R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 655/2012

Ședința publică din data de 8 Noiembrie 2012

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

JUDECĂTOR: L____ D____ E_______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta _____________________ Bistrița, împotriva sentinței civile nr. 2184/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – SDN BISTRIȚA, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul, față de actele existente la doar și de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține recursul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 2184/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx întocmit la 22.09.2011 de către CNADNR – SDN Bistrița prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 22.09.2011, agentul constatator din cadrul CNADNR - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj – SDN Bistrița a întocmit procesul-verbal nr. xxxxxxx, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, în baza art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 republicată, pentru comiterea în aceeași zi, pe DN 17 km 18+200 Cristeștii Ciceului a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ, respectiv că vehiculul autoturism cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, a circulat fără rovinietă.

De față la întocmirea P.V. nu a fost nici un reprezentat legal al petentei fiind menționate la rubrica „alte mențiuni” că fapta s-a constatat în urma interogării bazei de date a SIEGMCR cu PDA-ul din dotarea EMCATR, conducătorul auto a prezentat numai cartea de identitate și, în momentul când i s-a spus că nu deține rovinietă, acesta a declarat că nu are și nici nu va avea rovinietă, demarând în trombă, fără să se legitimeze, iar certificatul de înmatriculare a rămas la reprezentatul Poliției rutiere. S-a mai menționat că de față au fost numai agenți constatatori, iar ceilalți participanți la trafic refuză calitatea de martor.

În sarcina petentei s-a stabilit și obligația de achitare a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.

În ceea ce motivul de nulitate a P.V. de contravenție invocată de către petentă, în sensul că a fost greșit menționat nr. de înmatriculare, respectiv XXXXXXXXX, în loc de XXXXXXXXX, s-a constatat că aceasta este o eroare materială, întrucât vehiculul petentei a fost cel oprit în trafic, iar certificatul de înmatriculare în care este înscrisă petenta ca și proprietar, a rămas la reprezentanții Poliției rutiere. Prin urmare, petenta a fost corect identificată după datele înscrise în certificatul de înmatriculare, întrucât șoferul a plecat lăsând acest act la reprezentanții Poliției rutiere.

În consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respectă condițiile de formă prev. de OG nr. 2/2001, acesta fiind legal întocmit, motivele de nulitate relativă a P.V. invocate de petentă neputând fi reținute.

Referitor la susținerea petentei în sensul că sancțiunea se putea aplica doar șoferului, întrucât fapta a fost săvârșită de acesta, se constată că potrivit art. 7 din OG 15/2002 invocat de petentă, responsabilitatea revine utilizatorului român, petenta neavând calitatea de utilizator străin, doar în acest din urmă caz responsabilitatea revenind conducătorului auto. Art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 definește termenul de „utilizator” ca fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, astfel că susținerea petentei în sensul că fapta nu putea fi săvârșită de petenta persoană juridică, că acesteia nu-i revine responsabilitatea, nu poate fi reținută.

Din actele depuse rezultă că, în aceeași zi 22.09.2011, însă după control, rovinieta a fost achitată, la ora 11,55 având valabilitatea din 22.09.2011 ora 12,00, până la 28.09.2011 ora 23,59, la dosarul cauzei fiind depusă dovada în acest sens.

În consecință, cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că în mod corect s-a constatat că, autoturismul deținut de petentă a circulat pe DN, fără ca șoferul să poată face dovada deținerii rovinietei. Astfel, în mod corect, prin actul constatator s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 din OG 15/2002, cfm. căruia „(1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”, petentei fiindu-i aplicat o amendă în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, atât timp cât la data controlului nu s-a putut face dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor naționale, petenta se face vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, astfel că întocmirea actului sancționator s-a făcut cu reținerea în prealabil a unei temeinice stări de fapt.

Faptul că ulterior efectuării controlului, petenta a achitat rovinieta (bon fiscal nr. 22/22.09.2011), valabilitatea acesteia fiind de 6 zile, nu este de natură a duce la anularea procesului verbal, întrucât petenta doar s-a conformat celor reținute prin actul sancționator, achitând contravaloarea TURDN doar pentru 6 zile ulterioare controlului, și aceasta nu dovedește bună-credință, ci faptul că sancțiunea aplicată și-a produs efectele.

Față de circumstanțele concrete de săvârșire a prezentei fapte – raportat la faptul că la data efectuării controlului petenta circula fără rovinietă, iar șoferul autoturismului nu a fost în măsură să dovedească plata acesteia, și petenta nu a făcut nici o dovadă în sensul că deținea rovinietă anterior controlului - instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În virtutea acestor considerente și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 coroborat cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 modificată, instanța a respins plângerea contravențională ca fiind nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta _____________________ solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată în sensul admiterii plângerii .

În motivare s-a arătat că recurenta a fost sancționată în temeiul art. 8, alin. 2 din OG 15/2002 pentru fapta că în data de 22.09.2011 ora 11.32, autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a circulat pe DN17 in localitatea Cnsteșcii Ciceului fără a deține rovinietă.

