ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

SENTINȚA Nr. 918/2015

Ședința publică de la 14 Iulie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M____ R_______

Grefier A__-M____ T_____

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta R_________ SRL, în contradictoriu cu pârâta A___ M____, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 14.07.2015.

TRIBUNALUL

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2015 sub nr. XXXXXXX, reclamanta R_________ SRL prin administrator, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea deciziei de impunere F-MS nr. 188/17.03.2014 a A___ M____.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la controlul efectuat de organele inspecției fiscale, s-au stabilit obligații suplimentare de plată, respectiv că trebuie să restituie TVA, la care s-au calculat majorări de întârziere.

Se mai arată că prin decizie la punctul 2, pagina 1, dacă ar fi de acord cu această reținere a organului fiscal, nu poate fi de acord cu celelalte aspecte consemnate referitoarea la ajustarea de TVA pentru bunurile furate care constituie obiectul dosarului penal nr. 944/P/2009 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M____.

Se susține că nu se indică cum s-a ajuns la concluzia reținută de organul fiscal, respectiv că „imobilului în cauză nu i s-a dat vreo utilizare în folosul activității firmei”, concluzie care este forțată și neconformă cu realitatea, deși s-a vizitat amplasamentul și s-a constatat, dar nu s-a menționat că afirmațiile administratorului corespund realității. Nu s-a ținut cont de actele prezentate care dovedesc contrariul și nici de starea de fapt verificată la fața locului (din verificarea la fața locului se vede clar că este în baza contractului C-22-199/2008); dacă ar fi ținut cont de verificarea stării de fapt ar fi observat că există instalații care dovedesc cele susținute de conducerea societății că respectivul imobil a fost folosit pentru contractul de cercetare nr. 22-119/2008 (stația meteo instalată în vârful coșului de fum cumpărată la data de 23.11.2008 pentru derularea contractului mai sus menționat); sub acest aspect, coroborând situația de fapt existentă la fața locului cu referințele din acte, se vede că hala a servit unui interes comercial în favoarea reclamantei, reținerea inspectorilor fiscali fiind răuvoitoare și neconformă cu realitatea.

De asemenea, se mai arată că nu s-a indicat temeiul legal care prevede că se impune ajustarea T.V.A. pentru o astfel de situație și nu au fost analizate documentele prezentate de către societate și nu sunt cuprinse constatări clare, concrete și precise referitoare la aplicarea mecanismului de ajustare prevăzut de către art. 149 din Codul fiscal asupra imobilului în cauză

Reclamanta apreciază că au fost încălcate prevederile art. 105, alin. 3, Cod Procedură Fiscală: „Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării”, în condițiile în care nu sunt incidente dispozițiile art. 105 ind. 1, Cod Procedură Fiscală. Astfel, controlul în urma căruia s-a emis decizia contestată s-a suprapus și ca obiect și ca perioadă cu cele anterioare.

În drept se invocă art. 205-207 Cod procedură fiscală.

În probațiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece împotriva aceleiași decizii reclamanta a mai formulat o acțiune care a fost respinsă prin sentința nr. 2693/2014 a Tribunalului M____ dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și pentru că nu se poate contesta în instanță decizia de impunere, ci doar cea de soluționare a contestației administrative, fiind dezvoltate toate aceste apărări.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că înțelege să atace Decizia nr. 918/14.08.2014( fila 66 dosar), care a fost comunicat pârâtei, ca și precizare la acțiune, iar aceasta nu și-a exprimat punctul de vedere față de noua pretenție.

În probațiune au fost depuse la dosar actele administrative atacate precum și înscrisurile care au stat la baza emiterii acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 17.03.2014 a fost emisă de DGFP M____ decizia de impunere nr. F-MS 188 în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-MS 176/17.03.2014, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare, în cuantum de xxxxx lei, cu titlu de TVA, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestora, în sumă de xxxxx lei.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, care a fost soluționată prin Decizia nr.918/14.08.2014, fiind respinsă ca neîntemeiată pentru suma reprezentând TVA și a fost desființată decizia de impunere pentru accesorii, fiind dispusă recalcularea acestora.

Examinând cu prioritate excepțiile invocate, se constată că sunt neîntemeiate față de precizarea acțiunii de către reclamantă.

