dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 281 C

Ședința publică din 6 octombrie 2014

PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T___

JUDECĂTOR – G______ L_____

JUDECĂTOR – M______ G____

Grefier - C_______ I_____

Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta S.C. DAEWOO M_______ HEAVY INDUSTRIES SA, cu sediul în loc. M_______, ___________________ și sediu procesual ales în loc. București, șoseaua București-Ploiești nr. 1 A, __________________, sector 1, Complexul Bucharest Business Park, la sediul S.C.A. N_____ N_____ D________ Kingston Petersen, împotriva încheierii din data de 07.08.2014 pronunțată de Tribunalul C________, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul D_____ M_____ P______, cu domiciliul în loc. M_______, __________________. 13, _______________, jud. C________, intimat chemat în garanție S.C. ȘANTIERUL N____ 2 MAI M_______ S.A., cu sediul în loc. M_______, __________________, jud. C________, având ca obiect obligația de a face/lămurire dispozitiv.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat E___ M_____, în baza împuternicirii avocațiale nr. xxxxxxx/08.09.2014, pe care o depune la dosar, iar pentru intimatul reclamant se prezintă avocat T___ E___, în baza împuternicirii avocațiale nr. xxxxx/06.10.2014, pe care o depune la dosar.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile și stadiul dosarului, că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. C. pr. civ. și că recursul este declarat în termen, este motivat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, după care:

Instanța solicită părților să precizeze dacă au alte cereri sau probatorii, iar părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri, cauza fiind în stare de judecată.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat, consideră dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.

Apărătorul ales al recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, motivul de recurs fiind prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., încheierea recurată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Susține apărătorul ales al recurentului pârât că prin hotărârea Tribunalului C________ s-a stabilit obligarea S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A., în temeiul Legii nr. 85/1992, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, aspect intrat în autoritate de lucru judecat. În aplicarea acestei hotărâri, a fost demarată procedura de vânzare-cumpărare, procedură în cadrul căreia a intervenit o problemă legată de prețul vânzării. Pentru acest motiv intimata S.C Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului solicitând clarificarea înțelesului, în sensul de a se indica temeiul de drept în baza căruia urmează a se efectua vânzarea.

În speță sunt incidente două dispoziții, de fapt, o singură dispoziție care are două forme, ca urmare a modificării, prin Legea nr. 244 din anul 2011, a articolului 16 din Legea nr. 85/1992, privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație constituite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. S-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992, însă în ceea ce privește prețul, urmează a se decela între dispozițiile aplicabile, respectiv cele ale formei inițiale a art. 16, și prevederile ulterioare, care au înlocuit dispozițiile art. 16, aici intervenind critica față de hotărârea dată în lămurirea dispozitivului, care stabilește în mod eronat incidența art. 7 din Legea nr. 85/1992.

Opinia recurentului este că prin încheierea tribunalului nu s-a lămurit dispozitivul, întrucât nu se poate face o simplă trimitere la articolul 7, având în vedere că ceea ce s-a cerut era prețul la care să se facă vânzarea. Articolul 7 nu este de sine stătător în lege, ci face trimitere la articolul 16 din aceeași lege, care la rândul lui face trimitere la Decretul Lege nr. 61/1990, acesta fiind cadrul legal ce trebuia lămurit de instanță. Din coroborarea acestor articole se poate observa că determinarea prețului, adică fie se aplică prețul din varianta inițială a legii, preț foarte mic, stabilit pe criterii sociale, fie cel din forma ulterioară anului 2011, la prețul pieții determinat prin raport de expertiză. Aplicabilitatea uneia din cele două proceduri depindea de momentul demarării procedurii de vânzare.

