ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.757

Ședința publică din 29 ianuarie 2015

P_________:A____ P_____

JUDECĂTOR:Ș_______ E_______ P______

JUDECATOR:R_______ C_____

GREFIER:G_______ K_____

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent B______ V____ împotriva sentinței civile nr. 1609/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Poliției Locale Timișoara.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent B______ V____ avocat E_______ P___, iar pentru pârâta intimată Direcția Poliției Locale Timișoara se prezintă consilier juridic D__ M_____ T_____.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 2.10.2014 de către pârâtul intimat, întâmpinare. Care a fost comunicată reclamantului recurent la data de 6.10.2015.

Reprezentantul intimatului depune la dosar delegația de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1609/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B______ V____, în contradictoriu cu pârâta Direcția Poliției Locale a Municipiului Timișoara, fără cheltuieli de judecată.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul B______ V____, întemeiat pe disp.art.488 pct.8 NCPC, solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul susține că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale incidente în speță, respectiv cele din art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, considerând că infracțiunea de complicitate la braconaj săvârșită de către acesta l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției publice de polițist local.

Se subliniază că reclamantul a fost condamnat doar la plata unei amenzi penale de 2.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii menționate, că prin adresa nr.xxxxx/16.07.2013, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a opinat că raportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept doar în situația în care acesta a fost condamnat definitiv, dispunându-se aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, ceea ce nu este cazul în speță, reclamantului aplicându-se doar o amendă penală.

Acesta mai arată că fără temei prima instanță a considerat că săvârșirea acelei infracțiuni l-ar face incompatibil cu funcția deținută, raportat la cele comunicate prin adresa nr.xxxxx/16.07.2013 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și în aplicarea principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguerre debemus, astfel încât nu s-ar putea considera că situațiile în care funcționarul public devine incompatibil ar putea fi lăsate la aprecierea persoanelor în drept să dispună cu privire la încetarea raportului de serviciu.

În fine, recurentul învederează că autoritatea pârâtă nu a luat măsura suspendării raportului de serviciu la momentul trimiterii în judecată a reclamantului, iar încetarea raportului de serviciu s-a dispus la mai mult 1 an după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.486 și urm. NCPC, instanța constată că acesta este nefondat.

Nu se poate considera că instanța de fond ar fi interpretat eronat disp.art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, în aplicarea cărora a fost emis actul administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantului, pornind de la conținutul adresei nr.xxxxx/16.07.2013 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, de care se prevalează recurentul.

Această adresă, depusă la fila 19 din dosarul primei instanțe, este citată trunchiat de către reclamant, făcând referire la două probleme de drept distincte, prima vizând situațiile în care devine incompatibilă cu exercitarea funcției publice o persoană condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, dar care nu are legătură cu serviciul, iar a doua, posibilitatea de încetare a raportului de serviciu în cazul aplicării unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Or, opinând asupra primei probleme astfel ridicate, în adresa sa cu nr.xxxxx/16.07.2013, Agenția Națională a Funcționarilor Publici arată că, pentru a stabili dacă o persoană condamnată pentru săvârșirea intenționată a unei infracțiuni ce nu are legătură cu serviciul, devin incompatibilă cu funcția publică, în sensul art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, „trebuie avut în vedere întregul complex infracțional, circumstanțele personale ale făptuitorului, precum și celelalte elemente care prezintă importanță și sunt avute în vedere de instanță la stabilirea și individualizarea pedepsei”.

Așadar, apar nefondate susținerile recurentului potrivit cărora Agenția ar fi opinat în sensul că doar condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate ar atrage încetarea de drept a raporturilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât, răspunzând la cea de a doua problemă de drept pusă în fața sa, prin adresa nr.xxxxx/16.07.2013, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a învederat că și în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei există temei pentru încetarea de drept a raporturilor de serviciu.

Instanța concluzionează că recurentul se prevalează de adresa menționată prin citarea trunchiată și eronată a conținutului său, care în fapt nu poate conduce la concluzia că în cazul reclamantului nu ar fi aplicabile disp.art.54 lit.h din Legea nr.188/1999.

