Anulare act administrativ - Decizia 2919/2015 din 09 noiembrie 2015 dată de Curtea de Apel BUCUREŞTI

Date speţă

Instanţă:
Curtea de Apel BUCUREŞTI

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Fond

Obiect dosar:
Anulare act administrativ

Număr hotarâre:
2919/2015 din 09 noiembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXCAF/2015

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2919

Ședința publică de la 09 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S____ O_____

GREFIER: F______ V_______ M______

Pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M_________ SA R_____ M____ I AL ROMÂNIEI în contradictoriu cu pârâtul M_________ M_______, APELOR ȘI PĂDURILOR având ca obiect “Anulare act administrativ ”.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 26.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.11.2015, când a reținut următoarele:

CURTEA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C_________ Administrativ și Fiscal la data de 20.05.2015 înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamantul M_________ SA R_____ M____ I AL ROMÂNIEI, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M_________ M_______, APELOR ȘI PĂDURILOR, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea actelor administrative emise de parat sub nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 si nr. 2665/GLG/04.05.2015 (raportat la anul 2007), reprezentând in fapt un refuz nejustificat, emis cu exces de putere, prin care MMAP ne-a comunicat refuzul/ avizul negativ la solicitările susmenționate, cu privire la întocmirea decontului, acordarea compensațiilor si dobânzilor aferente anului 2007, cu consecința obligării paratului la: plata sumei de 1.055.483,91 lei reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-am putut recolta in calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 6.451,20 ha, situata in zona de conservare totala a Sitului Natura 2000- Parcul Natural Bucegi - ROSPA0013 si ROSCI0013, in zona/tipul funcțional TI si T2, terenuri forestiere administrate in totalitate de Ocolul Silvic Azuga - ocol silvic de stat, pe întreaga perioada a anului 2007, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2007; plata dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 1.055.483,91 lei începând cu data de 19.07.2012, data la care creanța a devenit exigibila, respectiv data la care Comisia Europeana a emis Decizia nr. C(2012)5166 final- publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13.09.2012 (RO)- prin care a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice si juridice indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (păduri in TI si T2 din cadrul Siturilor Natura 2000) sau de la data de 03.04.2014, data înregistrarii Cererii sale nr. 284/03.04.2014 la CRSC Ploiești (ex-ITRSV) și plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecată a învederat următoarele:

In fapt, M_________ Sa R_____ M____ I Al României este proprietarul suprafeței de 7.173,89 ha de teren forestier, conform Hotărârilor Comisiei Prahova nr. 4617/2006 si nr. 6605/2009, precum si a Proceselor-Verbale de punere in posesie nr. 437/15.01.2007, nr. 3081/19.04.2007 si nr. 472/12.12.2007.

Din totalul acestei suprafețe aflata in proprietatea privata a Majestatii Sale, suprafața de 6.451,20 ha a fost cuprinsa in aria total protejata a Sitului Natura 2000- Parcul Natural Bucegi, in zona/tipul funcțional TI si T2, sit care este parte integranta a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000 in România, asa cum rezulta din:

-Legea nr. 5/2000- Parcul N_______ Bucegi-ROSPAOO 13;

-Ordinul nr. 1964/13.12.2007 al Ministerului M_______ si Dezvoltării Durabile (de la acea vreme)- pct, ROSCI0013- Anexa nr. 1- pct. 13;

Cu toate ca M_________ Sa este proprietarul suprafeței de teren cu vegetație forestiera de 6.451,20 ha inclusa in zona/tipul funcțional TI si T2 din situl Natura 2000- Parcul N_______ Bucegi, nu poate beneficia in niciun fel de dreptul sau de proprietate, fiindu-i interzisa total exploatarea sau utilizarea resurselor naturale, precum si orice forma de folosire a terenurilor incompatibila cu scopul de protecție si/sau conservare a suprafeței arătate, conform OUG nr. 57/2007 Anexa 1, pct. (b), citam: "parcurile naționale sunt acele arii natural protejate ale căror scopuri sunt protecția si conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațial biogeografic național... excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor natural si a folosinței terenurilor incompatibila scopului atribuit".

De asemenea, in art. 26 din OUG nr. 57/2007 se prevede, citam: "pentru terenurile din arii naturale protejate deținute in regim de proprietate privata sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru masurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul si de acordare a compensațiilor se stabilește prin hotărâre a Guvernului, inițiata de autoritatea publica centrala pentru protecția mediului si pădurilor, in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgenta. Compensațiile se vor acorda începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta... "

In schimb, Maiestatea Sa are obligația de a asigura, printre altele, inclusiv paza acestora, servicii care pana la acest moment s-au ridicat la miliarde de lei (vechi).

A arătat expres următoarele:

Este creat cadrul legislativ pentru acordarea acestor compensații încă din anul 2006, existând in acest sens OG nr. 96/1998, HG nr. 1071/2006, OM nr. 625 si xxxxx/2006, prin care a fost reglementata explicit metodologia de acordare a acestor compensații, precum si cuantumul lor.

-Conform OG nr. 96/1998, art. 29 alin. (1) lit. (g), suntem îndrituiți a primi sumele de bani cu titlu de compensații;

-HG nr. 1071/2006 la art. 6 alin. (1) lit. (e) prevede explicit ca cele stipulate la art. 29 lit. (g) din OG nr. 96/1998 acorda posibilitatea decontării acestor compensații si calculării cuantumului acestora conform OM nr. 798/2006, OM nr. 625/2006 si OM nr. xxxxx/2006. In fapt, prin HG nr. 1071/2006 si Ordinul comun nr. 625/2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si nr. xxxxx/2006 al Ministerului Finanțelor privind aprobarea Metodologiei de calcul al sumelor cuvenite drept compensații proprietarilor persoane fizice si juridice care dețin păduri cu funcții speciale de protecție, a fost reglementata explicit metodologia de acordare a acestor compensații, precum si modalitatea de cuantificare a acestora.

-La data de 27.03.2008 a intrat in vigoare Legea nr. 46/2008, care a abrogat (prin art. 139) expres OG nr. 96/1998 (inclusiv prevederile art. 29 alin. (1) lit. (g) - articol ce prevedea acordarea de compensații). Astfel, prin Legea nr. 46/2008 publicata in M.O. nr. 238/27.03.2008 se precizează explicit, cu subiect si predicat, fără a lăsa loc de întreprinderi, in art. 97 alin. (1) lit. (b) citam: "In scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si private a unităților administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autorității publice central care răspunde de silvicultura, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe cane proprietarii nu le recoltează, datorita funcțiilor de protective stabilite prin amenajamente silvice care determina restricții in recoltarea de masa lemnoasa".

In conformitate cu Adresele nr. xxxxxx/05.03.2013; nr. xxxxxx/10.03.2011; nr. 6035/25.07.2012 (emisa de M_________ Agriculturii si Dezvoltării Rurale către MMP); nr. xxxxx/GP/10.07.2013; nr. xxxxx/MN/26.08.2013, M_________ M_______ si Schimbărilor Climatice (actualmente M_________ M_______, Apelor si Pădurilor) a comunicat faptul ca a luat act - fiind astfel in deplina cunoștința de cauza - de faptul ca pe data de 19.07.2012, Comisia Europeana a emis Decizia nr. C(2012)5166 final - publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13.09.2012 (RO) - prin care a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice si juridice, indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (pădurile incluse in TI si T2 din cadrul siturilor Natura 2000) îndeplinindu-se astfel inclusiv condiția ceruta de prevederile art. 6 din HG nr. 861/2009 (articol prin care a fost sistata/suspendata legal plata acestor compensații doar pana la primirea avizului din partea Comisiei Europene);

- inclusiv CRSC Ploiești- ca organ aflat in subordinea directa a MMAP- a recunoscut fara echivoc prin adresa nr. xxxxx/04.12.2014 o atare stare de fapt si de drept;

Mai mult, prin Adresa nr. 6035/25.07.2012, M_________ Agriculturii încunoștințează oficial M_________ M_______ si Pădurilor despre acest fapt, citam: "va aducem la cunoștința ca in data de 19.07.2012, Comisia Europeana a transmis prin Reprezentanta P_________ a României la UE Decizia nr. C(2012)5166 final, de acordare a schemei de ajutor de stat mai sus menționata, anexata la prezenta";

Prin Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic) publicata in M.O. nr. 238/27.03.2008 se precizează explicit, cu subiect si predicat, fără a lăsa loc de interpretări, in art. 97 alin. (1) lit. (b) citam: "In scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si private a unităților administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autorității publice central care răspunde de silvicultura, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcțiilor de protective stabilite prin amenajamente silvice care determina restricții in recoltarea de masa lemnoasa". Ca atare, însuși statul roman a decis prin aceasta lege organica a se continua acordarea de plați, având in vedere ca prin art. 139 a abrogat OG 96/1998.

Cu toate acestea, M_________ Sa nu a beneficiat pentru terenurile susmenționate (pana in prezent) de aceste drepturi. A mai arătat expres ca aceste ajutoare de stat solicitate reprezintă compensații pentru lipsa de folosința a terenurilor forestiere deținute in proprietate, situate ____________________ protejata, deși M_________ Sa a făcut demersuri in acest sens, după cum urmează:

-Adresele nr. xxxxx/GP/10.07.2013 si nr. xxxxx/MN/26.08.2013 emise de MMSC prin Departament (actualmente MMAP) către Cabinetul de avocatura;

-Cererea nr. 284/03.04.2014 emisa de Cabinetul de avocat către CRSC Ploiești;

-Cererea nr. 576/25.11.2014 emisa de Cabinetul de avocat către CRSC Ploiești;

-Adresa nr. xxxxx/04.12.2014 emis de CRSC Ploiești către Cabinetul de avocat;

-Plângeri prealabile către MMSC (nr. 594/15.12.2014) si către DAPP (nr. 600/15.12.2014);

-Adresa nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015 emisa de DAPP;

-Adresele nr. 186/02.04.2015 si nr. 207/16.04.2015 emise de Cabinetul de avocat către paratul MMAP;

-Adresa nr. 2665/GLG/20.04.2015 emisa de MMAP către Cabinetul de avocat;

-Adresa nr. 246/23.04.2015 emisa de Cabinetul de avocat către MMAP;

-Adresa nr. 2665/GLG/04.05.2015 emisa de MMAP către Cabinetul de avocat;

A facut precizarea ca aceste calcule privind compensațiile solicitate au fost întocmite.

-conform prevederilor legale in materie - integral de Ocolul Silvic Azuga, Ocol de stat care administrează si asigura paza fondului forestier al Majestatii Sale, in conformitate cu prevederile regimului silvic; de asemenea, arătam expres ca centralizatoarele au fost verificate si vizate favorabil inclusiv de forul ierarhic superior, respectiv de Direcția S______ Prahova, conform Adreselor nr. xxxxx/24.11.2014 si nr. xxxxx/10.12.2014.

