Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința nr. 2688/2013

Ședința publică de la 27 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ D______

Grefier I_____ U________

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P______ G_______ în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ și Administrația F_______ pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat, tribunalul a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâta AFP Tg-J__ prin întâmpinare și asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față ;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal la data de 1 martie 2012, reclamantul P______ G_______ a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg.J__ și Administrația F_______ Pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4901 lei, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second -hand marca Ford Focus , din Olanda , stat aparținând Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxă de poluare în cuantum de 4901 lei. A mai arătat că pârâta a refuzat să răspundă favorabil la cererea sa prin care solicita restituirea sumei pe care i-a încasat-o obligatoriu, fără plata acestei sume nu ar fi putut înmatricula autoturismul.

Totodată, a precizat că autoturismul pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare, anterior a fost înmatriculat într-un stat aparținând UE, deci pentru acest autoturism taxa a fost achitată.

În Olanda acest autoturism fusese înscris pentru prima dată în circulație când i-au fost plătite toate taxele. A arătat că prin răspunsul comunicat pârâta i-a încălcat dreptul constituțional de a-i restitui suma cerută, sumă ce i-a fost reținută nelegal, fiind condiționat la înmatricularea autovehiculului de plata acestei taxe, și deci se constituie parte vătămată conform dispozițiilor Legii nr.554/2004 art.2 alin.1 pct.a, iar conform art.11 alin.1 pct.a și b se consideră în termen de a introduce prezenta acțiune. A considerat că prin cererea de restituire a parcurs procedura contestării și a deciziei de calcul.

Contestând încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme își exercită dreptul de a avea acces liber la justiție în conformitate cu art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. A considerat răspunsul ca un refuz nejustificat, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat conform Legii nr.554/2004 și ale codului de procedură fiscală ca fiind asigurat prin cererile menționate mai sus. A mai considerat adresa ca fiind un act unilateral deoarece exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a-i respinge cererea, a fost emisă în regim de putere publică și în vederea executării în concret a legii fiind emisă de AFP în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscal și că modifică raporturi juridice deoarece prin consecințele sale concrete a exprimat voința AFP de a-i refuza restituirea taxei.

Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea disp.art.41 C.Pr.Fisc., care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora „în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind nașterea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale". Mai mult, însăși actele administrative fiscale de încasare a taxei speciale cât și adresa mai sus contestată le consideră un act vătămător. Autoturismul achiziționat a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar, prin urmare a fost achitata contravaloarea taxelor speciale de către primul deținător al acestuia. A arătat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de primă înmatriculare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națio­nală. Și in România taxa de primă înmatriculare este achitată numai de către primul deținător, în legislația internă neexistând reglementări privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.

În consecință, pentru autoturismele înmatriculate în România nu se plătește taxa de primă înmatriculare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România se percepe această taxă, deci rezultă o diferența tratament ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate in Tratatul CEE.

În speță este aplicabil principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa cu încălcarea acestuia. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis ca statele membre trebuie să sigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală si îmbogățirea fără justă cauză, chiar și plata unor daune pentru pierderile suferite. A considerat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. A solicitat să se constate că suma plătită nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea acesteia, indexată cu dobânda legală.

În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.112 c.pr.civ. art.1082 si 1084 din C.Civ, Legea nr.554/2004,art.274 c.pr.civ. iar în baza disp.art.242 pct.2 c.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, adresa nr.xxxxx/22.02.2012,în copie, chitanța _________ nr.xxxxxxx,decizia de calcul și actele de proveniență a autoturismului.

Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg -J__ a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii.

În fapt, că prin acțiunea formulată petiționarul solicită obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în sumă de 1008 lei. Urmare acțiunii formulate se consemnează faptul că aceasta e netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente: după cum se poate observa din lecturarea acțiuni formulate petiționara formulează o acțiune în pretenție .investind instanța de contencios Administrativ pentru a pronunța o sentință prin care să oblige intimata la restituirea taxei de poluare. Petentul a solicitat A.F.P a Municipiului Tg.J__ să calculeze taxa le poluare pentru a fi achitată în vederea înmatriculări autoturismului achiziționat, drept pentru care s-a emis decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule ce nu a fost contestată. Din actele depuse la dosarul cauzei petiționarul nu face dovada că prin achitarea taxei de poluare ar fi fost vătămată în drepturile sale c.f prevederilor art.1 din Legea 554/2004, printr-un act administrativ .

