R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi 689/2014)

DECIZIA CIVILĂ NR.506/2014

Ședința publică de la 30 iunie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S_____ G_______ N_____

JUDECĂTOR: M____ C_______ S______

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva Sentinței civile nr.xxxxx din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I_______ G___ L_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere că, prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea o reține în pronunțare.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.11.2013 pe rolul Tribunalului București sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5 București, a solicitat obligarea paratului I_______ G___ L_____, asociat al debitoarei S.C. Lyon System Security S.R.L., la suportarea pasivului societății debitoare.

În motivare, în fapt, a arătat ca debitorul nu a predat actele prevăzute de dispozițiile art. 28 din legea insolventei, deși a fost notificat in acest sens. Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția că acestea lipsesc sau ca nu sunt întocmite conform legii.

În opinia reclamantei, răspunderea administratorului este una contractuală, fiind reglementată de regulile mandatului.

S-a mai susținut ca reprezentantul legal al debitoarei nu si-a îndeplinit cu regularitate obligațiile declarative, în sensul ca societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura fiscala, ale Legii cu nr. 31/1990 si ale Legii contabilității.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin 1 lit d) din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/12.12.2014, Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La cererea debitorului S.C. LYON SYSTEM SECURITY S.R.L. a fost deschisă procedura simplificată de insolvență prin încheierea pronunțată în ședința din data de 08.08.2013, constatându-se că societatea este în stare de insolvență, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.107 raportat la art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În baza actelor depuse de către debitor, lichidatorul judiciar a efectuat notificările creditorilor, a întocmit tabelul preliminar la data de 16.09.2013 și pe cel definitiv la data de 29.08.2013, tabelul fiind rectificat la data de 16.10.2013.

În raportul de activitate întocmit la data de 12.12.2013 lichidatorul judiciar a prezentat toate măsurile aduse la îndeplinire în cadrul procedurii: au fost efectuate notificările prevăzute de lege, au fost verificate declarațiile de creanță înregistrate, au fost solicitate informații cu privire la bunurile societății.

A fost analizată activitatea societății în baza documentelor economico-financiare prezentate de către fostul administrator, iar lichidatorul judiciar a apreciat că nu există premise în sensul incidenței art.138 referitor la atragerea răspunderii personale. Din analiza cauzelor care au dus la încetarea de plăți rezultă că insolvența a fost determinată de factori de natură extrinsecă, față de activitățile manageriale defectuoase, și au ținut de profilul activității desfășurate de debitoare.

Nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societății, astfel că se propune închiderea procedurii de insolvență în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.

A fost convocată o adunare a creditorilor pentru data de 03.12.2013, dar nu s-a prezentat nici un creditor. Ulterior, creditorul majoritar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a mun.București în reprezentarea creditorului Administrația Finanțelor Publice sector 5 a promovat cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere .

În ceea ce privește cererea creditorului, instanța va constata că nu s-a făcut dovada susținerilor sale.

Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civil, respectiv fapta ilicită , prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

Sub aspectul faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 se reține că textul de lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la ținerea unei contabilități fictive și dispariția unor documente contabile, iar cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.

Procedura de insolvență a fost deschisă la cererea debitorului S.C. LYON SYSTEM SECURITY S.R.L. , instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.107 raportat la art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În baza actelor depuse de către debitor, lichidatorul judiciar a efectuat notificările creditorilor, a întocmit tabelul preliminar la data de 16.09.2013 și pe cel definitiv la data de 29.08.2013, tabelul fiind rectificat la data de 16.10.2013.

Așadar, reprezentantul debitoarei a pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile ale societății în baza cărora a fost analizată activitatea societății, iar lichidatorul judiciar a apreciat că nu există premise în sensul incidenței art.138 privind atragerea răspunderii personale. Din analiza cauzelor care au dus la încetarea de plăți rezultă că insolvența a fost determinată de factori de natură extrinsecă, față de activitățile manageriale defectuoase, și au ținut de profilul activității desfășurate de debitoare.

Nu au fost sesizate nereguli în ceea ce privește modul de conducere a evidenței contabile și chiar în situația în care nu ar fi fost îndeplinită obligația de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că nu s-ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii administratorului în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

Descrierea generică a faptei prin reiterarea conținutului textului de lege care reglementează această răspundere în motivarea cererii de chemare în judecată, dublată de lipsa dovezilor care să permită individualizarea faptelor și conținutul lor obiectiv nu acoperă cerința procesuală impusă reclamantului de a-și proba susținerile, iar în aceste condiții acțiunea promovată apare lipsită de suportul temeiniciei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea reclamantă, solicitând modificarea ei și, pe cale de consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.

În motivarea apelului, a arătat creditoarea că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți. În conformitate cu art. 11 din L 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului persoanei juridice.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

Cererea soluționată de prima instanță prin sentința atacată s-a întemeiat pe prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: […] d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.

Mai întâi, trebuie subliniat că dispozițiile citate au caracter de excepție în cadrul actului normativ și, prin urmare, se interpretează restrictiv, neputând fi extinse pe cale de interpretare la alte situații decât cele expres prevăzute în cuprinsul lor.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, reclamanta nu a dovedit întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii, deși sarcina probei îi revenea sub acest aspect, potrivit regulii generale impuse de art. 1169 C. civ.

În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 138 lit. d, pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, astfel cum susține recurenta, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 – 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate dintre acestea. Or, apelanta nu a făcut o asemenea dovadă în speță.

Prin urmare, soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că se impune respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, cu sediul în București, _______________________ Gerota nr. 13, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.xxxxx din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I_______ G___ L_____, domiciliat în București, ______________________, sector 5, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S.G. N_____ M. C. S______

GREFIER,

V. G___

Red.Jud.N.S.G./22.07.2014

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București

Președinte: B_______ A.