Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2781/2015

Ședința publică din 25 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ E___ Hancaș

Judecător Ș_______ D_____

Judecător G_______ M____

Grefier R_____ P______

Pe rol se află soluționarea recursul formulat de pârâtul I____________ P_____ SITUAȚII DE URGENȚĂ „I____ DE HUNEDOARA” împotriva sentinței nr. 471/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare act administrativ, privind pe reclamantul A___ M____ N______.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât, consilier juridic C__________ D__ și intimatul reclamant A___ M____ N______, legitimat de către instanță, datele de identitate fiind consemnate în caietul grefierului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată, iar intimatul reclamant a depus în 14.07.2015

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul reprezentantului recurentului pârât în susținerea recursului.

Reprezentantul recurentului, c.j. C__________ D__ solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 471/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara așa cum a fost formulat, prin cererea de recurs și precizat, prin răspunsul la întâmpinare, luând în considerare motivele invocate prin cererea de recurs și înscrisurile existente la dosar.

Mai solicită casarea în totalitate a sentinței atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantului având în vedere motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, prin cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare.

Arătând că ordinele a căror anulare s-a cerut prin acțiunea formulată de reclamant, nu reprezintă voința unilaterală a Inspectorului Șef și a Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Hunedoara, acestea reprezentând doar punerea în executare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2014 care a modificat OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Aceasta precizează că documentele desecretizate solicitate de instanță au fost întocmite la timp și în totalitate, iar întârzierea depunerii acestora la dosarul cauzei nu se poate pune în sarcina recurentului pârât.

Având cuvântul asupra recursului, intimatul reclamant A___ M____ N______ solicită respingerea recursului formulat de pârâtul ISU „I____ de Hunedoara”, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Acesta arată că susținerea recurentei cu privire la imparțiala administrare a probelor de către instanța de fond, nu este relevantă, întrucât cauza a suferit două amânări pentru depunerea acelor înscrisuri clasificate.

Intimatul reclamant arată că apreciază sentința pronunțată de Tribunalul Hunedoara ca fiind temeinică și legală întrucât a reținut corect că este în drept să beneficieze de sumele solicitate prin acțiunea formulată, solicitând astfel respingerea recursului formulat de către recurentul pârât.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința administrativă nr. 471/CA/2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A___ M____ N______, în contradictoriu cu pârâtul I____________ pentru Situații de Urgență „I____ de Hunedoara” al Județului Hunedoara, pe cale de consecință dispunându-se anularea ordinului nr.549/14/I din 8.07.2014 al inspectorului șef al pârâtului.

Corelativ, prin aceeași sentință s-a dispus acordarea către reclamant a drepturilor salariale prev. la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 103/14.11.2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2014 precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice cu modificările și completările ulterioare și includerea în solda de bază, respectiv în solda de funcție a sumelor compensatorii acordate și incluse în funcția de bază conform prev. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, așa cum au existat în perioada 2010-2013, începând cu data de 1.01.2014, prin includerea în solda funcției de bază, respectiv în solda de funcție a drepturilor acordate, conform prev. art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010 și art. 1 alin. 1 din OUG nr.103/14.11.2013.

Pârâtul a mai fost obligat la plata sumelor neacordate începând cu data de 1.07.2014, cauzate prin emiterea actului administrativ mai sus amintit, către reclamant, precum și la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.

P_____ a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul îndeplinește funcția de Șef al Serviciului logistic din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență I____ de Hunedoara al județului Hunedoara, începând cu data de 02.04.2010.

În anul 2009, conducerea ISU Hunedoara, în considerarea prevederilor art. 318 alin. 1 din Legea nr. 138/1999- privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și ale pct. 24.1 din Anexa 1 la Ordinul MAI nr. 275/2002 – pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din MAI, a apreciat că reclamantul a executat lucrări de excepție, prin Ordinul MAI nr. S/II/4476 din 28.07.2009, începând cu data de 01.07.2009 acestuia i s-a acordat un spor de 50% din solda funcției de bază.

Reclamantul, la data acordării acestui spor și până în prezent și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții, fără însă a i se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadrul nr.284/2010 pentru care se impunea menținută solda funcției de bază așa cum a fost acordată pentru luna decembrie 2013 (f.13), cum de altfel se menționează în art. 1 alin. 1 din OUG nr.103/14.11.2013.