• Cu privire Ia cererea de anulare a actelor administrative nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 si nr. 2665/GLG/04.05.2015 (raportat la anul 2007), învederam următoarele:

Prin cererea nr. 284/03.04.2014 M_________ Sa, prin reprezentantul sau legal - av. Zagrean G______ G______, a solicitat CRSC Ploiești (ex-ITRSV) ca după verificarea cu maxima acuratețe si diligenta a documentației înaintate, sa întocmească decontul si sa îl remită către DGRFP Ploiești - ANAF, conform prevederilor legale.

Însăși CRSC Ploiești recunoaște, prin adresa nr. xxxxx/04.12.2014 faptul ca, a citat "documentațiile precum și completările înaintate (...) au fost analizate din punct de vedere tehnic de către compartimentul de specialitate, concluzia fiind ca acestea au fost întocmite corect, cu respectarea metodologiei de calcul prevăzuta de (...) HG 1071/2006 pentru anii 2007, 2008 (...) ".

Cu toate că a îndeplinit întocmai toate cerințele prevăzute de lege pentru acordarea compensațiilor solicitate, acesta a refuzat avizarea si plata compensațiilor.

Ca atare, a formulat, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, plângerile prealabile nr. 594/15.12.2014 și nr. 600/15.12.2014 către organele ierarhic-superioare ale CRSC, respectiv MMSC si DAPP (actualmente paratul MMAP).

Prin Actul administrativ nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, răspunsul DAPP la plângerile prealabile, acesta și-a exprimat cu subiect si predicat refuzul nejustificat de acordare a compensațiilor, deși precizează în mod clar, fără echivoc, ca a fost încunoștințat de faptul ca s-a primit avizul favorabil din partea Comisiei Europene pentru efectuarea plaților acestor compensații.

Având in vedere faptul ca, începând cu data de 17.12.2014 (data publicării OUG nr. 86/2014 in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 920 din 17 decembrie 2014), MMSC a devenit M_________ M_______, Apelor si Pădurilor, iar DAPP nu mai are personalitate juridica si nici ministru delegat, rămânând doar un simplu compartiment aflat in directa subordine a MMAP, a înaintat Adresa nr. 186/02.04.2014 către MMAP, solicitându-i să ne comunice răspunsul acestei instituții la plângerile prealabile formulate către MMSC si DAPP. Întrucât nu a primit nicio informație în timp util, a revenit cu aceeași solicitare imperativa si prin Adresa nr. 207/16.04.2015 emisa către MMAP.

In cele din urma, prin Adresa nr. 2665/GLG/20.04.2015 i s-a transmis, raportat la plângerile către MMSC ca: "desi aceste Plângeri prealabile au fost înregistrate la sediul nostru, nu au fost soluționate", iar in ceea ce privește plângerile către DAPP ca, citam: "au fost soluționate prin adresa de răspuns nr. xxxxxxx/06.01.2015"`.

Nemulțumiți de acest răspuns succint, a înaintat Adresa nr. 246/23.04.2015, înregistrat la MMAP sub nr. xxxxx/23.04.2015, in urma căreia i s-a comunicat, prin Actul administrativ nr. 2665/GLG/04.05.2015, cu subiect si predicat faptul ca, citam: "Adresa de răspuns nr. xxxxxxx/06.01.2015 a fostului Departament pentru Ape, Păduri si Piscicultura reprezintă soluționarea plângerilor prealabile pe care le-ati transmis.", aratandu-se ca, citam: "(...) la data de 15.12.2014, când dumneavoastră ați emis Plângerile prealabile privind acordarea de compensații bănești/despăgubiri reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa care nu au putut fi recoltate de către M_________ Sa R_____ M____ I Al României, in calitate de proprietar, precum si la data de 06.01.2015, când vi s-a răspuns prin Adresa nr. xxxxxxx de către fostul Departament pentru Ape, Păduri si Piscicultura, acesta din urma indeplinea funcția de autoritate publica centrala care răspundea de domeniul silviculturii, domeniu care excedea competenta Ministerului M_______ si Schimbărilor Climatice la acel moment. ".

Actul administrativ nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015 emis de DAPP si insusit de MMAP ca răspuns la plângerile prealabile reprezintă un refuz nejustificat, exprimat cu subiect si predicat si dat cu exces de putere, de acordare a compensațiilor cuvenite Majestății Sale cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2007.

Astfel, în motivarea refuzului se susține în mod cu totul eronat și nelegal faptul că, citam: "Conform acestei decizii, ajutoarele de stat pentru persoane fizice si juridice care dețin păduri incluse in TI si T2 din cadrul siturilor Natura 2000, se pot acorda dupa (...) publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensații (...)".

A arătat ca in conformitate cu art. 6 alin. (3) din HG nr. 861/2009, plata acestor compensații a fost într-adevăr suspendată/sistata legal doar pana la îndeplinirea unei singure condiții, respectiv de acordare/primire a unui aviz favorabil din partea Comisiei Europene (considerandu-se ca aceste compensații ar reprezenta ajutoare de stat). Conform Adreselor nr. xxxxx/GP/10.07.2013 si nr. xxxxx/MN/26.08.2013, citam: "M_________ M_______ si Pădurilor a primit prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012, avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice si juridice pentru pădurile incluse in TI si T2 din cadrul Siturilor Natura 2000"

Prin Adresa nr. 6035/25.07.2012, M_________ Agriculturii încunoștințează oficial M_________ M_______ si Pădurilor despre acest fapt, citam: "va aducem la cunoștința ca in data de 19.07.2012, Comisia Europeana a transmis prin Reprezentanta P_________ a României la UE Decizia nr. C(2012)5166 final, de acordare a schemei de ajutor de stat mai sus menționata, anexata la prezenta "; totodată, citam "fata de cele menționate, va rugam sa întreprindeți demersurile necesare pentru punerea in aplicare a Deciziei CE, așa cum este formulata".

