Acesta nu este document finalizat

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Sentința nr. 1479

Ședința publică din 20 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ I____ T_______

Grefier A____ C______ C____

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B____ V_____ în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), având ca obiect anulare act administrativ, după casare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic L___ I__, pentru pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin compartimentul registratură al acestei instanțe, la data de 16 noiembrie 2015, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar răspunsul la relațiile solicitate de către instanță.

Nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționare, acordând cuvântul pe fondul cauzei.

Consilier juridic L___ I__, având cuvântul, solicită respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea actului contestat.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin sentința numărul 18 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepția nulității absolute a deciziei de eliberare din funcție, s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus anularea Deciziei nr. 1291/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General. A fost obligată instituția să-l reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior sau pe o altă funcție echivalenta, la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei anulate și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În motivare, recurenta a susținut următoarele:

I. în fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1291 emisă la data de 23.09.2013 de GARDA FINANCIARĂ-COMISARIATUL GENERAL, reintegrarea în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J__ într-o funcție publică corespunzătoare celei deținute anterior, obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcție si pana la reluarea efectiva a raporturilor de serviciu.

Prin Sentința civilă nr. 18/2015, instanța de fond a admis excepția nulității absolute a deciziei de eliberare din funcție, a admis cererea de chemare în judecată și a dispus anularea Deciziei nr. 1291/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, a obligat instituția să-l reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior sau pe o altă funcție echivalenta, la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei anulate și până la reintegrarea efectivă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a motivat faptul că: simpla înșiruire de acte normative a condus tribunalul la concluzia că decizia este motivată în drept, că pe baza verificărilor actelor normative a condus tribunalul la concluzia că decizia este motivata in drept, că pe baza verificărilor actelor normative invocate s-au stabilit dispoziții legale, dar neexistând motivarea în fapt instanța nu poate sa aprecieze de ce în baza acelor acte normative reclamantul trebuia să fie eliberat din funcție, care au fost criteriile care stau la baza acestei decizii.

II. Solicită casarea Sentinței civile nr.18/2015 potrivit art.488 alin.1 Cod procedura civila, conform cărora: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:....", având in vedere următoarele motive:

Pentru început, învederează faptul ca, nu poate fi de acord cu soluția instanței de fond prin care a admis excepția nulității absolute a deciziei de eliberare din funcție si a admis cererea de chemare in judecată formulata de către intimatul reclamant.

A susținut, faptul că instanța de fond însușindu-si apărările intimatului reclamat nu a observat sau nu a înțeles că instituția angajatoare a intimatului - reclamantului nu a fost Agenția Națională de Administrare Fiscală, care _______________ reorganizat, ci GARDA FINANCIARA - organizată distinct in subordinea, iar nu in cadrul ANAF, care s-a desființat și si-a încetat activitatea ca instituție publică.

1. Apreciază faptul că instanța de fond in mod eronat a admis excepția nulității
absolute a deciziei de eliberare din funcție, neținând cont de faptul că actul normativ
cadru în materia funcției publice și a funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare nu reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă ale actului administrativ de eliberare din funcție, legiuitorul stabilind situațiile care determină încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare, precum și condițiile de emitere a actului (art. 99 alin. (1)).

Ca atare, având în vedere că actul normativ cadru reglementează expres procedura eliberării din funcție, rezultă că dispozițiile Codului Muncii nu sunt aplicabile în această situație, acestea stabilind cadrul legal în ceea ce privește raporturile juridice de muncă, izvorâte din încheierea contractelor individuale de muncă.

Astfel, apreciază faptul că lipsa nu trebuie înțeleasă în sensul lipsei unei narațiuni a motivelor de fapt, ce stau la baza emiterii deciziei. Existenta motivării se apreciază în mod nuanțat pe fiecare situație in parte. Ea transpare, doar atunci, când din conținutul deciziei nu se poate desprinde rațiunea pentru care emitentul a decis astfel si prin urmare, decizia ar avea aparentă discreționară.

