La apelul nominal au lipsit părțile

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând cererea în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14 mai 2012 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanta U_______ A____________ Teritorială _________________________________ B_______ a solicitat:

A.- suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr.15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice;

B.1.- anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum și toate actele subsecvente acestora;

2. - obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prev. art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv 220.000 lei;

3.- obligarea Guvernului R_______ și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

4.- obligarea Guvernului R_______ și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

C.-- sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 – în baza art. 146 lit. d) și 115 alin. 4 și urm. Din Constituție și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din legea nr. 47/1992.

Asupra capetelor de cerere privind suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr.15/2012, respectiv sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 – punctele A și C din cererea de chemare în judecată – instanța s-a pronunțat prin Încheierea de ședință din 25 iunie 2012.

În motivarea cererii de anulare a actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și a actelor subsecvente acestora, a obligării Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, a obligării Guvernului R_______ și a Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare și a obligării Guvernului R_______ și a Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 – punctele: B.1, B.2, B. 3 și B.4 din cererea de chemare în judecată – petenta a arătat că, prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a fost vătămată, în sensul pierderii sumelor acordate prin H.G. nr. 255/2002, sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a instituției..

A mai arătat petenta că ordonanța în discuție a fost emisă fără o justificare pertinentă, fără o analiză prealabilă a situației de fapt din teritoriu, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Adoptarea ordonanței de urgență sus menționată influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H.G. nr. 255/2012 și are efect supra cetățeanului de rând, ce nu a aut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra actului normativ care îl afectează.

De asemenea, s-a mai susținut că O.U.G. nr. 15/2012 a fost aprobată fără’ respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în Secțiunea I –Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative din legea nr. 52/2003 (art. 6 alin. 1); pe lângă faptul că ordonanța nu a avut o notă de fundamentare pertinentă, aceasta nici nu a fost adusă la cunoștința publicului spre dezbatere.

Concluzionând, petenta a arătat că O.U.G. nr.15/2012 a fost aprobată fără respectarea atât a Constituției cât și a transparenței decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ fiind nule.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul G_______ R_______ a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că Ordonanța de urgență a Guvernului a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. 4 din Constituție, republicată, potrivit căruia G_______ poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Ori, situația extraordinară care a stat la baza adoptării ordonanței a fost temeinic motivată chiar în cuprinsul acesteia, respectiv: presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R_______ la bugetul comunitar cât și evitarea acestor riscuri pin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.

Cu privire la pct. V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale, nu pot fi aplicate, întrucât unele dintre acestea nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate de fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțarea, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

Pârâtul M_________ Finanțelor Publice prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B_______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, motivând că O.U.G. nr. 15/2012 îndeplinește exigențele stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa, cu privire la interesul public și urgența reglementării pentru aprecierea constituționalității.

Cu privire la cererea de acordare despăgubiri în sumă de 220 mii lei - prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, pârâta a învederat că motivațiile contestatoarei nu sunt legale și temeinice pentru a putea fi reținute de instanță. Astfel, U_______ A____________ teritorială ____________________ înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu a avut în derulare proiecte externe pentru a beneficia de prevederile H.G. nr. 255/2012.

Analizând cererea, Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Soluționarea tuturor celor 4 capete de cerere enunțate de reclamantă la litera B din petitul acțiunii era strâns legată de constatare a neconstituționalității prevederilor art. V din O.U.G. nr 15/2012, astfel încât analiza acestora nu poate începe decât cu dispozitivul deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a instanței constituționale: „constată că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012. Definitivă și general obligatorie ”.

Întrucât, prin dispozitivul deciziei s-a constatat că articolul din ordonanță este constituțional numai în măsura în care se aplică sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către autoritățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, Curtea a solicitat reclamantei să facă dovada că nu se încadrează în categoria autorităților sus menționate.

Cum reclamanta nu a răspuns solicitărilor instanței, aflându-se astfel în situația de a nu-și proba acțiunea, valorificând principiul de drept roman „idem est non esse _________________>”, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată.