R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.xxxxx/2013

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S_____ L___ R__

JUDECĂTORI: V_____ G_____

M_____ D_________

GREFIER: M_______ V_____-G___

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât NSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr.475 din 05.04.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimatul- reclamant C______ M_____, având ca obiect anulare act administrativ.

Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 13 din dosar.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Intimatul- reclamant a depus întâmpinare.

Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹ al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.475 din 05.04.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C______ M_____ în contradictoriu cu pârâtul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud – Șeful Serviciului Rutier și în consecință:

S-a anulat parțial Dispoziția nr. xxxxxx din 11.04.2012 emisă de I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud - Șeful Serviciului Rutier, în sensul înlăturării dispoziției de majorare a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice cu 30 de zile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.05.2011 de IPJ Bistrița-Năsăud, reclamantul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv art. 64 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Urmare a constatării faptei contravenționale, s-a dispus și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 3063 pronunțată în data de 04.11.2011 în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Năsăud a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva menționatului proces-verbal, în sensul că s-a dispus modificarea procesului-verbal cu privire la sancțiunile aplicate, constând în „amendă de 402 lei și avertisment” menționate pentru fiecare faptă contravențională reținută, instanța stabilind sancțiunea amenzii de 402 lei pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 rep. și sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 64 din Legea nr. 136/1995. Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.

Hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Prin actul a cărui anulare parțială se solicită, reprezentat de dispoziția Șefului Serviciului Rutier din cadrul IPJ Bistrița-Năsăud nr. xxxxxx din 11.04.2012, reclamantul a fost înștiințat că, urmare a pronunțării hotărârii judecătorești mai sus menționate, devenită irevocabilă, are obligația de a se prezenta la Serviciul rutier Bistrița-Năsăud sau la serviciul rutier care îl are în evidență, până la data de 26.04.2012, pentru predarea permisului de conducere.

Prin aceeași dispoziție s-a adus la cunoștința reclamantului și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., durata perioadei de suspendare a exercitării dreptului de conduce autovehicule a fost majorată cu 30 de zile, întrucât acesta nu a predat permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțate în soluționarea plângerii contravenționale (f. 4 dosar).

Procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, astfel încât, natura juridică a litigiului contravențional este, neîndoios, cea de litigiu care intră în sfera contenciosului administrativ. Această calificare corespunde celei consacrate prin Decizia nr. 349/2003 a Curții Constituționale.

Este real că dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează competența judecătoriilor în soluționarea plângerilor contravenționale exercitate împotriva proceselor-verbale de contravenție, însă această prevedere nu poate fi interpretată extinctiv, astfel încât nu este de natură a acredita ideea că orice litigiu care decurge din contenciosul contravențional este dat în competența de primă instanță a judecătoriilor, aceasta având în vedere atât prevederile art. 126 alin. 6 din Constituție, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative doar pe calea contenciosului administrativ, cu excepțiile stabilite expres și limitativ de către legiuitorul constituant derivat, precum și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește executarea sancțiunilor complementare, spre deosebire de cele principale cu amenda contravențională (cărora le sunt aplicabile prevederile art. 39 din același act normativ, iar împotriva actelor de executare se poate formula contestație la executare în conformitate cu normele dreptului comun) aceasta se realizează, potrivit conform art. 40 din OG nr. 2/2001, conform legii.

Or, făcând aplicarea raționamentului prezentat mai sus și constatând că OUG nr. 195/2002 (act normativ în temeiul căruia s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale complementare) nu conține prevederi exprese în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor decurgând din executarea sancțiunilor complementare, rezultă că revine instanțelor de stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ competența soluționării unor atare litigii, cum este și cel dedus judecății.

În acest sens, tribunalul a reținut că reclamantul a înțeles a investi instanța cu o cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, vizând anularea executării unui act administrativ a cărui legalitate a contestat-o prin exercitarea plângerii prealabile în conformitate cu prevederile art. 7 din aceeași lege (f. 4 dosar XXXXXXXXXXXXX).