A mai susținut că, în prezenta cauză, din preambulul deciziei a cărei nulitate absolută se solicită, se retine că motivul fundamental îl constituie desființarea instituției conform art. 1 din OUG nr. 74/2013, iar temeiul în drept îl reprezintă art. 99 alin (1) lit. a) din Legea nr.188/1999, în senul, evident, că eliberarea din funcție a intervenit ca urmare a desființării instituției și implicit a încetării activității acesteia.

2. Apreciază că, instanța de fond în mod greșit a ignorat, dispozițiile art. 99 alin. (1) lit a) din Legea nr. 188/1999 în baza cărora a fost emisă decizia de eliberare din funcția publică a intimatului reclamant a potrivit cărora: „(1) Persoana care are competența legală de numire in funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere. în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze,,. Potrivit art. 1 din OUG nr.74/2013 Garda Financiară - instituția publică distinctă de ANAF, s-a desființat, iar preluarea activității acestei instituții nu implică si preluarea personalului, care potrivit art. 19 alin.(3) din O.U.G. nr. 74/2013 se eliberează din funcție.

De asemenea, apreciază faptul că instanța de fond în mod eronat a interpretat aceste dispoziții, astfel, instituția care s-a reorganizat a fost Agenția Naționala de Administrare Fiscala și care a preluat doar activitatea Gărzii Financiare, nu si personalul acesteia.

Prin urmare, nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin (1) lit. a) din Legea nr.188/1999.

Funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare nu le sunt incidente prevederile art. 100 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. (r2), cu modificările si completările ulterioare, acestea făcând referire la reorganizarea unei instituții si nu la desființarea acesteia si înființarea altei structuri în cadrul ANAF, care este o instituție publică separată fără personalitate juridică, distinctă fată de instituția care a fost Garda Financiară.

Potrivit actelor normative anterior menționate, Garda Financiara a cărei angajat a fost intimatul reclamant a fost desființată si nu reorganizata Reorganizarea face referire la Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cele doua instituții având personalitate juridica diferita si, in consecința, dispozițiile art.100 alin.(5) nu sunt aplicabile.

Astfel, intimatul reclamant nu a avut calitatea de angajat al Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Agenția neavând nicio obligație in sensul invocat de intimatul reclamant si aprobat de instanța de fond, si anume de a-l numi pe acesta in temeiul prevederilor art.100 din Legea nr.188/1999.

Instanța de fond în mod eronat a înlăturat aceste apărări și a interpretat dispozițiile art. 20 alin (3) din OUG nr.74/2013, în sensul că ANAF s-a subrogat în totalitate în drepturile si obligațiile Gărzii Financiare și îi revine obligația de reintegrare a intimatului reclamant în funcția publică și de a achita plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcție si pana la reluarea efectiva a raporturilor de serviciu.

Subliniază faptul că potrivit prevederilor art. 19 alin. (1), alin. (2) si alin. (3) din OUG nr. 74/2013, Garda Financiara si-a încetat activitatea în termen de 90 de zile de la _____________________ Hotărârii Guvernului nr. 520/2013, personalul fiind eliberat din funcție, cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, precizează ca Direcția Generala Antifraudă Fiscala se organizează si funcționează in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, fiind o structura fara personalitate juridica.

Așa cum a arătat si la instanța de fond, precizează ca numirea in funcțiile publice specifice de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor se realizează in mod diferit de modalitatea in care se proceda la numirea in funcție a personalului Gărzii Financiare.

In acest sens, invoca art. 4 alin. (11) din OUG nr. 74/2013 care prevede ca numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor se face prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul vicepreședintelui Agenției care conduce Direcția generală antifrauda fiscală și al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție[...].

A___. (12) a art. 4 din același act normativ prevede o reglementare specifica privind detașarea inspectorilor antifraudă, in sensul in care aceasta se realizează prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Agenției.

