aR O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr.169/CA

Ședința publică de la 14 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE N_______ C______

Grefier C______ V____

Pe rol, judecarea cauzei în materie contencios administrativ privind pe reclamanta _______________________ – societate în insolvență - cu sediul în M________, __________________, județ C________, în contradictoriu cu pârâtul M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, cu sediul în București, __________________, sector 5, având ca obiect – anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre - iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 30 septembrie 2015, 07 octombrie 2015 și ulterior la data de 14 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:

C U R T E A:

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C________ sub nr. XXXXXXXXXXX reclamanta _______________________ – societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâtul M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, a solicitat anularea deciziei nr. 31 din 26.02.2015 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate instituită pe lângă M_________ Finanțelor Publice privind respingerea cererii de reautorizare pentru antrepozitul fiscal situat în orașul M________, ____________________, jud.C________ - autorizația nr. RO0010413PP01/ 30.01.2012.

A arătat reclamanta că își desfășoară activitatea în regim de antrepozit autorizat conform art. 206² alin. (1) lit. a), art. 206³ și urm. Cod fiscal, în baza autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO0010413PP01/30.01.2012 și nr. RO0010413PP02/30.01.2012, cu valabilitate pană la data de 31.01.2015, fiind înregistrată în același timp în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

Reclamanta precizează că prin decontul de TVA aferent lunii iunie 2014 a rezultat un sold al sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare de xxxxxxxxxxx lei pentru care societatea a solicitat rambursarea, conform art. 147³ alin. (6) Cod fiscal, dar și compensarea cu impozitele și taxele datorate bugetului general consolidat, după caz, cu obligații fiscale cu scadențe viitoare, conform art. 116 C.pr.fisc. Situația fiscală a societății este consemnată în certificatul de atestare fiscală nr. xxxxx/10.11.2014, eliberat în conformitate cu prev. art. 112 C.pr.fiscală de către A.J.F.P. C________, potrivit căruia societatea înregistrează în evidențele fiscale:

- obligații de plată (principale și accesorii) în valoare de xxxxxxxxxxx lei, din care o sumă de xxxxxxxxxxx lei reprezintă obligații principale de plată, iar diferența accesorii, și

- sume de rambursat în valoare de xxxxxxxxxxx lei, reprezentând sume negative de TVA solicitate la rambursare, referitor la care solicitate a solicitat compensarea cu obligații de plată datorate către bugetul de stat.

În conformitate cu prevederile art. 206⁵⁴ - Garanții - din Codul fiscal, societatea a constituit în favoarea A.J.F.P. C________, ca autoritate fiscală teritorială, o garanție în cuantum (actualizat) de 448.420 Euro (echivalentul a 2.124.614 lei) conform deciziei nr. 18/13.02.2014 a Direcției Regionale Vamală G_____ - Biroul Vamal de Frontieră C________.

Prin Decizia nr. 49/12.09.2014, Biroul Vamal de Frontieră C________ a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO0010413PP01/ 30.01.2012 și nr. RO0010413PP02/30.01.2012 "până la plata sumelor restante", motivat de faptul că, potrivit adreselor nr.8154/09.09.2014 a DGRFP G_____ - AJPP C________ - C_____________ monitorizare a colectării veniturilor bugetare și, respectiv nr. xxxxx/12.09.2014 a AJFP C________ - Colectare contribuabili mijlocii, transmise autorității vamale teritoriale la data de 12.09.2014, reclamanta figurează în evidențe cu accize neachitate în sumă de 43.799.754 lei. A arătat reclamanta că împotriva acesteia a formulat contestație la organul emitent și cerere de suspendare a efectelor care a fost admisă prin sentința nr. 2742/27.11.2014 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului C________. Anterior însă, în baza Deciziei nr. 49/12.09.2014, A.J.F.P. C________ - Serviciul de executare suită a procedat la executarea sumei de 2.133.878,94 lei constituită de societate cu titlu de garanție pentru accize alcool etilic la Trezoreria mun. C________ sub nr. cont RO31TREZxxxxxxxxxxxx1XXX (adresa nr. xxxxx/30.09.2014. întocmită de A.J.F.P C________ - Serviciul executare silita).

Împotriva măsurii de executare silită a garanției, arată reclamanta că a formulat contestație la executare care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub art. xxxxx/212/2014 iar la data de 05.05.2015, contestația la executare a fost admisă, s-a anulat executarea silită a garanției în cuantum de 2.133.878,94 lei constituită de contestatoare la dispoziția intimatei și s-a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată a sumei de 2.133.878,94 lei către contestatoare.

