercițiul drepturilor sale.

S-a observat că, deși în primul raport de expertiză, Dl. L____ V_____ a arătat că autorizația de construire nr. 24/2010 a avut la bază avizele necesare, dar nu pentru extinderea lucrărilor de investiții făcute în lunile iunie, iulie și august, care nu au primit toate avizele solicitate, în suplimentul la raportul efectuat în apel, pe baza actelor prezentate de M_________ A___, acesta a concluzionat că în perioada iunie–august 2010 au fost executate doar lucrările autorizate prin Autorizația de construire nr. 24/2010, după care lucrările au fost sistate și reluate doar după obținerea unei noi autorizații de construire nr. 792/17.08.2010 și care are la bază toate avizele solicitate prin certificatul de urbanism; în același fel a concluzionat și dl. expert Csurovski A_____.

Instanța de apel a reținut că nu a fost sesizată cu un control al legalității autorizațiilor de construire (control care oricum excede competenței instanței civile), acesta fiind exercitat de instanța de contencios administrativ, în cadrul Dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Instanța civilă este competentă însă să statueze că, indiferent dacă la emiterea autorizației de construire au fost respectate sau nu normele contenciosului administrativ, lucrările efectuate în baza acestora nu pot aduce atingere drepturilor civile a terțelor persoane.

Prin urmare, sentința atacată, prin care a fost obligat pârâtul să deblocheze accesul la terenul concesionat și să reamplaseze bariera, s-a considerat a fi temeinică și legală, bazată pe o analiză minuțioasă a probatoriului administrat și pe o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește motivul ce vizează încălcarea dreptului la apărare, s-a apreciat că nu poate fi primit, în condițiile în care cauza a fost redeschisă, iar obiecțiunile au fost puse în discuția părților, de asemenea, reținându-se că acest motiv nu mai subzistă, în apel fiind efectuat un supliment la raportul de expertiză, concluziile și răspunsurile la obiecțiuni fiind expuse pe larg de către d-nii experți.

Tribunalul a apreciat și că nu există vreo discriminare în condițiile în care, potrivit chiar adresei emise de Serviciul Juridic al Municipiului A___, precum și din copilor contractelor de concesiune, depuse la dosar, niciuna din societățile comerciale de pe Ștrandul Neptun nu au în obiectul de activitate amenajarea parcărilor.

Instanța de apel a avut în vedere că prin apelul exercitat, reclamanta _______________ a solicitat schimbarea sentinței în sensul de a se stabili un drept de uzufruct cu privire la accesul în Parcarea C_______ și la construcțiile firmei, precum și înscrierea acestui drept în CF nr. xxxxx A___ .

Acest apel a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, reținându-se ca fiind incidente prevederile art. 136 al.4 din Constituție, art. 11 din Legea nr. 231/1998 și art. 120 al. 2 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora dreptul de proprietate publică este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, iar inalienabilitatea se referă nu doar la interdicția înstrăinării și dobândirii dreptului de proprietate publică în ansamblul său, prin mijloacele de drept privat, ci și la interdicția dezmembrării acestui drept.

Pe de altă parte, s-a constatat că cererea reclamantei este și lipsită de interes, întrucât în conținutul juridic al dreptului de concesiune intră atât atributul posesiei, ca element de drept – adică dreptul de a stăpâni bunul în calitate de concesionar, cât și folosința bunului – usus și fructus.

Dreptul de concesiune este un drept real, constituit pe temeiul dreptului de proprietate publică, având prin urmare un regim juridic de drept public. Dreptul de concesiune nu dezmembrează dreptul de proprietate publică, astfel că solicitarea reclamantei ce vizează stabilirea uzufructului s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, în termenul prevăzut de lege, atât reclamanta ___________________., cât și pârâtul M_________ A___, prin Primar.

Reclamanta ___________________., prin recursul promovat în cauză, a solicitat instanței modificarea deciziei atacate, iar, pe cale de consecință, să dispună constituirea dreptului de servitute și uzufruct la Parcarea C_______ și construcțiile proprietatea privată a societății. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, efectuate la toate instanțele, inclusiv în recurs.

În motivare, a arătat că instanța de apel, Tribunalul A___, în rejudecare, după ce a analizat în mod corect starea de fapt, în conformitate cu dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara, a pronunțat decizia atacată, pe care o apreciază a fi nelegală.