Petiționarul nu face dovada că a parcurs procedura prealabilă înainte de a investi instanța cu o acțiune privind restituirea taxei de poluare că a contestat în termen de 30 de zile Decizia de calcul a taxei de )poluare. În speță nu se contestă un act administrativ emis după parcurgerea (procedurii prealabile ca acțiunea să fi încadrată pe prevederile art.1 din (Legea 554/2004. Consemnează faptul că O.U.G 50/2008 ,prin modificările făcute devine un act normativ acceptat de Comisia Europeană ,stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a CE . Reveni si arătă ca pentru exercitarea eficienta a dreptului la acțiune cel interesat ar trebui sa cunoască factorii in funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. Analizând din acesta perspectiva OUG nr.50/2008, Curtea observa ca actul normativ in discuție respecta cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare si in consecința nu contravine Tratatului.

Astfel, așa cum rezulta din disp.art.3 alin.1 din OUG nr.50/2008 toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare exceptările prevăzute de art.3 alin.2 din ordonanța văzând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. Sistemul este suficient de precis acesta vizând norma de poluare ,emisa de CO2 .capacitatea cilindrica dar si o grila de reducere a taxei .estrem de vasta prin categorii de vârsta a autovehiculelor apte sa producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiza individuala l-ar putea revela. Aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite _________________ taxare bazat pe o grila de impozitare. Se arată faptul că CE a acceptat principiile de calcul a taxei auto propusă de Guvern privind emisiile de CO.2.

Pârâta a invocat excepțiile tardivității, prematurității și inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant în condițiile în care aceasta nu a atacat decizia de calcul a taxei pe poluare instituită și calculată în condițiile OUG nr. 50/2008.

Având în vedere faptul că taxa de poluare se face venit la Administrația F_______ de Mediu cu sediul în Splaiul Independentei, nr.294, corp A, Sector 6, București solicită introducerea în cauză pentru opozabilitate. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală iar pe cale de excepție respingerea acțiuni pentru lipsa procedurii prealabile.

În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea si în lipsă.

Prin decizia nr. 9540 din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel C______ a casat sentința nr. 2136 din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 22 noiembrie 2012 sub nr. XXXXXXXX2010*.

Tribunalul, examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei constată următoarele :

Excepțiile lipsei parcurgerii procedurii prealabile prin raportare la art. 205 cod procedură fiscală și ale OUG 50/2008 cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, a tardivității motivată de necontestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare și a inadmisibilității acțiunii întrucât singurul caz prevăzut de OUG 50/2008 ce permite contestarea este acela când prin modul de calcul nu s-a avut în vedere deprecierea autovehiculului, invocate de pârâtă urmând a fi respinse cu următoarea motivare:

Reclamantul a solicitat în acțiune să se dispună restituirea sumei de 4901 lei cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța _________ nr. xxxxxxx din 28.12.2010 la AFP Tg-J__ așa încât urmează ca analiza să fie efectuată în raport de dispozițiile OUG nr. 50/2008 intrată în vigoare la 1 iulie 2008.

Cu cererea înregistrată la data de 17.02.2012, reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de poluare.

Prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că „ procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG 50/2008, aprobată prin Legea 140/2011 , raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituie a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 litera d din Codul de procedură fiscală.”, aceasta însemnând că nu există pentru solicitant obligația de contesta în procedura prealabilă decizia prin care a fost calculat cuantumul taxei pe poluare care nu constituie un act administrativ fiscal în accepțiunea art. 41 din OG 92/2003.

Cererea de restituire a taxei de poluare a fost adresată administrației finanțelor publice municipale, care a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumei solicitate.

Administrațiile finanțelor publice municipale, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare și funcționare, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1820/2003.

Conform acestui act normativ, direcțiile generale ale finanțelor publice județene au atributul de a realiza, în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului; administrațiile finanțelor publice municipale sunt unitățile fiscale ce asigură în mod nemijlocit activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat.

Având în vedere întreaga expunere, tribunalul concluzionează că reclamantul a investit organul fiscal competent, în speță A.F.P. Tg-J__ în contul căreia a achitat taxa de poluare, cu o cerere de restituire respectând dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul are în vedere că cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, art. 90, cu consecința nelegalității taxei de poluare, nefiind contestată modalitatea de calcul (formula) aplicată de pârâtă, raportat la caracteristicile autoturismului (rezultate din documentele atașate).

