R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 889/R/2013 Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 20 februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - L____ P___

Judecător - Lorența B______

Judecător - I____ Ț______

Grefier - D____ T__

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T______ A_____ împotriva sentinței civile nr. 2291/3.07.2012, pronunțată de Tribunalul C______ - secția civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 februarie 2013 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2013, și apoi din lipsă de timp pentru deliberare pentru data de 20 februarie 2013.

C U R T E A,

Asupra recursului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 2291/3.07.2012, pronunțată de Tribunalul C______ s-a respins cererea formulată de reclamantul T______ A_____, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului G_____ - Serviciul Poliției Rutiere,

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în fapt, prin actul nr xxxxxx/27.04.2012, emis de autoritatea pârâtă, reclamantul a fost înștiințat că la data de 10.06.2008 a fost respinsă în mod irevocabil plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, ca urmare suspendarea efectivă a dreptului va începe cu data de 21.05.2012 și va expira la data de 19.08.2012. Prin același act, pârâta a înștiințat reclamantul și despre majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, cu încă 30 de zile. Partea reclamantă a fost somată ca în termen de 5 zile de la primirea actului nr. xxxxxx/27.04.2012, să predea permisul de conducere la Serviciul Rutier unde este înregistrată.

Apoi, prin actul cu nr. xxxxxx/05.05.2012 emis de pârâtă, reclamantul este înștiințat , din nou , despre faptul că , la data de 05.12.2007, ca urmare a încălcării prevederilor art. 101 alin 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 21.05.2012.

Reclamantul a formulat plângere administrativă împotriva celor două acte sus menționate arătând că înțelege să conteste măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, precum și măsura majorării perioadei de suspendare cu încă 30 de zile. Se invocă prescripția reglementată de art. 13 alin 1 și 3 teza finală din OG nr. 2/2001.

În drept, s-a analizat dispozițiile legale care reglementează aplicarea și punerea în executare a sancțiunii contravenționale complementare constând în dreptul de a conduce autovehicule. Cu privire la această sancțiune, din situația de fapt mai sus prezentată, rezultă că reclamantul a fost amendat contravențional la data de 05.12.2007 când, i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule (împrejurare de fapt recunoscută de parte prin cuprinsul cererii). Reclamantul a contestat în instanță procesul-verbal prin care i-a fost aplicată amenda contravențională și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, plângerea fiind însă respinsă prin sentința civilă nr xxxxx/2007 a Judecătoriei G_____, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la data de 10.06.2008. Reclamantul susține că de la această din urmă dată și până la punerea în executare a măsurii complementare au trecut mai mult de 3 ani, astfel încât în speță operează prescripția . Aceste susțineri sunt neîntemeiate.

În acest sens, în speță este important a se face distincție între prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională și prescripția dreptului de a cere executarea sancțiunii.

Astfel, conform art. 13 din OG nr. 2/2001 (invocat de reclamant):

(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

(2) În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.

(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Prevederile sus enunțate reglementează prescripția aplicării sancțiunii contravenționale și a măsurii complementare. Însă acest termen a fost respectat în speță, procesul-verbal de contravenție fiind emis la data săvârșirii faptei contravenționale, la aceea dată (05.12.2007) fiind aplicată atât amenda contravențională, cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

În speță, reclamantul a exercitat dreptul său de a contesta în instanță procesul-verbal de contravenție și măsurile aplicate prin acesta.

În acest sens, prevederile art. 118 din OUG nr. 195/2002 (actul normativ în baza căruia a fost sancționat contravențional reclamantul) stipulează:

(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.

(3) Dovada înregistrării plângerii depuse la judecătorie în termenul prevăzut la alin. (1) se prezintă de contravenient la unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, care va efectua mențiunile în evidențe și îi va restitui permisul de conducere.

(4) În termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.

(5) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Conform prevederilor anterior citate, pe perioada de timp a soluționării plângerii contravenționale, se suspendă executarea sancțiunii contravenționale principale și complementare. Textul legal impune părții sancționate obligația de a se prezenta la serviciul poliției rutiere pentru a preda permisul, în termen de 15 zile după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată plângerea contravențională.

Pentru că în speță reclamantul nu și-a respectat această obligație, pârâta a procedat, în mod legal, la majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare, emițând către reclamant cele două acte administrative ce fac obiectul cauzei.

În speță nu operează nici prescripția executării sancțiunii contravenționale , deoarece, conform art. 121 alin (2) din OUG nr. 195/2002 : executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.

Or, conform art. 131 C procedură fiscală:

(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.

Față de aceste prevederi legale, s-a reținut că dreptul de a cere executarea sancțiunii contravenționale complementare aplicată reclamantului la data de 05.12.2007, constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, se prescrie în termen de 5 ani , curs de la data de 1 ianuarie 2009 (în iunie 2008 fiind soluționată irevocabil plângerea contravențională care a suspendat executarea pe parcursul soluționării ei).