Un alt aspect ce trebuie reținut este că S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. nu reprezintă Statul Român, nu reprezintă vreo autoritate investită cu vânzarea imobilelor din fondul statului, ci este o societate privată care a dobândit aceste locuințe, ca urmare a raportării la capitalul social de Șantierul N____ 2 Mai. Aceste locuințe nu au fost dobândite de recurentă de la Statul Român, cu titlu gratuit, prin urmare, prețul urmează a fi stabilit în baza modificării operate prin Legea nr. 244/2011, deoarece procedura de vânzare-cumpărare la care se face trimitere a fost demarată ulterior adoptării acestei legi. Prin art. 1 au fost înlocuite dispozițiile art. 16 din Legea 85/1992, referitoare la prețul de vânzare al locuințelor către titularii contractelor de închiriere, care prevăd că valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii, reformă prin care legiuitorul a renunțat la dispozițiile favorabile chiriașilor care instituiau obligativitatea practicării unui preț redus, prin raportare la valoarea reală.

Instanța solicită apărătorului ales al recurentei reclamante să precizeze dacă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și al datei pronunțării deciziei – 03.12.2010 -, apreciază ca fiind incidente dispozițiile Legii nr. 244/2011.

Apărătorul ales al recurentului pârât arată că societatea a fost obligată la încheierea contractului de vânzare în baza Legii nr. 85/1992, obligație pe care o va îndeplini, dar procedura de vânzare fiind ulterioară acestui moment, prețul de vânzare trebuie să aibă o evaluare obiectivă, în condițiile pieții.

Curtea pune în discuția contradictorie a părților dacă, la momentul investirii instanței pe fondul litigiului, acțiunea avea ca obiect doar o obligație de a face, anume, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau dacă, pe baza acestei decizii a fost stabilit prețul vânzării, corelativ unei obligații de a da.

Apărătorul ales al recurentei pârâte arată că poziția procesuală a S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. a fost aceea de opoziție față de acțiunea având ca obiect obligația de a face și că după pronunțarea hotărârii au constatat intervenită o problemă în legătură cu prețul vânzării, având în vedere că intimații susțin, pe de o parte prețul istoric, iar intimata prețul este potrivit formei modificate a Legii nr. 85/1992.

Apărătorul ales al intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise.

Solicită a se observa că articolul 16 invocat de partea adversă a fost adoptat ulterior hotărârii pronunțate în cauză și nu poate avea legătură cu problema de drept dedusă judecății. Argumentul aplicabilității dispozițiilor art. 16 la procedura de vânzare-cumpărare a imobilelor, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, nu poate fi primit.

De asemenea, solicită respingerea afirmațiilor potrivit cărora procedura de vânzare ar fi cea care se desfășoară în fața notarului public, în condițiile Legii nr. 36/1995 a notarilor publici.

După patru ani de litigii, în prezent fiind pe rolul instanței 10 dosare, pârâta și-a exprimat disponibilitatea să vândă aceste imobile, intenția fiind de aplicare în evaluarea imobilelor a dispozițiilor art.16 din Legea nr. 244/2011, articol care nu era în vigoare nici la momentul pronunțării hotărârii, nici la cel al formulării cererii de chemare în judecată și care presupune un preț de 10 ori mai mare decât cel prevăzut de art. 7 din Legea nr. 85/1992. Prețul vânzării este cel stabilit conform raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor art. 7 al Decretului Lege nr. 61/1990, strict. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar factura ________ 14/68/03.10.2014, în cuantum de 300 lei.

În replică, apărătorul ales al recurentei pârâte susține că nu se poate susține că a început procedura vânzării –cumpărării ca urmare a promovării acțiunii pentru că nu a fost formulată o acțiune care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, ci a fost promovată o acțiune având ca obiect obligația de a face, iar al doilea lucru pe care dorește a-l sublinia este că nu se pot face politici sociale în dauna intereselor unei societăți private.

Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 C. pr. civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului .

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la 19.06.2014, petentul D_____ M_____ P______, a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 578/03.12.2010 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în dispozitivul hotărârii se menționează obligația de vânzare a imobilului locuință în temeiul Legii nr.85/1992 fără a se preciza exact articolul în baza căruia urmează a fi efectuată vânzarea; necesitatea acestei lămuriri a rezultat din faptul că punerea în executare a deciziei menționate a produs neînțelegeri între părți, respectiv petentul s-a considerat îndreptățit să calculeze prețul imobilului în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992, aplicabil în speță iar intimatul a considerat că prețul de vânzare pentru imobil trebuie calculat în conformitate cu dispozițiile art.16² din Legea nr.85/1992.

În dezvoltarea motivelor cererii, s-a mai susținut că mențiunea din Anexa 1 a Legii la care face trimitere art.16 invocat de pârâtă nu este aplicabilă în speță, ci vânzării imobilelor către populație, în temeiul art.6 din Legea nr.85/1992 care statuează: locuințele construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, care nu fac obiectul unui contract de închiriere sau pentru care nu au fost emise ordine de repartiție, precum și cele care au ca titular de contract de închiriere o persoană juridică pot fi vândute prin licitație publică; petentul a apreciat că pentru imobilul în litigiu, pentru care exista contract de închiriere, prețul de vânzare nu poate fi stabilit decât în condițiile de vânzare către titularii contractelor de închiriere stabilite de art.7 din lege.

În ședința din 07.08.2014 din fața Tribunalului, reprezentantul convențional al apelantului reclamant arată că înțelege să-și precizeze temeiul de drept al cererii de lămurire, în sensul că își întemeiază cererea și pe dispozițiile art. 281¹ C. pr. civilă.

Intimata S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță prin avocat și a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului ca inadmisibilă, susținând că prin această cerere petentul solicită de fapt să se completeze dispozitivul hotărârii cu privire la prețul de vânzare a bunului litigios și să se interpreteze aplicarea în speță a unor texte legale apărute după pronunțarea sentinței a cărei lămurire se solicită; în cuprinsul concluziilor sale, intimata a invocat și tardivitatea formulării cererii de completare a dispozitivului.

Pe fondul cererii de lămurire, pârâta a precizat că aceasta este inadmisibila întrucât ca si finalitate se solicita instanței sa completeze dispozitivul cu privire la prețul de vânzare al bunului litigios si sa interpreteze aplicarea la speța a unor texte legale apărute după pronunțarea sentinței a cărei lămurire se solicita.

Intimata a mai susținut că, pe calea aleasă de petent, instanța nu poate interpreta normele aplicabile speței având în vedere că prin Legea nr.244/2011 au fost aduse modificări dispozițiilor din art.16 din Legea nr.85/1992 în sensul că prețul de vânzare al unor astfel de locuințe va fi stabilit prin expertiză la valoarea de circulație a bunurilor; astfel, instanța, într-o cerere vizând lămurirea dispozitivului, ar trebui să verifice data la care a început procedura de vânzare, respectiv înainte sau după apariție Legii nr.244/2011 pentru ca, funcție de aceasta prețul de vânzare va fi stabilit prin Decretul lege nr.61/1990 sau la prețul de circulație.

În apărare, s-a mai învederat că stabilirea prețului de vânzare ar trebui să se facă printr-o acțiune separată în contradictoriu cu S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. si cu S.N. 2 Mai M_______ ca proprietari ai terenului aferent acesteia, pentru ca toate părțile sa nu fie private de căile de atac pe care le-ar presupune administrarea probatoriilor complexe.

De aceea, pârâta S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. a solicitat respingerea cererii deoarece, în caz de divergență, prețul de vânzare trebuie să fie stabilit printr-o acțiune separata întrucât susținerea din acțiune ca „dispozitivul hotărârii nu cuprinde și temeiul de drept in mod clar identificat in baza căruia se va efectua vânzarea” nu este fondat, hotărârea cuprinde acest temei de drept, chestiunea ce se dorește a fi dezlegata ținând insa de chestiuni care exced unei astfel de proceduri solicitându-se instanței sa se pronunțe pe incidența la speța a unor texte de lege ulterioare pronunțării hotărârii, vizând completarea dispozitivului cu depășirea termenului prevăzut de lege, cererea fiind tardiva ca si cerere de completare dispozitiv, aceasta fiind finalitatea dorita de parte dar denumita lămurire dispozitiv tocmai pentru ca o cerere de completare este evident tardivă.

