R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 3974/R/2012Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 2 octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE - Lorența B______

Judecător - M____ I______

Judecător - C____ E____ C____

Grefier - D____ T__

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta C___ de Asigurări de Sănătate a județului B_____ împotriva sentinței civile nr.2286/CA din 9.04. 2011 pronunțată de Tribunalul B_____ – Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 2 octombrie 2012.

C U R T E A,

Constată că prin sentința civilă nr 2286/CA/09.04.2011 pronunțată de Tribunalul B_____ - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta T_____ M____, în contradictoriu cu pârâta C___ de Asigurări de Sănătate a Județului B_____, și a anulat decizia de impunere nr. xxxxxx/10.11.2011 emisă de pârâtă; s-a suspendat executarea deciziei de impunere nr. xxxxxx/10.11.2011 emisă de pârâta până la soluționarea irevocabilă a cererii de anularea acestei decizii.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Decizia emisă de pârâtă privitoare la reclamantă are nr. xxxxxx/10.11.2011, cuprinzând suma totală de 1344 lei aferentă anilor 2005-2007 compusă din dobânzi în cuantum total de 1204 lei, precum și penalități de 140 lei, calculate până la data de 10.11.2011.

Decizia indică ca temei de drept doar dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. b, c și f și art. 259 alin. 9 din Legea nr. 95/2006.

Potrivit art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția ANAF, respectiv al organelor de control ale acesteia sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.”

Declarația de venituri din chirii care să fie avută în vedere la stabilirea sumei de plată cu titlu de CASS se putea depune în anii 2005-2007 și la A.F.P. B_____, fapt rezultat din folosirea conjuncției "sau".

CASJ B_____ era obligată să ia în anii de mai sus respectivele informații de la A.F.P. B_____ și să emită la timp decizia de impunere pentru anul respectivi, cu indicarea sumei de plată și a scadenței, pe care să o comunice, pentru a putea ști cât este de plată și când se poate efectua plata.

Posibilitatea depunerii declarației și la A.F.P. este confirmată ulterior și de art. 35 alin. 1 din Ordinul 617/13 august 2007 care dispune: „Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”.

Respectivul articol, deși apărut ulterior anului 2006, confirmă această posibilitate a contribuabilului.

Așadar, potrivit textului de lege aplicabil în perioada menționată, CASJ B_____ trebuia să verifice la timp declarațiile de impunere depuse la A.F.P. B_____ și să stabilească suma de plată cu titlu de CASS, precum și scadența, pentru a putea ști cât și până la ce dată trebuie să se plătească.

CASJ B_____ a rămas în mod nejustificat în pasivitate până la data de 01.02.2011, când a emis prima decizie de impunere, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere, decizie care a fost revizuită ulterior chiar de pârâtă.

Așa cum se recunoaște chiar de pârâtă în întâmpinare, doar ca urmare a Protocoalelor încheiate în anii 2007 și 2009 între CNAS și Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru furnizarea de date privind veniturile impozabile, casele de asigurări au înțeles să facă, abia în anul 2010, verificările pe care legea i le impunea și să emită decizii de impunere pentru anii din urmă, deci și pentru anii 2005-2007, incluzându-se și calculându-se așadar, în mod nelegal și dobânzile și penalitățile de întârziere.

Pârâta nu justifică în nici un fel de ce, deși recunoaște că avea încheiat încă din anul 2007 Protocol cu ANAF, nu a emis măcar începând cu acel an decizii de impunere și a făcut acest lucru abia în 2010.

Lipsa de colaborare în transmiterea informațiilor existentă până în anul 2010 între pârâtă și ANAF nu este imputabilă contribuabilului.

Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006: "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale".

Regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscal. Este firesc, întrucât contribuabilii nu au pregătire de specialitate în domeniul fiscal, fiind astfel posibil ca stabilirea propriilor obligații de plată să se facă eronat.

În cazul de față, nu revenea contribuabilului obligația de a determina cuantumul obligației de plată ce decurge din art. 257 al Legii nr. 95/2007, întrucât nu s-a prevăzut expres faptul că obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate revine contribuabilului.

CASJ B_____ era obligată să emită în anul respectiv, pentru stabilirea concretă a obligațiilor de plată către această instituție, decizia de impunere, prin care să încunoștințeze efectiv despre sumele datorate și despre termenul de plată, adică despre scadență.

Esențială este emiterea la timp pentru anul în care trebuie plătită contribuția a deciziei de impunere, precum și comunicarea efectivă și în timp util a acesteia către contribuabil, pentru a se putea ști de plătitor care este data limită până la care trebuie să plătească și după care încep să curgă dobânzile și penalitățile de întârziere.

În lipsa emiterii unei decizii de impunere care să stabilească în concret suma ce trebuie plătită cu titlu de CASS de fiecare contribuabil și data scadenței, precum și în lipsa comunicării efective către contribuabil, este evident că acesta nu poate ști cât să plătească și până la ce dată, astfel încât să i se calculeze ulterior dobânzi și penalități de întârziere, situația nefiindu-i imputabilă.

