Dosar nr. XXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința nr. 3544/2013

Ședința publică de la 26 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T___ P______

Grefier E________ A____ B____

Pe rol fiind judecarea cauzei privind reclamantul T_____ Ș_____ în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ și Administrația F_______ pentru Mediu, având ca obiect restituirea taxei pe poluare în cuantum de 1301 lei, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății sumei până la data restituirii sumei și la plata cheltuielilor de judecată.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentată de avocat P_______ L____ conform împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin serviciul registratură – arhivă al instanței pârâta AFP Tg-J__ a depus întâmpinare.

Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin. 4 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, stabilește că este competent material și teritorial după care a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor invocate și pe fondul cauzei.

Avocat P_______ L____, pentru reclamant a solicitat respingerea excepțiilor, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Totodată a depus împuternicirea avocațială, chitanța nr. 37/26.04.2013, reprezentând onorariu avocat.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față ;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2013, sub nr. XXXXXXXXXXX reclamantul T_____ Ș_____ a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ și Administrația F_______ Pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 1301 lei actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății sumei până la data restituirii sumei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că: în anul 2009 a cumpărat un autoturism marca Opel Astra, cu număr de identificare W0L0TGFxxxxxxxxxx din Germania, stat aparținând Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de art. 4 din OUG nr. 50/2008.

În Germania acest autoturism a fost înscris pentru prima dată în data de 15.05.2002.

A arătat că prin adresa contestată pârâta i-a încălcat dreptul constituțional de a-i restitui suma cerută, sumă ce i-a fost reținută nelegal, fiind condiționată la înmatricularea autovehiculului de plata acestei taxe, și deci s-a constituit parte vătămată conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 art.2 alin. 1 pct. a, iar conform art. 11 alin. 1 pct. a și b s-a considerat în termen de a introduce acțiune.

Contestând încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme și-a exercitat dreptul de a avea acces liber la justiție în conformitate cu art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

A considerat act administrativ fiscal vătămător însăși plata taxei de poluare iar demersul prealabil administrativ la care este obligat conform Legii nr. 554/2004 și ale codului de procedură fiscală ca fiind asigurat prin cererile menționate mai sus.

A mai considerat adresa emisă de pârâtă ca fiind un act unilateral deoarece exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a-i respinge cererea, a fost emisă în regim de putere publică și în vederea executării în concret a legii fiind emisă de pârâtă în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscal și că modifică raporturi juridice deoarece prin consecințele sale concrete a exprimat voința AFP de a-i refuza restituirea taxei.

Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea disp.art.41 C.Pr.Fisc.,care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora „în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind nașterea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".

Mai mult, însăși actele administrative fiscale de încasare a taxei speciale cât și adresa mai sus contestată le consideră un act vătămător.

Prin decizia de calcul prin care i-a fost stabilită suma de plată, pârâta l-a indus în eroare.

A considerat că prevederile legii nr. 9/2012 nu pot fi aplicate deoarece începând cu data de la 01.01.2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Autoturismul achiziționat a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar, prin urmare a fost achitată contravaloarea taxelor speciale de către primul deținător al acestuia.

A arătat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națio­nală.

Și in România taxa de poluare este achitată numai de către primul deținător, în legislația internă neexistând reglementări privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.

În consecință, pentru autoturismele înmatriculate în România nu se plătește taxa de poluare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România se percepe această taxă, deci rezultă o diferența de tratament ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.

Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre U.E.,în competiția cu produsele similare autohtone.

OUG nr. 50/2008 nu poate fi aplicat deoarece prin art.142/2 modifică Codul Fiscal, acest lucru nefiind legal, deoarece orice modificare adusă acestuia se face prin lege promovată cu șase luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia, nu prin ordonanța de urgență.

Orice modificare sau completare la prezentul Cod Fiscal intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui prin care a fost adoptat.

Aceste motive demonstrează nelegalitatea ordonanței privind taxa de poluare în baza căreia a fost obligat să o plătească.

În speță este aplicabil principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis ca statele membre trebuie să sigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală si îmbogățirea fără justă cauză, chiar și plata unor daune pentru pierderile suferite.

Referitor la taxa de poluare se mai remarcă un alt tip de discriminare și anume: între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 01.07.2008 și cele care înmatriculează ulterior.