Prin încheierea din 07.08.2014, Tribunalul C________ a respins excepția tardivității și a admis cererea lămurind dispozitivul decizie civile nr. 578/03.12.2010 a Tribunalului C________ în sensul că dispozițiile L.85/1992 menționate în dispozitivul deciziei, privind stabilirea prețului, se referă la art.7 din acest act normativ, astfel cum este argumentat în considerentele deciziei.

Pentru a pronunța această soluția de respingere a excepției tardivității, tribunalul a reținut că cererea cu care a fost investită una cerere de lămurire a dispozitivului întemeiată pe disp. art.281¹ C.p.c. temei de drept indicat atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin precizările făcute în ședința de dezbateri de către apărătorul ales al petentului, cerere care poate fi adresată oricând instanței ce a dat hotărârea; s-a mai precizat că, nicicând petentul nu a înțeles a formula o cerere de completare a dispozitivului față de care excepția tardivității formulării acesteia ar fi putut fi luată în discuție.

Pentru a admite cererea de lămurire a dispozitivului, prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, instanța a observat că, prin decizia civilă nr. 578/03.12.2010, Tribunalul C________ a admis apelul declarat de reclamantului D_____ M_____ P______, împotriva sentinței civile nr.938/C/ 06.04.2010, a Judecătoriei M_______ pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii în parte, a cererii principale și a obligării pârâtei S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. să vândă reclamantului, în temeiul Legii nr.85/1992, locuința situată în M_______, __________________.13, ____________, _____________, jud. C________.

Instanța de apel a arătat că dispozitivul hotărârii este acea parte a hotărârii judecătorești care cuprinde soluția dată cererii și care este argumentat prin considerentele hotărârii; pentru a fi pus în executare, dispozitivul trebuie să cuprindă elemente necesare și suficiente într-o asemenea operațiune juridică.

În acest context, Tribunalul a observat că, deși în considerentele hotărârii se precizează că petentul îndeplinește condițiile prevăzute de disp. art.7 din Legea nr.85/1992 pentru vânzarea locuinței, în dispozitiv nu se reproduce exact textul de lege în temeiul căruia Tribunalul a apreciat că pârâta este obligată să vândă reclamantului respectivul imobil, considerente pentru care s-a apreciat că dispozitivul deciziei nr. 578/03.12.2010 trebuie lămurit în sensul că dispozițiile Legii nr.85/1992 privind stabilirea prețului, se referă la art.7 din acest act normativ.

Mai mult, instanța de apel a stabilit că aserțiunile intimatei referitoare la data începerii procedurii de executare silită precum și cele referitoare la părțile implicate în vânzare nu prezintă nicio relevanță în cererea de față, cerere de lămurire a dispozitivului care nu reclamă alte probatorii în afara celor oferite de chiar hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A., prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând modificarea încheierii din 07.08.2014 și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului formulată de către intimatul D_____ M_____ P______ în sensul stabilirii împrejurării că temeiul de drept în baza căruia se va efectua vânzarea este art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 244/2011.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că instanța învestită cu cererea de lămurire a dispozitivului, prin încheierea recurată, a pronunțat o soluție nelegală, stabilind în mod greșit incidența în cauză a art. 7 din Legea nr. 85/1992, fără a lua în considerare modificările acestui act normativ operate prin Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat .

În argumentarea acestei susțineri, s-a mai precizat că odată cu _____________________ Legii nr. 244/2011 coordonatele legislative menționate anterior au cunoscut o transformare radicală deoarece, prin art. 1 al acestei legi de modificare, au fost înlocuite dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, referitoare la prețul de vânzare al locuințelor către titularii contractelor de închiriere, noile prevederi prezentând următorul conținut: „Valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii.

De aceea, recurenta este de părere că, prin această reformă, legiuitorul a renunțat la dispozițiile favorabile chiriașilor care instituiau obligativitatea practicării unui preț redus prin raportare la valoarea reală, optând pentru vânzarea locuințelor vizate la un preț determinat în baza unei expertize evaluatorii, realizate în condițiile legii; pentru recurentă este evident că instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la o analiză a momentului inițierii „procedurii de vânzare”, examen care, după cum urmează să dovedească, ar fi condus la concluzia incidenței în cauză a formei modificate a art. 16 din Legea nr. 85/1992, și, prin urmare, a necesității vânzării imobilului la prețul de piață.

Recurenta a mai susținut că soluția vânzării imobilului la un preț stabilit în urma unei expertize evaluatorii în sensul Legii nr. 244/2011 este singura compatibilă cu principiul garantării dreptului de proprietate; prin urmare, nu există nicio justificare pentru care intimatul să beneficieze de prevederi specifice unui context diferit, în care locuințele vizate urmau să fie înstrăinate prin oficii specializate ale autorității statale, deoarece în noile condiții, noțiunea de „procedură de vânzare” poate fi lămurită exclusiv prin raportare la dispozițiile Legii nr. 36/1995, care reglementează demersurile obișnuite raporturilor contractuale caracterizate prin autonomie contractuală și libertatea pieței.

În aceste condiții, recurenta a conchis că trebuie reținut incidența formei actuale a art. 16 din Legea nr. 85/1992, referitoare la stabilirea prețului de vânzare în baza evaluării efectuate de către un expert autorizat.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării integrale, în sensul respingerii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 578/16.12.2010, ca neîntemeiată.

Astfel, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M_______ la 26.06.2008 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul D_____ M_____ P______ a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să-i vândă, în temeiul Legii nr.85/1992 și D.-L. 61/1990, locuința situată în M_______, __________________.13, ____________________, _____________________.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în temeiul art. 1al. 1 din Legea nr. 85/1992, ar exista în sarcina pârâtei obligația de a vinde locuința pe care o ocupă.

Considerentele acțiunii au o mențiunea referitoare la „prețul cu care pot să fie vândute locuințele de serviciu”, context în care reclamantul face referire la art. 7 din Legea nr.85/1992 ce stipulează că evaluarea și vânzarea locuințelor se face în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990.

Judecata aceste cauze având ca obiect „obligația de a face” și întemeiată pe dispozițiile art. 1082 Cod civil s-a purtat exclusiv asupra existenței sau inexistenței în sarcina pârâtei S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. a obligației legale de a vinde reclamantului imobilul pe care îl ocupă.

Principalul argument al primei instanțe care a condus la respingerea acțiunii prin sentința civilă nr. 938/C/06.04.2010 a fost acela că, din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 cu art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990, rezultă că pot fi vândute titularilor contractului de închiriere doar suprafețele locative compuse din una sau mai multe camere plus baie, bucătărie și alte dependințe și care, prin construcția lor, formează unități locative de sine stătătoare și că acestea nu vizează suprafețele locative din fostele cămine muncitorești de nefamiliști, suprafețe care, prin construcție, nu erau prevăzute cu dependințe proprii astfel că beneficiarii aveau acces la dependințe comune (cabine de duș, băi și toalete comune, cantină, etc.).

În aceste condiții, judecătoria a considerat că spațiul închiriat de către pârâtă lui D_____ M_____ P______ nu poate fi calificat drept „locuință” ce intră sub incidența art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, câtă vreme imobilul în litigiu a rezultat din transformarea și schimbarea destinației, pe cheltuiala pârâtei, a unei camere dintr-un cămin muncitoresc de nefamiliști, care nu era prevăzută, prin construcție, cu baie, bucătărie și alte dependințe.

