R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 431/R

Ședința publică din 21 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M____

Judecător A____ V______

Judecător R_____ M___

Grefier M_____ C________

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta B_______ I____ M______, cu domiciliul în S_________ de M____, _____________________/B, jud. M____, împotriva Sentinței nr. 2584/14.10.2014 pronunțate de Tribunalul M____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-pârâtă __________________________ prin avocat O_____ C______ Jiana, cu împuternicire aflată la fila 15 dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă B_______ I____ M______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea își verifică, în temeiul art. 159¹ alin. 4 Cod procedură civilă, competența, constatând că este competentă să soluționeze recursul, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Se constată că recursul este declarat și motivat în termenele prev. de art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.

Se constată că la data de 4 mai 2015, prin Serviciul de registratură intimata-pârâtă a depus întâmpinare în două exemplare(f. 11-14).

Reprezentanta intimatei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării. Arată că prin sentința recurată instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă ca inadmisibilă în ceea ce privește anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx/23.02.2012 și ca prescrisă în ceea ce privește anularea Dispoziției nr. 5743/16.06.2012. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita anularea Dispoziției nr. 5743/16.06.2012, arată că acțiunea introductivă a fost formulată la data de 3.9.2012, prin care s-a solicitat în mod expres anularea deciziei de impunere nr. xxxxx/23.02.2012. Cum intimata pârâtă a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității, contestatoarea și-a completat ulterior acțiunea în sensul că a înțeles să atace și Dispoziția nr. 5743/15.06.2012, prin care pârâta intimata a respins contestația administrativă. Arată că cererea de completare a fost formulată la data de 06.02.2013, cerere care are natura juridică a unei completări la acțiune, și nu a unei precizări, întrucât prin aceasta a învestit instanța cu o nouă solicitare. De asemenea, arată că dispoziția nr. 5743 a fost comunicată reclamantei la data de 15.06.2012, iar cererea de completare a fost introdusă abia la data de 06.02.2013 și că solicitarea din cererea de completare este prescrisă, termenul de 6 luni este cu mult depășit. Solicită ase observa că acțiunea în fața instanței de contencios administrativ trebuia să aibă ca obiect anularea soluției din procedura prealabilă, ca o condiție de admisibilitate. Cum reclamanta nu a înțeles să atace dispoziția de soluționare a contestației administrative, în mod absolut justificat instanța a considerat că acțiunea este inadmisibilă. Apreciază că ambele excepții au fost în mod temeinic admise. Față de cele arătate solicită respingerea recursului, nu solicită cheltuieli de judecat.

CURTEA DE APEL

Prin Sentința nr. 2584/14 octombrie 2014, Tribunalul M____, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și a admis excepția inadmisibilității precum și a prescripției, respingând ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B_______ I____ M______ în ce privește anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx din 23.02.2012 emisă de pârâta __________________________, prin Primar și ca prescrisă precizarea de acțiune având ca obiect anularea Dispoziției nr. 5743/23.02.2012 emisă de aceeași pârâtă.

Instanța de fond, a reținut, în esență faptul că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat doar anularea deciziei de impunere iar pârâta a invocat excepția inadmisibilității, iar față de data la care și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea Deciziei nr. 5743/2012 emisă în soluționarea contestației administrative, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, instanța de fond a constatat că Dispoziția nr. 5743/2012 i-a fost comunicată reclamantei la 22.06.2012, conform dovezii de comunicare de la fila 28 iar data la care a fost precizată acțiunea, se situează în afara termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep., termen care s-a împlinit la 15.12.2012.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanta B_______ I____ M______ care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu consecința admiterii contestației și anularea Dispoziției nr. 5743/15.06.2012 și anulării parțiale a Deciziei de impunere nr. xxxxx/23.02.2012, în sensul desființării obligației de plată a sumei stabilite cu titlu de impozit aferent terenului – pășune cu suprafața de 87,01 ha, deținut în baza contractului de închiriere nr. 2430/7.04.2009.

În motivarea căii de atac, reclamanta recurentă a invocat o apreciere greșită a stării de fapt și de drept deduse judecății, o interpretare pur formală a dispozițiilor legale incidente în speță, deoarece, așa cum rezultă din acțiunea introductivă, a indicat faptul că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, că i-a fost soluționată în mod nefavorabil contestația, considerând nelegală și Dispoziția nr. 5743/2012, astfel că intenția sa a fost acea de a ataca în mod evident și această dispoziție.

Recurenta a învederat că a formulat ulterior precizare de acțiune pentru a clarifica în mod inechivoc obiectul cererii de chemare în judecată, context în care prima instanță a dat dovadă de un formalism exagerat, subliniind și faptul că în mod evident acțiunea este admisibilă iar soluționarea excepției prescripției trebuia raportată la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu la data precizării acțiunii.

Intimata __________________________ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei, considerând că sunt nefondate criticile recurentei, instanța de fond făcând o temeinică aplicare a normelor de drept la starea de fapt rezultată în cauză, practic reiterând argumentele de fapt și de drept invocate în susținerea excepției inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența art. 304¹ Cod procedură civilă, în cauză aplicându-se normele procedurale anterioare intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.

Potrivit acțiunii reclamantei înregistrată la 3 septembrie 2012, aceasta a solicitat într-adevăr în mod expres prin petitul cererii anularea parțială a Deciziei de impunere nr. xxxxx/23.02.2012, însă în motivare, a făcut și precizarea că împotriva respectivei decizii a formulat contestație care i-a fost soluționată nefavorabil de Primăria Sîngeorgiu de M____, prin Dispoziția nr. 5743/15.06.2012, fiind subliniat faptul că, apreciază soluția Primăriei comunei Sîngeorgiu de M____ ca fiind netemeinică, la dosar fiind depusă nu numai copia Deciziei de impunere nr. xxxxx/23.02.2012 (fila 6 dosar fond) ci și copia Dispoziției nr. 5743/15.06.2012 (filele 3 – 5 dosar fond).

La data de 6 februarie 2013 (fila 11 dosar fond) a fost înregistrată o „precizare a contestației” în care reclamanta a solicitat a se avea în vedere că prin formularea contestației a înțeles să atace și Dispoziția nr. 5743/15.06.2012 prin care i s-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere nr. xxxxx/2012. Pârâta __________________________ a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității, la data de 11.03.2013 (filele 17 – 21 dosar fond), instanța, potrivit încheierii de ședință din 12.03.2013 (fila 23), comunicând reclamantei un exemplar din întâmpinare și pârâtei un exemplar al precizării de acțiune.

La termenul din 8 aprilie 2013 (fila 45 dosar fond) instanța a considerat că se impune aplicarea art. 155¹ Cod procedură civilă pentru ca reclamanta să formuleze în scris o precizare la acțiune prin care să indice pârâtul iar reclamanta a precizat la 4.04.2014 că înțelege să se judece cu pârâta __________________________ și că a înțeles să atace și Dispoziția nr. 5743/2012 emisă de Primăria comunei Sîngeorgiu de M____ prin care i-a fost respinsă contestația.

Deși avea la dosar precizarea de acțiune și întâmpinarea prin care a fost invocată excepția inadmisibilității, după de a stabilit cadrul procesual în sensul că pârâta în cauză este __________________________, a considerat necesar să acorde un nou termen de judecată, pentru 30.06.2014 la care pârâta să depună modul de calcul al taxei pe teren și alte înscrisuri care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere și a Dispoziției nr. 5743/2012 (filele 55-56 dosar fond), pârâta conformându-se acestor dispoziții (filele 52- 178), apoi a admis cererea de amânare formulată de reclamantă pentru a studia înscrisurile depuse de pârâtă.

Abia la termenul următor, 23 septembrie 2014, deci după ce a considerat utile cauzei probele cu înscrisuri solicitate de reclamantă, inclusiv cele care au stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă.

Din cronologia actelor depuse la dosar, din modul în care reclamanta, neasistată de avocat la data formulării cererii de chemare în judecată, a motivat această cerere, dar și din modalitatea în care instanța a dat curs cererilor în probațiune, rezultă că, la pronunțarea sentinței, admițând excepția inadmisibilității și prescripției, instanța, nu numai că a dat dovadă de un formalism excesiv, dar nici nu și-a manifestat rolul activ în acord cu exigențele textului art. 129 alin. 2, 4 și 5 Cod procedură civilă (1865).

Instanța de recurs constată că acțiunea reclamantei a fost formulată la 3 septembrie 2012, dată la care reclamanta se afla în termenul de contestare a deciziei de soluționare a contestației la care a făcut referire în mod expres în cererea de chemare în judecată în conținutul celui de-al treilea alineat din motivare „consider soluția Primăriei Sîngeorgiu de M____ – Biroul de impozite și taxe locale ca fiind netemeinică …”. Coroborat cu faptul că reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată ambele acte administrative pe care le-a criticat, deci și Decizia nr. 5743/15.06.2012, relevă faptul că obiectul acțiunii în constituie atât Decizia de impunere nr. xxxxx/2012 cât și decizia de soluționare a contestației. Prin precizarea depusă la dosar la 6.02.2013, reclamanta nu a făcut decât să confirme intenția de a ataca și Decizia nr. 5743/15.06.2012, așa după cum a subliniat prin folosirea sintagmei „prin formularea prezentei contestații am înțeles să atac și Dispoziția nr. 5743/15.06.2012 …”, prin urmare nu a avut loc o modificare a cadrului procesual dedus judecății, o completare a cererii de chemare în judecată, ci o clarificare a obiectului cauzei pentru a se înțelege, concret, cu respectarea principiului disponibilității, ce acte a atacat reclamanta în instanța de contencios.

Față de cele ce preced, constatând că prima instanță a admis în mod greșit excepția inadmisibilității, context în care, la data formulării cererii de chemare în judecată fiind practic atacată și decizia de soluționare a contestației, rezultă că și excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere este greșit soluționată. Prin urmare, în baza prevederilor art. 312 alin.1 teza I Cod procedură civilă și art. 312 alin. 2 teza a III-a, alin. 5 teza I Cod procedură civilă, instanța va admite recursul formulat de reclamantă, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre soluționarea acțiunii având ca obiect anularea ambelor acte administrative fiscale contestate, primei instanțe.

Va menține soluția de respingere a excepției nulității cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta B_______-I____ M______, cu domiciliul în S_________ de M____, _____________________/B, județul M____, împotriva Sentinței nr. 2584/14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M____, Secția C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Casează în parte sentința atacată și trimite cauza primei instanțe să soluționeze acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea Dispoziției 5743/15.06.2012 și a Deciziei de impunere xxxxx/23.02.2012 emise de Primăria Comunei S_________ de M____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.

Președinte, C_______ M____	Judecător, A____ V______	Judecător, R_____ M___
	Grefier, M_____ C________

Red. R.M___ /22.06.2015

Tehnored. M.L./2 exp./23.06.2015

Jud.fond:M.R_______