Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1281/2015

Ședința publică de la 25 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G______ V_____

Judecător: C_______ N_______ G_________

Judecător: A____ R_____

Grefier: M____ F_______

x.x.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul N______ D______, împotriva sentinței nr. 3404 din 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G_______ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant N______ D______, lipsă fiind intimata pârâtă DIRECȚIA G_______ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D___.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care;

Recurentul reclamant N______ D______ arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.

În raport de această situație, Curtea în baza dispozițiilor art.494 raportat la art.392 din Noul Cod de procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant N______ D______ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

C U R T E A:

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 3404 din 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de reclamantul N______ D______, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G_______ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D___, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că:

Prin sentința civilă nr. 8466/14.11.2013, pronunțata de Tribunalul D___, irevocabilă prin decizia nr. 1333/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C______, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu intimatele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București și Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean D___, dispunându-se anularea deciziei de încadrare in grad de handicap nr. 6885/17.05.2012 , precum și a certificatului de încadrare in grad de handicap nr. xxxxx/xxxxx/15.02.2012 fiind obligată Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap să emită un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat pe numele reclamantului.

Ulterior reclamantul a solicitat, punerea în executare a sentinței civile nr. 8466/14.11.2013, solicitând pârâtei plata indemnizației lunare, precum și contravaloarea biletelor de transport cu autobuzul și cu trenul, de care a fost lipsit, de la data emiterii certificatului care s-a anulat, și până la pronunțarea sentinței.

Intimata i-a comunicat prin adresa nr. xxxxx/12.06.2014 ca cererea a fost soluționată parțial, doar cu privire la plata drepturilor bănești restante, calculate în baza sentinței civile nr. 8466/14.11.2013, însă a respins cererea privind plata contravalorii bietelor de autobuz și a celor de tren.

S-a arătat că, potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 448/2006 „Persoanele cu handicap grav si accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile de transport urban, cu mijloace de transport in comun de suprafața si cu metroul.”

De asemenea dispozițiile art. 24 alin. 3 din aceeași lege prevăd că „Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.”

Însă, contrar susținerilor reclamantului, prima instanță a reținut că nu există nici o prevedere legală cu privire la decontarea biletelor de care acesta a fost lipsit pe o anumită perioadă de timp. Mai mult, chiar dacă Legea contenciosului administrativ recunoaște reclamantului dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea actului administrativ anulat ulterior, acesta nu a adus nici o dovadă că ar fi suferit vreun prejudiciu material. Astfel, deși reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii biletelor de autobuz și de tren pe o perioadă de doi ani, acesta nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că ar fi achiziționat vreun bilet de autobuz sau de tren în toată această perioadă, pentru a i se restitui valoarea acestora.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul N______ D______, considerând-o nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 Cod pr.civilă.

A susținut că instanța de fond i-a respins cererea, având ca obiect plata drepturilor bănești de care a fost frustat în perioada de la data la care i-a fost anulată decizia de încadrare în grad de handicap mediu și până la data la care s-a dispus prin hotărârea Tribunalului D___ reîncadrarea acestuia în grad de handicap accentuat, ca urmare a admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei emisă de intimată, reținându-se în motivare că nu a făcut dovada vătămării suferite, respectiv a cuantumului prejudiciului suferit.

A arătat recurentul că motivarea instanței de fond este superficială și ia în considerare apărările intimatei din întâmpinare, care susține în mod neîntemeiat că dispozițiile art. 23 alin. 3 din Legea nr. 448/2006, nu se pot executa, întrucât nu există norme metodologice de aplicare. Aceste norme metodologice de aplicare sunt însă prevăzute în HG nr. 680/2007, însă instanța de fond, în adoptarea soluției dispusă, reiterează argumentele intimatei din întâmpinare.

Recurentul reclamant a apreciat că instanța de fond a soluționat cauza, fără a intra în cercetarea fondului, refuzând să administreze probele necesare pentru justa soluționare a cauzei, putând să ordone chiar din oficiu administrarea oricăror probe necesare pentru justa soluționare a cauzei, și nu să ia dosarul în pronunțare fără să administreze nici o probă.

La data de 05.02.2015, intimata pârâtă Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D___ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului considerând că, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantul motivând ca aceasta nu a făcut dovada ca a suferit vreun prejudiciu material din culpa pârâtei.

Astfel s-a arătat că, deși reclamantul solicită obligarea sa la plata contravalorii biletelor de tren sau autobuz pe o perioada de 2 ani, acesta nu a depus la dosar nici o dovadă din care să rezulte că a achiziționat vreun bilet de tren sau autobuz în aceasta perioadă, pentru a i se restitui valoarea acestuia.

În mod greșit reclamantul susține în motivele de recurs ca instanța de fond a motivat superficial hotărârea, a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și nu a administrat probe în dosar.

În conformitate cu art. 249 Cod Procedura Civila, cel care face o susținere trebuie să o dovedească și potrivit art. 254, probele se propun sub sancțiunea decăderii de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare in judecată proba cu înscrisuri, care au fost avute în vedere de instanța de judecata la soluționarea cererii.