Ca urmare a executării garanției de către A.J.F.P. C________, Biroul Vamal de Frontieră C________ a emis Decizia nr. 57/28.10.2014, prin care a luat măsura suspendării autorizațiilor de antrepozit fiscal, de această dată, până la reîntregirea garanției. Arată reclamanta că împotriva acestei decizii a formulat cerere de suspendare a efectelor care a fost admisă prin sentința civilă nr. 421/CA/ 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul C________ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Prin Decizia nr. 130/28.11.2014, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate instituită pe lângă M_________ Finanțelor Publice a revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal, motivat de existența unor obligații fiscale restante, mai vechi de 60 de zile, la bugetul consolidat al statului. A arătat reclamanta că împotriva acestei decizii am formulat plângere prealabilă la autoritatea emitentă și cerere de suspendare a efectelor care a fost admisă prin sentința civilă nr. 29/CA/26.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX al acestei instanțe.

Autorizațiile de antrepozit fiscal nr. RO0010413PP01/30.01.2012 și nr. RO0010413PP02/30.01.2012 în discuție au fost emise, în condițiile art. 206²³ Cod fiscal, cu valabilitate până la data de 31.01.2015, pentru desfășurarea activităților de producție băuturi pe bază de alcool, vinuri, produse intermediare, băuturi fermentate și bere, precum și producție vinuri liniștite.

În aplicarea prev. art. 206²⁴ alin. (7) Cod fiscal, prin cererea înregistrată la autoritatea competentă sub nr.xxxxx/28.11.2014, a solicitat reautorizarea antrepozitului fiscal - autorizația RO0010413PP01/30.01.2012 și a depus documentația prevăzută în Normele metodologice de aplicare a acestei dispoziții legale.

În data de 16.04.2015 arată reclamanta că a primit Decizia nr. 31 din 26.02.2015 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate cu soluție nefavorabilă, de respingere a cererii de reautorizare.

În conformitate cu prevederile 209 alin. (2) din Codul procedură fiscală, pct. 5.3. din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin O.P. ANAF nr. 2906/25.09.2014, art.206²⁵ Cod Fiscal și art.14 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, aprobat prin OMFP nr. 1050/2014 a formulat plângere prealabilă la autoritatea emitentă a actului atacat prin care a solicitat reexaminarea deciziei cu consecința încuviințării cererii de reautorizare, plângere ce a rămas nesoluționată la această dată, fiind expirat termenul de 30 de zile reglementat de art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004.

A mai precizat reclamanta că potrivit actului administrativ atacat, cererea de reautorizare pentru antrepozitul fiscal din orașul M________ -autorizația nr. RO0010413PP01/30.01.2012 a fost analizată în ședința Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din data de 26.02.2015 și a fost respinsă.

Analiza acestei cereri nu a figurat, însă, înscrisă pe ordinea de zi a ședinței Comisiei din data de 26.02.2015, astfel cum aceasta a fost aprobată de către Președintele Comisiei și publicată în data de 23.02.2015 pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, conform art. 3 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, aprobat prin OMFP nr. 1050/2014.

Astfel, Comisia s-a întrunit în ședința ordinară de lucru convocată pentru data de 26.02.2015, având pe ordinea de zi cinci teme de discuție - Antrepozitari, Destinatari înregistrați/importatori, Contestații. Revocări/Suspendări și Diverse - la fiecare temă fiind menționați operatorii economici ale căror solicitări sau situații punctuale urmau să fie analizate. Arată reclamanta că a fost înscrisă la punctul III. - Contestații, în vederea examinării plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei nr. 130/28.11.2014 emisa de Comisie privind revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr.RO0010413PP01/30.01.2012 și nr. RO0010413PP02/30.01.2012, reprezentantul reclamantei fiind invitat și a participat la această ședință de lucru, conform adresei nr. xxxxxx/SE/23.02.2015 și, în aceeași zi. comisia emițând decizia nr. 21/26.02.2015 prin care a respins plângerea prealabilă.

A mai arătat reclamanta că în aceeași ședință de lucru se a fost analizată și cererea acesteia de reautorizare a antrepozitului fiscal, depusă la Biroul Vamal C________ încă din data de 28.11.2014, fără ca analiza acestei cereri să figureze înscrisă pe ordinea de zi, astfel cum reglementează art. 3 alin. (2) din Regulamentul de organizare si funcționare a Comisiei, sau, cel puțin, să fi fost adusă la cunoștința reprezentantului reclamantei, în orice modalitate, pe timpul șederii sale la lucrările ședinței.

Procedând de această manieră, pârâta a încălcat esențial dreptul la informație reglementat la art. 31 din Constituție, dar și prevederile art. 3 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, aprobat prin OMFP nr. 1050/2014.