În argumentare, a arătat că dreptul de uzufruct și dreptul de servitute fiind drepturi reale, așa cum rezultă din dispozițiile Codului civil și a practicii judiciare, chiar dacă sunt constituite pe domeniul public și cu acest regim, sunt supuse acelorași reguli. În contextul arătat, consideră că nu se pune problema inalienabilității terenului aparținând domeniului public (indicând art.ll din Legea nr.213/1998), ci este vorba de efectele prevăzute de/prin lege cu ocazia concesionării terenului pe o perioadă determinată, în speță, 49 de ani, și respectiv prin hotărâre judecătorească, în condițiile H.C.L.M. A___ nr.357-2004.

Apreciază, astfel, că nu este vorba de o dezmembrare a dreptului de proprietate, ci doar de cedarea posesiunii și folosinței (două atribute ale dreptului de proprietate) și nicidecum a dispoziției asupra acestuia (acel „ius abutendi", rămânând în continuare ca atribut exclusiv al nudului proprietar), în scopul asigurării posesiunii și folosinței liniștite a terenului concesionat.

Pe de altă parte, s-a învederat că prin toate demersurile și acțiunile întreprinse de pârât, rezultă fară îndoială conform probatoriului administrat în cauză, că, s-a urmărit și realizat blocarea efectivă a intrării în Parcarea C_______ și la construcțiile proprietatea firmei, deși au fost și rămas valabile Studiul de fezabilitate din anul 2007, PUD-ul din 2000, planurile de situație, în care figurează același acces la amenajările firmei (parcare și construcții, realizate prin autorizații emise de către pârât).

În același sens, precizează că pârâtul a încălcat prevederile art.8 din Contractul cadru de concesiune aprobat ca anexă la H.C.L.M. A___ nr.357/2004, coroborat cu dispozitivul sentinței civile nr.999/2005. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă cu claritate că, pârâtului, față de raportul juridic concret, îi revenea obligația de a nu face (de a nu tulbura exercițiul spațiului concesionat, parcarea fiind autorizată tocmai de către acesta, și cu atât mai mult, blocarea efectivă a accesului cu autovehicule, inclusiv prin montarea unei bariere în apropierea sensului giratoriu).

Consideră că repararea prejudiciului cauzat firmei, nu poate fi realizată decât prin înlăturarea încălcărilor menționate, din partea pârâtului concedent - M_________ A___.

Prin stabilirea unui drept de uzufruct în condițiile legii, nu are loc o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra terenului concesionat, mai ales și datorită faptului că prin contractul de concesiune, intimatul are toate mijloacele legale pentru a preveni o astfel de dezmembrare în calitatea sa de nud proprietar/concedent și, cu atât mai mult, cu cât societatea reclamantă, în calitate de concesionar are obligația de a păstra natura specifică (a concesiunii), destinația terenului și respectiv restituirea acestuia la sfârșitul concesiunii/uzufructului.

În continuare, reclamanta susține faptul că, pârâtul, fără nicio justificare, a încălcat și încalcă sistematic prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că prin blocarea accesului la Parcarea C_______ și Clădirile firmei a fost „blocată" activitatea firmei, care a condus la prejudicii enorme, procesul desfășurându-se pe o perioadă lungă de timp (și nu într-un termen rezonabil), că intimatul cunoștea raporturile juridice născute în baza unei hotărâri judecătorești definitive, impusă cu autoritate de lucru judecat (sentința civilă nr.999/2005 a Tribunalului A___), Contractul cadru de concesiune aprobat prin H.C.L.M. A___ nr.357-2004 și condițiile impuse de H.C.L.M. nr.272/2004.

Temeiuri legale invocate, coroborate cu starea de fapt stabilită în mod concret prin întreg sistemul probatoriu existent la dosar, în opinia reclamantei, fac dovada că au fost încălcate drepturile și interesele firmei, începând cu anul 2010 prin blocarea efectivă a accesului.

Se mai arată că prin Raportul suplimentar de expertiză, s-a stabilit varianta optimă pentru _____________________________, respectiv cea stabilită prin Studiul de Fezabilitate din 2007, PUD-uI din 2000, H.C.L.M. A___ nr.258/2010 și 77/2011, fiind astfel vorba de vechea intrare în Parcarea C_______, prin partea sud-estică a imobilului, evidențiată pe schițele anexe A.I., A.l.l., A.2 și A.3.

În finalul cererii, reclamanta învederează că susținerile instanței de apel că „dreptul de concesiune nu dezmembrează dreptul de proprietate publică” (considerent legal), nu poate conduce la concluzia la care a ajuns, în sensul că „solicitarea reclamantei ce vizează stabilirea uzufructului se apreciază a fi neîntemeiată”.

Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii de recurs.

Pârâtul M_________ A___, prin Primar, a solicitat prin cererea sa de recurs, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, casarea deciziei atacate, iar, în rejudecare, să fie modificată în parte această decizie, în sensul admiterii apelului formulat de M_________ A___, prin Primar, și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței civile nr. 7167/28.06.2011 a Judecătoriei A___, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.

În subsidiar, solicită ca, în situația în care instanța de recurs apreciază că nu sunt întemeiate motivele de casare, în temeiul art. 304, pct. 7 și 9 Codul de procedură civilă, să fie modificată în parte a decizia recurată, în sensul admiterii apelului formulat de M_________ A___, prin Primar, modificării în parte a sentinței civile nr. 7167/28.06.2011 a Judecătoriei A___, respectiv a respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.

În motivare, a arătat că decizia recurată este netemeinică și nelegală, cât timp, din considerentele acesteia, nu rezultă motivele pentru care instanța a respins apelul formulat de M_________ A___, decizia fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 Cod procedură civilă, întrucât din considerentele hotărârii nu rezultă motivele care au format convingerea instanței în pronunțarea soluției de respingere a apelului Municipiului A___. Nemotivarea hotărârii instanței de apel nu numai că încalcă principiul disponibilității și legalității în procesul civil, ci și dispozițiile art. 315, alin.1 din Codul de procedură civilă, raportat la faptul că, prin decizia de casare, instanța de recurs a dispus analizarea și motivarea tuturor criticilor în concret formulate de către apelanți și la argumentarea de fapt și de drept pentru care acestea nu au fost primite.

În situația prezentată, menționează că prin apelul formulat de M_________ A___ împotriva sentinței primei instanțe a învederat că instanța nu a analizat probatoriul administrat în cauză, apreciind ca nepertinentă autorizația executării lucrărilor de construcție.

Pârâtul nu a efectuat niciun fel de lucrare decât în conformitate cu prevederile legale în materie, fapt pentru care există depusă la dosarul cauzei, autorizația de construire de executare a lucrărilor de construire nr. 24/2010. Or, să se dispună desființarea unor construcții definitive legal autorizate (bariera, lucrări delimitare drum public, etc.), fără să se dispună sau să se constate nulitatea autorizației de construire în baza căreia acestea au fost edificate, apreciază că excede cadrul legal în care judecătorul este ținut să judece.

Consideră că prima instanță era obligată să analizeze apriori legalitatea autorizației nr. 24/2010, iar, doar dacă se constata nelegalitatea acestei autorizații, se putea dispune desființarea construcțiilor astfel edificate, conform principiului que nullum est nullum producit.

Mai a invocat că prima instanță nu a analizat apărările pârâului, învederând că a susținut și susține faptul că terenul și construcția la care se face referire în prezentul litigiu se află amplasat în incinta Ștrandului Neptun, iar acest aspect nu a fost contestat și susținut prin sentința civilă nr. 281/2008 a Tribunalului A___, rămasă definitivă și irevocabilă. Totodată, precizează că aceeași hotărâre reține în considerente faptul că ___________________________ se face pe bază de abonament sau bilet de intrare, iar acest lucru era cunoscut de _______________ încă de la data cumpărării construcției în discuție și a concesionării terenului.

De asemenea, apreciază că în mod netemeinic și nelegal în considerentele deciziei Tribunalul A___ s-a reținut că nu există vreo discriminare în condițiile în care niciuna din societățile comerciale de pe Ștrandul Neptun nu au în obiectul de activitate amenajarea parcărilor, cu atât mai mult nici _______________ nu are ca obiect al concesiunii - amenajare parcare.

Pârâtul mai arată că Tribunalul A___ nu a luat în considerare apărările pe care le-a formulat în cauză, considerând în mod netemeinic că nu ar fi vorba de o discriminare între comercianți. Astfel, așa după cum a arătat și în motivele de apel, prin soluția instanței de fond s-a creat o vădită discriminare între comercianții ce desfășoară activitate comercială pe Ștrandul Neptun raportat la faptul că toții dețin în concesiune terenuri în incinta Ștrandului Neptun, cu toții au asigurat acces în mod gratuit, atât deținătorii cât și angajații lor, accesul publicului se face pentru toți în conformitate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare a serviciul public Zone de Agrement - Ștrandul Neptun - , pe bază de bilet de intrare sau abonament, astfel că tratamentul față de toți comercianții din incinta Ștrandului Neptun este egal și nediscriminatoriu.