Împotriva sentinței nr. 938/C/06.04.2010 a declarat apel reclamantul D_____ M_____ P______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acestei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că prima instanța a interpretat eronat prevederile art. 2 din D-L nr.61/1990 cu privire la noțiunea de locuință și că el are dreptul să cumpere garsoniera în condițiile reglementate de Legea nr.85/1992 și Decretul - Lege nr.61/1990, întrucât locuința a fost construită din fondurile statului, în anii 1974-1975, nefiind astfel incidente prevederile art.7 alin.7 din Legea nr.85/1992.

Prin decizia nr. 578/03.12.2010, Tribunalul C________ a admis apelul și, schimbând în parte sentința apelată nr. 938/C/06.04.2010, a admis în parte, acțiunea obligând pârâta S.C. Daewoo M_______ Heavy Industries S.A. să vândă reclamantului, în temeiul Legii nr.85/1992, locuința situată în M_______, __________________.13, ___________, etaj 4, _____________________, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că problema care se cerea a fi lămurită în cauză era aceea dacă spațiul deținut de către reclamant îndeplinește cerința de a fi ,,locuință” în înțelesul prevederilor L. nr.85/1992 si daca acesta a fost construit din fondul locativ de stat.

Tribunalul a apreciat reclamantul apelant îndeplinește condiția chiriaș al unei locuințe, deoarece spațiul - construit din fondurile statului, anterior anului 1992 - a fost închiriat cu destinație de locuință, iar faptul că imobilul a fost proiectat ca și cămin muncitoresc de nefamiliști nu poate conduce la concluzia că acesta nu a fost apt de a fi folosit cu destinația de locuință.

Instanța de apel a mai observat că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele impuse de L nr.85/1992 privind vânzarea de locuite din fondul locativ de stat, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 instituind o limitare legală a exercițiului dreptului de proprietate al unităților economice sau al societăților comerciale asupra acestor locuințe, instituindu-se dreptul chiriașilor de a cumpăra aceste locuințe în condiții privilegiate și, corelativ, obligația unităților proprietare de a vinde aceste locuințe, reținând considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul va admite cererea de apel, apreciind-o întemeiata.

Prezentarea succintă pe parcursului dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Medgidia și nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului C________ s-a făcut pentru a se demonstra că niciodată nu s-a pus problema stabilirii prețului cu care imobilul urma a se vinde în fața primei instanțe sau în fața instanței de apel,.

Astfel, acțiunea introductivă a avut două capete de cerere: obligarea pârâtei de a vinde „garsoniera” și „obligarea la plata unor daune cominatorii”, fără ca reclamantul să solicite vreodată instanței și determinarea unui anume preț de vânzare-cumpărare; este adevărat că, în motivarea acțiunii, reclamantul face o trimitere la „prețul” cu care pot să fie vândute locuințele de serviciu”, însă, soluția judecătoriei s-a limitat la posibilitatea calificării garsonierei ca și „locuință” în sensul art. 2 din Decretul Lege nr. 61/1990 la care face trimitere art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992; cum prima instanță a apreciată că garsoniera nr. 21 nu poate fi calificată drept „locuință”, a respins în întregime cererea având ca obiect „obligația de a face” obligația pârâtei de a vinde o garsonieră.

Apelul reclamanților s-a limitat la problema dezbătută de prima instanță (calificarea garsonierei drept locuință) și la existența dreptului său la cumpărarea acestui imobil, fără a se face nici un fel de referire la prețul cu care s-ar putea realiza această achiziție.

De aceea, drept consecință firească, tribunalul s-a pronunțat exclusiv asupra obiectului cu care a fost investit, stabilirea în sarcina pârâtei a obligației de a vinde reclamantului imobilul închiriat de acesta, fără a analiza în vreun fel (direct sau indirect) problema prețului acestei vânzări.