A arătat reclamanta că în cauză, contrar prevederilor legale Comisia a procedat la soluționarea cererii noastre de reautorizare fără ca această temă de discuție să fi fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței Comisiei, astfel cum aceasta a fost aprobată de către președintele comisiei și publicată pe site-ul M.F.P.,

În plus, conform adresei nr. xxxxxx/23.02.2015 reprezentantul reclamantei a fost invitat să-și prezinte punctul de vedere numai cu privire la plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei de revocare a autorizațiilor de antrepozit fiscal, nr. 130/28.11.2015. Dând curs invitației, reprezentantul societății a fost prezent la dezbaterea plângerii prealabile nefiind informat că, în aceeași zi, urma să se ia în discuție și cererea de reautorizare.

Pe de altă parte, în data de 09.03.2015, Biroul Vamal de Frontieră C________ i-a comunicat reclamantei Decizia nr. 38/09.03.2015 prin care. în conformitate cu dispozițiile art. 206⁵⁴ din Codul fiscal și ale art. 108 alin. (15) din Normele de aplicare a Codului fiscal, s-a stabilit valoarea actualizată a garanției „antrepozitarului autorizat M________ R______ S.A." în cuantum actualizat de 1.224.994 lei și obligația de a o constitui în termen de 30 de zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație la organul emitent și a solicitat anularea dispoziției referitoare la constituirea garanției în cuantum actualizat de 1.224.994 lei, în esență, cu motivarea că, în baza unei decizii anterioare (nr. 18/13.02.2014 a Direcției Regionale Vamală G_____ - Biroul Vamal de Frontieră C________), garanția este constituită la valoarea de 2.124.614 lei. numai că această garanție a fost executată abuziv de către A.J.F.P. C________ în urma unei decizii de suspendare a autorizațiilor de antrepozit fiscal (Decizia nr. 49/12.09.2014 emisă de Biroul Vamal de Frontieră C________) a cărei executare a fost suspendată de către instanța de contencios administrativ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului C________, iar pentru restabilirea situației anterioare și înlăturarea abuzului de drept săvârșit de către organul fiscal prin executarea garanției există în curs de soluționare contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. xxxxx/212/2014.

Ori, în condițiile în care, la data de 26.02.2015 Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a emis decizia nr.21 prin care a respins cererea de reautorizare a reclamantei ca antrepozitar fiscal, rămâne fără explicație cum, în data de 09.03.2015, Biroul Vamal de Frontieră C________, care a înaintat inițial Comisiei referatul nr. 1174/2/05.01.2015 cu propunerea de nereautorizare, actualizează garanția "antrepozitarului autorizat M________ R______ S.A.", conform cu prevederile art. 206⁵⁴ - Garanții - din Codul fiscal.

Reclamanta a solicitat să-i fie pus în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal al ședinței Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din data de 26.02.2015.

A mai arătat reclamanta că prin decizia nr. 31 din 26.02.2015 Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate instituită pe lângă M_________ Finanțelor Publice a dispus respingerea cererii de reautorizare pentru antrepozitul fiscal situat în orașul M________, _____________________, jud. C________ - autorizația nr. RO0010413PP01/30.01.2012, motivat de următoarele:

(1) prin referatul nr.1174/2/05.01.2015 întocmit de Biroul Vamal de Frontieră C________ acesta a apreciat că nu este oportună analiza cererii de reautorizare întrucât autorizația de antrepozit fiscal este suspendată și revocată prin Deciziile nr.49/12.09.2014 și nr.57/28.10.2014 ale Biroului Vamal C________, respectiv prin decizia nr.130/28.11.2014 a Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, și

(2) reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută la art. xxxxx Cod fiscal, aceea de a nu înregistrat obligațiile fiscale restante la bugetul consolidat al statului, ceea ce rezultă din adresa nr. xxxxx/18.02.2015 a Serviciului de Evidență pe plătitor din cadrul Administrației Finanțelor Publice C________.

Reclamanta a mai solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ atacat, în considerarea următoarelor motive:

- Decizia nr. 49/12.09.2014, a Biroului Vamal de Frontieră C________, prin care s-a suspendat autorizația de antrepozit fiscal "până la plata accizelor restante" a fost suspendata la data de 27.11.2014 prin sentința civilă nr. 2742/CA/27.11.2014 pronunțată de Tribunalul C________;

- Decizia nr. 57/28.10.2014, a Biroului Vamal de Frontieră C________, prin care s-a suspendat autorizația de antrepozit fiscal „până la reîntregirea garanției" a fost suspendată la data de 26.02.2015 prin sentința civilă nr. 421/CA/26.02,2015 pronunțată de Tribunalul C________

- Decizia nr. 130/28.11.2014 prin care Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a revocat autorizația de antrepozit fiscal nr.RO0010413PP01/30.01.2012, motivat de existența unor obligații, mai vechi de 60 de zile, la bugetul consolidat al statului, a fost suspendată la data de 26.02.2015 prin sentința civilă nr. 29/CA/26.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel C________.