Așadar, din perspectiva calificării juridice a actului juridic supus analizei - Dispoziția nr. xxxxxx din 11.04.2012 a Sefului Serviciului Rutier al IPJ Bistrița - acesta corespunde accepțiunii conferite de Legea nr. 554/2004 actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c), respectiv cel care, reprezentând un act unilateral emis în regim de putere publică în vederea executării legii, „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, deci este producător de efecte juridice, fiind suspus prevederilor acestei legi și circumscriindu-se sferei de litigii date în competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1285/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin nerecurare, a fost suspendată în parte executarea dispoziției atacate în prezentul dosar, respectiv în ceea ce privește majorarea cu 30 de zile a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, până la pronunțarea instanței de fond, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În prezentul dosar, ce are ca obiect analiza pe fond a legalității actului administrativ, reclamantul nu a înțeles a formula cerere de suspendare a executării în conformitate cu prevederile art. 15 din legea nr. 554/2004, însă instanța a constatat că, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, devin operante prevederile art. 15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, în această situație, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Analizând temeiul legal al majorării cu 30 de zile a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, tribunalul a reținut că potrivit art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 „În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.”

În conformitate cu alin. 5, „Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce”.

Prin urmare, ipoteza legală invocată în motivarea dispoziției nr. xxxxxx/2012 impune condiția existenței unei conduite culpabile a persoanei sancționate contravențional, concluzie ce se desprinde din folosirea, în textul legal citat, a sintagmei „în mod nejustificat”.

În cauză, probele administrate confirmă teza susținută de reclamant, în sensul că neprezentarea acestuia în vederea predării permisului apare ca fiind justificată de circumstanțele concrete în care s-a adus la cunoștința acestuia soluția adoptată de instanța judecătorească în cadrul soluționării plângerii contravenționale exercitate împotriva procesului-verbal în temeiul căruia s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Astfel, este real că prevederile art. 129 C.pr.civ. instituie obligația părților de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, însă în cauză nu se poate imputa reclamantului neîndeplinirea acestei obligații, în maniera în care o face pârâtul prin întâmpinarea formulată, câtă vreme aceasta s-a realizat prin intermediul consultării, după pronunțarea soluției, a portalului instanțelor de judecată, site oficial al Ministerului Justiției destinat informării cetățenilor cu privire la dispozițiile instanțelor în cadrul derulării procedurilor judiciare.

Or, așa cum rezultă din extrasul depus la fila 11 dosar XXXXXXXXXXXXX, coroborat cu răspunsul formulat de Judecătoria Năsăud aflat la fila 18 dosar, în cadrul efectuării mențiunilor în sistemul ecris pentru dosarul XXXXXXXXXXXXX, grefierul de ședință a bifat, din eroare, căsuța soluției „admite cererea”, deși în condica de ședință și în lista de ședință completate de președintele completului de judecată soluția dosarului era aceea consemnată ulterior la rubrica „soluția pe scurt”, respectiv: Admite în parte plângerea petentului, dispune înlocuirea sancțiunilor „amenda de 402 lei și avertisment , respectiv amenda de 402 lei și avertisment” cu sancțiunea „amenda de 402 lei” pentru comiterea contravenției prev. de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 republicată și „avertisment” pentru contravenția prevăzută de art. 64 din Legea nr. 136/1995”. Totodată, soluția pe scurt în varianta completă nu a fost completată imediat după pronunțare, fiind selectată doar soluția „admite cererea” la momentul consultării de către reclamant a portalului.