Ca atare, condiția pe care însuși paratul MMAP o invoca a fost îndeplinită.

Ca atare, motivele de refuz invocate de pârât nu au susținere legală, sunt netemeinice, date cu exces de putere, in scopul fatis de a nu da aviz favorabil si a face plata acestor compensații aferente anului 2007.

De asemenea, înțelegem sa ne fundamentam afirmațiile inclusiv pe Decizia irevocabila nr. 4269/12.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. XXXXXXXXXX, citam:

"Înalta Curte retine ca prin adresa nr. 3800/23.12.2010 recurentul a restituit reclamantei documentația cuprinzând solicitarea de acordare a compensațiilor cu precizarea ca, in conformitate cu art. 6 din HG nr. 861/2009, formele de sprijin se vor finanța numai dupa primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Or, aceasta decizie favorabila a fost data, motiv pentru care adoptarea bazei legale pentru punerea in practica a acestei decizii nu este in sarcina reclamantei, care are născut dreptul de a primi compensații, ci însăși autoritatea recurenta are obligația de a asigura demersurile necesare pentru punerea in practica a acesteia"

Consideram ca paratul a încălcat inclusiv prevederile art 44 si art 136 alin(5) din Constituția României care garantează dreptul la proprietate privata, precum si dispozițiile art.l din Protocolul adițional la C.E.D.O. întrucât efectul neadoptării ________________________ a unui act normativ este acela ca noi in calitate de proprietari suntem lipsiți efectiv de folosința terenurilor noastre pentru o cauza de utilitate publica, fără a primi o dreapta si prealabila despăgubire pentru aceasta restricție majora a dreptului nostru de proprietate, cu toate ca insasi legea ne recunoaște dreptul la acordarea acestor ajutoare de stat.

In conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se considera vătămata ________________ sau ori _______________________ se poate adresa instanței de contencios administrativ. Având in vedere răspunsul final din Adresele nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 si nr. 2665/GLG/04.05.2015, prin care se refuza avizarea favorabila la plata compensațiilor/ajutoarelor de stat aferente anului 2007, consideram ca sunt întrunite prevederile art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, întrucât: Conform Adresei nr. 1884/2B din 11.08.2010 a Ministerului M_______ către M_________ Agriculturii si Dezvoltării Rurale se arata expres, citam: "Formele de sprijin prevăzute de art. 97 alin.I din Legea nr. 46/2008 au fost acordate in baza schemelor de ajutor de stat notificate anterior Comisiei Europene pentru perioada 01.iulie.2007y 31.decembrie.2009. începând cu data de 01.01.2010 aceste forme de sprijin nu mai pot fi acordate, întrucât noile scheme de ajutor de stat nu au fost notificate comisiei de către fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale".

Acest lucru este reiterat cu subiect si predicat si in următoarele poziții oficiale:

Adresa nr. 7977/13.10.2010 a Ministerului M_______ si Pădurilor către M_________ Agriculturii si Dezvoltării Rurale in care se precizează expres ca, citam: "masurile de sprijin in sectorul silvic existente la data aderării au putut fi aplicate doar pana la data de 31 decembrie 2009. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația naționala se poate face incepand cu data de 01 ianuarie 2010 doar dupa notificarea schemelor de ajutoare de stat".

Adresa Guvernului României, Secretariatul de Stat al Guvernului nr. 15A/2650/CA din 29.03.2011, înregistrată la Curtea de Apel C______ la 31 martie (dosar nr. XXXXXXXXXX) in care se precizează, in același sens, următoarele: "la data intrării României in Uniunea Europeana, respectiv 01 ianuarie 2007 s-a acceptat ca timp de 3 ani (pana la 31 decembrie 2009), România sa poată acorda formele de sprijin aflate in vigoare la aceasta data, urmând ca pana la 31 decembrie 2009 legislația României sa fie armonizata cu legislația europeana, astfel încât ajutoarele de stat sa fie acordate in concordanta cu aceasta".

Un aspect important in ceea ce privește implementarea acestei rețele ecologice este acordarea de plați compensatorii proprietarilor de terenuri in cazurile in care cerințele de conservare din siturile Natura 2000 restricționează anumite activități prin care se provoacă anual pierderi semnificative proprietarilor.

Acest refuz al paratului de a pune in practica prevederi legale constituie un refuz nejustificat in sensul art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, intrucat pentru anul 2007 erau in vigoare prevederile art. 29 alin. (1) lit. (g) din OG nr. 96/1998, HG nr. 1071/2006, Ordinul Comun nr. 625/2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si nr. xxxxx al Ministerului Finanțelor privind aprobarea Metodologiei de calcul al sumelor cuvenite drept compensații proprietarilor persoane fizice si juridice care dețin păduri cu funcții speciale de protecție, ce reglementau metodologia de acordare a acestor compensații, precum si cuantumul lor.

In România, în Planul Național pentru Dezvoltare Rurala 2007-2013 a fost introdusa o măsura legislativa fără echivoc referitoare la aceste compensații pentru terenurile forestiere din siturile Natura 2000 cu un buget total de 16.052.868 euro/an.