Prin Ordinul Inspectorului șef al ISU I____ de Hunedoara al județului Hunedoara nr. 549/14/I – HD(08.07.2014 s-a dispus ca începând cu data de 01.07.2014 încetarea plății majorării de 50% din solda de bază acordată reclamantului.

Reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 12 din OUG nr.103/14.11.2013 a formulat contestație la acest ordin, contestație respinsă ca nefondată.

Instanța de fond a apreciat că prin emiterea acestui Ordin s-a încălcat unul din principiile sistemului de salarizare prev. de art. 3 lit. a din Legea nr.284/2010 care prevede „supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii”.

Au fost astfel încălcate dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 ce prevăd că: ” în salariul de bază indemnizația lunară de încadrare, respective în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit legii cadru nr.330/2009 făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr.1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în legea cadru nr.330/2009, cu modificările și completările ulterioare și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, sau după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduce în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.

În fapt, prin această prevedere sumele compensatorii primite au fost introduse în solda funcției de bază, așa cum rezultă și din fluturașii de salariu din perioada decembrie 2010-2013, depuși la dosar de reclamant(f.11-20).

De altfel, a menționat prima instanță, din luna ianuarie 2011 până în luna decembrie 2013 aceste sume compensatorii au fost introduse conform Legii rn.285/2010 în solda de funcție ce este o componentă a soldei funcției de bază.

Prin Ordinul Inspectorului șef al ISU I____ de Hunedoara al județului Hunedoara nr. S/9/14/I –HD din 12.02.2014 la care se face referire în răspunsul dat la contestația reclamantului, s-a încercat, în fapt, scoaterea drepturilor salariale acordate în baza Legii nr.285/2010, din solda funcției de bază prin acordarea unei „majorări pentru a ulterior prin ordinul contestat, această majorare în fapt să fie eliminată din solda de funcție fără temei legal, după cum se poate observa din fluturașii de salarizare depuși de reclamant la dosar.

Pârâtul nu a făcut dovada că această majorare a fost efectiv acordată ci a fost evidențiată distinct prin scoaterea sumelor compensatorii incluse în solda de funcție conform Legii nr.285/2010.

Comparând fluturașii de salarizare depuși de reclamant, rezultă că începând cu data de 01.07.2014 această sumă compensatorie a fost eliminată, astfel că începând cu această dată, valoarea soldei funcției de bază a fost diminuată cu suma de 1672 lei.

Procedându-se astfel, a conchis tribunalul, au fost încălcate prevederile art. 1 din OUG nr. 103/2013 care stipulează că: „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază, indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010.

P_____ aceste considerente, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant a fost admisă, pe cale de consecință instanța anulând Ordinul Inspectorului Șef al ISU I____ de Hunedoara al jud. Hunedoara nr.549/14/I din 08.07.2014, corelativ cu acordarea drepturilor salariale prev. la 1 alin. 1 din OUG nr.103/14.10.2013 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pentru anul 2014 și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice cu modificările și completările ulterioare și includerea în solda de bază, respectiv în solda de funcție a sumelor compensatorii acordate și incluse în funcția de bază conform cu prev. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 așa cum a existat în perioada 2010-2013, recalculate începând cu data de 01.01.2014, prin includerea în solda funcției de bază, respectiv în solda de funcție a drepturilor acordate conform prev. art. 1 alin. 5 din Legea nr.285/2010 și art. 1 alin. 1 din OUG nr.103/14.11.2013 și plata sumelor neacordate începând cu data de 01.07.2014, cauzate prin emiterea actului administrativ nelegal.

Pârâtul a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocând aplicarea greșită a normelor de drept material, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca nefondată.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că tribunalul nu a făcut o cercetare a procesului ținând seama de toate apărările, mijloacele și elementelor de probă ridicate de recurent în cuprinsul întâmpinării depuse în fața acestuia, sens în care nu a procedat la examinarea efectivă, în parte, a fiecăreia dintre acestea.

Instanța de fond, a mai arătat recurentul, a apreciat eronat că prin emiterea ordinului S/9/4/I-HD s-a încălcat principiul potrivit căruia drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii, deoarece acest ordin nu reglementează drepturile de natură salarială cu caracter permanent ale reclamantului, ci constituie punerea în aplicare a unui ordin de ministru care a stabilit acordarea acestei recompense, respectiv a sporului de 50% pentru lucrări de excepție și misiuni speciale, pe o durată determinată.