Acest tip de discriminare se discută în raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16.12.1996 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și art. 1 și 2 din OG nr. 137/31.08.2000 pivind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

A considerat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.

OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, suferă și ea de aceleași vicii ca si predecesoarea ei, întrucât este contrară dreptului comunitar European de unde concluzia că, în baza art. 11 coroborat cu art. 148 din Constituția României ordonanța este inaplicabilă în dreptul intern și această taxă de poluare este tot ilegala ca si predecesoarea ei.

A solicitat să se constate că suma plătită nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea acesteia, indexată cu dobânda legală, această sumă fiind pentru pârâtă un folos nerealizat legal prin prisma art. 1084 raportat la art. 1082 C.civ..

În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.110 din T.F.U.E., coroborat cu art.148 alin 2 din Constituția României, Legea nr. 157/2005, art.25, 28 coroborat cu art.3 al.3 din Directiva 92/12, Legea 544/2004, Legea 571/2003, Normele metodologice de aplicare a legii 571/ 2003, art. 1082 si 1084 din C.Civ., art. 115,117,119,120,124 alin. 2 C. pr. Fisc.

A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, adresa contestată nr. 1537/08.01.2013, decizia privind stabilirea taxei de poluare, acte de proveniență a autoturismului, chitanța _________ nr. xxxxxxx din 18.08.2009.

În condițiile art. 115 C.pr.civ, pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu-J__ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În fapt a precizat că : prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare voluntar la Trezoreria Tg - J__, potrivit O.U.G 50/2008, conform Deciziei de calcul, emisă de organul fiscal, A.F.P Târgu-J__, la solicitările reclamantului, Decizie ce a fost ulterior contestată potrivit art. 205-207 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, organului ierarhic superior, D.G.F.P Gorj.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat suma cu titlu de taxă de poluare potrivit formulei și elementelor de calcul reglementată de O.U.G 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, în contul Administrației F_______ pentru Mediu, și solicită instanței restituirea sumei.

A arătat că reclamantul nu contestă instanței de judecată măsura impunerii plății taxei de poluare și solicită restituirea sumei achitate.

A învederat faptul că simpla cerere de restituire așa cum a fost formulată nu constituie procedura judiciară și nici administrativă motivat de dispozițiile art. 205-208 C.pr.fisc., coroborat cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ori prin acțiunea formulată reclamantul cheamă în judecată organul fiscal ce a fost investit de reclamant în a institui și calcula potrivit O.U.G 50/2008, Decizia de calcul a taxei de poluare, însușită la data plații de reclamant, necontestată în termenul legal de aceasta.

Ulterior, după ce Decizia de calcul a taxei de poluare a produs efecte s-a solicitat restituirea sumei achitate.

A arătat că reclamantul nu a contestat acte administrative care să-l fi vătămat, investind direct instanța cu o cerere în pretenții discutabilă pe calea Contenciosului Administrativ Fiscal și față de acest aspect a invocat de asemenea și inadmisibilitatea acțiunii, astfel că din lectura acțiunii nu reiese că ar fi efectuat procedura prealabilă, la data introducerii acestei acțiuni.

Reclamantul a solicitat AFP Tg-J__ să calculeze taxa de poluare pentru a fi achitata în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat, drept pentru care s-a emis Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule ce nu a fost contestată.

S-a învederat instanței de judecată că acțiunea reclamantului a fost formulată după expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei de calcul și achitarea sumei, termen prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, drept pentru care invocăm excepția inadmisibilități acțiunii.

Că, reclamantul a avut ca temei de drept prevederile art. 90 din Tratatul de Aderare, legislația comunitară și națională, obligând însăși la plata taxei speciale și ulterior de poluare pentru toate autoturismele. Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin O.U.G., cu modificările ulterioare, corespunde normelor comunitare și s-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe ar fi fost discriminată de suma achitată.

Că, fără îndoială, atât prin cerea introductivă ce face obiectul prezentei cauze, pârâtul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, O.U.G. nr. 50/2008, cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE, îl ocupă în sistemul prevăzut de tratat.

Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere potrivit deciziei de calcul necontestată la data formulării acestei acțiuni.

De altfel, reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul si-a achiziționat autoturismul.