De asemenea, potrivit alin. (14) al aceluiași articol de lege, pe durata detașării la parchet, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenției nicio însărcinare.

In al doilea rând, învederează ca instanța de fond nu a înțeles pe deplin faptul că, activitatea Direcției Generale Antifraudă Fiscala este diferita de activitatea Gărzii Financiare, intrucat pe langa activitățile si atribuțiile acestei instituții, Direcția Generala Antifraudă Fiscala are si alte atribuții legate de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.

Prin înființarea Direcției generale antifraudă fiscala, structura fara personalitate juridica in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, nu sunt încălcate prevederile art.100 alin (5) din Legea nr.188/1999, deoarece dispoziția legala menționata se refera la reorganizarea unei instituții si nu la desființarea acesteia si înființarea unei structuri noi.

Concluzionând, instituția in cadrul căreia a fost angajat intimatul-reclamant și din cadrul căreia a fost eliberat din funcție s-a desființat, temeiul deciziei de eliberare din funcție nu poate fi, atât in fapt, cât si drept, decât cel de la art.99 alin (1) lit. a) din Legea nr.186/1999.

În acest sens, arată ca practica judiciara, in materie :Decizia civila nr. 190/2015 pronunțata de Curtea de Apel Suceava in dosarul nr.xxxxx/86/2013*, Sentința civilă nr.376/CA/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul N____ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX; Sentința civilă nr.378/CA/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul N____ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX; Sentința civilă nr.614/2014 pronunțata de Tribunalul V______ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX; Decizia civilă nr.1156/18.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX* prin care instanțele de judecată au respins acțiunile reclamanților în spete similare.

Pentru considerente expuse anterior, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare in judecată ca fiind neîntemeiată.

III. În drept: prezenta cerere s-a întemeiat pe dispozițiile art.483 si urm Cod procedură civilă.

În temeiul art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă, solicita judecarea cauzei si in lipsă pe baza actelor existente la dosar.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către intimatul reclamant prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia nr. 1939 din data de 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admis recursul formulat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței numărul 18/2015 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant B____ V_____, având ca obiect „anulare act administrativ”.

A fost casată sentința atacată și a fost dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta pârâtă, precum și în raport de disp. art. 488 pct. 8 NC.P.Civ., a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

S-a constatat în prealabil, că, în conformitate cu dispozițiile Noului Cod de Procedura Civilă, recursul trebuie să se întemeieze numai pe motive de nelegalitate, acestea fiind limitativ prevăzute de disp. art. 488 alin. 1 NC. P. Civ.

În speță recurenta nu a indicat pe care din cele opt motive de nelegalitate prevăzute în art. 488 alin. 1 N.C.P.Civ. și-a întemeiat recursul, însă din cuprinsul cererii de recurs Curtea a constatat că în cauză criticile vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, motiv prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.P.Civ.

Din aceasta perspectivă, Curtea a reținut ca hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește motivarea actului administrativ, Curtea a reținut ca Legea nr. 188/199 nu cuprinde dispoziții referitoare la conținutul actului administrativ prin care se dispune eliberarea din funcție a funcționarului public, însă, prin raportare la dispozitiile Legii cadru nr. 554/2014, s-a retinut că o astfel de decizie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au determinat eliberarea din funcție întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalității măsurii de eliberare din funcție.

În ceea ce privește conținutul motivarii, Curtea a apreciat de la caz la caz, în funcție de situația dedusă judecății și ținând cont de specificul raporturilor de drept administrativ.

În speță, situația de fapt este reorganizarea instituțională complexă în planul financiar fiscal al statului care rezultă din cuprinsul actelor normative emise pentru efectuarea reorganizarii, acte normative care sunt indicate în preambulul deciziei de eliberare din funcție. Așadar, elementele de fapt fiind încorporate în elementele de drept, actele normative fiind enumerate în mod cuprinzător, Curtea a apreciat că decizia nr. 1291/23.09.2013 prezintă suficiente elemente pentru a fi considerată motivată și pentru că măsura eliberării din funcția publică a reclamantului să poată fi verificată sub aspectul legalității pe fondul dreptului dedus judecații.