S-a menționat de către recurent, că, în temeiul art.6 din OUG nr.1/2010, personalului care a beneficiat în luna decembrie 2009 de majorarea salarială de 50% pentru lucrări de excepție și misiuni speciale i s-a acordat, în luna ianuarie 2010 o sumă compensatorie inclusă în solda funcției de bază care să acopere diferența față de salariul anterior, iar în temeiul art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, cuantumul sumei compensatorii care a înlocuit majorarea salarială de 50% s-a contopit practic în solda/salariul de funcție al personalului, fără a mai fi evidențiat ca atare, împrejurare menținută prin legislația succesivă a salarizării personalului bugetar, pe întreaga perioadă a anilor 2011-2013, inclusiv în prima parte a anului 2014, prin prisma dispozițiilor art.1 din OUG nr.103/2013, modificată însă prin OUG nr. 37/2014, devenind posibilă, începând cu data de 01.07.2014, aplicarea dispozițiilor art.15, capitolul II, secțiunea a 2-a, din anexa VII la Legea nr. 284/2010, potrivit cărora pentru personalul din familia ocupațională reglementată de aceste dispoziții, care execută misiuni speciale și lucrări de excepție, apreciate ca atare de conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda/salariul funcției de bază, cu consecința inerentă a redistribuirii sporului, având în vedere că acesta se acordă, potrivit legii, numai pentru 5% din numărul de posturi al instituției.

Reclamantul se află în eroare, în opinia recurentei, susținând că sporul în cauză i-a fost acordat în baza art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010, întrucât, prin aceste prevederi legale doar s-a contopit practic în solda/salariul de funcție a personalului, fără a mai fi evidențiat ca atare acest spor. Constituind o recompensă ce s-a acordat pe o perioadă determinată, sporul de 50% nu poate fi considerat un drept cu caracter permanent și nu este vizat de aplicarea Legii nr. 285/2010.

În plus, a menționat recurentul, condițiile de acordare a acestui drept, se stabilesc, potrivit art.15 alin.3 din Cap.II al anexei nr.VII la Legea nr. 284/2010, prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

În acest sens a fost emis Ordinul MAI nr. S/214/2011 care a fost completat ulterior cu Ordinul MAI nr. S/52/2014, acordarea majorării (sporului) de 50% pentru personalul ISU fiind făcută cu respectarea prevederilor legale și a celor regăsite în normele metodologice de aplicare anterior menționate.

În fine, a mai arătat recurenta, în ședința de comandă din data de 27.06.2014, astfel după cum prevăd normele metodologice din cuprinsul Anexei nr.9¹ la Ordinul MAI nr. S/214/2011, a fost analizată activitatea întregului personal, au fost stabilite numărul și lista persoanelor propozabile pentru acordarea majorării de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, pe baza criteriilor, condițiilor și restricțiilor impuse de normele referite, astfel că reclamantul nu a mai fost propus.

În drept au fost invocate prevederile art. 486-490 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.19-23), reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat, în esență, că în mod corect a reținut instanța de fond că, prin emiterea ordinului contestat, s-a încălcat principiul sistemului de salarizare referitor la supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.

Cu privire la fondul cauzei, intimatul a menționat că prin acțiunea formulată a sesizat neacordarea sumelor compensatorii incluse prin actele normative în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice în solda funcției de bază și nu cum eronat se afirmă de recurent, pentru neacordarea sporului de 50% pentru lucrări de excepție și misiuni speciale.

Intimatul a menționat în cuprinsul întâmpinării că și în prezent își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu s-a aplicat valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, fapt pentru care trebuia menținută solda funcției de bază, corespunzător lunii decembrie 2013, după cum prevede art.1 alin.1 din OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.

În finalul celor expuse în cuprinsul întâmpinării, intimatul reclamant a mai arătat că, în fapt, prin OUG nr.37/2014 a fost modificată OUG nr.103/2013 prin care a fost posibilă acordarea, începând cu data de 01.07.2014, unor categorii de personal o majorare de 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, fără a se diminua cuantumurile drepturilor salariale existente la data de 31.12.2013. În consecință, nu i se putea acorda în intervalul 01.01.xxxxxxxxxxxxx14 sporul menționat, fiind ilegală emiterea unui ordin de inspector șef, de acordare în intervalul menționat a sporului în cauză.

Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin raportare la cadrul legal incident speței dedusă judecății, precum și prin prisma criticilor formulate de recurent împotriva sentinței atacate, încadrabile în motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., Curtea constată că recursul declarat de către acesta este fondat, pentru considerentele în continuare expuse:

În vederea dezlegării în drept a cauzei deduse judecății, Curtea apreciază necesar a fi efectuat un scurt examen retrospectiv asupra evoluției legislative în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, categorie socio-profesională din care face parte și reclamantul.

Inițial, în forma reglementată de Legea nr. 138/1999, pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, legea prevedea posibilitatea acordării personalului militar a unui spor de 50% din solda lunară pe o durată determinată. Prin Legea nr. 330/2009, acest spor a fost prevăzut de lege sub formă de primă lunară. Ulterior, Legea nr. 284/2010 a consacrat posibilitatea majorării cu 50% la solda funcției de bază pentru personalul ale cărui lucrări erau apreciate de conducătorii acestora ca având caracter de excepție sau de misiune specială.

Reclamantului i-a fost acordat sporul de 50% pentru semestrul II 2009, în temeiul Legii nr. 138/1999, prin raportare la lucrările de excepție și misiuni speciale efectuate, beneficiul acestui drept extinzându-se succesiv până la data de 01.07.2014, în temeiul legislației salarizării personalului plătit din fonduri publice incidentă perioadei menționate.

Începând cu data de 01.01.2010, în temeiul dispozițiilor legii nr. 330/2009, prin raportare și la prevederile OUG nr.1/2010, personalului care a beneficiat în luna decembrie 2009 de majorarea salarială de 50% sub formă de spor, a beneficiat, în luna ianuarie 2010, de o sumă compensatorie inclusă în solda funcției de bază care să acopere diferența față de salariul din luna decembrie 2009.

Începând cu data de 01.01.2011, în temeiul art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, cuantumul sumei compensatorii de care reclamantul a beneficiat, în locul sporului de 50%, s-a contopit în solda funcției de bază, fără a mai fi evidențiat ca atare, beneficiul prevederilor legale evocate fiind menținut prin efectul legislației succesive în materia salarizării personalului bugetar, până la data de 01.07.2014.

Prin art.1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, așa cum a fost modificată de OUG nr. 35/2015, s-a stabilit că în anul 2014, cuantumul brut al soldelor funcției de bază de care beneficiază reclamantul se menține la același nivel cu cel ce s-a acordat pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadrul nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Însă, prin excepție de la constrângerile legislației privind salarizarea bugetarilor, respectiv prin excepție de la prevederile art.1 anterior evocat, în temeiul art. 13 alin.3 din OUG nr. 103/2013 modificată, începând cu data de 01.07.2014, cuantumul drepturilor acordate personalului militar și altor categorii socio-profesionale similare în accepțiunea legii, care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de conducătorii acestora, se stabilește în condițiile prevăzute de art.15 din capitolul II secțiunea a 2-a din anexa nr.VII la Legea cadru nr.284/2010, pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, baza de calcul a acestor drepturi fiind reprezentată, conform alin.4 al aceluiași articol, de solda lunară prevăzută de legislația în vigoare la data de 31.12.2009.

Potrivit art.3 din Legea nr. 284/2010, anexa VII, cap.II, secțiunea a 2-a, personalul militar are dreptul la soldă lunară. Solda lunară se compune din solda funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime și alte drepturi salariale. Solda funcției de bază este formată din solda de funcție, solda de grad, gradații,și, după caz, solda de comandă. De reținut este că solda funcției de bază care cuprinde doar elementele precizate anterior este o soldă minimală și are caracteristic faptul că reprezintă tot o soldă lunară dar fără alte sporuri, majorări sau prime cu excepția gradațiilor de vechime și a soldei de comandă.

Prin urmare, începând cu data de 01.07.2014, a devenit astfel posibilă aplicarea dispozițiilor art.15 din Legea nr. 284/2010, anexa VII, cap.II, secțiunea a 2-a, cu privire la acordarea majorării de până la 50% calculată la solda funcției de bază, cu consecința posibilității de redistribuire a acesteia, datorată împrejurării că aceasta se acordă limitat, numai în limita a 5% din numărul de posturi prevăzute în statele de organizare.