S-a arătat și că, reclamantul a contestat în instanță certificatul de încadrare în grad nr. xxxxx/xxxxx/15.02.2014 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap D___, iar instanța de judecată prin Sentința nr. 8466/2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a admis cererea reclamantului, a anulat certificatul de încadrare in grad nr. xxxxx/xxxxx/15.02.2014 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap D___ si a dispus emiterea unui certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat.

În executarea acestei sentințe, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap D___ a emis certificatul de încadrare în grad nr.xxxxx/15.05.2014 prin care reclamantul a fost încadrat în gradul accentuat de handicap, valabil pentru perioada 15.02.xxxxxxxxxxxxx13.

Prin cererea nr. xxxxx/19.05.2014, adresată D.G.A.S.P.C D___, reclamantul N______ D______ a solicitat drepturile bănești restante pentru perioada 15.02.xxxxxxxxxxxxx13.

Prin Decizia nr. xxxxxx/30.05.2014, DGASPC D___ a stabilit ca, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, reclamantul beneficiază de următoarele prestații sociale: buget personal complementar in cuantum de 68 lei și îndemnizație pentru gradul de handicap accentuat in suma de 166 lei și de asemenea a calculat prestațiile sociale restante în suma de 2406 lei, prestații sociale care au fost achitate reclamantului.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului, de decontare a biletelor de transport urban si interurban, a arătat ca nu exista prevedere legislativă care sa prevadă posibilitatea decontării acestor bilete.

De asemenea, a arătat ca nu este culpa pârâtei că reclamantul nu a beneficiat de biletele de transport urban și interurban deoarece a acordat prestațiile sociale si facilitățile prevăzute de lege pentru certificatul de încadrare in grad nr.xxxxx/xxxxx/15.02.2014 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap D___, valabil la acea dată.

Recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În primul rând se impune a se preciza că, așa cum rezultă din considerentele sentinței supuse controlului judiciar, așa cum au fost anterior prezentate, considerentul principal pentru care prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant este acela că acesta nu a dovedit prin probele administrate în cauză prejudiciul afirmat prin acțiunea introductivă.

În acest context nu se poate considera că motivarea sentinței primei instanțe este superficială prin prisma faptului că prin considerentele acesteia s-a subliniat că nu există nici o prevedere legală cu privire la decontarea biletelor de care acesta a fost lipsit pe o anumită perioadă de timp, deoarece nu acesta a fost motivul pentru care acțiunea formulată în cauză a fost respinsă ci, așa cum s-a arătat mai sus faptul că reclamantul nu a dovedit prin probele administrate în cauză prejudiciul afirmat prin cererea de chemare în judecată.

Cele reținute de prima instanță în considerentele sentinței recurate în sensul că nu există nici o prevedere legală cu privire la decontarea biletelor de care reclamantul a fost lipsit pe o anumită perioadă de timp, trebuie astfel apreciată în contextul motivării sentinței, în sensul că instanța afirmă că nu există nici o prevedere legală specială în materie cu privire la repararea daunei afirmate de reclamant prin acțiunea introductivă, ceea ce a condus la aplicarea dispozițiilor generale în materie, respectiv dispozițiile Legii 554/2004 în raport de care prima instanță a arătat că „recunoaște reclamantului dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea actului administrativ anulat ulterior”.

În consecință în speță nu poate fi reținut ca incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.p.c.

Referitor la rolul activ al judecătorului în administrarea probelor se reține că potrivit art. 22 alin. 2 teza a II-a N.C.p.c., instanța nu are obligația ci doar posibilitatea să ordone probele pe care le găsește de cuviință, întrucât rolul activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil. Cu alte cuvinte, rolul activ nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

Obligația de a-și proba pretențiile revine în primul rând reclamantului potrivit art. 249 N.C.p.c. Rolul activ al judecătorului nu poate duce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea în sarcina instanței sau că nerespectarea de către părți a dispozițiilor referitoare la propunerea probelor nu ar avea consecințe procesuale.

Or, în speța dedusă judecății, atât în fața primei instanțe, cât și la instanța de recurs, unde proba cu înscrisuri este admisibilă, potrivit art. 492 alin. 1 N.C.p.c. reclamantul recurent nu a făcut dovada că în perioada de doi ani pentru care se solicită despăgubirile ar fi efectuat deplasări și în acest scop ar fi achiziționat bilete de transport urban si interurban, pentru a i se restitui valoarea acestora.

În aceste condiții nu se poate dispune casarea unei hotărâri numai pentru motivul că din oficiu, instanța nu a ordonat anumite dovezi, câtă vreme părțile aveau mijloacele procedurale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, nefiind incidente în această situație nici dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 și nici dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.p.c. ca motive de casare.

În consecință, potrivit art. 496 alin. 1 N.C.p.c. recursul formulat în cauză de reclamant urmează a fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de reclamantul N______ D______, împotriva sentinței nr.3404 din 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G_______ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015

Președinte, G______ V_____	Judecător, C_______ N_______ G_________	Judecător, A____ R_____
	Grefier, M____ F_______

Red.jud.GV

2 ex/

Jud.fond:A.M.M