Având in vedere ca instanța a soluționat greșit excepția nulității absolute a deciziei nr. 1291/23.09.2013 si a judecat cauza fără a cerceta fondul, Curtea, în baza art. 496 C.p.civ, a admis recursul, a casa sentința atacata și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C_________ Administrativ și Fiscal la data de 24.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Părțile au fost legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a probelor administrate, Tribunalul reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1291 emisă la data de 23 septembrie 2013 de fosta GARDA FINANCIARĂ-COMISARIATUL GENERAL, reintegrarea sa în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J__ într-o funcție publică corespunzătoare celei deținute anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcție și până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu.

În primul rând, se va analiza excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, de către pârâtă.

Cu privire la aceasta, Tribunalul constată că excepția nu este întemeiată, date fiind prevederile Legii nr.188/1999, coroborate cu cele ale Legii nr.554/2004.

Se reține astfel că, prin decizia contestată, reclamantul a fost eliberat din funcția publică deținută, din calitatea sa de comisar al Gărzii Financiare – Secția Județeană Gorj, urmare a desființării acestei instituții publice, iar începând cu data de 01 octombrie 2013, i-a fost acordat preavizul de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu prevederile art.99 alin.3 din legea nr.188/1999.

Acestuia i s-a comunicat Decizia la data de 25 septembrie 2013, luând act de aceasta, sub semnătură, după cum rezultă din copia actului contestat, atașată la fila nr.7 din dosar, în primul ciclu procesual.

Reclamantul a făcut dovada faptului că s-a adresat cu o contestație administrativă prealabilă, la data de 18 octombrie 2013, depunând copia aceștia la filele nr.8-9 din dosar, primită de ANAF prin confirmarea de primire din data de 24 octombrie 2013 (fila nr.11 din dosar).

Astfel, rezultă că, în cauza dedusă judecății, reclamantul a urmat procedura administrativă prealabilă, în termenul de 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004, coroborată cu disp. Legii nr.188/1999, referitoare la încetarea funcției publice.

Din actele dosarului rezultă că pârâta a dat un răspuns reclamantului, la contestația prealabilă, dar abia la data de 24 noiembrie 2014 (filele nr.47-48 din dosar, în primul ciclu procesual), dar acesta nu este emis în termenul legal de la promovarea contestației prealabile, ci este formulat ulterior depunerii acțiunii la instanța de contencios administrativ (înregistrată la Tribunal la data de 06 mai 2014, conform rezoluției aplicate de judecătorul de serviciu).

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada emiterii în termenul legal prevăzut de Legea nr.554/2004, a răspunsului la această contestație administrativă, rezultă că reclamantul este în termenul de formulare a prezentei acțiuni, în raport de data comunicării deciziei contestate, drept pentru care excepția tardivității, invocată, apare ca nefondată și, prin urmare, va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:

Prin decizia nr.1291 din 23 septembrie 2013, emisă de către intimată, s-a dispus eliberarea din funcția publică de execuție de comisar la Garda Financiară – Secția Județeană Gorj, potrivit art.97 lit. c și art.99 alin.1 lit. a din Legea nr.188/1999, la data expirării termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice, ce a început să curgă cu data de 01 octombrie 2013, ca urmare a comunicării deciziei la data de 25 septembrie 2013.

La baza emiterii deciziei de eliberare din funcția publică au fost avute în vedere prevederile art.1 și 19 din OUG nr.74/2013, privind desființarea Gărzii Financiare și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, coroborate cu dispozițiile art.103 din legea nr.188/1999.

În motivarea contestației și în cuprinsul contestației prealabile, reclamantul a susținut că, în cauza de față, erau aplicabile dispozițiile art.100 din Legea nr.188/1999, întrucât s-a dispus reorganizarea instituției publice din care făcea parte, raportat și la dispozițiile art.1 și art.6 din OUG nr.74/2013.