A arătat prin aceste precizări, că deși există măsuri, legislative clare, care nu pot lasă loc de alte interpretări - prin care se despăgubesc proprietarii ce dețin terenuri forestiere prin acordarea de compensații/ajutoare de stat, cu toate ca sunt asigurate inclusiv resursele financiare necesare si prevăzute în bugetul de stat, M_________ Sa nu poate beneficia de acestea. Nu este echitabil ca din interes național/ european sa ne fie impuse restricții care ne generează pierderi enorme, fără că aceste pierderi să fie compensate, din motive de-a dreptul arbitrare, nelegale, greșita interpretare a legii, motive date cu exces de putere, pe care le invocă pârâtul.

Daca M_________ Sa a înțeles să respecte întocmai restricțiile impuse de amenajamentele silvice prin care practice si faptic nu poate/ii este interzis a exploata anual cantități însemnate de masa lemnoasa, datorita funcțiilor de protecție ale pădurilor pe care le deține in proprietate, nu înțelegem de ce autoritățile publice in cauza i-au îngrădit prin diverse manevre precare, apelând inclusiv la simple alegații ca justificare a avizării negative la plata a despăgubirilor, atât timp cât demersul său este unul perfect legal de obținere a acestor compensații.

Consideră că este de neconceput că într-o societate democratică să se procedeze la instituirea unor restricții la exercitarea dreptului de proprietate fără acordarea unor minimale compensații bănești titularilor acestui drept.

In concluzie, din prezentarea in extenso și în concreto a acestor fapte, rezultă fără echivoc ca refuzul MMAP de a efectua plata compensațiilor a provocat Majestatii Sale prejudiciul indicat in petitul acțiunii.

In atare situație, refuzul paratului de a efectua o operațiune necesara si obligatorie pentru exercitarea unui drept legitim al nostru este sancționat de Legea contenciosului administrativ. Cum prin nerealizarea acestui drept am suferit o paguba totala de 1.055.483,91 lei, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost această precizată cu privire la toate petitele.

In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, cât și a altor mijloace de proba legale care ar rezida din timpul dezbaterilor.

În drept a invocat prevederile: art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea 46/2008; OM nr. 625 si nr. xxxxx/2006; HG nr. 1071/2006, HG nr. 861/2009 si Normele metodologice anexa nr. 1 si 2; Legea 213/1998; Decizia C(2012)5166 final a Comisiei Europene din 19.07.2012; OUG 57/2007; Ordinul nr. 1964/2007 al Ministerului M_______ si Dezvoltării; art. 1 alin. 1 lit. g) din HG 230/2003; art. 96 alin. 1 NCPC.

Pârâtul M_________ M_______, APELOR ȘI PĂDURILOR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat:

- admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește anularea Adreselor nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 și nr. 2665/GLG/04.05.2015;

- admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și anularea acesteia ca insuficient timbrată;

- admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune;

- pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de către reclamant.

În considerarea următoarelor argumente:

Cererea de chemare în judecată este inadmisibilă în ceea ce privește anularea Adreselor nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 și nr. 2665/GLG/04.05.2015.

A arătat faptul că actul administrativ este acea formă juridică principală a activității administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință - de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instanțelor judecătorești.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, actul administrativ reprezintă “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;”.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat anularea Adreselor nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 și nr. 2665/GLG/04.05.2015 privind presupusul refuz de acordare a compensațiilor bănești cuvenite proprietarilor de păduri cu funcții de protecție stabilite de amenajamentele silvice, care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007.

Astfel, pot fi supuse controlului administrativ numai actele emise de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.

Or, aceste adrese reprezintă răspunsurile date, urmare a plângerilor prealabile formulate și nu au fost emise în cadrul procedurii speciale de contestare administrativă, prevăzută de Legea nr. 554/2004, pentru a fi cenzurabile în contencios-administrativ de către instanța de judecată.

Față de argumentele prezentate mai sus, vă rugăm să respingeți capătul de cerere legat de anularea Adreselor nr. xxxxxxx/CD/06.01.2015, nr. 2665/GLG/20.04.2015 și nr. 2665/GLG/04.05.2015 ca inadmisibil.

II. Reclamantul nu a achitat integral taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii promovate

Cu titlu prealabil, apreciem că se impune clarificarea temeiului de drept în baza căruia prezenta cauză urmează a fi soluționată, respectiv a dispozițiilor legale incidente în speță față de pretențiile reclamantului și de modalitatea în care acesta a urmărit să le valorifice.

Apreciază că, raportat la modalitatea prin care reclamantul a ales să-și valorifice pretențiile, prin solicitarea unor despăgubiri ca o consecință a imposibilității de a exploata masele lemnoase aferente terenurilor aflate în proprietatea sa, precum și la susținerile expuse în cuprinsul cererii introductive, raportul juridic supus analizei instanței este unul de drept civil, iar nu de drept administrativ.

Astfel, reclamantul invocă imposibilitatea de a beneficia de dreptul de proprietate pe care îl deține asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră, din cauza interdicției de exploatare a maselor lemnoase incidente față de imobilul respectiv.

Or, față de acestea, reclamantul practic invocă imposibilitatea de a culege fructele imobilului învederat prin cererea de chemare în judecată (chiar fiind învederat în petitul acțiunii că suma solicitată reprezintă contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care acesta nu le-a putut recolta), cu alte cuvinte urmărește atragerea răspunderii civile a subscrisului.