Astfel fiind, cele două acte administrative emise de către partea pârâtă sunt acte legale, conforme prevederilor legale mai sus enunțate, având ca finalitate punerea în executare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată reclamantului.

Pentru aceste motive, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este neîntemeiată, și a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T______ A_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant a solicitat instanței să admită acțiunea așa cum a fost formulată deoarece în cauză a intervenit prescripția sancțiunii contravenționale. Termenul de aplicare a sancțiunii complementare de 6 luni de la data săvârșirii faptei a fost demult împlinit la data executării sancțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat.

Ca stare de fapt, curtea de apel reține că, la data de 5 decembrie 2007, prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx/05.12.2007 încheiat de Inspectoratul de Poliție B_____ G_____ - Serviciul Poliției Rutiere, s-a aplicat reclamantului o amendă pentru încălcarea prevederilor art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. XXXXXXXXXXXXX constând în nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Prin același proces-verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile.

Reclamantul a contestat în instanță procesul-verbal antemenționat, plângerea fiind respinsă prin sentința civilă nr. xxxxx/2007 a Judecătoriei G_____, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la data de 10.06.2008.

La data de 27 aprilie 2012, prin adresa nr. xxxxxx/27.04.2012, pârât a înștiințat reclamantul că la data de 10.06.2008 a fost respinsă în mod irevocabil plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, ca urmare suspendarea efectivă a dreptului va începe cu data de 21.05.2012 și va expira la data de 19.08.2012.

Prin același act, pârâta a înștiințat reclamantul și despre majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, cu încă 30 de zile.

Reclamantul recurent a fost somat ca, în termen de 5 zile de la primirea actului nr. xxxxxx/27.04.2012, să predea permisul de conducere la Serviciul Rutier unde este înregistrat.

La data de 5 mai 2012, prin adresa cu nr. xxxxxx/05.05.2012 emis de pârâtă, reclamantul este înștiințat, din nou, despre faptul că, la data de 05.12.2007, ca urmare a încălcării prevederilor art. 101 alin 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 21.05.2012.

Obiectul judecății îl constituie cele două acte emise de pârâte prin care se pune în executare sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a mai conduce autovehicule.

Susținerile recurentului reclamant în sensul că s-a prescris aplicarea sancțiunii complementare, aceasta trebuind aplicată la data de 10.06.2008, când s-a respins recursul său împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria G_____ sunt neîntemeiate. Soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică deoarece în cauză nu s-au încălcat prevederile legale. Așa cum a reținut instanța de fond, recurentul reclamant face o confuzie între aplicarea unei sancțiuni complementare și punerea ei în executare.

Astfel, conform art. 13 din OG nr. 2/2001 (invocat chiar de reclamant), aplicarea unei sancțiuni amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Așa cum a reținut și prima instanță, acest termen a fost respectat în speță întrucât procesul-verbal de contravenție a fost emis la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 05.12.2007, la acea dată fiind aplicată și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Prin urmare, măsura complementară a fost aplicată în termenul prevăzut de lege.

În ce privește executarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal în discuție, art. 121 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.

De asemenea, art. 131 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale. Prin urmare, dreptul de a cere executarea unei sancțiuni contravenționale complementare se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora plângerea formulată de contravenient împotriva procesului-verbal suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.

În consecință, în speță, raportat la prevederile legale antemenționate, rezultă că sancțiunea contravențională aplicată reclamantului la data de 05.12.2007 se prescria în termen de 5 ani începând din data de 1 ianuarie 2009 (în iunie 2008 fiind soluționată irevocabil plângerea contravențională care a suspendat executarea pe parcursul soluționării ei, ori această plângere a suspendat punerea în executare a sancțiunii complementare), respectiv la 1 ianuarie 2014.

Cum pârâta a pus în executare sancțiunea contravențională la data de 27 aprilie 2012, prin adresa nr. xxxxxx/27.04.2012, curtea de apel constată că aceasta a fost pusă în executare în termenul legal, fără a interveni prescripția.

În ce privește majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dispusă prin aceeași adresă, curtea de apel constată că pârâtul a respectat prevederile legale.

Potrivit art. 118 alin. 4, 5 din O.U.G. nr. 195/2002 (indicate chiar de pârât), în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere. Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Cum în speță reclamantul nu și-a respectat această obligație, pârâta a procedat, în mod legal, la majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare, emițând către reclamant cele două acte administrative ce fac obiectul cauzei.

Raportat la considerentele expuse, curtea de apel constată că cele două acte administrative emise de către pârâtă sunt acte legale, fiind conforme prevederilor legale mai sus enunțate, având ca finalitate punerea în executare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată reclamantului.

În consecință, apreciind că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată.

Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T______ A_____ împotriva sent. civ. nr. 2291/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul C______.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013.

Președinte Judecător ptr. Judecător

L____ P___ Lorența B______ I____ Ț______

aflată în concediu de odihnă, semnează în

președinte instanță

N_______ Țînț

Grefier

D____ T__

Red LP-17.07.2013

Tehnored DT-18.07.2013/2 ex

Jud fond- C D______