R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Date cu caracter personal

Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4326/2013

Ședința publică din 3 octombrie 2013

Instanța constituită din:

Președinte : P__ R___ M________

Grefier: O___ A__

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul M______ G______, domiciliat în J____, ______________________, nr.75, jud. S____ în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE J____ -SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC J____ și în calitate de chemat în garanție Administrația F_______ pentru Mediu – Ministerul Mediului, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

De asemenea se mai constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice S____ o cerere prin care solicită comunicarea actelor de procedură în cauză la sediul procesual al Administrației Județene a Finanțelor Publice S____.

Pe baza probelor administrate, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate și pe fond.

T R I B U N A L U L ,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului S____ reclamantul a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice J____ , solicitând anularea deciziei de calcul și restituirea sumei de 4075 lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante și dobânda legală aferentă, începând cu data plății până la restituirea efectivă a sumei, cu cheltuieli.

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă de emisii poluante în sumă de 4075 lei, taxă pe care o consideră nelegală.

Prin întâmpinarea depusă Direcția Generală a Finanțelor Publice S____ a invocat excepția inadmisibilității cererii de restituire, întrucât reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ-fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă sau un refuz nejustificat, obiectul acțiunii fiind restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii .

Pe fond, Direcția Generală a Finanțelor Publice S____ în numele Administrației Finanțelor Publice Z____ a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pe motiv că taxa a fost achitată de petentă în baza dispozițiilor legale în vigoare, suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, iar Legea nr. 9/2012 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. S-a mai solicitat respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la dobânda aferentă taxei de emisii poluante și la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, DGFP S____ a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F_______ Pentru Mediu, arătând in motivare că taxa de emisii poluante constituie venit la bugetul F_______ pentru Mediu și se gestionează de Administrația F_______ pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F_______ pentru Mediu. S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de emisii poluante.

Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul reține următoarele.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.

În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de emisii poluante, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamanta o consideră nedatorată, o îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către reclamantă și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :„Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.”

Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității cererii de restituire invocată de pârâta DGFP S____ este nefondată și va fi respinsă.

Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:

Reclamantul a achitat la Trezoreria J____ , în data de 13.02.2013, suma de 4075 lei, cu titlu de taxă de emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța ________ 9 nr. xxxxxxx (f.11). Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor legale, însă prin adresa emisă de pârâtă , s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.

Tribunalul apreciază că refuzul pârâtei de a restitui contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată în data de 13.02.2013 nu constituie un refuz nejustificat prin prisma următoarelor argumente:

În data de 07.04.2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza T___ împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE și a dispus următoarele:

„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

„Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.”

OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 care instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012:

(1) Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)

Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind – primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa _____________________ prezentei legi, in condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare. În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second-hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.

Prin OUG nr. 1/2012 a fost suspendată aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012, până la data de 01 ianuarie 2013 ceea ce a însemnat că pe parcursul anului 2012 taxele pe emisiile poluante s-au achitat doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le-au achiziționat din străinătate și le-au înmatriculat pentru prima dată în România, adică a persistat discriminarea care a avut ca efect încurajarea cumpărării de autovehicule rulate din România, pentru care, după _____________________ legii și până la data de 01.01.2013 nu a existat obligativitatea plății taxei pentru emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România pentru care taxa a fost percepută.

Având în vedere că nu a intervenit un alt act normativ care să prelungească perioada de suspendare a aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 rezultă că din data de 01 ianuarie 2013 aceste dispoziții legale și-au produs efectele, fiind eliminată discriminarea constatată de CJCE în cauza T___, în condițiile în care taxa pentru emisii poluante se percepe cu ocazia primei înmatriculări atât pentru autovehiculele second hand achiziționate din străinătate, cât și pentru autovehiculele rulate din România.

Tribunalul constată că reclamantul a achitat contravaloarea taxei de emisii poluante la data de 25.02.2013, iar instituția pârâtă a emis refuzul de restituire a acestei taxe, când dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 erau aplicabile, dispoziția internă fiind conformă cu art. 110 din TFUE.

Față de cele mai sus expuse, tribunalul apreciază că refuzul emis de instituția pârâtă nu reprezintă un refuz nejustificat, deoarece în mod legal a fost achitată taxa pe emisiile poluante, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamant urmează a fi respinsă ca nefondată.

În consecință, urmează a se respinge și cererea DGFP S____ de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului M______ G______, domiciliat în J____, ______________________, nr.75, jud. S____ împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE J____ -SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC J____, privind restituirea taxa de emisii poluante .

Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.

Președinte Grefier

P__ R___ M________ O___ A__

Red.PRM./15.10.2013

Dact.OA./ 15.10.2013

Ex.5

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.