A arătat reclamanta că ultimele două decizii prin care s-au luat măsuri împotriva societății au fost suspendate de către instanțele judecătorești in chiar ziua în care a avut loc ședința Comisiei, respectiv 26.02.2015.

Acest lucru a fost adus la cunoștința Comisiei, imediat ce soluțiile de suspendare a celor doua decizii menționate mai sus (57 și 130) au fost publicate pe portalul instanțelor judecătorești, conform adresei de înaintare înregistrată la registratura generală a Ministerului Finanțelor Publice sub nr. xxxxx/26.02.2015.

Cum suspendarea pronunțata de instanță lipsește de orice efect juridic actul administrativ suspendat pe toată durata suspendării conform art 14 alin. (4) și (7) din Legea nr. 554/2004, fundamentarea deciziei de respingere a cererii de reautorizare pe existența unor acte administrative, în fapt, suspendate este lipsită de suport legal.

Referitor la împrejurarea că societatea nu îndeplinește cerința instituită la art. 206²³ lit. g) Cod fiscal, aceea de a nu înregistra obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului pârâta a reținut că, potrivit adresei nr. xxxxx/18.02.2015 a Serviciului de Evidență pe plătitor din cadrul Administrației Finanțelor Publice C________, societatea înregistrează obligații neachitate la bugetul de stat cu o vechime mai mare de 60 de zile.

A precizat reclamanta că, este real că societatea se află în insolvență din data de 26.03.2012 în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 dar și-a declarat intenția de reorganizare pe baza unui plan de reorganizare ce a fost propus în termen legal și, deși, creditorul bugetar A.J.F.P. C________ a votat negativ, planul a fost aprobat în adunarea creditorilor din data de 03.09.2014 prin votul exprimat de celelalte categorii de creanțe prevăzute de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

În atare situație starea de insolvență a societății nu constituie impediment la reautorizarea antrepozitului fiscal ci numai declararea falimentului, conform art. 206²³ alin. (1) lit. i) Cod fiscal, ceea ce nu e cazul reclamantei.

Prin decontul nr. xxxxxxxx/25.07.2014 a arătat reclamanta că a solicitat compensarea obligațiilor fiscale de plată cu soldul negativ de TVA, în valoare de xxxxxxxxxxx lei, însă decontul a fost încadrat in categoria risc fiscal mare, și s-a deschis procedura de soluționare prevăzută de Ordinul MFP nr.263/2010.

Încadrarea cererii de rambursare în categoria risc fiscal mare, ceea ce presupune soluționarea acestuia numai în baza inspecției fiscale, nu anulează efectele decontului cu sumă negativă a TVA și opțiunea de rambursare, pentru a justifica soluția de respingere a cererii de reautorizare.

Rezultă că în cazul creanțelor fiscale constând în sume negative de TVA solicitate la rambursare pentru care s-a primit aprobarea prin decizia emisă de organul fiscal competent exigibilitatea intervine la data depunerii decontului cu suma negativă de TVA, care este data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale raportate, fără să aibă relevanță data când se va fi soluționat cererea de rambursare ( decontul cu sumă negativă de TVA).

A mai arătat reclamanta că încadrarea unei cereri de rambursare în categoria risc fiscal mare, care declanșează procedura de inspecție fiscală pentru soluționarea acesteia, nu poate genera în privința cererilor de rambursare sau restituire a unor sume de la bugetul de stat decât cel mult un efect similar condiției rezolutorii, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță (dreptul la restituirea de la bugetul de stat a sumelor aprobate în urma inspecției fiscale) se naște la însăși data constituirii bazei de impunere potrivit art. 23 alin. (1), adică data prevăzută de lege pentru depunerea decontului cu suma negativă de TVA, dar acest drept este afectat de condiție rezolutorie, și anume, condiția soluționării definitive și favorabile (totale sau parțiale) a cererii de rambursare formulată de contribuabil.

Prin urmare, respingând cererea de reautorizare cu motivarea că societatea înregistrează datorii scadente la bugetul consolidat al statului cu o vechime mai mare de 60 de zile, pârâta a nesocotit prevederile art. 116 C.pr.fisc. care reglementează compensarea ca modalitate de stingere totală sau parțială a creanțelor reciproc datorate între părțile raportului juridic de drept fiscal, și, indirect, prevederile art. 136 alin. (1) C.pr.fiscală, potrivit cărora organul fiscal nu poate proceda la executarea silită a debitorului dacă "există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor".

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și să se dispună anularea actului administrativ atacat.

La data de 16.06.2015 pârâtul M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE prin D.G.R.F.P. G_____ – A.J.F.P. C________ a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. XXXXXXXXXXX iar pe fond, respingerea acțiunii în contencios administrativ ca nefondată, cu consecința menținerii Deciziei nr. 031/26.02.2015 ca fiind legală și temeinică.

