R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.441

Ședința publică din 31.01.2013

Curtea constituită din:

Președinte: D______ C_________ V___

Judecător: D_____ G_______ S______

Judecător: I____ R___

Grefier: E____ Chirănuș

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C___ DE A________ DE SĂNĂTATE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 500/31.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – secția C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U____ T_____, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în două exemplare, prin serviciul registratură.

Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.

C U R T E A,

Prin cererea formulată la data de 07 martie 2012 sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamantul U____ T_____ a contestat Decizia de impunere nr.5290 din data de 22.02.2012 emisă de pârâta C___ de A________ de Sănătate Teleorman ,solicitând anularea acesteia .

În esență, reclamantul a arătat că decizia de impunere nr.5290/22.02.2012 emisă de C___ de A________ de Sănătate Teleorman ,este nelegală ,întrucât nu există încheiat cu pârâta vreun contract de asigurare prin care să fie obligat să plătească asigurare și totodată să beneficieze de despăgubiri și, prin urmare, nu există titlu de creanță care să devină titlu executoriu.

Prin sentința civilă nr. 500/31.05.2012 Tribunalul Teleorman – secția C______ a admis în parte acțiunea și a anulat decizia nr. 5290.2/22.02.2012 și în parte decizia de impunere nr. 5290/22.02.2012 emisă de C___ de A________ de Sănătate Teleorman în ceea ce privește obligația de a vira la bugetul Fondului Național Unic de A________ de Sănătate suma de 1607 lei reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente obligației principale.

Instanța a reținut că decizia de impunere are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.

Ori, C___ de A________ de Sănătate Teleorman, a emis decizia de impunere pentru anii 2006 -2011 abia la 22.02.2012 și a stabilit obligația de plată a reclamantului și pentru majorări,dobânzi și penalități în condițiile în care timp de 5 ani a stat în pasivitate, nu și-a îndeplinit obligațiile de informare prevăzute de art. 15 din O.U.G. 150/2002 și 222 din Legea 95/2006, nu a constatat contravenția prevăzută de art. 96 din O.U.G. 150/2002 și 305 din Legea 95/2006, nu a emis decizia de impunere anuală și nu a luat măsuri pentru executarea silită, conform art. 216 din Legea 95/2006.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, arătând că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, aceste accesării au fost calculate până la o anumită dată, urmând a fi completate până la achitarea debitului.

Legal citat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul este nefondat, întrucât recurenta nu a expus nici un argument prin care să combată raționamentul instanței de fond. Astfel, prima instanță a apreciat, în raport cu actele normative aplicabile, că intimatul-reclamant nu se află în culpă pentru achitarea cu întârziere a contribuției la bugetul F.N.U.A.S., în condițiile în care recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația legală de a comunica debitorului deciziile de impunere și nu a luat măsurii de executare silită a acestora, preferând să rămână în pasivitate, iar această pasivitate nu poate fi imputată reclamantului.

În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, fără să explice cum a ajuns la această concluzie și fără să contrazică prin argumente concrete concluzia instanței de fond, pe care de altfel Curtea le împărtășește pe deplin.

Față de cele expuse mai sus și văzând că în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi analizate din oficiu, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă C___ DE A________ DE SĂNĂTATE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.500/31.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – secția C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U____ T_____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

D______ C_________ VladDaniel G_______ SeverinIonelRadu

GREFIER

E____ Chirănuș

Red.IR, tehnored.MD/2 ex.