Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V_____

CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 354/C.A./2015

Ședința publică de la 26 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE I______-M______ P______

Grefier A_____ C_______

--------

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamant I____ Ș_____, cu domiciliul ales în V_____, ______________________, jud. V_____ și pe pârât AGENȚIA P_____ PROTECȚIA MEDIULUI V_____, cu sediul în V_____, ______________________, jud. V_____, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul este la al-2-lea termen de judecată; pârâta a depus precizări cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2011 – 01.10.2011 și motivarea excepției tardivității; reclamantul a depus răspuns față de excepția prescripției; ambele părți solicită judecarea în lipsă.

Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare, pe excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de pârâtă, pe excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 01.10.2011 invocată de instanță, din oficiu și pe fondul cauzei, dând soluția de față;

INSTANȚA

Asupra cauzei de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. XXXXXXXXXXXX reclamantul I____ Ș_____, CNP xxxxxxxxxxxxx a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Protecția Mediului V_____, solicitând:

- obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective;

- obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală;

- obligarea pârâtei sus-menționate la plata sumelor necesare acordării acestor drepturi salariale

În motivarea acțiunii arată următoarele:

Dreptul de natură salarială, respectiv, includerea premiului anual în salariul lunar a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. In acest sens ICCJ în soluționarea unui recurs in interesul legii a statuat „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.

Raportat la această concluzie, se reține faptul că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.

I.C.CJ., prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de I.C.C.J..

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă."

Interpretarea textului din motivarea I.C.CJ. este de natură a îndreptăți la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar.

De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.

Cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 a I.C.CJ. care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări."

In acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce îl privește, astfel:

(1) P_____ activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea.

(2) P_____ personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfacătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.

(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivii prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).

De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.

În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 6 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă Ia art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor.

Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.

D____ consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de _____________________ legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se tină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.

Norma neretroactivității, înscrisă în art. 6 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.

Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune _____________________ noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.

Ori, în cazul de față, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui întrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.

De asemenea, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.

Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

In ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții. ; 2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".

Lipsirea sa de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor ante-menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială iar prin decizia 21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.

De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de COMISIA EUROPEANĂ ÎN CAUZA C-310/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă - România -în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L180 din 19.7.200 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasiala sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului i 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței muncă.

Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii.

Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. în acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.

În drept invocă art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 6 din Codul civil, art. 15 alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a LI.CJ..

În baza dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, solicită cheltuieli de judecată.

În dovedire a depus înscrisuri.

Conform art. 29 alin. 4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu Codul Muncii, prezenta acțiune este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Pârâta AGENȚIA P_____ PROTECȚIA MEDIULUI V_____, legal citată, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamant, pe cale de excepție, ca fiind inadmisibilă si formulată tardiv și pe fondul cauzei, ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prin cererea formulată, reclamantul solicită obligarea Agenției pentru Protecția Mediului V_____ la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective și, deasemenea, obligarea la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG 13/2011.

Susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, dat fiind faptul că la data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009 (în vigoare de la 31 decembrie 2010). La aceeași dată, 28 decembrie 2010, a fost publicată și Legea nr. 285/2010, care majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, iar art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogat, astfel că nu mai există suport legislativ în acordarea premiului.

D____ urmare, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

Face precizarea că prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 s-a statuat faptul că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le modifică în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, Curtea reține că se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 21/18.11.2013 în sensul că "Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă. Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privata al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salariate";, astfel că a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Având în vedere cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.

În ce privește jurisprudența europeană, Curtea Constituțională constată că în Hotărârea din 7 iulie 2011 Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ș_____ A_______ și alții, pronunțată în cauza C-310/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 17 din Directiva 2000/78 - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socio-profesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană, contrar celor susținute de autorii excepției, a afirmat, în realitate, că "...nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia [de către instanța de contencios constituțional - n.n.]”, astfel pentru considerentele expuse mai sus, Curtea Constituționala a respins ca neîntemeiata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Solicită pe cale de consecință, respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cererii, ca neîntemeiată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul din 21.09.2015 instanța a invocat, din oficiu, excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 01.10.2011.

La data de 15 oct 2015 pârâta a depus precizări prin care a motivat exceptia tardivității –depășirea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an din legea contenciosului.

Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:

Reclamantul este funcționar public in cadrul pârâtei care a fost reîncadrat in functia publică, în temeiul legii 284 si 285/2010.

In temeiul art. 284 NCPC se vor analiza prioritar exceptiile invocate de instantă si de pârâtă.

Exceptia inadmisibilității invocată de pârâtă va fi respinsă.

P_____ actiunea prezentă care are ca obiect acordarea de drepturi salariale suplimentare nu se prevede o procedură prealabilă.

Art. 7 din legea 554/2004 nu este aplicabil pentru acest tip de actiuni.

Întrucât pârâta nu a invocat motive în sustinerea acestei exceptii iar pentru acest tip de actiune nu este necesară vreo procedură prealabilă, rezultă că exceptia inadmisbilitătii este neîntemeiată.

Exceptia tardivitii actiunii va fi respinsă.

Termenele speciale din art. 11 din legea 554/2004 –termenul de prescriptie de 6 luni, si cel de decădere de 1 an, nu sunt aplicabile în prezenta actiune.

Aceste termene sunt aplicabile tipurilor de actiuni - anulare act si refuz nejustificat de solutionare cereri; aceste termene nu sunt aplicabile tipului de actiune- drepturi salariale decurgând din raportul de serviciu.

Exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru drepturi salariale aferente perioadei 1.01.2011-30 sept 2011 este întemeiată.

Termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, care rezultă din art. 117 din legea 188/1999 care prevede că legea funcționarilor se completează cu legea 53/2003- Codul Muncii, în măsura in care nu contravin legislatiei functiei publice cu art. 268 lit. c din legea 53/2003.

Potrivit art. 268 lit. c din legea 53/2003 din Codul muncii termenul de prescripție este de 3 ani de la data la care drepturile salariale trebuiau acordate.

Excepția prescrierii dreptului la acțiune poate fi invocată din oficiu numai pentru prescripțiile începute pe Codul civil din 1865.

In cauză se solicită drepturi salariale aferente perioadei 1.01.2011 si până la zi. Astfel în aplicarea principiului că prescripției i se aplică legea sub care au început să curgă, rezultă că in cauză se aplică atât Codul civil si Decretul 167/1958, cât si legea 287/2009.

In cauză se solicită drepturi salariale care se plătesc lunar si care au un termen de prescripție distinct.

Dreptul de a cerere drepturi salariale până la 30 sept 2011 este supus prescripției din Decretul 167/1958, care prevede că excepția este de ordine publică și poate fi invocată din oficiu.

Dreptul de a cerere drepturi salariale de la 1 oct 2011 este supus prescripției reglementată legea 287/2009, care în art. 2512 prevede că prescriptia poate fi invocată numai de cel în favoarea căruia curge; astfel această exceptie este de ordine privata.

In consecintă instanța din oficiu nu mai poate invoca exceptiile ce curg potrivit Legii 287/2009.

In cauză sunt aplicabile ambele legi; dar numai pentru drepturile cărora li se aplică Decretul 167/1958 instanța a putut invoca din oficiu exceptia prescrierii.

Întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 29 iunie 2015, rezultă că drepturile salariale aferente perioadei 1.01.2011 – 30 sept 2011 sunt prescrise si exceptia poate fi invocată din oficiu.

In consecință excepția prescrierii va fi admisă.

Pe fondul cererii se retine că drepturile solicitate din 1 oct 2011 până la zi sunt neîntemeiate.

In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premiere. De asemenea, dispozițiile art. 25 alin. 4 din aceeași lege stabileau că plata premiului anual se va face pentru întregul personal potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Aceste dispoziții legale enunțate au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea nr. 284/2010, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

De asemenea, art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu anul ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, privind prevederile prezentei legi.

Coroborând aceste prevederi legale, Tribunalul arată că acestea trebuie interpretate în sensul că dreptul de a pretinde acordarea premiului pentru anul 2010 sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă. Iar, prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual pentru anul 2010, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială. Acestea sunt și considerentele obligatorii ale deciziei nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010.

Decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție lămurește modul de aplicare al dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 strict cu privire la dreptul de a pretinde acordarea premiului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 numai pentru anul 2010, în condițiile în care s-a reținut că aceste prevederi au fost în vigoare până la data de 31.12.2010.

În esență, art. 8 din Legea nr. 285/2010 constituie o normă care reglementează, de fapt, modul de executare a obligației de plată a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010.