În ce privește admiterea cererii privind cheltuielile de judecată solicitate instanței, a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că A.F.P. a Municipiului Tg-J__ nu se află în culpă procesuală, întrucât nu solicită anularea vreunui act vătămător. Refuzul de a restitui suma a fost ca urmare a legislației fiscale pe care organul fiscal, entitatea subordonată din cadrul M.F., nu l-a obligat pe reclamant.

Reclamantul a solicitat organului fiscal calculul sumei prin cererea depusă, drept urmare nu poate fi reținută și stabilită culpa procesuală a acestui organ fiscal.

Nu au putut fi reținute cheltuieli de judecată în sarcina organului fiscal, având în vedere prevederile art. 276,Cod în funcție de culpa procesuală a fiecărei părți fiind doar încuviințată cererea reclamantului fără a fi stabilită cota datorată de fiecare pârâtă.

Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prevăzute de art. 3 alin. 2 din actul normativ nu vizează proveniența, ci doar destinația autovehiculelor.

Însă, după cum se poate observa prin acțiunea formulată reclamantul solicită restituirea taxei de poluare determinată în condițiile art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008, cu drept de a contesta dacă ar fi fost greșit modul de calcul potrivit art. 5 alin. 1, act administrativ fiscal contestabil potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 50/2008, prin intermediul căruia a fost lezată în drepturi întemeindu-și acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004.

A concluzionat că cererea reclamantului privind dobânzile actualizate se raportează la prevederile art. 70 C.pr.fisc., având în vedere data solicitării restituirii.

Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunea ca netemeinică și nelegală, în subsidiar solicitând respingerea capătului de cerere privind cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 242 alin.2 C.pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Legal citată pârâta Administrația F_______ pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

Instanța.

Din probele aflate la dosarul cauzei se reține că instanțele au fost investite de reclamant cu soluționarea raportului juridic litigios ce a apărut între părți cu privire la faptul că reclamantului i-a fost respinsă cererea de restituire a taxei de poluare de către pârâta AFP Tg – J__ , taxă ce a fost plătită de reclamant în baza chitanței TS5 nr. xxxxxxx din 18.08.2009.

Starea de fapt.

Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Tg-J__ cu chitanța _________ nr. xxxxxxx din 18.08.2009 suma de 1301 lei cu titlul de taxă de poluare.

Cu cererea înregistrată sub nr.120 din 03.01.2013, reclamantul a solicitat pârâtei AFP Tg-J__ restituirea integrală a sumei reținută nelegal, iar pârâta a răspuns reclamantului că este imposibilă plata sumei respective , raportat la dispozițiile OG nr.50/2008.

Procedura restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală ( 113 Cod pr. fiscală), ce se referă la sumele apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat, procedura fiind pusă în mișcare la cererea creditorului, cum s-a procedat în cauză de reclamant .

S-a parcurs în cauză procedura prealabilă în sensul că reclamantul a depus diligențele necesare și a solicitat pârâtei restituirea taxei.

Pârâta AFP a Municipiului Tg-J__ a refuzat restituirea, motivându-se că nu sunt încălcate normele dreptului comunitar și taxa este prevăzută de lege .

Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant este reprezentat de plata taxei de poluare, reclamantul conformându-se disp. Legii nr. 554/2004 și ale Codului de pr. fiscală, prin formularea cererilor de restituire a acesteia.

Dispozițiile legale aplicabile în cauză .

Art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Dispozițiile art. 1092 Cod Civil, privind repetițiunea.

Dispozițiile art.209 din codul de procedură fiscală , privind competența de soluționare a contestațiilor , prevăd că : „împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale …… a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;”

Procedura de soluționare a contestațiilor formu­late împotriva actelor administrative fiscale prevăzută de Codul de procedură fiscală, Titlul IX.

O.U.G. nr. 50/2008 și regulamentul de aplicare a ordonanței .

C_____ legal ce guvernează materia este completat de Hotărârea nr. 686 din 24 iunie 2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și de ordinul nr. 986 din 30 iunie 2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.

Dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală ( 113 Cod pr. fiscală).

Tribunalul.

În ceea ce privesc excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta AFP Tg – J__.

Acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

În cauza de față reclamantul, așa cum s-a menționat mai sus, a îndeplinit procedura prealabilă, însă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Tg-J__ nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea de a emite o decizie conform dispozițiilor art.70 din c.pr.fiscală și art.86 și 87, precum și art.210 și 211 din același cod, rezumându-se la faptul de a purta o corespondență obișnuită cu reclamantul.

