ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

SENTINȚA Nr. 7/2016

Ședința publică de la 05 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M____ R_______

Grefier A__-M____ T_____

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții S_______ L_____ și S_______ S_____, în contradictoriu cu pârâta D.R.G.F.P. B_____-A.J.F.P. M____, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18.12.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 29.12.2015 și 5.01.2016.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 aprilie 2015 la nr. 4401/102, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare de către Curtea de Apel Tg-M____, prin Decizia nr. 40/21.01.2015 reclamanții S_______ L_____ și S_______ S_____ au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor M____ anularea deciziei nr. 356/10.07.2013 respectiv a Deciziei de impunere privind răspunderea solidară nr. 291/23.05.2013 emise de pârâtă și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumei de 743.460 lei.

În motivare, reclamanții au criticat în esență necomunicarea procesului verbal prin care s-a constatat starea de insolvabilitate a S.C. S___ AKKAYA IMPEX S.R.L, ceea ce a făcut imposibilă contestarea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 205 C.proc.civ.

Se mai susține că reglarea avansurilor de trezorerie din patrimoniul debitoarei nu a constituit un act juridic prin care acesta în mod voit și-a generat sau poate chiar agravat starea de insolvabilitate existentă, că pretinsa insolvabilitate a debitoarei principale nu este o consecință directă a unor avansuri de trezorerie.

Reclamanții afirmă și că decizia atacată a fost emisă de AFP Tg - M____ fără a individualiza starea de fapt încadrată în una dintre ipotezele de angajare a răspunderii solidare, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 27 Cod procedură fiscală.

În continuare aceștia susțin că au avut calitatea de administratori și asociați ai S.C. S___ AKKAYA IMPEX S.R.L. din data de 04.12.2008 până în data de 10.05.2011, iar în perioada în care a asigurat administrarea societății aceasta nu a fost insolvabilă și nici nu a avut datorii, că la data ieșirii din societate, atât ca administrator cât și ca asociat a solicitat de la DGFP M____ eliberarea unui certificat de atestare fiscală care precizează că S.C. S___ AKKAYA IMPEX S.R.L. nu avea nici un debit fiscal.

Se arată că sumele stabilite ulterior ieșirii din societate nu îi pot fi imputabile, nici măcar nu se știe exact aferent cărei perioade au fost calculate și ce anume reprezintă cu exactitate. Aceasta deoarece nu li s-a comunicat un exemplar al raportului de inspecție fiscală pentru a putea fi în cunoștință de cauză cu privire la sumele stabilite cu titlu de obligații fiscale suplimentare.

Cu ocazia cesionării părților sociale deținute, noul asociat a preluat toate actele contabile ale societății, cu proces verbal de predare primire și a precizat că preia întreg activul și pasivul societății.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată pentru că în perioada 20.04.2012 – 18.06.2012, inspectorii din cadrul DGFP M____ au efectuat la S.C. S___ AKKAYA IMPEX S.R.L. o inspecție fiscală care viza aspecte referitoare la efectuarea de către societatea în cauză a unor operațiuni fără respectarea dispozițiilor legale, perioada supusă inspecției fiscale fiind 01.02.2010 – 29.02.2012.

Se arată că, în urma controlului efectuat s-a constatat că în cursul semestrului I și II 2011, reclamanții au avut calitatea de reprezentanții legali ai S.C. S___ AKKAYA IMPEX S.R.L în perioada 20.04.2012 – 18.06.2012 și că societatea a efectuat operațiuni comerciale constând în livrări de bunuri către diverși clienți fără a evidenția veniturile obținute respectiv a înregistrat cheltuieli a căror realitate nu a putut fi probată.

Pârâta mai susține că, societatea verificată și-a schimbat sediul social din _______________________, _______________________, jud. M____ în București, _______________________, _____________, _______________________, că reclamanților li s-a comunicat procesul verbal de insolvabilitate nr. xxxxxx/16/31.01.2013 prin publicitate, în temeiul art. 44 alin. 2 ind. 2 și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.

Analizând actele și toate probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr. 291/23.05.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M____ s-a stabilit în urma datelor privind obligațiile de plată ale debitoarei __________________, angajarea răspunderii solidare a reclamanților S_______ L_____ și S_______ S_____ pentru suma de 743.460 lei, reprezentând obligații fiscale restante.

Împotriva acesteia, reclamanții au formulat contestație, iar prin Decizia nr. 356/10.07.2013, pârâta a dispus respingerea contestației.

În examinarea punctuală a susținerilor din acțiune, se constată că este neîntemeiată cea privind neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii solidare, pentru că nu ar exista un debitor a cărui insolvabilitate să fie declarată, pentru că nu s-a comunicat reclamanților actul administrativ fiscal prin care s-a declarat insolvabilitatea.

