Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:014.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 27/2016

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE N_______ L_____ Z______

Grefier A______ I______ V____

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanții D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și MOLDROM INSOLVENCY SPRL și pe pârâții TURIȚĂ G______, E____ P____, SEITAN S_____ R_____ și M___________ G_______, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 23.12.2015, pentru 06.01.2016 și apoi pentru astăzi, 15.01.2015, când a hotărât:

INSTANTA

Asupra actiunii de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Judecător Sindic, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta C.I.I. A______ M_______, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Auto Blue S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtii D_____ G_______ C_______ si S______ A_____ S____, solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului rămas neacoperit al debitorului.

În motivarea cererii sale, arată reclamanta că pârâtii se fac vinovati de faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d si e din Legea insolvenței, deoarece la finele anului 2008 debitoarea detinea active in valoare totala de xxxxxx lei, iar paratii nu au furnizat nici o informatie referitor la aceste active, daca mai exista sau nu, care este starea lor, cum au fost folosite disponibilitatile banesti etc. Desi administratorii statutari au fost notificati sa predea documentele contabile ale societatii debitoare, acestia nu s-au conformat, astfel ca se poate aprecia ca paratii au folosit bunurile societatii in interesul lor propriu sau in interesul unei alte persoane. Lipsa activului patrimonial constatata de reclamanta, fara a se prezenta documentele contabile aferente, creeaza prezumtia ca administratia debitoarei a deturnat sau ascuns intregul activ al societatii debitoare.

În drept, se invoca art. 138 lit. a, d si e din Legea insolventei.

Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile din dosarul de insolvență.

Pârâta D_____ G_______ C_______, legal citata, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, intrucat lichidatorul judiciar analizeaza rezultatele activitatii la modul general, intemeind-o pe simple prezumtii, fara a face dovezi cu privire la cele sustinute. Paratul S______ A_____ S____ nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si formula apararile.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtilor li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d si e din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea
• 138 lit. e: au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:

Reclamanta prezumă că, dacă pârâtii nu au predat actele contabile prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, acest lucru înseamnă că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Această prezumție singură nu este de natură a atrage aplicabilitatea art. 138 lit. d din Legea insolvenței. Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtii „au ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea” în condițiile în care însuși administratorul judiciar susține în raportul cauzal că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtilor a îngreunat sarcina administratorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia. Prin urmare, instanța nu va considera reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolventei.

Reclamantul a propus un raționament construit doar pe prezumții, astfel: nedepunerea actelor financiare la organele în drept creează prezumția că paratii nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (138 lit. d) și că au intenționat să ascundă aspecte ale activității firmei, ceea ce naște la rândul său prezumția că a desfășurat comerț în interes personal pentru a-și însuși rezultatele acestui comerț (138 lit. a).

Prezumțiile nu au putut fi coroborate cu alte probatorii, iar construcția reclamantului nu poate fi însușită de instanță.

Reclamantului ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtului care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lui sau al altora si care au dus la falimentul societatii, si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți, ca și modul de folosire al activelor sau resurselor societății, luarea deciziilor de suspendare a activității reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.

Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.

Prezumtiile si deductiile nu pot sta la baza atragerii raspunderii personale patrimoniale a administratorilor unor societati comerciale, impunandu-se cu necesitate indicarea si dovedirea faptelor concrete din care sa rezulte insusirea activului patrimonial, ascunderea sau deturnarea acestuia, pentru a se dispune atragerea raspunderii in temeiul art. 138 lit. a si e din Legea insolventei. Cum astfel de dovezi nu au fost produse, instanta nu va considera reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea insolventei.

Pentru considerentele expuse, instanta va dispune respingerea actiunii formulata de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de administratorul judiciar C.I.I. A______ M_______, cu sediul în mun. Iași, _________________, _____________, parter, ________________, in contradictoriu cu paratii D_____ G_______ C_______, cu domiciliul in sat R____, ______________________. 66, jud. Iasi si S______ A_____ S____, cu domiciliul in mun. Birlad, ________________, _____________, _____________, jud. V_____, avand ca obiect antrenarea raspunderii personale a paratului pentru pasivul societatii debitoare S.C. Auto Blue S.R.L.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2016.

Judecător-sindic, Grefier,

Z______ N_______ L_____ V____ A______ I______