Autoturismul a fost înmatriculat după _____________________ OUG nr. 50/2008 la 1 iulie 2008, care la art. 2 lit. a definește autovehiculul nou ca fiind „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale și astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat”.

Conform art. 4, taxa de poluare se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România , fără a se face distincția între autoturismele produse în țară și cele din afara ei, între autoturismele noi și cele second-hand. Însă, întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, rezultă că taxa este datorată numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima dată în România, nu și pentru cele aflata deja aflate în circulație, înmatriculate în țară.

Având în vedere scopul emiterii actului normativ (expunerea de motive ce însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament la 10.09.2008 cu număr PL – X 536), în sensul că neadoptarea de urgență a ordonanței ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr mare de autoturisme second – hand cu o vechime de peste 10 ani, se concluzionează că s-a dorit ca taxa de poluare al cărui scop este în principiu corect (poluatorul plătește) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în țară a autoturismelor second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Cu atât mai mult, după modificarea OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008, între 15 dec. 2008 și 31 dec.2009 sunt exceptate de la plată autovehiculele cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2000 cm3, și care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale UE.

Conform legislației din februarie 2009 (OUG nr. 50/2008 modificată de OUG nr. 7/2009), autoturismele M1 cu norma de poluare E4 și o capacitate cilindrică de până la 2000 cm3. precum și toate autovehiculele N1 cu E4, sunt scutite de plata taxei de poluare în România dacă se înmatriculează pentru prima dată în țară sau în alt stat membru UE, între 15 dec. 2008 – 31 dec. 2009, legislația prezentă prevăzând dublarea taxelor aplicabile altor vehicule ce fac obiectul taxei ( în raport de OUG nr. 50/2008 în vigoare la 1 iulie 2008 ).

La finele anului 2008 Comisia Europeană a transmis Guvernului României că noua taxă de poluare, triplată, în cazul mașinilor second-hand încalcă legislația comunitară și trebuie modificată, nefiind prima dată când CE a atenționat România asupra taxei auto ilegale. Aceasta întrucât în scrisoarea de notificare din martie 2008 se atrage atenția asupra modificării taxei, cu mențiunea că reglementările sunt discriminatorii în privința autoturismelor second-hand importate din alte state europene. Pe de altă parte la 25.06.2009 CE a cerut României să modifice legislația privind taxa de poluare (fosta taxă de primă înmatriculare) care în forma existentă în februarie 2009 este discriminatorie și menită să protejeze industria națională a autovehiculelor noi din România.

În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

În opinia comisiei, criteriul „primei înmatriculări” ce figurează în OG nr. 50/2008 (în forma inițială din iulie 2008, dar și cea din prezent) nu este o cerință pe deplin obiectivă întrucât nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor. În anumite cazuri, cerințele ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie ce provin din alte state membre.

În urma aplicării cerinței de”primă înmatriculare”, conform OUG nr. 50/2008, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie supuse acestei taxe. Pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

Taxa nu este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor), scade pe măsură ce autovehiculul este mai vechi, deci poluează mai mult, se aplică nu la prima înmatriculare pe teritoriul CE, ci la prima înmatriculare în România și reprezintă o taxă similară cu impozitul anual calculat la capacitatea cilindrică.

Concluziile sunt mai evidente în condițiile modificării OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 218/2008, în preambulul ultimei figurând „având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice, ce relevă o scădere importantă a piețelor auto a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare „.

Concluzionând, se reține de către tribunal că așa cum este reglementată, taxa pe poluare nu se percepe pentru un autoturism produs în România sau în alte state UE, dacă a fost anterior înmatriculat în România, fiind însă percepută la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat prima dată în România.

OUG nr. 50/2008 contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel achiziționat de reclamant pentru care s-a achitat în Germania taxa de poluare, favorizându-se astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, a autoturismelor noi produse în România.

Conform jurisprudenței CJE (Comisia c. G_____, cauza 375/1995 și cea cu nr. 90/1994) dispozițiile fiscale naționale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare, fiind în mod evident discriminatorii.

După aderarea României la 1 ian. 2007 la U.E. acest lucru nu este admisibil întrucât produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., norma fiscală (OUG nr.50/2008) diminuând sau fiind susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate și astfel fiind influențată alegerea consumatorilor.

