DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 504/A

Ședința publică din data de 13 mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

JUDECĂTOR: F_________ P____

GREFIER: I____ M_______ S______

Ministerul Public este reprezentat de procuror A______ I____ S___ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de contestatorul L____ L____ C____ împotriva sentinței penale nr. 290/13.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul apelant L____ L____ C____, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P_______ R_____ din cadrul Baroului T____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar delegația pentru asistență juridică nr. 9843 din 04.05.2015 emisă de Baroul T____.

Nemaifiind alte cereri prealabile sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului formulat în cauză.

Apărătorul din oficiu pentru contestatorul apelant solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, admiterea contestației în anulare, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 426 C.p.p.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de contestator, având în vedere că prima instanță în mod legal a respins contestația în anulare formulată în cauză.

Contestatorul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului declarat, precizând că prima instanță s-a aflat în eroare, întrucât a greșit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni, în realitate el fiind condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare. Depune la dosar o filă a hotărârii de condamnare în care este menționată eroarea la care face referire.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290/13.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul L____ L____ C____ cu privire la sentința penală nr. 1649/14.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 800/A/06.10.2014 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a fost obligat petentul L____ L____ C____ la plata sumei de 150 lei cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX la data de 14.11.2014, contestatorul L____ L____ C____ a formulat contestație in anulare împotriva sentinței penale nr. 1649/14.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 800/a/06.10.2014 A Curții de Apel Timișoara.

Contestatorul și-a motivat cererea în baza art. 426 C.p.p., arătând că a fost condamnat pe o simplă declarație a unui presupus martor, că nu a avut posibilitatea să-și întemeieze apărarea, deoarece nu a fost citat la nicio instanță, nici măcar anunțat telefonic, cu toate că organele de anchetă aveau numărul lui de telefon. A precizat că apărătorul nu a fost anunțat nici în prezent și că, în afara declarației mai sus amintite, nu există nicio altă probă la dosar.

Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: copia MEPÎ nr. 1903/2014 din 08.10.2014 emis de către Judecătoria Timișoara și dosarul nr. xxxxx/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, dosar care se află atașat la dosarul nr. xxxxx/325/2014 al Judecătoriei Timișoara.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1649/2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2012 contestatorul L____ L____ C____ a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 845 zile închisoare, astfel: în temeiul art. 61 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. 1649/2014 a Judecătoriei Timișoara cu restul de 845 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2276/24.09.2008, definitivă prin d.p. nr. 4012/21.01.2009 a Tribunalului T____, în pedeapsa cea mai grea de 845 zile.

Potrivit art. 426 Cod proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestației în anulare:

a) atunci când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecată a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În procedura de examinare a admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, conform art. 431 alin. 1 C. proc. pen., instanța verifică dacă sunt îndeplinite cerințele legale privind formularea contestației în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., precum și dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Conform art. 428 C. proc. pen., termenul de introducere a contestației în anulare, pentru motivele prev. de art. 426 C. proc. pen., este de 10 zile de la data când persoana a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, cu excepția cazului prevăzut la litera b, când contestația poate fi introdusă oricând.

Analizând contestația în anulare formulată de petentul condamnat L____ L____ C____, instanța de fond a constatat că aceasta vizează sentința penală nr. 1649/14.04.2014 emisă în dosarul nr. xxxxx/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 800/A/06.10.2014 a Curții de Apel Timișoara, motivul invocat fiind acela că a nu a avut posibilitatea să-și întemeieze apărarea, deoarece nu a fost citat la nicio instanță, nici măcar anunțat telefonic.

Petentul a formulat contestația în anulare ce face obiectul prezentei cauze la data de 14.11.2014, iar potrivit răspunsului Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara, procedura de comunicare a hotărârii judecătorești de condamnare s-a realizat prin afișare la ușa instanței la data de 22.04.2014, fila de comunicare de la domiciliul numitului L____ L____ C____ fiind restituită cu mențiunea că nu mai locuiește la adresă.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că petentul L____ L____ C____ a luat cunoștință de sentința penală nr. 1649/14.04.2014 emisă în dosarul nr. xxxxx/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 800/A/06.10.2014 a Curții de Apel Timișoara, cel mai târziu la momentul încarcerării sale, respectiv la data de 08.10.2014, astfel încât termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 428 C. proc. pen va fi calculat prin raportare la această dată. Întrucât numitul L____ L____ C____ a luat cunoștință de hotărârea pe care o contestă la data de 08.10.2014, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 12.11.2014, conform ștampilei de pe plic, instanța de fond a reținut că termenul de 10 zile prevăzut de lege a fost depășit.

De asemenea, instanța de fond a constatat că persoana condamnată nu a indicat hotărârea de condamnare față de care formulează contestație în anulare (instanța de fond s-a raportat la sentința penală 1649/14.04.2014 emisă în dosarul nr. xxxxx/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 800/A/06.10.2014 a Curții de Apel Timișoara, în baza căreia s-a emis MEPÎ nr. 1903/08.10.2014, pe care petentul îl execută în prezent) și nici dovezile aduse în sprijinul contestației, existente la dosar, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul contestației în anulare constând în lipsa probelor în dosarul în care s-a dispus condamnarea sa, instanța de fond a apreciat că acesta nu poate fi încadrat în niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., care pot face obiectul unei contestații în anulare.

În consecință, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză contestația în anulare formulată de petentul condamnat L____ L____ C____ nu îndeplinește cerințele de admisibilitate în principiu prevăzute de dispozițiile art. 431 alin. 2 C. proc. pen., astfel încât a respins-o ca inadmisibilă.

În baza art. 275 al. 2 C. proc. pen., potrivit cărora cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea, instanța de fond a obligat petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale nr. 290/13.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a formulat apel contestatorul L____ L____ C____, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30.03.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Contestatorul L____ L____ C____ nu a motivat în scris apelul declarat.

În conformitate cu prevederile art. 431 C.pr.pen. prima instanța a analizat într-o primă etapă admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată în cauză:

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac, prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură și nu un motiv care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

Totodată, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

Prin dispozițiile în art. 431 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut că: „Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.”

Prin urmare, în etapa admisibilității în principiu, se verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Curtea, verificând contestația în anulare formulată de contestator, prin prisma dispozițiilor art. 431 din Codul de procedură penală, referitoare la admisibilitatea în principiu, constată că aceasta este depusă cu încălcarea termenului prev de art. 428 C.pr.pen., iar aspectele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 426 C.pr.pen.

Pentru toate aceste considerente, va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul L____ L____ C____.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

Va dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T____.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul L____ L____ C____ împotriva sentinței penale nr. 290/13.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

Dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F_____ M____ C_______ FLORENȚA F_________ P____

GREFIER,

I____ M_______ S______

Red. F.P./02.06.2015

Tehnored. I.M.S.-5 ex./22.05.2015

Primă instanță: Judecătoria Timișoara – jud. G________ R_____ G_____