Or, după cum a învederat și pârâta în întâmpinarea depusă la instanța a cărei hotărâre se vrea lămurită (dar în susținerea unei excepții a tardivității cererii de completare a hotărârii, deși solicitarea reclamantei avea o denumire clară dar un temei juridic indicat expres abia în ședința publică), ceea ce reclamantul a intenționat prin această procedură specială a fost completarea hotărârii cu o interpretare a unor prevederi legale, cererea cu care instanța nu a fost învestită.

De aceea, este perfect valabilă aserțiunea conform căreia stabilirea prețului de vânzare a garsonierei nu se poate face pe calea lămuririi conform art. 281¹ C. pr. civ.(fie în sensul cerut de reclamant la tribunal, fie în sensul cerut de pârâtă prin prezentul recurs) pentru că în discuție nu este vreo neclaritate a dispozitivului (al cărui înțeles literal este indubitabil: „obligă pârâta să vândă reclamantului în temeiul Legii nr. 85/1992 locuința…”), ci modalitatea în care (de bună credință sau nu), părțile înțeleg să pună în practică acest dispozitiv.

Astfel, reclamantul pretinde că prețul la care ar putea fi făcută vânzarea la care pârâta a fost obligată ar trebui să fie cel prevăzut de art. 7 care se referă la vânzarea către chiriași în forma anterioară Legii nr. 244/2011, în timp ce pârâta susține (în recurs, deși nu a avut o cerere proprie de lămurire a dispozitivului), că ar trebui avută în vedere forma art. 16 al Legii nr. 85/1992, conform modificării acestui act normativ prin Legea nr. 244/2011 la art. I și art. II.

Or, după cum se poate lesne observa, dezacordul descris s-a născut nu datorită conținutului deficitar (eliptic sau contradictoriu) al dispozitivului deciziei civile nr. 578/03.12.2010 a Tribunalului C________, ci datorită pozițiilor contradictorii ale părților privind problema aplicării în timp a Legii nr. 85/1992 respectiv vânzarea la prețul determinat conform Decretului Lege nr. 61/1990 (reclamantul) sau la „prețul pieței” calculat de un expert autorizat (pârâta).

Or, față de împrejurarea că ambele poziții își găsesc reazimul în Legea nr. 85/1992 (dar cu privire la un conținut diferit al acestui act normativ modificat în timp), simpla referire a instanței de apel din cuprinsul deciziei civile nr. 578/2010 de vânzare „în temeiul Legii nr. 85/1992” nu poate justifica validarea niciuneia dintre solicitări, atât timp cât instanțele nu au fost învestite cu dezlegarea unei astfel de probleme de drept, după cum nu au fost învestite nici cu problema prețului la data pronunțării hotărârii de obligare a pârâtei la vânzarea imobilului.

Față de această situație, în temeiul art. 306 al. 2 C. pr. civ., instanța de recurs a pus în discuția părților situația care reiese din împrejurarea că Tribunalul a „lămurit” o hotărâre dispunând peste limitele învestirii sale în cadrul apelului și cu privire la prețul garsonierei care s-ar determina conform art. 7 din Legea nr. 85/1992, deși această chestiune nu a fost niciodată discutată de părți (a se vedea susținerile acestora) și nici analizată de instanțe.

Trebuie subliniat că obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de art. 281¹ C. pr. civ. are în vedere clarificarea obscurității dispozitivului hotărârii judecătorești, dând astfel posibilitatea executării ei în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluționare a litigiului.

Textul are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al mențiunilor din dispozitiv pentru că, în situația caracterului contradictoriu al considerentelor, hotărârea ar putea fi afectată de viciul nemotivării, neregularitate care nu poate fi îndreptată după procedura prevăzută de art. 281¹ C. pr. civ., ci poate face obiectul criticilor în căile de atac; de asemenea, nu este posibilă recurgerea la această procedură pentru a se asigura concordanța între dispozitiv și considerente, pentru că scopul acestei instituții nu este altul decât înlăturarea dificultăților în executare care se datorează caracterului deficitar al măsurilor adoptate de instanță prin dispozitivul unei hotărâri iar nu conținutului motivării pe care instanța a încercat să justifice soluția adoptată.