Concluzionează că instanța era obligată să analizeze apărările pe care le-a formulat iar, întrucât nu a făcut-o, se impune admiterea apelului formulat și modificarea în parte a sentinței Judecătoriei A___, cu consecința respingerii acțiunii.

În opinia pârâtului, Tribunalul A___ în mod nelegal a reținut că reclamanta deține un contract de concesiune cu destinația expresă a amenajării de către acesta a unei parcări private.

Aprecierea instanței este rezultatul neanalizării probatoriului administrat în cauză și denaturării conținutului Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A___ nr. 357/2004, unde la anexa parte integrantă a hotărârii menționate era aprobat doar modelul cadru de contract de concesiune ce urma a se încheia cu comercianții din incinta Ștrandului Neptun, nicidecum în conținutul acestuia nu era stipulat obiectul activității comercianților, ci se concesiona terenul aferent spațiilor comerciale existente.

În plus, învederează că reclamanta nu are contract de concesiune încheiat cu M_________ A___, ci doar o sentință civilă, respectiv hotărârea cu nr. 999/14.07.2005 a Tribunalului A___, unde instanța a dispus concesionarea terenului aflat în incita Ștrandului Neptun în condițiile stabilite prin H.C.L.M. A___ nr. 375/2004, nefiind specificat ca fiind obiectiv al concedentului amenajarea unei parcări auto. Menționează că obiectul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 999/14.07.2005 a fost obligarea la încheierea unui contract de concesiune cu reclamanta în condițiile respectării H.C.L.M. A___ nr. 375/2004, hotărâre care potrivit modelului cadru avea ca obiectiv al concedentului doar exploatarea terenului în vederea bunei funcționări a spațiului comercial sau terasă și amenajarea și întreținerea zonelor verzi și nicidecum realizarea unei parcări.

În condițiile în care așa după cum se reține în sentința amintită activitate de parcare a ștrandului, raportat la delegarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat se supune prevederilor O.G. nr. 71/2002, care arată clar că pot fi operatori ai acestui serviciu (parcare) doar societățile comerciale pe acțiuni și nu societățile cu răspundere limitată, cum este cazul reclamantului din prezenta speță.

În ceea ce privește trimiterea instanței la încălcarea art. 8 din contractul de concesiune cadru anexa la H.C.L.M nr. 357/2004, arată că acesta nu a fost încălcat deoarece accesul la acest teren a fost asigurat încă din anul 2011, aspect ce poate fi observat cu ușurință din planșele foto depuse în probațiune la dosarul cauzei. Acesta nefiind tulburat în niciun fel în dreptul de a folosi bunul (terenul) concesionat și de a culege roadele concesiunii, cât timp pentru activitatea specifică desfășurată de acest comerciant în incita Ștrandului Neptun, M_________ A___ a asigurat accesul clienților acestuia chiar cu autovehiculul (indicând a se vedea planșele foto depuse în apel), însă cu respectarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a serviciul public Zone de Agrement - Ștrandul Neptun -, în care comerciantul reclamant a ales să își desfășoare activitatea, regulament care impune plata unui bilet de intrare sau a unui abonament, și care conturează un tratamentul egal și nediscriminatoriu față de toți comercianții din incinta Ștrandului Neptun.

Mai precizează că în prima judecare a apelului instanța a efectuat o cercetare la fata locului, ale cărei concluzii au fost consemnate in procesul verbal încheiat, din care rezultă ca reclamanta _______________ are acces direct și pietonal, dar și auto după _____________________________ care este prevăzută cu barieră și unde se achită taxa de intrare cu mijloacele auto. Raportat la cele observate și consemnate de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, consideră că nu se poate reține o îngrădire a accesului auto către terenul concesionat sau vreo tulburare de posesie în condițiile în care M_________ A___ este proprietarul ștrandului iar administrarea și taxele percepute la intrare îi aparțin.

În drept, arată că înțelege să își întemeieze recursul pe prevederile Codului de procedură civilă.

Pentru termenul de judecată din data de 22.10.2013, ambele părți au depus înscrisuri prin care și-au formulat apărarea, fiecare solicitând respingerea recursului părții adverse.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de prevederile art. 299 și urm. C. pr. civ., Curtea constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt neîntemeiate, atât Judecătoria A___, cât și Tribunalul A___ pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.