În cauza dedusă judecății se remarcă existența discriminării și între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor de ocazie, anterior datei de 1 iulie 2008 și cele ce solicită înmatricularea autoturismelor de același gen, după 1 iulie 2008, doar ultima categorie plătind taxa de poluare, deși este evident că și autoturismele primei categorii poluează.

Conform principiului „poluatorul plătește” ar fi trebuit ca taxa să vizeze toate autoturismele ce circulă în România, nu doar produsele importate.

Un alt exemplu de aplicare obligatorie a dispozițiilor Tratatului CE este reprezentat de cauza C – 524/2007, Comisia c. Austria prin care s-a solicitat acestui stat constatarea neexecutării obligațiilor prevăzute de art. 28 și 30 din Tratat, argumentul principal fiind că autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei pot face obiectul transferului de proprietate fără a exista restricția impusă autovehiculelor de ocazie importate, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE privitoare la satisfacerea unor condiții de mediu și de zgomot, Austria prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând că măsura are în vedere protejarea cetățenilor țării de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme.

La pronunțarea soluției se va avea în vedere și hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09 T___ contra României, conform căreia” articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

În hotărârea pronunțată în cauza C/263/10 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene N________ contra României la punctul 29 au fost reluate concluziile din cauza T___.

Relevante sunt și celelalte argumente ale Curții, punctul 27 în sensul că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței care a avut loc după pronunțarea hotărârii T___, Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă în scopul examinării compatibilități cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a acesteia și cele ulterioare.

Obiectivul protecției mediului care se materializează în faptul, pe de o parte de a împiedica prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, pe de altă parte de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conform principiului „poluatorul plătește”.

Concluzionând, întrucât C.J.C.E., în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 T.F.U.E. (fostul 234 C.E. ) dă interpretări unei norme de drept european, clarifică sau definește acolo unde este necesar înțelesul și întinderea normei așa cum aceasta ar fi trebuit înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, se reține că taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru autoturismele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, efectele celor două hotărâri pronunțate ca urmare a întrebărilor preliminare adresate Curții producând efecte retroactiv cu 1.07.2008 întrucât cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii N________ a fost respinsă, apreciindu-se că nu este întrunit criteriul esențial constând în riscul unor perturbări grave, nefiind necesar a se verifica îndeplinirea celui de-al doilea criteriu.

Edificatoare pentru speță este și hotărârea preliminară pronunțată de Curtea de Justiție în cauza 106/77, Simmenthal II, concluzia fiind aceea că „instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricăror norme juridice contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale”, judecătorul național având obligația ca în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României să lase norma internă neaplicată și să dea eficiență dreptului european.

Având în vedere considerentele expuse, conform art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, acțiunea se privește ca fiind întemeiată și va fi admisă în parte, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 4901 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare cu dobânda legală aferentă.

Raportat la dispozițiile art. 16/1 din Legea 554/2004 „instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept” s-a luat în examinare cererea reclamantei de soluționare a cauzei în contradictoriu cu AFM București și cererea de introducere în cauză a acestei instituții ca și beneficiară a sumei achitată de reclamant formulată de AFP Tg. J__ , reținându-se următoarele, reținându-se următoarele;

La o primă vedere articolul 16¹ din Legea nr. 554/2004 apare ca acordând posibilitatea judecătorului de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, însă textul menționat se referă la posibilitatea de a pune în discuție din oficiu extinderea cadrului procesual subiectiv și nu la efectiva extindere.

Pentru respectarea întocmai a dispozițiilor citate judecătorul poate să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane însă părțile trebuie să-și complinească cererile întrucât cazul prevăzut de articolul 16¹ din Legea nr. 554/2004 nu este unul care permite judecătorului introducerea în cauză a unor terți ci unul în care poate să pună în discuția părților introducerea în cauză a terțului.

Este adevărat că actuala redactare a articolului 16¹ din Legea nr. 554/2004 lasă loc interpretării, spre deosebire de modificările aduse prin noul Cod de procedură civilă, însă chiar și în proiectul acestui act normativ se prevede expres că judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, pentru determinarea cazurilor și condițiilor în care își poate exercita concret această posibilitate făcându-se trimitere la lege.

În actuala reglementare, pe fondul tăcerii textului din articolul 16¹ din Legea 554/2004 acesta se coroborează cu articolul 28 alin. 1 „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei”.