Pârâtul a arătat prin întâmpinare că pe rolul Curții de Apel C________ este înregistrat Dosarul nr. XXXXXXXXXXX având ca obiect anularea Deciziei nr 130/ 28.11.2014 de revocare a autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO0010413PP01/ 30.01.2012 și nr.RO0010413PP02/30.01.2012, respectiv anularea Deciziei nr. 021/26.02.2015 de respingere a plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei nr. 130/28.11.2011, acte emise de către M_________ Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse săpase Accizelor Armonizate.

A arătat pârâta că în soluționarea în fond a dosarului nr. XXXXXXXXXXX Curtea de Apel Constanta a pronunțat Sentința civilă nr.104/CA/10.06.2015 prin care a admis cererea reclamantei _______________________ privind anularea Deciziei nr.130/28.11.2014 de revocare a autorizațiilor de antrepozit fiscal în cauză.

Până la anularea definitivă de către instanța judecătoreasca a Deciziei nr. 130/28.11.2014 de revocare a autorizațiilor de antrepozit fiscal în speță, măsura revocării este una legală și temeinică, executorie ope legis, câtă vreme reclamanta nu a obținut nici suspendarea efectelor acestui act administrativ fiscal în condițiile art. 14 din Legea 554/2004.

Astfel, la acest moment, reclamanta nu mai deține autorizații de antrepozit fiscal valide care să producă efectele specifice recunoscute de lege, ca urmare a expirării termenului de valabilitate, a subzistentei caracterului legal și temeinic al Deciziei nr. 130/28.11.2014 de revocare și, implicit, a respingerii cererii de reautorizare.

Pârâta apreciază că sunt incidente speței dispozițiile art. 413 alin. 1) pct. 1 C.proc.civ in sensul îndeplinirii condițiilor pentru admiterea cererii de suspendare a litigiului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. XXXXXXXXXXX.

A mai precizat pârâta că dacă în soluționarea dosarului nr. XXXXXXXXXXX instanța de judecată se va pronunța definitiv asupra anulării măsurii revocării autorizațiilor de antrepozit fiscal în cauză, pe cale de consecință, autorizațiile de antrepozit fiscal rămân valide iar, în atare împrejurări, reclamanta nu va mai justifica vreun interes în cererea sa de anulare a Deciziei nr. 031/26.02.2015 de respingere reautorizare ce face obiectul prezentului litigiu; dacă în soluționarea dosarului nr. XXXXXXXXXXX instanța de judecată se va pronunța definitiv asupra menținerii ca legală și temeinică a măsurii revocării autorizațiilor de antrepozit fiscal în cauză, pe cale de consecință, autorizațiile de antrepozit fiscal rămân invalide iar, în atare împrejurare, cererea reclamantei de anulare a deciziei nr.031/26.02.2015 de respingere reautorizare ce face obiectul litigiului apare ca nefondată.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că ______________________.A. deținea Autorizațiile de antrepozit fiscal nr. RO0010413PP01/30.01.2012 si nr. RO0010413PP02/30.01.2012 emise de către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul MFP, prin care a dobândit calitatea de antrepozitar fiscal autorizat pentru producția de bere, vinuri liniștite, băuturi fermentate liniștite, vinuri spumoase, produse intermediare si băuturi spirtoase.

In calitatea sa de antrepozitar fiscal autorizat reclamanta avea obligația la plata in termenul legal a accizelor pentru produsele accizabile pentru producția cărora a fost autorizata conform legii. La emiterea Deciziei nr. 031/26.02.2015 de respingere a reautorizării ca antrepozit fiscal, organul emitent a avut în vedere următoarele elemente: potrivit certificatului de atestare fiscală nr.xxxxx/ 10.11.2014 emis de către A.J.F.P. Constanta reclamanta figura la data de 31.10.2014.

La momentul actual, inspecția fiscală inițiată pentru verificarea anticipată a cererii de rambursare TVA în sumă de xxxxxxxxxxx lei, este suspendată, motivat de sesizarea organelor de urmărire penala (P________ de pe lângă Tribunalul București) cu privire la începerea cercetărilor penale în vederea constatării existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. 1) din legea nr. 241/2005, respectiv: „stabilirea de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat."

Potrivit adresei nr. xxxxx/18.02.2015 emisă de către Serviciul de Evidență Plătitori din cadrul AJFP Constanta, a arătat pârâta că reclamanta figurează la data de 18.02.2015, conform evidenței fiscale, cu obligații de plată restante în suma totală de xxxxxxxxxxx lei.

Împotriva acestui act administrativ fiscal precum și împotriva Deciziei nr. 61/10.11.2014 de soluționare contestații, reclamanta a înțeles să formuleze acțiune în contencios administrativ fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

In soluționarea pe fond a acțiunii, Tribunalul C________ a pronunțat Sentința civilă nr. 765/05.05.2015 prin care a respins acțiunea în anulare ca nefondată, soluție nedefinitivă.