Majorarea în cauză, indiferent de accepțiunea pe care a avut-o, în diferite formule legislative succesive începând cu anul 1999 și până în prezent (spor, primă lunară sau majorare a soldei funcției de bază), reprezintă, în realitate, o recompensă ce se acordă pe perioadă limitată pentru personalul militar, la aprecierea conducătorului unității în care își desfășoară activitatea, fiind stabilită pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Atât reclamantul, în susținerea acțiunii introductive, cât și instanța de fond, în considerentele sentinței pronunțate, au plecat de la premisa eronată că, prin raportare la prevederile OUG nr.1/2010, coroborat cu dispozițiile art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010 și art.1 din OUG nr.103/2013, majorarea de 50% din solda de bază, a cărei plată i-a încetat reclamantului, începând cu data de 01.07.2014, în baza Ordinului nr. 549/14/I-HD/08.07.2014 al inspectorului șef al unității pârâte, a cărui anulare a fost solicitată prin acțiunea formulată, reprezintă o sumă compensatorie de care acesta a beneficiat în perioada 2010-2013 și că în anul 2014 trebuie să se regăsească, în continuare, în solda de bază.

Curtea reține că din punct de vedere al naturii juridice, privită ca element al sistemului de salarizare, componentă a soldei lunare brută, potrivit legii, această majorare însă, în virtutea dispozițiilor legale în vigoare începând cu data 01.01.2010 și până la data de 01.07.2014, nu putea fi asimilată nici sporurilor, nici indemnizațiilor și nici compensațiilor cu caracter tranzitoriu.

Este adevărat, după cum susține reclamantul, opinia fiind împărtășită și de instanța de fond, potrivit art.1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Însă, atât reclamantul, cât și instanța de fond, aceasta din urmă într-o manieră nejustificată, au omis a avea în vedere dispozițiile art.13 din același act normativ, în forma modificată și completată prin OUG nr. 37/2014, care prevede în cuprinsul aliniatului 3 o excepție de la regula instituită de art.1 alin.1, în privința cuantumului drepturilor acordate personalului militar, polițiștilor, etc., care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale și care se stabilește în condițiile dispozițiilor art.15 din Legea nr. 284/2010, anexa VII, cap.II, secțiunea a 2-a, la care anterior s-a făcut referire.

Așadar, salarizarea personalului plătit din fonduri publice, din această categorie făcând parte și reclamantul, are o reglementare legală distinctă în anul 2014, nefiind aplicabile acestei perioade de referință dispozițiile Legii nr. 285/2010 care au avut ca obiect de reglementare salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, în speță cele conținute de art.1 alin.5 din lege, invocate de către reclamant în susținerea pretențiilor formulate, care au avut ca obiect de reglementare definirea noțiunilor de salariului de bază, indemnizație lunară de încadrare, respectiv solda funcției de bază aferente lunii octombrie 2010, în considerarea prevederilor art.1 alin.1 din aceeași lege.

Mai mult chiar, prin similitudine și pentru identitate de rațiune a legii, în susținerea acestei teze interpretative sunt și dispozițiile art. 3 din OUG nr. 103/2013 potrivit cărora, în anul 2014, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare, se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art.14 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 10 al art. II din OUG nr.80/2010, pentru completarea art.11 din OUG nr.xxxxxxx, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.

Este vorba despre drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Codului de procedură fiscală, tot cu caracter de recompensare a personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Ca atare, OUG nr. 103/2013 instituie norme distincte, cu caracter de noutate pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.

În aplicarea acestor norme a fost emis și Ordinul nr. 549/14/I-HD/08.07.2014 contestat de către reclamant, prin care s-a dispus încetarea plății majorării de 50% din solda funcției de bază, acordată inițial prin Ordinul nr. S/9/14/I-HD/12.02.2014, începând cu data de 01.01.2014 (f.51 dosar fond).