Astfel, întrucât aceasta a înțeles să conteste în instanță și decizia de soluționare a contestației este nefondată excepția autorității de lucru judecat, pentru că analiza nu se mai circumscrie la decizia de impunere nr. 188/17.03.2014, fiind modificat obiectul acțiunii, deci nu există identitate de obiect cu cererea din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a Tribunalului M____.

Pentru același considerent, de precizare a acțiunii, fiind cerută anularea Deciziei nr. 918/2014 nu este întemeiată nici excepția inadmisibilității și se vor respinge excepțiile, ca neîntemeiată cea a autorității de lucru judecat și ca rămasă fără obiect cea a inadmisibilității.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că reclamanta a invocat că în prezent imobilul este destinat pentru derularea unui contract de cercetare și este destinat exploatării agricole și folosit ca depozit.

În schimb, ceea ce i se impută acesteia și a determinat ajustarea TVA, este faptul că imobilul –hală industrială construit în anul 2008, potrivit procesului verbal de recepție finală 2219/23.04.2008 nu a fost utilizat în scopul destinat deși R_________ SRL a afirmat că este pentru producere de biodiesel, fiind folosit pentru cercetare în baza subcontractului de finanțare nr. 71/30.10.2008.

Astfel s-a reținut în mod justificat că reclamanta nu a prezentat documente din care să reiasă că activitatea de cercetare a SA ICPME SA București a desfășurat activitatea respectivă în imobilul menționat anterior și pentru activitatea de cercetare nu a fost colectată TVA.

Procedând în acest mod, reclamanta nu a dovedit utilizarea imobilului în folosul activității economice și a încălcat prevederile art. 2 alin. 2 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Judicios s-a procedat la corectarea TVA aferentă achizițiilor față de situația anterior prezentată, pentru TVA dedusă cu ocazia efectuării lucrărilor de construcție la hala industrială și prin faptul că nu s-a admis deducerea TVA pentru suma de 1809 lei, în conformitate cu art. 145 alin. 2 Cod fiscal, nefiind îndeplinită condiția din acest text de lege, care permite deducerea TVA numai în situația achizițiilor care sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor economice.

De asemenea, în mod corect s-a reținut incidența art. 149 alin. 1 lit. a și d, art. 149 alin. 2 lit.b și alin. 3 lit b, precum și art. 149 alin. 4 lit. a din Codul fiscal, pentru ajustarea taxei deductibile.

În consecință, instanța constată că împotriva a ceea ce afirmă reclamanta prin acțiune, inspectorii fiscali au determinat în baza documentelor contabile că imobilul nu este destinat activității economice, au ținut cont de actele prezentate și reclamanta nu a adus în fața instanței alte acte pentru a demonstra o altă situație de fapt și sunt indicate și citate textele de lege care impun ajustarea TVA, nefiind fondate criticile din acțiune.

În ceea ce privește faptul că și alte echipe de control au verificat aceste operațiuni, se constată că nu s-au încălcat prevederile art. 105 alin. 3 Cod procedură fiscală, deoarece actul anterior, decizia de impunere nr. F-MS 384/24.05.2013 a fost desființat pentru suma de 44.999 lei TVA, sumă care a fost stabilită în acest dosar, ca urmare a reverificării dispuse prin Decizia nr. 760/22.11.2013(fila 35 dosar), care nu s-a dovedit a fi anulată, deci se bucură de valabilitate.

Tribunalul constată că, reclamanta nu reușește să combată eficient ceea ce i se impută, respectiv că nu avea cum să-și deducă TVA și fiind eludate de reclamantă prevederile art. 145 alin. 2 lit a din Legea nr. 571/2003, nu există cauze de nelegalitate ale actelor atacate și pentru toate considerentele expuse, în temeiul textelor de lege menționate se constată că acțiunea este neîntemeiată și se va dispune respingerea acesteia.

Referitor la majorările de întârziere, se constată că acestea vor face obiectul unei verificări.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității ca rămasă fără obiect.

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R_________ S.R.L., având cod unic de înregistrare RO xxxxxx, și număr de înregistrare în registrul comerțului J XXXXXXXXXXXXcu sediul în Tg M____, ______________________ _______________________ cu pârâta DGRFP B_____ - A___ M____, cu sediul în Tg M____, ______________________.1-3, jud. M____, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M____.

Pronunțată în ședința publică din 14.07.2015.

A.T. 15 Iulie 2015

Red. M.R./03.08.2015

Tehred. D.Ț./10.08.2015/4ex

Corectat: 21.08.2015