A mai arătat pârâta că faptul ca reclamanta figurează cu cereri de rambursare la organul fiscal teritorial nu are relevanță, în condițiile în care dispozițiile legale cu privire la autorizarea unui antrepozitar fiscal nu creează un regim derogatoriu în sensul că dacă operatorul economic a depus cereri de rambursare compensare, sumele neachitate la termenul legal de plată nu mai constituie obligații fiscale restante si, deci, nu pot atrage revocarea autorizației de antrepozit fiscal si implicit respingerea cererii de reautorizare.

A mai precizat pârâta că procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare este prevăzuta în Ordinul MFP nr.263/2010, cu modificările si completările ulterioare.

Pârâta a mai arătat că apare astfel ca nefondată afirmația reclamantei în sensul că incidente spetei sunt dispozițiile art.116 C.proc.fisc. privind compensarea creanțelor statului cu creanțele debitorului.

A arătat pârâta că se înțelege faptul că momentul exigibilității creanțelor supuse compensării este reținut în raport de momentul emiterii Deciziei de aprobare la rambursare a TVA și numai în limita sumei aprobate. Ori, în speță, reclamanta nu a făcut dovada emiterii unei Decizii de către organele de inspecție fiscala prin care sa se stabilească sumele reprezentând TVA aprobate la rambursare.

Examinând cauza în raport de probele administrate Curtea constată următoarele:

Reclamanta își desfășura activitatea în regim de antrepozit autorizat conform art.206² al 1 lit. a, art.206³ C. fiscal în baza autorizațiilor nr. RO0010413PP01/30.01.2012 și RO0010413PP02/30.01.2012 cu valabilitate până la data de 31.01.2015.

Aceste autorizații au fost suspendate succesiv de către Biroul Vamal de frontieră C________ prin Deciziile nr.49/12.09.2014 și nr.57/28.10.2014 pentru diverse motive, reclamanta obținând în instanță suspendarea efectelor actelor administrativ fiscale.

Prin decizia nr.130/28.11.2014 Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate de pe lângă M_________ Finanțelor Publice a dispus revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal motivat de existența unor obligații fiscale restante, mai vechi de 60 de zile la bugetul consolidat al statului. Efectele acestei măsuri au fost suspendate, de asemenea, de instanța de judecată.

Întrucât cele două autorizații au avut valabilitate până la data de 31.01.2015 reclamanta a solicitat în temeiul art.206²⁴ al.7 C. fiscal prin cererea înregistrată sub nr.xxxxx/28.11.2014 reautorizarea antrepozitului fiscal, autorizația nr. RO0010413PP01/30.01.2012, fiind emisă Decizia nr.31/ 26.02.2015 de către pârâtă în sensul respingerii cererii, indicându-se drept temei dispozițiile art.206²³ al.1 lit.g C. fiscal potrivit cărora „o condiție pentru eliberarea autorizației de antrepozit fiscal este ca persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat.”

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr.69/29.06.2015 – fila 122 dosar – pentru considerentele arătate expres în acest act administrativ fiscal.

Obiectul prezentului litigiu – astfel cum a fost completat de către reclamantă la data de 01.09.2015 – fila 118 – îl reprezintă contestarea celor două decizii nr.31/26.02.2015 prin care s-a respins cererea de reautorizare pentru antrepozitul fiscal situat în orașul M________ RO0010413PP01/30.01.2012 și decizia nr. 69/29.06.2015 prin care s-a respins plângerea prealabilă, precum și cererea de suspendare a efectelor deciziei nr.31/26.02.2012 în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.14 din același act normativ.

Față de acest ultim petit pârâta a invocat excepția lipsei de obiect motivat de faptul că măsura dispusă prin Decizia nr.31/26.02.2012 nu produce efecte juridice ce pot fi suspendate, aceasta pentru că s-a respins cererea reclamantei de reautorizare ca antrepozitar fiscal pentru locul de desfășurare a activității în orașul M________.

Examinând potrivit art.248 N.C.P.C. această excepție curtea o apreciază ca fiind întemeiată motivat de faptul că prin decizia nr.31/26.02.2015 s-a respins cererea reclamantei de reautorizare a antrepozitului, soluție care nu conține dispoziții care să producă efecte juridice a căror executare să poată fi suspendată.

Aserțiunile reclamantei cu privire la incidența prevederilor art.206²⁴ al.8 C. fiscal nu au nici o legătură cu cererea de suspendare a efectelor deciziei nr.31, decizie care, așa cum s-a menționat mai sus, nu conține dispoziții a căror executare să poată fi suspendată, fiind respinsă cererea reclamantei de reautorizare ca antrepozit fiscal.