Astfel, actul administrativ atacat de către reclamant a fost emis în considerarea dispozițiilor art.15 din cap.II al anexei nr.VII la Legea nr.284/2010 și a normelor metodologice privind condițiile de acordare a majorării de până la 50% din solda funcției de bază, aprobate de ordonatorul principal de credite prin Ordinul M.A.I. nr. S7214/2011, completat prin Ordinul M.A.I. nr. S/52/2014, urmare a analizării activității întregului personal al ISU „I____ de Hunedoara”, pe baza criteriilor, condițiilor și restricțiilor impuse de normele evocate, cu privire la s-a apreciat că reclamantul nu mai îndeplinește cerințele de acordare.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului de încetare a plății majorării soldei funcției de bază doar prin raportare la faptul că, în opinia sa, drepturile salariale i-au fost diminuate contrar dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, potrivit cărora trebuia menținută solda funcției de bază așa cum a fost acordată pentru luna decembrie 2013, incluzând și drepturile acordate conform prevederilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.

Practic, reclamantul nu a înțeles să aducă critici de nelegalitate intrinsecă a ordinului contestat, ci doar prin referire la faptul că nu i s-au acordat și inclus în solda funcției de bază sumele compensatorii prevăzute de art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2014.

Cutea reține însă că reclamantul nu a uzat de dispozițiile art.12 din OUG nr. 103/2013, potrivit cărora avea posibilitatea să conteste modul de stabilire a soldei funcției de bază acordată potrivit prevederilor acestei ordonanțe.

După cum s-a relevat în cele de mai sus, din economia dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, solda funcției de bază are caracteristic faptul că reprezintă o soldă lunară, dar fără alte sporuri, majorări sau prime, cu excepția gradațiilor de vechime și a soldei de comandă.

În cazul reclamantului, solda funcției de bază în anul 2014 a fost stabilită începând cu data de 01.01.2014, în temeiul OUG nr. 103/2013, fără însă ca acesta să formuleze contestație împotriva modului de stabilire a acesteia. La această soldă, privită ca o componentă a soldei lunare, începând cu data de 01.01.2014, s-a aplicat majorarea de 50%, în considerarea faptului că activitatea sa presupunea lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciată ca atare de inspectorul șef al ISU Hunedoara, până la data de 31.06.2014.

Curtea reiterează din nou că, în anul 2014, salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut prin excelență doar în considerarea și aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 și a normei speciale reprezentate de OUG nr.103/2013. Or, noțiunea soldei funcției de bază este cea regăsită în dispozițiile art. 3 alin. 3 din cap. II al anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010 și nu cea rezultată din prevederile art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, normă aplicabilă salarizării în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sens în care, printr-o interpretare eronată și lipsită de fundament, instanța de fond a apreciat că este aplicabilă situației reclamantului.

Din acest unghi de vedere, ar fi lipsit de orice logică juridică a aprecia că o persoană recompensată limitat în timp, pentru efectuarea unor anumite activități, este îndreptățită să beneficieze la nesfârșit de acest drept temporar, în temeiul unor dispoziții legale aplicabile unei perioade determinate de timp, contrar dispozițiilor exprese prevăzute de o normă legală în vigoare.

Tocmai această chestiune, a aplicabilității unor norme tranzitorii în materie de salarizare a personalului plătit din fonduri publice a fost abordată și rezolvată de OUG nr. 103/2013, care prin excepție de la norma generală prevăzută în art.1 al acesteia, pentru anul 2014 a reglementat, în art.13, situația salarizării personalului militar care a beneficiat de majorarea soldei funcției de bază cu 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, cum este și cazul reclamantului.

În consecință, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material privind salarizarea în anul 2014 a personalului plătit din fonduri publice anterior evocate, urmează ca în temeiul art.496 și 498 alin.1 C.pr.civ., Curtea să admită recursul declarat împotriva acesteia de către pârât, cu consecința casării sentinței atacate.

În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, rejudecând litigiul în fond, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea de apel va proceda la respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamant, ca nefondată.

P_____ ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul-pârât I____________ pentru Situații de Urgență „I____ de Hunedoara” al Județului Hunedoara împotriva sentinței administrative nr.471/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal și în consecință:

Casează hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond, respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A___ M____ N______ în contradictoriu cu recurentul-pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2015.

Președinte, A_____ E___ Hancaș	Judecător, Ș_______ D_____	Judecător, G_______ M____
	Grefier, R_____ P______

Red. H.A.E./23.10.2015

Tehnored. R.P./ex.4/27.10.2015

Jud.Fond:D_____ I.