Dovadă a faptului că premiul anual a fost inclus în majorări este dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care stabilește că premiul anual a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, prin art. 1 din legea nr. 285/2010.

În art. 1 din legea 285/2010 se prevede o majorare cu 15% a salariilor de bază si a cuantumului sporurilor.

Astfel pentru anul 2011 nu se poate acorda în diferență de salariu motivat de faptul că art. 25 din legea 330/2009 este abrogat iar în acel an personalul plătit din fondul public a beneficiat de o majorare salarială de 15%.

Astfel că pentru anul 2011 nu este temei in drept pentru acordarea unei diferente de drepturi salariale prin includerea premiului anul.

Legile salariale din anii următori au păstrat salariul din decembrie din anul anterior, fără a acorda premiul anual.

Astfel prin Legea 283/2011( care stabileste salariul pentru 2012), prin OUG 84/2012 (care stabileste salariul pentru 2013), prin OUG 103/2013 (care stabilește salariul pentru anul 2014) si prin OUG 83/2014 (care stabileste salariul pentru anul 2015) se păstrează salariul din anul anterior si nu se prevede acordarea vreunui premiu anual suplimentar.

Astfel că nu există temei în drept pentru includerea suplimentar calculului din 2011, a premiului anual in salariu si acordarea unei diferente salariale.

Contrar susținerilor reclamantului în cauză nu au fost încălcate prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituție.

Prin deciziile nr. 115/2012 și 257/2012 ale Curtii Constitutionale s-a stabilit că art. 8 din legea 285/2010 nu încalcă principiul neretroactivitătii legii civile.

Art. 8 din legea 285/2020 se aplică pentru viitor, pentru anul 2011, nu pentru drepturi care au fost câstigate anterior.

În același timp, Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța subliniază că dreptul la premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 are natura juridică a unui drept salarial suplimentar, legiuitorul fiind în drept să îl instituie, să îl poată diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, precum și modifica în diferite perioade de timp, ori suspenda sau chiar anula, în baza unei marje de apreciere largi de care se bucură statul în acest domeniu. Aceste aspecte au fost relevate și de Curtea Constituțională în mai multe decizii prin care a analizat obiecțiile de constituționalitate cu privire art. 8 din Legea nr. 285/2010.

Cu privire la premiul anual statul a ales varianta includerii in majorările salariale din acordate pentru anul 2011.

De asemenea, Tribunalul arată că în susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta nu poate invoca soluția pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 7 iulie 2011, în cauza Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva S_____ A______ și alții, C-310/10, întrucât prin această hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă întrebarea preliminară adresată de Curtea de Apel Bacău cu privire la interpretarea prevederilor nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 17 din Directiva 2000/78. De altfel, concluziile prezentate de Comisia Europeană în aceeași cauză nu sunt obligatorii pentru instanțele naționale, obligatorie fiind doar legislația europeană și jurisprudența CJUE.

Tribunalul mai observă că în cauză nu se poate reține existența vreunei discriminări între persoane diferite aflate în situații similare sau comparabile, în condițiile în care acest drept salarial suplimentar a fost anulat ca urmare a abrogării dispozițiilor care îl reglementau pentru viitor și pentru toate categoriile de personal bugetar, fără nicio distincție. Prin urmare, se apreciază că dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. w din Legea nr. 284/2010 și ale art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu contravin reglementărilor comunitare în materia discriminării.

Față de toate aceste considerente, cererea reclamantului este partial prescrisă si partial neîntemeiată, pentru că nu există temei in drept pentru acordarea suplimentară fată de salariul primit a premiului anual.

P_____ ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și tardivității acțiunii.

Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la pretențiile solicitate pentru perioada 1.01.2011 – 30 sept 2011.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul I____ Ș_____ in contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului V_____, având ca obiect pretențiile solicitate pentru perioada 1.01.2011-30 sept 2011, ca prescrise.

Respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor solicitate de reclamantul I____ Ș_____, cu CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în V_____, ______________________, jud. V_____ în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului V_____, cu sediul în V_____, ______________________, jud. V_____.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanță.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2015.

	Președinte, I______-M______ P______
	Grefier, A_____ C_______

Red. I.M.P.

4 ex. /26.11.2015

Tehnored. A.C.

E. 2 ________________