În ceea ce privește cererea pârâtei de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr.XXXXXXXXXXX, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art.413 al.1 pct.1 C.p.civ. „instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”, ori în cauză obiectul dedus judecății îl constituie examinarea legalității deciziei nr.31/26.02.2015 prin care s-a respins cererea de reautorizare a antrepozitului fiscal – autorizația nr.RO0010413PP01/30.01.2012 care expirase la 30.01.2015 – astfel că dezlegarea prezentului dosar nu depinde nici măcar în parte de existența ori inexistența unui drept care face obiectul judecății dosar nr.XXXXXXXXXXX și vizează revocarea autorizării reclamantei ca antrepozitar fiscal.

În ceea ce privește fondul litigiului Curtea constată următoarele:

Potrivit art.206²⁴ al.7 C. fiscal „antrepozitarul autorizat care dorește continuarea activității într-un antrepozit fiscal după expirarea perioadei de valabilitate înscris în autorizația pentru acel antrepozit fiscal va solicita în scris autorității competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate, conform precizărilor din normele metodologice.”

În aplicarea acestor dispoziții reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată sub nr.xxxxx/28.11.2014 reautorizarea antrepozitului fiscal după expirarea autorizației RO0010413PP01/30.01.2012, depunând documentația prevăzută în normele metodologice de aplicare a normelor din codul penal.

Prin decizia nr.31/26.02.2015 cererea a fost respinsă pe considerentul că reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută de art.206²³ lit.g C. Fiscal, aceea de a nu înregistra obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, precum și în considerarea referatului nr.1174/2/05.01.2015 întocmit de BVF C________ prin care s-a apreciat că nu este oportună analiza cererii de reautorizare motivat de faptul anterior autorizația a fost anterior suspendată și revocată prin deciziile nr.49/12.09.2014 și nr.57/28.10.2014.

Ori, condițiile de autorizare (implicit pentru reautorizare) a unui antrepozit fiscal sunt cele prevăzute în mod cumulativ în art.206²³ C.fiscal.

Astfel potrivit acestui text de lege :

(1) Autoritatea competentă eliberează autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deținerea, primirea și/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieșirilor de produse accizabile estimate la nivelul unui an trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferențiate în funcție de grupa de produse depozitate și de accizele aferente produselor depozitate;

b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepțiile prevăzute la art. 206^21 alin. (8);

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fie incapabilă sau să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală ori infracțiuni dintre cele reglementate prin prezentul cod, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, republicată, și Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fie incapabili sau să nu fi fost condamnați în mod definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală ori infracțiuni dintre cele reglementate de prezentul cod, Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, și Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare;

f) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerințele prevăzute la art. 206^26;

g) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

h) nivelul accizelor pentru produsul finit nu poate fi mai mic decât media ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime potrivit prevederilor din normele metodologice;

i) persoana juridică nu se află în procedura falimentului sau de lichidare.

(1^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a), antrepozitarul autorizat pentru producția și îmbutelierea produsului bere poate utiliza instalațiile de îmbuteliere a acestui produs și pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare și a apei plate, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile și categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

(3) Locurile aferente rezervei de stat și rezervei de mobilizare, precum și locurile aferente operatorilor economici care constituie și mențin exclusiv stocurile de urgență conform Legii nr. 360/2013 privind constituirea și menținerea unui nivel minim de rezerve de țiței și de produse petroliere se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor normelor metodologice.

Reclamanta a solicitat să se constate că dispozițiile art. 206²³ Cod fiscal au fost greșit aplicate, fiindcă situația fiscală a societății la data respingerii cererii de reautorizare este cea care rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. xxxxx eliberat în conformitate cu prevederile art. 112 C.pr.fisc. de A.J.F.P. C________ la data de 10.11.2014, iar potrivit acestuia, societatea înregistrează datorii către bugetul de stat în valoare de xxxxxxxxxxx lei, dar, totodată, figurează și cu sume de recuperat de la bugetul de stat în valoare de xxxxxxxxxxx lei, reprezentând soldul sumei negative de TVA solicitate la rambursare, pentru care a solicitat compensarea în conformitate cu prevederile art. 116 C.pr.fisc.

În privința creanțelor fiscale curente, născute după deschiderea procedurii din continuarea activității curente a societății, Curtea reține că reclamanta a afirmat că acestea au cuantumul și structura menționate în certificatul de atestare fiscală nr. xxxxx/10.11.2014 eliberat în conformitate cu prev. art. 112 C.pr.fiscală de către A.J.F.P. C________, și anume:

- obligații de plată (principale și accesorii) în valoare de xxxxxxxxxxx lei, din care o sumă de xxxxxxxxxxx lei reprezintă obligații principale de plată, iar diferența accesorii, și

- sume de rambursat în valoare de xxxxxxxxxxx lei, reprezentând sume negative de TVA solicitate la rambursare, referitor la care societatea a solicitat compensarea cu obligații de plată datorate către bugetul de stat.

