Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 9624/2013

Ședința publică de la 09 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L______ M_______ D___

Judecător Ș______ B________

Judecător C_____ I___

Grefier I______ C___

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu-J__, în contradictoriu cu intimatul reclamant V_________ G_______ Ș_____, împotriva sentinței nr. 1180 din data de 01 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B___ M____ A____ pentru intimatul reclamant V_________ G_______ Ș_____, lipsind recurenta pârâtă.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatul reclamant și intimata pârâtă nu au formulat întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:

Avocat B___ M____ A____, reprezentantul intimatului reclamant, depune împuternicire avocațială, chitanța reprezentând onorariu de avocat, bon fiscal și concluzii scrise și învederează că nu mai are cereri de formulat.

Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.

Avocat B___ M____ A____, pentru intimatul reclamant V_________ G_______ Ș_____, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond recurate, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul V_________ G_______ Ș_____ a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__, solicitând instanței restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5755 lei, achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluționării acestui proces.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că: a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Peugeot, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare. A precizat că a solicitat restituirea sumei de 5755 lei de la AFP Tg-J__, dar răspunsul a fost negativ conform adresei nr. xxxxx/26.10.2012. A mai menționat că autoturismul a fost înmatriculat în Uniunea Europeană anterior achiziționării și aducerii în România.

Prin sentința nr. 1180 din data de 01 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-au respins excepțiile.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul V_________ G_______ Ș_____, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.J__.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 5755 lei, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății și la 4,30 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 1180 din data de 01 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu-J__, considerând sentința nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu J__, a susținut că, în speță, s-a invocat excepția tardivității acțiunii motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace titlul de creanță, Decizia emisă de organul fiscal și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. l din Legea 554/2004.

A susținut că instanța de fond greșit a asimilat documentele de plata taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa a cărei anulare se solicită ca „fiind acte administrative tipice sau asimilate”, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului. Astfel decizia necontestată de către reclamant potrivit art. 205 din O.G 92/2003, la D.G.F.P Gorj, ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii. Greșit instanța de fond a considerat că „reclamantul a fost dus în eroare”, și nu a analizat probatoriile.

Taxa solicitată de reclamant a fi restituită, achitată potrivit O.U.G 50/2008 și Ordinului 686/2008, anexa 1-3, a fost achitată ca urmare a aplicării dreptului intern, reclamantul invocând instanței de fond nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare, în speță art. 110 din Tratatul de Aderare ce face referire la impozite interne de orice natură și nu la taxe naționale similare.

Recurenta a apreciat că reclamantul nu a fost vătămat în vreun fel atâta timp cât nu a formulat contestație potrivit art. 205-2011 din O.G. 92/2003, republicată, instanța de fond asimilând răspunsul organului fiscal cu un act contestabil potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, fără a fi respectate prevederile art. 7 din același act normativ.

Pe fond, a considerat sentința recurată ca netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a considerat încasarea taxei în mod nelegal menționându-se ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană. De altfel, reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.

În ceea ce privește admiterea cererii privind cheltuielile de judecată, a susținut că A.F.P a Municipiului Tg-J__ nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui integral suma achitată bugetului de stat a fost ca urmare a legislației fiscale puse în executare de către organul fiscal, cu motivația că petentul a achitat voluntar taxa. Greșit instanța de fond nu a instituit probatorii din care să reiese că petentul a atacat actele administrativ fiscale emise potrivit art. 205-211 C.proc.fisc. Instanța de fond nu a stabilit în cuprinsul sentinței recurate culpa procesuală a organului fiscal, iar cheltuielile de judecată nu au fost stabilite potrivit art. 274-276 C.proc.civ.

A criticat sentința și pentru faptul că greșit instanța de fond a obligat doar organul fiscal la restituirea sumei, organul fiscal nefiind beneficiarul sumei, precum și la calcularea dobânzilor.

Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nefondată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 si urm. din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și O.G. 92/2003.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

Intimatul reclamant V_________ G_______ Ș_____ a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 5755 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare la 15.02.2008 (fila 7 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.

Reclamantul a solicitat pârâtei A.F.P. Tg. J__ restituirea taxei de primă înmatriculare, cu dobânda legală (fila 4 dosar fond), iar pârâta A.F.P. Tg.-J__ i-a comunicat refuzul restituirii acestei sume (fila 5 dosar fond).

Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art. 113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală. Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere. În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat. Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumei, iar organul fiscal a refuzat să restituie suma.

Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim. Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.

Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimatul reclamant în temeiul dispozițiilor art. 214¹- 214³ Codul fiscal și punctul 31¹- 31² din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratatul Constitutiv al U.E., care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.

Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.

Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale U.E. și în acest context dispozițiile art. 214¹- 214³ din Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect autovehiculele și autoturismele din celelalte țări membre U.E. în competiție cu produsele similare autohtone.

Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către intimatul reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare.

Curtea reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 214¹ Cod fiscal care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.

Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.

Adoptarea O.U.G. 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară. Taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 214¹ Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 din Tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.

Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la acordarea dobânzii legale, aceasta este nefondată, întrucât reclamantul a solicitat prin cererea de restituire a taxei adresată pârâtei A.F.P. Tg. J__ și dobânda legală, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente în materia acordării dobânzii.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la nelegalitatea modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată, întrucât la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul, astfel că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., va fi obligată recurenta la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, reprezentând onorariu de avocat, dovedite cu chitanța aflată la dosar.

În ceea ce privește cheltuielile de transport, acestea nu vor fi acordate întrucât, în raport de data menționată pe bonul fiscal, 19.06.2013, nu există la dosar nicio dovadă că au fost ocazionate de proces, recursul având singurul termen de judecată la 09.07.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu-J__, în contradictoriu cu intimatul reclamant V_________ G_______ Ș_____, împotriva sentinței nr. 1180 din data de 01 Februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă recurenta la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.

Președinte, L______ M_______ D___	Judecător, Ș______ B________	Judecător, C_____ I___
	Grefier, I______ C___

Red./Tehnored.jud.L.M.D___

2 ex./I.C./11.07.2013

Jud.fond: T.P______