Tribunalul constată că, din lecturarea art.1 și 6 din OUG nr.74/2013 rezultă în mod clar că instituția publică Garda Financiară care era organizată în baza dispozițiilor HG nr.1324/2009 a fost desființată și nu reorganizată, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.103 din Legea nr. 188/1999.

Art. din OUG nr.74/2013 prevede că ANAF se reorganizează, ca urmare a fuziunii, prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor, precum și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează astfel că, în cazul acestei din urmă instituții publice legiuitorul a prevăzut în mod expres aplicarea procedurii de desființare și nu procedura de fuziune prin absorbție, ca în cazul Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, rezultă că, la nivelul ANAF, nu s-au aplicat prevederile de la procedura de reorganizare, prin fuziune sau absorbție, ci instituția s-a desființat pur și simplu, nemaifiind posibilă asigurarea de posturi vacante în cadrul ANAF, pentru foștii funcționari publici ai Gărzii.

Pe de altă parte, prin HG nr.520/2013 s-a stabilit înființarea unor noi structuri, pentru care nu s-a prevăzut preluarea personalului în limita posturilor disponibile de la instituțiile publice desființate sau posibilitatea optării acestora pentru posturile existente în cadrul noilor structuri înființate, reclamantul având posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea unui post în acestea, cu respectarea procedurii și a regulamentului privind selectarea personalului respectiv.

Astfel, din actele dosarului și din legislația citată, rezultă că, în baza art.19 alin.2 din OUG nr,74/2013, începând cu data prevăzută la alin.1 din acest articol, Garda Financiară se desființează, respectiv în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.520/2013, publicată în Monitorul Oficial la data de 30 iulie 2013.

Rezultă de asemenea că, începând cu data de 28 octombrie 2013, Garda Financiară s-a desființat, nu s-a reorganizat și nici nu i s-a aplicat procedura de fuzionare, prin absorbție reglementată de aceeași ordonanță în cazul Autorității Naționale a Vămilor, care ar fi presupus preluarea personalului public din care făcea parte, la acel moment, și reclamantul.

De asemenea în art.20 alin.3 din OUG nr.74/2013, s-a stabilit că Agenția Națională a Funcționarilor Publici se subrogă în drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor de la momentul fuziunii prin absorbție, subrogându-se totodată în drepturile și obligațiile Gărzii Financiare de la momentul desființării astfel că, legiuitorul național a dispus aplicarea unor proceduri distincte în ceea ce privește cele două instituții publice și ca atare decizia de eliberare din funcția publică a reclamantului s-a făcut cu aplicarea dispozițiilor art.103 din legea nr.188/1999, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.100 din aceeași lege întrucât așa cum s-a menționat anterior, pentru garda financiară nu s-a aplicat procedura de reorganizare a instituției publice.

Reținând toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că această critică reiterată de reclamant, cu privire la eventuala nelegalitate a Deciziei contestate, sub acest aspect, apare ca fiind neîntemeiată, reclamantului neaplicându-i-se disp. art. 100 din Legea nr.188/1999, invocate de acesta.

În cauză, se va ține seama și de considerentele Deciziei nr.366/2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală: „58. Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 sunt neconstituționale, întrucât măsura eliberării din funcție a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanță de urgență, este de natură a afecta statutul funcției publice cu statut special pe care acesta o deținea potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, cu consecința încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut art. 41 din Constituție, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desființării Gărzii Financiare, cu consecința eliberării din funcție a personalului aferent, nu se îngrădește alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul A.N.A.F. trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Or, ordonanța de urgență prevede că, în urma preluării activității Gărzii Financiare de către A.N.A.F., se înființează două noi structuri, Direcția generală antifraudă fiscală și, în cadrul acesteia, Direcția de combatere a fraudelor, cu consecința organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfășoare activitățile care cad în competența noilor structuri. Așa fiind, nimic nu îi împiedică pe foștii angajați ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate, legea garantând, în condiții de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, recte la cea de funcționar public - inspector antifraudă.”.

