R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1955

Ședința publică de la 18 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ M____ L____ Z______

JUDECĂTOR D______ V_____

JUDECĂTOR I_____ G________

GREFIER A________-G_______ S____

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.1824 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S_________ G_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Curtea reține că nu s-au propus probe noi, motiv pentru care, constată cauza în stare de judecată și reține pricina în pronunțare.

C U R T E A

Constată că prin sentința civilă nr.1824 din 22.02.2013 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 în contradictoriu cu pârâtul S_________ G_______.

Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului S_________ G_______ pentru pasivul societății debitoare _________________; sub motiv că pârâtul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal și nu a depus actele contabile prevăzute de lege la Administrația Finanțelor Publice și nici nu a predat lichidatorului celelalte documente contabile ale debitoarei.

Analizând cererea, judecătorul-sindic a constat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtului pe temeiul invocat de reclamantă deoarece aceasta nu a dovedit elementele răspunderii patrimoniale respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a debitoarei.

Judecătorul-sindic a reținut că reclamanta a făcut doar simple afirmații deoarece nu a dovedit faptele și împrejurările acestora, așa cum sunt menționate în cererea de chemare în judecată.

Dezvoltând, judecătorul-sindic a constatat că relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu există dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

Totodată a reținut că nu există dovezi privind legătura de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și starea de insolvență a debitorului.

La 25.03.2013 Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

Se susține că, greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Recurenta arată că este întrunită condiția existenței faptei ilicite deoarece debitoarea, prin administratorul său, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută la lit.d) din art.138 a legii 85/2006; că potrivit art.1 și 5 din Legea nr.82/1991 societățile sunt obligate să țină contabilitatea, iar potrivit art.73 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.31/1990 administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor și corecta lor ținere, iar în caz de faliment creditorii societății pot formula acțiune în răspundere împotriva acestora.

Cu privire la prejudiciu se susține că acesta rezultă din faptul că recurenta figurează în tabloul creditorilor.

Cu privire la culpă se susține că din coroborarea art.11 al legii 82/1991 cu art.72 din Legea nr.31/1990 se deduce că administratorii societății, obligați legal să țină contabilitatea, sunt ținuți să răspundă față de societate pe temeiul mandatului astfel că ei răspund contractual și față de terți. Cum pârâtul nu a dovedit existența unor cauze care să-i înlăture responsabilitatea rezultă implicit culpa acestuia.

Cu privire la legătura de cauzalitate se arată că aceasta rezultă din faptul că dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății conduce la un rezultat previzibil și anume falimentul societății. Recurenta susține că prin acest argument este dovedit raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și _______________________________.

Recursul nu este fondat.

Nu este fondată critica recurentei încadrată din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.304¹ C.pr.civ.

În esență, recurenta susține că prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece a considerat fără niciun temei că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.138 lit.d) din Legea 85/2006 și că nu ar exista nici celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe textul arătat.

Curtea consideră că refuzul pârâtului de a depune actele contabile în procedura insolvenței constituie fapta de omisiune de ținere a contabilității, prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.

Curtea observă că nu este dovedită însă legătura de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a ține contabilitate și ________________________ debitoarei. Există o mulțime de cauze, subiective sau obiective, ce pot genera starea de insolvență a unei societăți comerciale. În speță se prezumă că omisiunea de ținere a contabilității ar fi cauzat ________________________ debitoarei. O astfel de prezumție nu poate fi dedusă dintr-o altă prezumție și anume omisiunea de ținere a contabilității societății, dedusă și ea din refuzul pârâtului de a preda actele contabile lichidatorului.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.1824 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S_________ G_______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.10.2013.

Președinte Judecător Judecător

A__-M____ L____ Z______ D______ V_____ I_____ G________

Grefier

A________ G_______ S____

Red.Jud.D.V.

Tehnored.F.L. / Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: O___ S_________