Astfel, recoltele pe care reclamantul nu le-a putut culege din cauza interdicției de exploatare stabilite cu privire la respectiva suprafață de teren reprezintă, de fapt, fructe industriale aferente imobilului respectiv, corespunzând în totalitate prevederilor art. 548, alin. (3) Cod Civil, care prevede că „Fructele industriale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel.”

Cu alte cuvinte, reclamantul urmărește atragerea răspunderii civile delictuale a subscrisului, prin cererea formulată reclamând o faptă ilicită omisivă, constând în așa-susținuta pasivitate a entităților care, în aprecierea lor, aveau obligația de a îi acorda contravaloarea despăgubirilor solicitate.

Aceste aspecte reies fără tăgadă din argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, atât din capătul de cerere formulat (fiind solicitată obligarea la plata contravalorii produselor de masă lemnoasă pe care acesta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure respectivă), cât și din cuprinsul acesteia, făcându-se referire la instituirea restricțiilor în exercitarea dreptului de proprietate fără a se acorda compensații proprietarilor, la refuzul de a se acorda cuantumurile solicitate ș.a.

Așadar, acțiunea promovată este argumentată sub aspectul prejudiciului suferit de reclamant, constând în imposibilitatea de a recolta fructele corespunzătoare terenului aflat în coproprietate, faptei ilicite omisive a entităților responsabile de a îi acorda despăgubirile urmărite, reprezentând refuzul de a achita aceste plăți și sub aspectul vinovăției Ministerului M_______, Apelor și Pădurilor, care, în aprecierea sa, rezultă din refuzul nejustificat de a se conforma pretențiilor și eludează cu bună știință prevederile legale incidente în materie. Cu alte cuvinte, partea adversă a argumentat tocmai elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, motiv pentru care apreciem că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată trebuie calificat în mod corespunzător de către instanță.

În acest sens este și jurisprudența instanțelor de judecată, unde s-a reținut de numeroase ori competența instanțelor de drept civil în materie de acțiuni de natura celei promovate, din care cităm, cu titlu de exemplu, o soluție pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele căreia s-a reținut: “Competența de soluționare a cauzei aparține secției civile, obiectul acestei cauze constituindu-se pretenții ce reprezintă fructe civile ale unor imobile, ce atrage această competență. De altfel, inițial cererea a fost înregistrată la secția de contencios administrativ, de unde a fost transpusă la cea civilă, fără ca pârâtul să atace această soluție. Natura despăgubirilor solicitate de reclamantă încadrează litigiul în categoria acțiunilor de drept comun, prin obiectul cererii de chemare în judecată fiind reclamate pretenții, fără a se invoca prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Nu poate fi primită nici critica referitoare la modul de soluționare a excepției necompetenței materiale a instanței civile, întrucât natura litigiului nu îl poate încadra în dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.”

În temeiul art. 22, alin. (4) din Codul de Procedură Civilă, instanța nu este ținută de temeiul de drept, putând să procedeze la restabilirea calificării juridice a actelor și faptelor deduse judecății, art. 9, alin. (2) din Codul de Procedură Civilă prevăzând că “obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.” Cu alte cuvinte, stabilirea temeiului de drept nu se face exclusiv prin raportare la cererea de chemare în judecată, ci și la argumentele expuse de părțile adverse.

Prin urmare, în virtutea principiului contradictorialității și al rolului activ al instanței de judecată, apreciem că se impune recalificarea temeiului de drept al cererii de chemare în judecată.

Raportat la argumentele expuse, este fără echivoc că acțiunea promovată de reclamant presupune achitarea taxei judiciare de timbru, în condițiile OUG nr. 80/2013, mai exact în baza art. 3 din textul de lege indicat.

Regulile ce guvernează obligația de a achita taxa judiciară de timbru trebuie stabilite prin raportare la faptul că pretențiile deduse judecății reprezintă, de fapt, contravaloarea unor sume pe care reclamantul le-ar fi obținut din operațiuni de exploatare a maselor lemnoase de pe terenul cu vegetație forestieră aflat în proprietatea sa privată, acesta înțelegând să urmărească atragerea răspunderii civile delictuale a subscrisului.

Față de acestea, apreciază că reclamantul încearcă să eludeze dispozițiile anterior menționate, prin achitarea taxei de timbru într-un cuantum cu mult sub cel impus de lege, încercând să obțină valorificarea pretențiilor deduse judecății fără a se conforma, la rândul său, prevederilor legale incidente în prezenta cauză.

Or, neachitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul legal atrage sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată. Exploatarea maselor lemnoase aflate pe terenurile cu vegetație forestieră de către persoanele fizice și juridice care au în proprietate privată astfel de terenuri reprezintă activități comerciale, specifice răspunderii civile, iar în consecință, reclamantului îi revine obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă unei cereri de chemare în judecată de drept comun, în conformitate cu art. 3 din OUG nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, apreciază că se impune punerea în discuție a excepției insuficientei timbrări, iar în cazul în care reclamantul nu se supune obligației de a achita taxa judiciară de timbru, se impune anularea cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată.

III. Apreciază că dreptul material la acțiune este prescris întrucât creanțele deduse judecății corespund unei perioade aferente anului 2007 (înainte de _____________________ Noului Cod Civil și implicit, abrogarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă), este de necontestat faptul că prescripțiile începute înainte de abrogarea Decretului nr. 167/1958 sunt reglementate de acest act normativ.

În susținerea celor de mai sus vin prevederile art. 6 alin. (4) Noul Cod Civil, potrivit cărora “prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, precum și cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, care dispun că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Cu privire la invocarea prezentei excepții și, respectiv, condițiile în care aceasta poate fi ridicată, această chestiune a fost lămurită cu ocazia promovării unui Recurs în interesul legii, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2014, prin care s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii începute după 1 octombrie 2011.