De asemenea, se constată lipsit de relevanță faptul că reclamantul a fost condamnat doar la plata unei amenzi penale, câtă vreme încetarea raporturilor de serviciu este condiționată de legiuitor doar de săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care atrage incompatibilitatea cu exercitarea funcției publice, fără a distinge după cum a fost aplicată una sau alta dintre pedepsele penale ori după modul de executare a acestora.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului conform cărora nu ar exista un drept de apreciere al persoanei îndreptățite să ia măsura de încetare a raportului de serviciu cu privire la incompatibilitatea ce ar fi atrasă de săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni ce nu are legătură cu serviciul de către un funcționar public. Că există un atare drept de apreciere se poate deduce din faptul că legiuitorul nu detaliază cu privire la natura unor astfel de infracțiuni și nu definește noțiunea de „incompatibilitate” utilizată în cuprinsul art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, în acest sens opinându-se și în adresa nr.xxxxx/16.07.2013 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Or, raportat la elementele reținute de instanța penală în individualizarea sancțiunii penale aplicate reclamantului, expuse la fila 26 din dosarul instanței de fond, existau temeiuri în speță pentru ca pârâta să apreciere că reclamantul a săvârșit cu intenție o infracțiune care îl face incompatibil cu exercitarea funcției publice de polițist local. Astfel, s-a reținut în hotărârea penală a Curții de Apel Timișoara că a constituit un element de individualizare judiciară a pedepsei aplicate reclamantului „ocupația sa, anume aceea de agent de poliție locală, ceea ce a făcut ca fapta sa să fie mai gravă, câtă vreme, prin natura meseriei, trebuia să se ocupe de ocrotirea și aplicarea legii”.

Așadar, câtă vreme și instanța penală a considerat că săvârșirea acestei infracțiuni dovedește un comportament contrar obligațiilor profesionale și deontologice ale reclamantului, trebuie concluzionat că această împrejurare îl face incompatibil cu exercitarea funcției publice, apărând astfel legală decizia de încetare a raportului său de serviciu.

Vor fi de asemenea înlăturate susținerile recurentului referitoare la faptul că în cursul cercetării sale penale pârâta nu a luat măsura suspendării raportului său de serviciu, precum și la timpul îndelungat scurs de la condamnarea sa definitivă și până la luarea măsurii de încetare a funcției publice. Aceasta deoarece reclamantul nu a dovedit că pârâta ar fi avut cunoștință despre acțiunea penală pornită impotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la braconaj, acest aspect fiind contestat expres în întâmpinarea depusă de pârâtă în fața primei instanțe, aceasta aflând despre cercetarea reclamantului doar la un interval considerabil de timp de la condamnarea definitivă a acestuia, cu ocazia acțiunii de avizare a permisului de port armă a acestuia, când acesta a prezentat cazierul judiciar nr.xxxxxx/18.04.2013.

Cât privește timpul scurs de la momentul la care pârâta a aflat despre condamnarea reclamantului și până la emiterea deciziei de încetare a funcției, instanța ia în considerare faptul că pârâta a solicitat punctul de vedere al ANFP, cu privire la existența unei situații de incompatibilitate ca urmare a săvârșirii cu intenție de către reclamant a infracțiunii de complicitate la braconaj, răspunsul fiind comunicat doar prin adresa nr.xxxxx/16.07.2013 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, înregistrată la Poliția L_____ Timișoara la 2.09.2013, dată în raport cu care decizia de încetare a funcției publice apare emisă într-un termen rezonabil. Pe de altă parte, instanța are în vedere faptul că disp.art.97 lit.a și art.98 alin.1 lit.f fac referire la încetarea de drept a raportului de serviciu, care intervine în puterea legii, independent de momentul la care se constată prin act administrativ o atare situație de fapt, nefiind instituită vreo sancțiune pentru emiterea cu întârziere a deciziei de constatare. Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu a fost vătămat printr-o atare întârziere, nu s-ar putea reține nelegalitatea deciziei de încetare a raportului de serviciu, astfel cum pretinde acesta.

Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în aplicarea art.453 NCPC, se va lua act de faptul că recurentul se află în culpă procesuală, astfel încât va fi respinsă cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul recurent B______ V____, domiciliat în Timișoara, _______________ Afumați, nr. 1, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 1609/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Poliției Locale Timișoara. cu sediul în TIMIȘOARA, _______________________. 54.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,

A____ P_____ Ș_______ E_______ P______ R_______ C_____

GREFIER,

G_______ K_____

Red.RC/9.02.2015

Tehnored./GK/ 2 ex./9.02.2015

Inst.fond:Tribunalul T____ :jud.R_____ N___