Ca un aspect preliminar, se impune a constata că prin cererea de recurs a pârâtului se invocă și motive ce vizează starea de fapt, pe care acest recurent o apreciază a fi greșit stabilită, ca urmare a analizării deficitare și incomplete a probelor administrate în cauză.

Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C.pr.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000. Recursul a devenit o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prev. de art. 304 C.pr.civ., și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor, astfel că instanța de recurs nu va relua aprecierea probatoriului, pentru considerentele deja expuse.

Ca atare, curtea va înlătura, ca neputând face obiectul controlului judiciar în această cale de atac, motivele de recurs vizând conținutul contractului de concesiune deținut de reclamantă, locul situării terenului concesionat (în incinta Ștrandului Neptun), modul în care se realizează accesul reclamantei la terenul concesionat, respectiv neobstrucționarea acestui acces prin construcțiile realizate de pârât, întrucât toate aceste critici vizează modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză (înscrisuri, expertize judiciare, cercetare la fața locului), pârâtul tinzând, prin aceste motive, la reanalizarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte stări de fapt, lucru care, așa cum s-a arătat, nu este permis de legea procesual civilă în recursul de față, ca a doua cale de atac.

Pârâtul M_________ A___, prin Primar, a mai criticat decizia atacată și sub aspectul nemotivării acesteia, critică pe care curtea o va înlătura, ca neîntemeiată, față de conținutul deciziei supuse controlului judiciar, din care rezultă cu evidență faptul că sunt respectate cerințele art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., în sensul că tribunalul a analizat toate susținerile părților, cu trimiteri ample la probatoriul administrat în cauză, neputându-se reține vreo încălcare a drepturilor procesuale ale pârâtului sub acest aspect.

Tribunalul a analizat și motivul de apel privind existența autorizației de construire, contrar afirmațiilor pârâtului, critică pe care a înlăturat-o motivat și pertinent, fiind justă concluzia că, în acest litigiu, decurgând din modalitatea de îndeplinire a obligațiilor cuprinse în contractul de concesiune, încheiat în baza unei hotărâri judecătorești, nu poate fi analizată respectarea legii în emiterea autorizației arătate, ce face obiectul unui alt proces, aflat pe rolul instanței de contencios administrativ. În prezentul litigiu, se pune în discuție modul în care lucrările efectuate în baza acestei autorizații sunt în măsură să împiedice exercitarea de către reclamantă a drepturilor dobândite în baza contractului de concesiune, neprezentând relevanță pentru soluția ce urmează a se da dacă această autorizație a fost emisă cu respectarea legii, întrucât la eliberarea autorizației nu putea fi analizată conformitatea lucrărilor propuse cu obligațiile decurgând dintr-un contract civil.

A fost analizată și amplasarea terenului concesionat, contrar susținerilor pârâtului, iar cunoașterea de către reclamantă a faptului că accesul în incinta ștrandului se face contra cost (ce ține, de asemenea, de starea de fapt) nu este în măsură să înlăture conținutul raportului juridic născut între părți în baza contractului de concesiune de care se prevalează reclamanta, din care rezultă că terenul în discuție a fost concesionat cu destinația expresă a amenajării de către reclamantă a unei parcări (fila 9 verso din dosarul primei instanțe, reprezentând hotărârea judecătorească prin care pârâta a fost obligată la încheierea contractului de concesiune).

Se impune a constată că instanța de judecată ce a pronunțat sentința civilă în temeiul căreia a fost încheiat contractul de concesiune invocat de reclamantă a avut în vedere aspectele arătate de pârâtă în prezentul dosar, cu privire la posibilitatea prestării de către reclamantă de servicii de parcare, raportat la titularii acestui drept (societăți pe acțiuni, nu cele cu răspundere limitată), aceste apărări fiind invocate și analizate în cadrul acelui litigiu, nemaiputând fi repuse în discuție, odată ce au fost tranșate irevocabil.

Cu privire la conținutul contractului de concesiune, aspect ce ține, de altfel de starea de fapt existentă în cauză, curtea constată că, HCLM A___ nr. 357/2004 a aprobat contractul-cadru pentru încheierea contractelor de concesiune și redevența datorată, în executarea drepturilor recunoscute agenților economici, titulari de contracte de închiriere, locație sau asociere încheiate cu _________________________ A___, prin HCLM A___ nr. 272/2004, situație în care se regăsea și reclamanta. Aceasta era parte într-un contract de asociere în participațiune cu _________________________ A___, în vederea desfășurării de activități rentabile din amenajarea întreținerea și exploatarea parcării din incinta Ștrandului Neptun, situație avută în vedere la pronunțarea hotărârii de obligare a pârâtului din cauza de față la încheierea contractului de concesiune, lucru ce rezultă din considerentele acesteia (filele 9-13 dosar Judecătorie), motiv pentru care curtea va înlătura, ca neîntemeiate, criticile pârâtului expuse în punctul 3 al cererii de recurs.