Această atitudine echivalează cu un refuz din parte pârâtei de a emite actul, cu un refuz de a soluționa cererea reclamantului și pe cale de consecință cu încălcarea dreptului de acces la justiție al reclamantului.

Tribunalul constată că răspunsul AFP adresat reclamantului reprezintă o manifestare de voință a autorității fiscale de a respinge și de a refuza cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.

Răspunsul AFP adresat reclamantului întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim .

Pe de altă parte, răspunsul AFP adresat reclamantului întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 C.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.

Argumentarea că reclamantul trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei , înseamnă a expune pe reclamant, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.

Reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii în baza dispozițiile art. 1092 Cod Civil, privind repetițiunea.

Plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.

Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.

Entitatea care a fost beneficiara plății taxei speciale este Statul Român care conform HG nr.495/2007 , privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, este reprezentat de ANAF București și unitățile teritoriale subordonate, deci în speță de AFP Tg-J__.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente acesteia , în mod corect s-a stabilit cadrul procesual cu referire la pârâta AFP Târgu-J__, această autoritate putând fi obligată să emită actul administrativ fiscal prin care să dispună fondului , ce administrează sumele de bani , restituirea taxei , dacă nu ar fi avut bază legală.

Referitor la aplicarea în cauză a art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Judecătorul național este judecător comunitar , iar jurisprudența CJUE a stabilit că o acciză ce se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei înmatriculări pe teritoriul unui stat membru , iar nu în temeiul faptului că trec frontiera , constituie parte a regimului general intern de impozitare a mărfurilor .

Reclamantul a invocat aplicarea directă în cauza sa a art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Conform art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

TFUE reglementează constituirea și funcționarea Instituțiile Financiare Europene , dar nu regimul general intern de impozitare a mărfurilor ce reprezintă atributul exclusiv al fiecărui stat membru al UE.

În cauza C‑402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I___ T___ împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F_______ pentru Mediu, Ministerului Mediului, din domeniul „Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională”, Curtea (Camera întâi) a declarat : „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

Cu privire la fondul cauzei .

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 , astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României , conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol , jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor prevederi .

Obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia , respectiv autorităților fiscale.

Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită a fi contrarie cu normele dreptului comunitar , este în contradicție nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.

În acest context jurisdicțiile naționale elimină eventualele disfuncționalități , recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului , conform teoriei actului clar (l’ act cler ).

Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.

Reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

Pârâtele neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată .

În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă, ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, nu poate fi reținută deoarece taxa de primă înmatriculare are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum aceasta este definită la nivelul anului 2008, prin apariția OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

În conformitate cu art. 90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare „.

Reglementând taxa de primă înmatriculare , România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele ce provin dintr-un alt stat membru superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, în situația autoturismelor second hand vândute în România și deja înmatriculate nepercepându-se taxe de primă înmatriculare .

Legiuitorul a încălcat în mod direct disp. art. 90 al. 1 din Tratat, principiul liberei circulații a mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări din U.E. raportat al produsele similare autohtone.

Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat , judecătorul național este obligat să constate că OUG nr. 50/2008 este contrară dreptului comunitar , avându-se în vedere și disp. art. 148 al. 2 și 4 din Constituție.

Pentru că suma plătită de reclamant nu este datorată conform legislației comunitare, taxa de poluare urmează a fi restituită în baza dispozițiile art. 1092 Cod Civil, privind repetițiunea, neavând relevanță faptul că achitarea s-a făcut benevol de reclamant de vreme ce s-a condiționat înmatricularea de plata ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile.

Admite acțiunea formulată de reclamantul T_____ Ș_____ cu domiciliul ales la cabinet avocat P_______ L____ cu sediul în municipiul Tg-J__, ______________.4, ___________, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ cu sediul în municipiul Tg-J__ , ______________________, județul Gorj și Administrația F_______ pentru Mediu București cu sediul în București, ______________________________.294 A, sector 6.

Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1301 lei, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății și la 304,30 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.

	Președinte, T___ P______
	Grefier, E________ A____ B____

Red. T.P./tehn. E.B.

5 ex./ 29 aprilie 2013