Faptul că ulterior prin dispozițiile HG nr.520/2013 activitatea Gărzii Financiare a fost preluată de către ANAF care, în urma procedurii de reorganizare, a înființat noi structuri sau compartimente, ce nu pot fi asimilate unei instituții sau autorități publice distincte și care au preluat această activitate, nu poate determina înlăturarea dispozițiilor prevăzute de OUG nr.74/2013 prin care s-a desființat Garda Financiară, astfel că această instituție publică și-a încetat activitatea în termenul stabilit de lege.

Tribunalul apreciază că, în cauză, nu sunt aplicabile nici disp. art.68-74 din Codul muncii, privind reglementarea procedurii concedierii colective, întrucât organizarea și funcționarea Gărzii Financiare erau reglementate prin legi speciale, respectiv Hotărârea de Guvern nr.1324/2009, modificată prin HG nr.566/2011.

Rezultă că statutul personalului din cadrul acestei instituții este reglementat prin acte normative speciale, care se pot completa cu dispozițiile Legii nr.188/1999, personalul Gărzii având calitatea de funcționari publici cu statut special, iar acestora nu li se aplicau prevederile Codului muncii, deoarece ele veneau în conflict cu legislația specifice funcției publice cu statut special.

În ceea ce privește motivarea deciziei contestate, se constată că este de esența actului administrativ atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și în ceea ce privește situația de drept, întrucât motivarea reprezintă o obligație a organului emitent ce se aplică oricărui act administrativ, motivare care îndeplinește un dublu rol, și anume, rolul de transparență în favoarea destinatarului actului, precum și rolul de mijloc de probă, astfel încât să poată conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării unui control judiciar, instanța având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Din conținutul deciziei contestate rezultă o motivare concretă, care cuprinde toate elementele de drept și de fapt, care sunt aplicabile reclamantului și cazului său concret, cu ocazia încetării funcției publice deținute.

Chiar dacă această motivare, din cuprinsul Deciziei atacate nu este una largă și extinsă, din lecturarea acestui act rezultă că reclamantului i s-au respectat drepturile specifice funcției deținute și astfel, actul emis îndeplinește condițiile de a fi motivat în fapt și în drept, fiind emis în conformitate cu legislația specifică funcționarilor public, prevăzând și termenul de preaviz, conform legii, precum și cale a de atac de urmat de către reclamant.

Rezultă așadar că Decizia nr.1291 din 23 septembrie 2013, emisă de către instituția pârâtă, îndeplinește toate elementele ca act administrativ unilateral cu caracter individual, ce-l privește pe reclamant și care se adresează acestuia, care produce efecte juridice specifice pentru care a fost emis, respectiv dispune încetarea calității de funcționar public a reclamantului, prin desființarea instituției Gărzii Financiare, în baza disp. OUG nr.74/2013.

Reținând această stare de fapt, precum și aspectul conform căruia OUG nr.74/2013 nu a fost declarată neconstituțională, reținând că pârâta a respectat întrutotul prevederile OUG respective și Legii nr.188/1999 și ale HG nr.520/2013, Tribunalul apreciază că Decizia ce face obiectul cauzei a fost emisă în concordanță cu respectivele prevederi, nefiind identificate motive de nulitate sau de anulare a respectivului act.

D____ consecință, acțiunea reclamantului, promovată împotriva acesteia, apare ca neîntemeiată și, pentru acest considerent, va fi respinsă, iar Decizia nr.1291/2013 emisă de pârâtă, va fi menținută, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta ANAF.

Respinge acțiunea, formulată de reclamantul B____ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Târgu-J__, _______________________. 144, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), cu sediul în București, ______________________, Sector 5.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2015, la Tribunalul Gorj.

	Președinte, S_____ I____ T_______
	Grefier, A____ C______ C____

Red.S.I.T/tehnored .A.C.

4 ex/17 decembrie 2015