Înțelesul deplin al art. 281¹ C. pr. civ. va rezulta din analiza comparată cu art. 281² C. pr. civ., text care reglementează procedura completării hotărârii pentru situația în care instanța, nesocotind limitele învestirii și principiul disponibilității, pronunță o hotărâre prin care omite să soluționeze toate capetele de cerere care au învestit-o sau omite se pronunțe asupra unei cereri conexe sau incidentale, deși partea nu a renunțat la judecata acestora.

Nu este asimilată acestei situații și nu intră sub incidența procedurii completării situația în care instanța a considerat, în mod greșit, că obiectul învestirii sale este altceva decât a intenționat partea (pe calea interpretării eronate a pretențiilor deduse judecății) sau situația în care partea, fără a formula un capăt de cerere distinct, a considerat fără temei, că pretenția sa este implicită, inclusă întru-un petit expres formulat. În asemenea situații, partea are la dispoziție doar calea acțiuni separate în care va cere fie pretenția greșit interpretată de instanțe (deși este greu de acceptat că aceasta nu putea fi corectată prin intermediul căilor de atac) sau pretenția pe despre care a apreciat că eronat că ar fi cuprinsă într-o alta revendicată explicit.

Ceea ce este comun celor două situații reglementate de art. 281¹ C. pr. civ. și de 281² C. pr. civ. este împrejurare că obiectul erorii instanței îl constituie întotdeauna un capăt de cerere cu care instanța a fost legal învestită (ceea ce înseamnă: precizarea expresă a obiectului, indicarea situației de fapt adecvate și a temeiurilor de drept care îndreptățesc, în opinia reclamantului admiterea cererii sale, arătarea probelor pe care se bazează solicitarea și, nu în ultimul rând, timbrarea corespunzător) dar a cărei dezlegare a fost neglijată, omisă sau a fost neclară, contradictorie .

Or, după cum s-a demonstrat anterior, în cadrul obiectului judecății în fața primei instanțe sau în fața instanței de apel nu s-a regăsit și solicitarea de stabilire a prețului cu care imobilul urma a se vinde.

În aceste condiții, dispozițiile art. 281¹ C. pr. civ. - a căror situație premisă este existența unei soluții a instanței asupra unui petit formulat expres - nu sunt aplicabile în speță, cererea având drept temei juridic aceste prevederi, neputând fi primită (în oricare dintre forme: cea solicitată de reclamant în solicitarea din 19 iunie 2014 sau cea pretinsă de recurentă direct în calea de atac).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta S.C. DAEWOO M_______ HEAVY INDUSTRIES SA, cu sediul în loc. M_______, ___________________ și sediu procesual ales în loc. București, șoseaua București-Ploiești nr. 1 A, __________________, sector 1, Complexul Bucharest Business Park, la sediul S.C.A. N_____ N_____ D________ Kingston Petersen, împotriva încheierii din data de 07.08.2014 pronunțată de Tribunalul C________, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul D_____ M_____ P______, cu domiciliul în loc. M_______, __________________. 13, _______________, jud. C________, intimat chemat în garanție S.C. ȘANTIERUL N____ 2 MAI M_______ S.A., cu sediul în loc. M_______, __________________, jud. C________.

Modifică în tot încheierea recurată din data de 7 august 2014, în sensul că respinge cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 578/03.12.2010, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

M______ G____ VANGHELIȚA T___ G______ L_____

Grefier

C_______ I_____

jud. fond:C.T_____

jud. apel: M.C. M_____-C.E_____

red.dec.jud.G.L_____/19.11.2014/2ex.