Chiar în cazul în care se considera că nu ar fi existat depusă declarația privind veniturile din chirii, CASJ B_____ avea obligația stabilirii din oficiu a obligațiilor fiscale.

Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale în cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.

CASJ B_____ nu a respectat nici această regulă, rămânând în pasivitate în raport de obligațiile pentru anii anteriori până la data de 10.11.2011, când a emis decizia de impunere nr. xxxxxx, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere.

Cu privire la cererea de suspendare, pe lângă motivele de nelegalitate a deciziei menționate mai sus, instanța reține și că, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită și cerința pagubei iminente, reclamanta fiind pensionară.

Având în vedere argumentele menționate, s-a admis cererea reclamantei de anulare a deciziei de impunere, precum și cea de suspendare a executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acesteia, cu aplicare art. 274 Cod de procedură fiscală referitor la cheltuielile de judecată făcute în proces de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C___ de Asigurări de Sănătate a Județului B_____ care a solicitat admiterea căii de atac și respingerea acțiunii introductive.

În motivarea recursului au fost reluate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării și s-au mai precizat următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta nu contestă natura veniturilor realizate, ci din contră, a afirmat că a procedat la achitarea debitului principal.

Având în vedere că intimata a fost identificată cu venituri din chirii realizate în anii 2005-2007, rezultă că aceasta a declarat veniturile la AFP B_____ în timp ce la CASJ B_____ nu a depus declarațiile, deși avea obligația legală de a o face. Impunerea s-a realizat pentru anii 2005-2007 întrucât din anul 2008 pensionarii sunt scutiți de la plata contribuției de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate conform art 257 al 2 lit f din Legea nr 95/2006.

S-a criticat și aspectul reținut de prima instanță potrivit cu care nu s-a adus la cunoștință reclamantei despre existența debitului, s-a arătat că recurentei nu i se poate imputa acest fapt întrucât nici această instituție nu a avut la cunoștință despre veniturile realizate decât după preluarea bazei de date de la ANAF, invocând în acest sens dispozițiile art 222 din Legea nr 95/2006. Totodată, în opinia recurentei, faptul că intimata nu a fost informată până la momentul emiterii deciziei de impunere cu privire la astfel de obligații, nu are relevanță juridică sub aspectul obligației de a plătii la scadență, această obligație rezultând din lege.

Reclamanta a procedat la achitarea debitului stabilit de CAS B_____ încă din data de 24.11.2010, dar a refuzat să achite accesoriile acestuia. Recurenta consideră că recunoașterea și achitarea debitului principal reprezintă și recunoașterea accesoriilor calculate pentru neplata la scadență a acestui debit. Instanța a constatat că debitul stabilit este cert, lichid și exigibil și a fost achitat cu excepția accesoriilor calculate la aceasta pentru care nu a fost pus în discuție caracterul cert al acestora, ci faptul că nu ar fi exigibile pentru necomunicarea la timp a titlurilor de creanță. Dar Legea nr 95/2006 nu conține sancțiuni cu privire la neîndeplinirea obligației prev de art 222.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a unei decizii de impunere emisă de CASJ B_____ privind contribuția de asigurări de sănătate datorată de persoane fizice incluzând dobânzile și penalitățile calculate la creanța principală.

Reclamanta a contestat creanța calculată cu privire la contribuția la asigurări de sănătate, susținând că a declarat anual veniturile realizate din chirii, fără să cunoască despre obligația de plată a contribuției la asigurări sociale, că nu i s-a comunicat nicio decizie anuală în acest sens și că, la momentul la care a cunoscut existența obligației, a achitat suma principală, de 936 lei, considerând că nu poate fi obligată și la plata dobânzilor și penalităților. De asemenea, a mai arătat că nu a fost informată despre nivelul contribuției datorate și că, pentru anii la care se referă dobânzile și penalitățile nu a primit nicio decizie de impunere de la CASJ B_____. Prin obligarea la plata unor dobânzi și penalități fără a se aduce la cunoștință obligația principală, în opinia intimatei, se aduce atingere și dreptului de proprietate.

Motivele anulării a deciziei au privit neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de informare anuală a contribuabilului.

Intimata a declarat către o instituție cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri din profesii liberale și comerciale. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligația de a informa contribuabilii asupra drepturilor și obligațiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată și recurenta, între CNAS și ANAF au fost încheiate protocoale referitoare și la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, și din profesii liberale și comerciale.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, sa poată contesta impunerea sumei.

Intimatei nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare și beneficiului termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.

În consecință, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanțe, intimata fiind în mod corect exonerată de plata creanței stabilită prin decizia atacată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.

Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, întrucât recursul pârâtei a fost respins, aceasta căzând în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata reclamantă constând în onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta C___ de Asigurări de Sănătate a Județului B_____ împotriva sentinței civile nr 2286/CA/09.04.2011 pronunțată de Tribunalul B_____ - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

Lorența B______ M____ I______ C____ E____ C____

Grefier

D____ T__

Red LB-2.10.2012

Tehnored DT-3.10.2012/2 ex.

Jud fond-ATVârgolici