Așa cum susține și dovedește pârâta, reprezentantul legal al societății debitoare nu a putut fi contactat, nu a identificat nici domiciliul fiscal al societății unde să se afle bunurile patrimoniale și chiar reclamantul a dat nota explicativă prin care a precizat că unitatea nu mai funcționează la adresa sa de domiciliu și nu are cunoștință de locația unde se află documentele contabile.

În consecință, în mod legal și justificat s-a efectuat comunicarea actului prin publicitate în conformitate cu prevederile art. 44 alin. 2 indice 2 și alin. 3 Cod procedură fiscală prin anunțul colectiv nr. xxxxxx/22.03.2013, după ce adresele către foștii și actualii administratori s-au întors neridicate, avizate și reavizate.

Dealtfel, procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate trebuia comunicat administratorilor societății de la momentul constatării acestei stări, care nu erau reclamanții, iar pe de altă parte, dacă acestora nu li s-a comunicat, se poate considera că ar fi în termenul de contestare.

Prin urmare, pârâta a procedat la comunicarea valabilă a procesului verbal de insolvabilitate și există un debitor față de care s-a declarat starea de insolvabilitate.

În ceea ce privește perioada pentru care s-au stabilit obligațiile societății debitoare, se constată că în urma controlului efectuat s-a încheiat raportul de inspecție fiscală nr. 476 din 20.06.2012 pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx12, în acest interval de timp administratorii societății fiind și reclamanții - până la data de 17.04.2011, data cesionării părților sociale.

Așa cum s-a reținut, în balanța de verificare încheiată la data de 30.06.2011, societatea debitoare înregistra venituri urmăribile în cuantum de 439.849,70 lei, iar valoarea de inventar a tuturor bunurilor mobile și imobile evidențiate în proprietatea debitoarei la aceeași dată era de 6.469.414,45 lei a căror valorificare putea determina acoperirea creanțelor fiscale, însă administratorii nu au dovedit existența faptică a acestora, dar nici că nu au fost încasate venituri din acestea, respectiv modalitatea contabilă de lichidare a mărfurilor existente scriptic în balanță, pentru care însă s-a propus angajarea răspunderii persoanei căreia i-au fost cedate părțile sociale. Astfel, nu se poate reține că reclamanților li se impută obligații din perioada ulterioară actului de cesiune.

Ceea ce este esențial în soluționarea cauzei este faptul că au fost depistate nereguli în activitatea societății debitoare, care nereguli datează exact din perioada în care administratorii acesteia au fost reclamanții.

Toate acestea sunt evidențiate în raportul de inspecție fiscală nr. 476/20.06.2012, la filele 47 și următoarele din dosarul format la Curtea de Apel Tg-M____, precum și în decizia de impunere emisă în baza acestui raport, decizia nr. 478/20.06.2012.

Din cuprinsul acestor acte administrativ fiscale reiese că s-au stabilit obligații fiscale inclusiv pentru perioada de până la 17.04.2011, respectiv din anul 2010 și primele două semestre ale anului 2011 și anume livrări de bunuri către diverși clienți, care au declarat aceste achiziții, fără ca aceste livrări să fie evidențiate la veniturile societății, în schimb au fost înregistrate cheltuieli a căror realitate nu s-a putut dovedi. Obligațiile suplimentare de plată cu accesorii sunt în cuantum de 922.134 lei.

Atât prin actele fiscale amintite, cât și prin procesul verbal de insolvabilitate a societății debitoare s-a constatat în mod justificat că reclamanții, în calitate de administratori ai S.C. S___ Impex SRL nu au declarat și achitat obligațiile fiscale ale acestei societăți, pentru perioada până la 17.04.2011.

În concluzie, fiind nefondate apărările reclamanților, este îndeplinită condiția răspunderii solidare a acestora, iar pârâta a aplicat corespunzător art. 27 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003, potrivit cu care răspund solidar cu debitorii, administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.

Față de situația de fapt reținută și raportat la textul de lege citat, se constată că acțiunea formulată este neîntemeiată și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții S_______ L_____ (cu domiciliul în Campenita, ________________________, județ M____, cu domiciliul procesual ales în Tg. M____, ______________________, județul M____) și S_______ S_____ (cu domiciliul în Campenita, ________________________, județ M____, cu domiciliul procesual ales în Tg. M____, ______________________, județul M____) în contradictoriu cu pârâta DGRFP B_____- AJFP Tg-M____ (cu sediul în Tg. M____, _________________. 1-3, județul M____) ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M____.

Pronunțată în ședința publică din 05.01.2016.

Red. R.M.

Tenored. T.A.M.

5 exemplare/8.02.2016