Spre deosebire de situația reglementată de articolul 16¹ din Legea nr. 554/2004, în cazul excepției de nelegalitate invocată raportat la articolul 4, în conformitate cu alin. 2 “Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Procedura de judecată a acestei excepții este prevăzută deci în articolul 4 alin. 2, soluționarea ei făcându-se cu citarea părților și a autorității emitente a actului administrativ dedus judecății, chiar dacă aceasta nu este parte în litigiul de fond în care a fost invocată excepția, instituindu-se prin aceasta o procedură specială prevăzută de lege .

În prezentul litigiu nici reclamanta și nici pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ nu au uzat de instituția participării terțelor persoane , aceasta fiind reglementată de dispozițiile art. 49-56 c.p.civ. intervenția; chemarea în judecată a altor persoane art. 57-79 C.p.civ ; chemarea în garanție art.60-63 c.p.civ; arătarea titularului dreptului art. 64- 66 c.p.civ. și având ca efect lărgirea cadrului procesual cu privire la părți.

„Opozabilitatea” nu este o instituție procesuală reglementată de Codul de Procedură Civilă care să confere terțului posibilitatea de a participa în proces din proprie inițiativă ( intervenția voluntară ) sau la inițiativa uneia din părțile principale ( intervenția forțată ) constituind un efect al hotărârilor judecătorești în raport de părțile din litigiu și de terți.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă se poate stabili în contenciosul administrativ după punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a organismelor sociale interesate sau a altor subiecte de drept, conform art. 16/1 din Legea 554/2004 , însă numai prin raportare la art. 49- 66 C.p.civ.

Raportul juridic obligațional poate să aibă nu numai o pluralitate de obiecte ci și de subiecte, ceea ce interesează pentru speță putând fi în concret existența mai multor debitori. La obligațiile conjuncte sau divizibile, divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula în dreptul civil, aceasta presupunând împărțirea datoriei în atâtea fracțiuni câți debitori există în raportul juridic.

Excepțiile sunt reprezentate de obligațiile solidare sau cele indivizibile, în cazul cărora datoriile nu se mai divid între subiectele pasive ale raportului juridic obligațional.

In cazul indivizibilității pasive debitorul chemat în judecată poate introduce în cauză pe ceilalți debitori pentru a fi obligați împreună la executarea prestației datorate , pe când în cazul solidarității pasive debitorul acționat poate introduce în proces pe ceilalți debitori pentru a se întoarce împotriva lor pentru partea datorată de fiecare dintre ei.

Se concluzionează că părțile nu au formulat cererile în condițiile art. 49-66 și 112 C.p.civ., nefiind justificat interesul soluționării cauzei raportat la terța persoană (AFM București) care nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat întrucât instanța de fond nu a fost investită cu analiza legalității și temeiniciei vreunui act emis de această instituție, cu atât mai mult cu reclamantul nu a făcut dovada că a adresat acestei pârâte o cerere ce a fost soluționată nefavorabil sau nu a fost soluționată, deci nu există un refuz nejustificat de soluționare din partea pârâtei AFM București.

Indiferent de modalitatea de gestionare a sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare, restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare se face urmare cererii contribuabilului depusă la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, pentru sumele prevăzute în articolul 117 Cod procedură fiscală, în acest sens fiind dispozițiile din Ordinul 1899/2004 și art.33 din OG nr.92/2003. Faptul că această pârâtă gestionează într-adevăr sumele cu titlu de taxă pe poluare, conform art. 1 din OUG nr. 50/2008 nu echivalează însă cu autoritatea competentă să stabilească și să calculeze taxa, atribuție ce revine conform art. 7 din OUG nr. 50/2008 autorităților fiscale, singurele competente în acest sens și raportat la art. 3 lit. b din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008. Reclamantului nu i se poate opune relația dintre Administrația F_______ pentru Mediu București și administrația finanțelor publice, acesta având un raport juridic doar cu instituția care a calculat taxa pe poluare și a refuzat restituirea.

Cu motivarea expusă, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată în contradictoriu cu pârâta AFM București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile invocate de Administrația Finanțelor Publice Tg-J__.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P______ G_______ în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__, cu sediul în Tg-J__, _____________________, județul Gorj.

Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ să restituie reclamantului 4901 lei taxă pe poluare cu dobânda legală aferentă.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu Administrația F_______ pentru Mediu București, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294 A.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 27 martie 2013 la Tribunalul Gorj.

	Președinte, M_____ D______
	Grefier, I_____ U________

Red. M.D./ tehnored. I.U.

5 ex/10 aprilie 2013