Prin urmare, având în vedere faptul că reclamantul pretinde o sumă de bani aferentă anului 2007, iar prescripțiile începute pentru perioada anterioară 1 octombrie 2011 sunt în mod evident supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, subscrisul suntem pe deplin îndreptățit în a invoca prezenta excepție.

Întrucât legea nu prevede un termen de prescripție special cu privire la creanțele susținute de către reclamant, incident va fi termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost în mod evident depășit în ceea ce privește solicitarea privind contravaloarea produselor de masă lemnoasă aferentă anului 2007, raportat la data introducerii acțiunii.

Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii ca prescrisă.

IV. Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de către reclamant este neîntemeiată

Reclamantul își fundamentează dreptul la acordarea compensațiilor bănești, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu au putut fi recoltate în calitate de proprietar din cauza funcțiilor speciale de protecție, invocând ca și temei Legea nr. 46/2008, HG nr. 861/2009, precum și Decizia nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

Aplicabile reclamantului sunt, într-adevăr, prevederile HG nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, hotărâre care prevede la art.6, alin.(1) că ,,formele de sprijin prevăzute la art.97, alin.(1), lit.a)., la art. 97, alin.(1), lit. b). și la art. 97, alin.(1), lit. c). din Legea nr.46/2008-Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”, iar la alin. (2) “Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010, numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”

Întrucât acordarea tuturor formelor de sprijin în sectorul forestier, prevăzute de legislația națională, se poate face începând cu data de 1 ianuarie 2010, doar după avizarea schemelor de ajutor de stat de către Comisia Europeană [conform Liniilor directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier în perioada 2007-2013 (nr. 2006/C 319/01)], M_________ M_______, Apelor și Pădurilor, la solicitarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat în baza Legii nr. 74/2010, un Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, care reprezintă tocmai “temeiul juridic al schemei”, astfel cum se menționează în Pct. 5 al Deciziei Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012.

Astfel, este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative în baza cărora se pot acorda ajutoarele pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000:

1. -emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită;

2. -adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție care nu a fost îndeplinită.

Un proiect de act normativ nu poate produce efecte juridice, decât după adoptarea de către autoritatea statului care are competență în acest domeniu și după publicarea în Monitorul Oficial al României, astfel cum reiese din prevederile art. 11, alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.

Învederează că Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012 a fost inițial valabilă până la data de 31 decembrie 2013, conform Pct. 11 „Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie...”. Ulterior, schema de ajutor a fost prelungită până la data de 30 iunie 2014 inclusiv, prin Decizia (C2013) 9369 final/18.12.2013, însă nici pentru această din urmă Decizie nu a fost adoptat Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, deși autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a depus toate diligențele.

Menționăm că, până la această dată nu a fost adoptată Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, deși autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a depus toate diligențele, astfel încât nu există o bază legală de calcul al compensațiilor.

În baza noilor Orientări ale Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale, pentru perioada 2014-2020 (2014/C204/01), publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 01.07.2014, M_________ M_______, Apelor și Pădurilor a elaborat un nou Proiect de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, care se află în procedura de avizare.

Astfel, nu se poate reține o culpă a subscrisului, atât timp cât nu pot fi avizate și eliberate la plată sume din bugetul instituțiilor publice în lipsa unei metodologii, conform art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

Ajutoarele de stat se acordă pentru excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor naturale și a folosinței terenurilor, incompatibilă cu scopul atribuit, doar în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute, iar cuantumurile cuvenite trebuie calculate într-un mod specific raportului juridic dedus judecății.

Consideră că reclamantul nu a îndeplinit nici condițiile cerute de art. 97, alin. (1), lit. b). și următoarele din Codul Silvic, nici pe cele ale H.G nr. 861/2009. Pe cale de consecință, între subscrisul și reclamant nu s-a creat un raport juridic obligațional de natura celui invocat.

Acesta nu a făcut dovada deținerii, potrivit Anexei nr. 4 din H.G nr. 861/2009, a avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice, pentru deconturile justificative anexate solicitărilor privind acordarea despăgubirilor și, atât timp cât direcțiile de finanțe nu se află în subordinea pârâtului, avizarea decontului astfel prezentat nu ar avea temei juridic.

Chiar reclamantul a menționat faptul că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare a limitărilor aduse drepturilor sale printr-o dispoziție legală. Or, pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie să fie cert, înainte de toate, deci existența sa trebuie să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi stabilită întinderea sa.

Astfel, atât timp cât documentele ce ar fi trebuit avizate, nu au trecut prin această etapă, nu se poate considera că reclamantul a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate fiind stabilite fără nici o detaliere concludentă, fundamentată pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situației juridice invocate de acesta.

Pentru toate motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul prezentei, solicită instanței de judecată să dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de către reclamant.

În drept, a invocat dispozițiile art. 14, art. 22, art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, OUG nr. 80/2013, HG nr. 861/2009, Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, Legea nr. 500/2002, precum și pe orice alte dispoziții invocate în cuprinsul prezentei.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este neîntemeiată,urmând a fi respinsă ca atare.