A fost formulată o plângere împotriva procesului verbal prin care s-a solicitat în principal anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și exonerarea de la plata amenzii și a despăgubirii.

În motivarea peticului principal s-a arătat că societatea petentă nu deține în proprietate și nu folosește niciun autoturism înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, iar autoturismul înmatriculat sub acest număr aparține unui alt proprietar, pe care nu îl cunoaște, iar recurenta nu deține niciun drept asupra acestui autoturism și drept urmare nu are nicio obligație privind achitarea taxei de drum privind acest autoturism.

Instanța de fond a reținut să s-a săvârșit o eroare materială cu ocazia întocmirii procesului verbal în sensul că s-a menționat nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în loc de XXXXXXXXX, iar neregularitatea nu este de natură să impună anularea procesului verbal.

Nu contestă legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond privind soluția data la cererea principală a recurentei argumentată prin eroarea materială săvârșită, în schimb, se apreciază că al doilea motiv invocat pentru anularea procesului verbal, respectiv acela că nu petenta a săvârșit fapta contravențională, ci conducătorul auto, a fost înlăturat cu prea mare ușurință.

Alineatul 1 al an, 8 din OG 15/2002 prevede că fapta contravențională este aceea de a circula fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit acestei formulări, fapta poate fi săvârșita de orice persoană, indiferent de calitatea pe care o are, respectiv de utilizator, proprietar sau conducător auto, fără a face vreo distincție între posibilele calități pe care le poate avea cel care circulă cu autoturismul. Potrivit adagiului latinesc "ubi lex non distinguit..," acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul că doar utilizatorul înscris în certificatul de înmatriculare poate săvârși fapta contravențională.

Formularea pe care alineatul amintit o are se datorează intenției legiuitorului de a simplifica munca agentului constatator în situațiile în care nu poate fi identificat conducătorul auto care circulă cu un autoturism pentru care nu există rovinietă valabilă. În situațiile când faptele contravenționale se constată cu mijloace tehnice cum ar fi camere video pentru monitorizarea traficului, identificarea conducătorului auto este extrem de anevoioasă și adeseori fără rezultat, iar în aceste situații este sancționat utilizatorul înscris în certificatul de înmatriculare. în situația de față, însă, autoturismul a fost oprit în trafic și conducătorul auto a fost identificat, astfel că sancțiunea ar fi trebuit să fie aplicată acestuia, nu subscrisei societăți comerciale.

În privința petitului subsidiar, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, se consideră că astfel cum instanța a dovedit înțelegere și clemență față de lipsa de profesionalism a agentului constatator care a întocmit procesul verbal, la fel ar fi trebuit să dovedească înțelegere și față de eroarea recurentei în ceea ce privește neachitarea taxei de drum și ar fi trebuit să admită petitul subsidiar, respectiv înlocuirea amenzii cu avertisment și exonerarea de la plata despăgubirilor.

La fel cum s-a arătat în plângere, pericolul social al faptei sancționate este redus având în vedere comportarea anterioară a contravenientei, împrejurările săvârșirii faptei și regretul manifestat de contravenientă.

Pe de altă parte, așa cum reiese din actele depuse la dosar, respectiv bonul fiscal care face dovada plății rovinietei, taxa de drum a fost achitată imediat după încheierea procesului verbal, din aceasta reieșind regretul și dorința de intrare în legalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001, avertismentul este o sancțiune care se aplică unei fapte contravenționale de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va repeta, fiind aplicabilă și atunci când acrul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie, pentru considerentele ce vor fi relevate:

La data de 22.09.2011, agentul constatator din cadrul CNADNR - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj – SDN Bistrița a întocmit procesul-verbal nr. xxxxxxx, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, în baza art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 republicată, pentru comiterea în aceeași zi, pe DN 17 km 18+200 Cristeștii Ciceului a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ, respectiv că vehiculul autoturism cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, a circulat fără rovinietă.

În sarcina petentei s-a stabilit și obligația de achitare a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.

Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că sancțiunea se putea aplica doar șoferului, întrucât fapta a fost săvârșită de acesta.

Potrivit art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea revine utilizatorului român, petenta neavând calitatea de utilizator străin, doar în acest din urmă caz responsabilitatea revenind conducătorului auto.

Art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 definește termenul de „utilizator” ca fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, astfel că susținerea recurentei în sensul că fapta nu putea fi săvârșită de petenta persoană juridică nu poate fi reținută.

Prima instanță a evaluat corect și gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator, deoarece împrejurarea că ulterior efectuării controlului, recurenta a achitat rovinieta (bon fiscal nr. 22/22.09.2011), valabilitatea acesteia fiind de 6 zile, dovedește doar că aceasta s-a conformat celor reținute prin actul sancționator, împrejurarea coroborându-se și cu faptul că petenta nu a făcut nici o dovadă în sensul că deținea rovinietă anterior controlului.

Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta _____________________ Bistrița, împotriva sentinței civile nr. 2184/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 8.11.2012

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ L____ D____ E_______

Grefier,

M______ D_____

Red/dact:

BLT/HVA

7.12.2012/4 ex

Jud. fond:O_____ L