Cu privire la discriminarea pretins născută în baza hotărârilor pronunțate în cauză, este justă concluzia tribunalului în sensul inexistenței unei astfel de situații, în condițiile în care dreptul reclamantei de acces la parcare, pentru angajații și clienții săi, decurge dintr-un contract de concesiune încheiat în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, care nu poate fi reținută ca și cauză de discriminare. Se mai impune a constata că acest contract a fost încheiat în baza unui act de asociere în participațiune încheiat de reclamantă cu _________________________ A___, în vederea desfășurării de activități rentabile din amenajarea întreținerea și exploatarea parcării din incinta Ștrandului Neptun, situație în care nu se regăsesc ceilalți comercianți. Ca atare, activitatea economică desfășurată de reclamantă nu poate fi obstrucționată de pârâtă, prin lipsirea de conținut a contractului, prin amplasarea de bariere, la care se plătește taxă de acces, aspect de natură să îngrădească accesul clienților reclamantei la parcarea cu plată.

În ceea ce privește cererea de recurs a reclamantei, curtea constată că, raportat la modul în care poate fi constituit un drept de uzufruct, prevăzut de art. 518 din Vechiul Cod Civil, aplicabile în cauză, față de data introducerii acțiunii (reluate, de altfel, și de dispozițiile art. 704 din Noul Cod civil), respectiv legea sau act juridic, în speță, nu ne aflăm în niciuna dintre aceste ipoteze. Nu există nici un text de lege care să consacre dreptul de uzufruct al reclamantei pentru terenul concesionat, iar, față de poziția constantă a pârâtei, nu se poate vorbi nici de realizarea acordului de voință sub acest aspect.

De asemenea, raportat la regimul juridic al terenului în discuție, asupra acestuia nu pot constitui dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, lucru interzis expres de art. 136 al.4 din Constituție, art. 11 din Legea nr. 231/1998 și art. 120 al. 2 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora dreptul de proprietate publică este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. Ca atare, un eventual acord al pârâtului în acest sens (ce nu există, de altfel) ar fi nelegal, întrucât inalienabilitatea se referă nu doar la interdicția înstrăinării și dobândirii dreptului de proprietate publică în ansamblul său, prin mijloacele de drept privat, ci și la interdicția dezmembrării acestui drept.

Nu poate fi reținută, ca întemeiată, afirmația reclamantei privind aplicarea normelor de drept comun, indiferent de apartenența imobilului la domeniul public, față de normele legale precitate, care instituie un regim juridic diferit și restrictiv pentru bunurile ce fac parte din domeniul public, ce pot fi exploatate în formele prevăzute de lege, respectiv, în speță, prin contractul de concesiune existent. Faptul că această concesiune se întinde pe o perioadă lungă, nu este de natură să dea naștere la alte drepturi și obligații pentru părți, decât cele prevăzute în contractul de concesiune, printre care și dreptul reclamantei de a folosi bunul nestingherită, cu respectarea destinației sale, cu obligația corelativă a pârâtului de a nu face nimic de natură să obstrucționeze folosința bunului în discuție. Dacă posesia sau folosința liniștită asupra terenului sunt obstrucționate în vreun fel de pârât, reclamanta are posibilitatea să apeleze la forța coercitivă a Statului în vederea asigurării realizării drepturilor sale decurgând din contract, prin promovarea unei acțiuni în justiție, lucru pe care l-a și făcut în prezenta cauză, nefiind necesară recunoașterea unor drepturi suplimentare.

Toate aceste raționamente se aplică și pentru servitutea solicitată asupra terenului aparținând domeniului public, cerere ce va fi, de asemenea, respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., curtea constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., le va respinge.

Față de soluția pronunțată în cauză, precum și de prevederile art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, ca necuvenite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamanta ___________________. A___ și M_________ A___, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 164/A/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D______ C____ C______ R______ M____ L______

GREFIER,

O_____ IOȚCOVICI

Red. C.R./16.12.2013

Tehnored. O.I./2ex./ 18.12.2013

Primă instanță: Judecătoria A___, jud. A____ O___

Instanța de apel: Tribunalul A___: jud. M_____ A________, jud. T______ B__