Pe fondul cererii, instanța reține că adresele nr.xxxxxxx/6.01.2015 , 2665/20.04.2015 și 2665/4.05.2015 emise de pârâta M_________ M_______,Apelor și Pădurilor

Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresele nr.xxxxxxx/6.01.2015,fila 461,nr 2665/20.04.2015,fila 473,și 2665/4.05.2015,fila 474, emise de pârâta M_________ M_______,Apelor și Pădurilor și obligarea pârâtului M_________ M_______, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 1.055.483,91 lei reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar a suprafeței de teren forestier - 6451,20 ha - situate in zona de conservare totala - tipul funcțional TI si T2 in situri Natura 2000, cu titlu de compensații/ajutoare de stat datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2007 și a dobânzilor calculate asupra debitului principal.

Curtea reține că adresa nr xxxxxxx/6.01.2015 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură prin care au fost soluționate plângerile prealabile ale reclamantei cu numerele 600,601,602,603,604,605 /15.12.2014 referitoare la acordarea de compensații aferente anilor 2007,2008 ,2010-2013 destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale situate în zona/tipul T1 și T2 nu reprezintă un act administrativ tipic, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 , ci reprezintă răspunsul la plângerile prealabile formulate de reclamantă față de refuzul exprimat de I.T.R.S.V. Ploiești prin adresa nr xxxxx/4.12.2014.(fila 445 din dosar).

Este adevărat că prin această adresă se respinge plângerea prealabilă formulată de reclamant, însă răspunsul la plângerea prealabilă nu constituie el însuși un act administrativ tipic susceptibil de a forma obiectul acțiunii în anulare.

Aceasta este situația și în ce privește adresele nr 2665/20.04.2015,fila 473,și 2665/4.05.2015,fila 474, emise de pârâta M_________ M_______,Apelor și Pădurilor prin care autoritatea publică pârâtă a reiterat reclamantului modalitatea de soluționare a plângerii prealabile față de refuzul exprimat de I.T.R.S.V. Ploiești prin adresa nr xxxxx/4.12.2014.(fila 445 din dosar).

Pe de altă parte, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, în vederea cenzurării actului administrativ asimilat constând în refuzul pretins nejustificat al pârâtului, exprimat prin adresa nr. xxxxxxx/6.01.2015 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, de a plăti suma solicitată cu titlu de compensații/ajutoare de stat.

Prin urmare, acțiunea se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”

În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din același act normativ “Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.”

Din interpretarea sistematică a textelor legale citate, coroborate cu cele ale art. 11 din același act normativ, rezultă că, în cazul refuzului exprimat de o autoritate publică (act administrativ asimilat), așa cum este cazul refuzului exprimat prin adresa nr. xxxxxxx/6.01.2015 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, persoana vătămată, în speță reclamantul, solicită instanței de contencios administrativ, obligarea autorității respective la efectuarea operațiunii administrative respective (aprobarea plății compensațiilor), fără a solicita și anularea adresei de răspuns prin care s-a exprimat refuzul pretins nejustificat, cererea de anulare vizând exclusiv actele administrative tipice iar adresa de răspuns la plângerea prealabilă nefăcând parte din această categorie.

În concluzie, întrucât adresele nr. xxxxxxx/6.01.2015, nr 2665/20.04.2015,fila 473 și 2665/4.05.2015,fila 474 emise de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură nu reprezintă acte administrative tipice, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, față de dispozițiile art. 8 și 18 din același act normativ, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a acestor adrese.

Curtea reține că adresa nr xxxxx/4.12.2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură - I.T.R.S.V. Ploiești (fila 445 din dosar) reprezintă actul administrativ tipic în accepțiunea prevederilor art 2 alin 1 litera c din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 care produce efecte juridice în privința cererii reclamantului de obligare a pârâtului M_________ M_______, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 1.055.483,91 lei reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar a suprafeței de teren forestier - 6451,20 ha - situate in zona de conservare totala - tipul funcțional TI si T2 in situri Natura 2000, cu titlu de compensații/ajutoare de stat datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2007 și a dobânzilor calculate asupra debitului principal

Curtea reține că refuzul administrativ exprimat de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură -I.T.R.S.V. Ploiești prin adresa nr xxxxx/4.12.2014.(fila 445 din dosar) este legal și temeinic ,nefiind rezultanta exercitării dreptului de apreciere al autorității publice emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art 2 alin 1 litera c din Legea contenciosului administrative nr 554/2004.

Astfel, prin adresa nr xxxxx/4.12.2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură I.T.R.S.V. Ploiești a respinsă cererea reclamantei întrucât în urma apariției Deciziei Comisiei Europene nr C(2012)5266/19.07.2012 este necesară emiterea de Norme metodologice de acordare ,utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, precum și faptul că Guvernul României nu a adoptat o hotărâre în acest sens.

Curtea reține că refuzul administrativ exprimat de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură -I.T.R.S.V. Ploiești prin adresa nr xxxxx/4.12.2014 este legal și temeinic întrucât pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

1. -emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită;

Curtea reține că Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012 a fost inițial valabilă până la data de 31 decembrie 2013, conform Pct. 11 „Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie...”.

Ulterior, schema de ajutor a fost prelungită până la data de 30 iunie 2014 inclusiv, prin Decizia (C2013) 9369 final/18.12.2013, însă nici pentru această din urmă Decizie nu a fost adoptat Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, deși autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a depus toate diligențele.

Astfel, până la data emiterii adresei nr xxxxx/4.12.2014 de către Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură I.T.R.S.V. Ploiești nu a fost adoptată Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, deși autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a depus toate diligențele, astfel încât nu există o bază legală de calcul al compensațiilor.

De altfel, această soluție a fost adoptată ulterior pronunțării prezentei cauze de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis care a decis în ședința din 23 noiembrie 2015 că pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Publicitate