Prin decontul nr. xxxxxxxx/25.07.2014 reclamanta a solicitat compensarea obligațiilor fiscale de plată cu soldul negativ de TVA în valoare de xxxxxxxxxxx lei, însă decontul a fost încadrat in categoria risc fiscal mare, și s-a deschis procedura de soluționare prevăzută de Ordinul MFP nr.263/2010.

Curtea constată că încadrarea cererii de rambursare în categoria risc fiscal mare, ceea ce presupune soluționarea acestuia numai în baza inspecției fiscale, nu anulează efectele decontului cu sumă negativă a TVA și opțiunea de rambursare, pentru a justifica soluția de respingere a cererii de reautorizare.

Starea de insolvență a reclamantei nu constituie un impediment al reautorizării antrepozitului fiscal în considerarea dispozițiilor art. 206²³ alin. (1) lit. i) Cod fiscal numai declararea falimentului.

Din cuprinsul Ordinului M.F.P. nr. 263/2010, și anume la Anexa 1 - Capitolul 1, pct. B) alin. (7), rezultă că: „Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare sunt în curs de soluționare în perioada cuprinsă între data depunerii decontului și data compensării/restituirii efective a sumelor aprobate la rambursare".

Curtea reține că în ceea ce privește exigibilitatea creanțelor sunt relevante dispozițiile art. 116 alin. (5) lit. b) și art. 156² alin. (1) Cod pr. Fiscală, potrivit cărora „În sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile (...)

(6) la termenul prevăzut, de lege - pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii" , „decontul de taxa se depune, pentru fiecare perioadă fiscală (în cazul reclamantei, o lună calendaristică), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscala respectivă".

Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că în cazul creanțelor fiscale constând în sume negative de TVA solicitate la rambursare pentru care s-a primit aprobarea prin decizia emisă de organul fiscal competent exigibilitatea intervine la data depunerii decontului cu suma negativă de TVA, care este data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale raportate, fără să aibă relevanță data când se va fi soluționat cererea de rambursare ( decontul cu sumă negativă de TVA).

Numai interpretând astfel, dispozițiile art. 116 alin. (5) lit. b) Cod pr. Fiscală, decizia emisă de organul fiscal potrivit legii este totdeauna ulterioară depunerii decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, ori, cu toate acestea, art. 116 alin. (5) lit. b) reglementează fără echivoc că sumele sunt exigibile la data depunerii decontului cu sumă negativă de TVA și opțiune de rambursare, iar nu la data emiterii deciziei prin care sumele se aprobă la rambursare.

Curtea apreciază că pârâta respingând cererea de reautorizare cu motivarea că societatea înregistrează datorii scadente la bugetul consolidat al statului cu o vechime mai mare de 60 de zile a nesocotit prevederile art. 116 C.pr.fisc. care reglementează compensarea ca modalitate de stingere totală sau parțială a creanțelor reciproc datorate între părțile raportului juridic de drept fiscal motiv pentru care din această perspectivă cererea reclamantei este întemeiată.

Până la momentul definitivării inspecției fiscale și concretizării rezultatului acestei inspecții într-un raport corespunzător nu poate fi negată existența acestui decont de TVA, astfel încât neluarea sa în considerare este nelegală, neputând duce la concluzia respingerii cererii de reautorizare a antrepozitului fiscal exclusiv în considerarea dispozițiilor art.206 ²³ lit.g , cât timp textul de lege vorbește de îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor condițiilor enunțate în mod limitativ în norma citată.

Pentru aceste considerente Curtea va admite cele două petite din cererea reclamantei, astfel cum au fost completată la 01.09.2015 și va anula decizia nr.31/26.02.2015 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și decizia nr.69/29.06.2015 în soluționarea plângerii prealabile, autoritatea competentă ignorând obligația examinării îndeplinirii de către contribuabil a condițiilor cumulative impuse de legiuitor prin art.206 ²³ Cod fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite excepția lipsei de obiect invocată de pârâta M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE și respinge cererea de suspendare a deciziei nr.31/26.02.2015 ca lipsită de obiect.

Respinge cererea pârâtei M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr.XXXXXXXXXXX ca nefondată.

Admite în parte cererea reclamantei _______________________ – societate în insolvență - cu sediul în M________, __________________, județ C________, în contradictoriu cu pârâtul M_________ FINANȚELOR PUBLICE – COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, cu sediul în București, __________________, sector 5, având ca obiect – anulare act administrativ - astfel cum a fost completată la 01.09.2015.

Anulează decizia nr.31/26.02.2015 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și decizia nr.69/ 29.06.2015 în soluționarea plângerii prealabile.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2015.

	Președinte, N_______ C______
	Grefier, C______ V____

Jud.red.N.C______/05.01.2016

Ex.4