În atare circumstanțe, faptul că reclamantul s-a încrezut în mențiunile afișate pe portalul instanțelor, apreciind că din moment ce s-a admis cererea, iar petitele formulate în cadrul plângerii contravenționale vizau în exclusivitate anularea procesului-verbal de contravenție, hotărârea instanței de judecată desființa actul constatator, reprezintă o justificare de natură a înlătura aplicarea prevederilor art. 118 alin. 5 din OUG nr. 119/2002 republicată, astfel încât, în privința măsurii prelungirii cu 30 de zile a duratei suspendării dreptului de a conduce autovehicule, Dispoziția nr. xxxxxx din 11.04.2012 emisă de I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud - Șeful Serviciului Rutier apare ca fiind nelegală, sens în care, admițând acțiunea reclamantului, instanța în temeiul art. 18 alin. 1 și 4 lit. a din Legea nr. 554/2004, a dispus anularea parțială a acesteia, în sensul înlăturării dispoziției de majorare a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice cu 30 de zile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD solicitând admiterea recursului casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se respingă acțiunea formulată de reclamantul C______ M_____ ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că norma înscrisă la art. 118 din OUG nr. 195/2002 nu condiționează obligația de a preda permisul de conducere de comunicarea hotărârii judecătorești ori de publicarea acesteia pe un portal, obligațiile contravenientului care a atacai procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind de a urmări cursul procesului, de a înfăptui actele în termen și de a respecta obligațiile ulterioare soluționării cauzei în termenele prevăzute de lege. așa cum dispune art. 129 alin. (1) C.proc.civ.. împrejurarea că dispozitivul sentinței ar fi fost publicat pe portalul instanțelor de judecată cu întârziere, prima publicare fiind eronată, nu este de natură a justifica lipsa de interes a petentului pentru a alia hotărârea instanței față de sancțiunea contravențională complementară, soluție pe care petentul o putea afla fie prezentându-se la pronunțarea ci. fie solicitând date instanței telefonic sau prin consultarea registrului cu hotărârile pronunțate.

Sentința civilă nr. 3036/2011 a Judecătoriei Năsăud a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Aceasta înseamnă că sentința i-a fost comunicată pârâtului care nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

In aceleași condiții, șeful Serviciului Poliției Rutiere a emis Dispoziția nr. xxxxxx. în data de 11.04.2012. după ce sentința a rămas definitivă și irevocabilă.

Admițând faptul că pârâtul a fost indus în eroare de publicarea pe site-ul instanțelor a faptului că cererea sa a fost admisă, se observă faptul că acesta a luat la cunoștință despre eroare respectivă în momentul în care i s-a comunicat sentința civilă nr. 3036/2011 pe care nu a atacat-o. în aceste condiții, culpa pârâtului este evidentă și acesta nu se poate prevala de propria culpă pentru a cere anularea respectivei dispoziții.

Față de cele prezentate mai sus apreciază că s-a facut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 118 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 republicată, așa cum s-a comunicat petentului în răspunsul la plângerea prealabilă nr. xxxxxx/04.05.2012 (anexat în copie) și nu există o justificare temeinică pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 18 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 republicată.

În drept s-au invocat prevederile: art. 1 14. art. 129. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată reclamantul intimat C______ M_____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 7 din dosar.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Dispozițiile legale avute în vedere la emiterea Dispoziției nr. xxxxxx/11.04.2012 emise de recurent sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora, în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere; neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. 4, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Prin urmare, pentru a se majora durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, este necesar ca neprezentarea contravenientului în termen să fie una nejustificată, prin urmare culpabilă.

Or, din această perspectivă, Curtea își însușește întrutotul concluziile instanței de fond, în sensul că în speță neprezentarea reclamantului C______ M_____ în termenul reglementat de alin. 4 nu a fost una culpabilă, în condițiile existenței unei greșeli din partea grefierului de ședință care a bifat, din eroare, în sistemul ECRIS, pentru dosarul având ca obiect plângerea contravențională formulată de reclamant, căsuța soluției „admite cererea”, deși soluția corectă, trecută în condica de ședință, era de admitere în parte a plângerii, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 402 lei cu cea a avertismentului.

Contrar susținerilor recurentului, Curtea, examinând actele dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX a Judecătoriei Năsăud, în care s-a pronunțat sentința menționată anterior, constată că hotărârea nu a fost comunicată reclamantului, acesta neputând lua la cunoștință despre soluția corectă.

Prin urmare, apreciind, cu bună credință, că plângerea sa a fost admisă în totalitate și că procesul verbal de contravenție a fost anulat, în mod justificat reclamantul-intimat nu s-a prezentat la sediul serviciului poliției rutiere pentru a preda permisul de conducere, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 5 al art. 118 din OUG nr. 195/2002 pentru a se dispune majorarea duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

În consecinta, raportat la considerentele mai sus aratate si potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul formulat în cauza a fost respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr.475 din 05.04.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04.11.2013

Președinte, S_____ L___ R__	Judecător, V_____ G_____	Judecător, M_____ D_________
	Grefier, M_______ V_____-G___

Red.M.D./dact.L.C.C.

2 ex./15.11.2013

Jud.fond: A___ P______ M_____