Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1046/R/2015

Ședința publică de la 16 Octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte - M______ F____

Judecător - M_____ C______

Judecător - M____ I______ M____

Grefier - V_______ P______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C______ împotriva sentinței civile nr. 539/CA/25.06.2015, pronunțată de Tribunalul C______ – secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art.394 alin.2 din noul cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art. 396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 16 octombrie 2015.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 539/25.06.2015 Tribunalul C______-secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul I_____ E______-I____ în contradictoriu cu pârâtul I____________ de Poliție Județean C______ (I.P.J.) și în consecință a dispus anularea deciziei de imputare nr. xxxxx din 08.10.2013 emisă de I____________ de Poliție Județean C______ și restituirea sumei încasate în baza acesteia, respectiv suma de 1075,98 lei.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.

Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 10.06-28.06.2013 a avut loc un control tematic efectuat la I____________ de Poliție Județean C______ din dispoziția Inspectorului General al Poliției Române, finalizat cu întocmirea unui Raport cu nr. 274.757/18.07.2013. La subcapitolul 1.2 din Raport - ,,verificarea prin sondaj a modului de completare a foilor de parcurs emise și a curselor consemnate în foi, pentru autovehiculele din dotarea Poliției municipiului Târgu S_______, precum și asumarea utilizării autovehiculului în interesul beneficiarului prin identificare și semnătură” s-au constatat următoarele:

,,a. Completarea eronată a foilor de parcurs, în sensul că distanța consemnată în foaie la rubrica „în localitate"/„ în municipiu" trebuia trecută la rubrica „extraurban", conform itinerariului de deplasare consemnat. Prin completarea eronată a foilor agentul șef de poliție I_____ E______ - I____ a încălcat prevederile anexei nr. I 1 din O.M.I.J.R.A. nr.599/2008.

b. Asumarea curselor efectuate de beneficiarii curselor prin semnătură și certificarea curselor de către șeful direct al conducătorului auto, contrar măsurilor aprobate de conducerea inspectoratului prin Planul de măsuri nr. xxxxx/29.06.2012.

c. Conducerea autospecialelor din dotare pe timpul concediului polițiștilor din cadrul Poliției municipiului Târgu S_______ fără a exista o solicitare în scris a șefului direct pentru chemarea din concediu, așa cum prevede art. 7, alin (3) din Hotărârea de Guvern nr. A 578/2002” (f.25-27 vol. I).

La dosarul cauzei s-a depus Extrasul din raportul de verificare privind pe agentul șef de poliție I_____ E______ I____, înregistrat cu nr. xxxxxx/25.02.2013 ce cuprinde ,,constatările rezultate în urma verificărilor privind folosirea în interes personal a autoturismului de serviciu de către agentul șef de poliție I_____ E______”-f.20 vol. I.

Raportul poartă viza de aprobare a șefului Inspectoratului de Poliție Județean C______, dr. I___ P___ și relevă faptul că s-a reținut că:

- pe perioada concediului de odihnă reclamantul a efectuat cu autoturismul de serviciu mai multe deplasări pe traseele enumerate în raport fără a le putea justifica;

- agentul de poliție verificat, a efectuat cu autospeciala de serviciu deplasări în municipiul S_____ G_______, trecute în foaia de parcurs, înregistrate în Registrul intrări-ieșiri aflat la ofițerul de serviciu, doar pentru municipiul Târgu S_______;

- la data de 18.09.2012, între orele 12,00-14,30, agentul de poliție deși a fost înregistrat în registrul de ieșiri de la ofițerul de serviciu că se deplasează cu autoturismul de serviciu, acesta nu a completat în foaia de parcurs această deplasare;

- din foile de parcurs rezultă faptul că agentul șef I_____ E______ I____ a efectuat deplasări în mai multe localități arondate Poliției Municipiului Târgu S_______ cu auto Solenza MAI - xxxxx fără a justifica activitățile desfășurate;

- în perioada iulie-noiembrie 2012, agentul șef I_____ E______ I____ s-a deplasat cu autoturismul de serviciu marca Solenza cu nr. MAI - xxxxx în municipiul S_____ G_______ (61 deplasări - 61 zile - 293,2 ore). În perioada menționată mai sus, au fost efectuați cu autospeciala de serviciu marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, un număr de 7271 km, fiind consumată cantitatea de 714 litri benzină.

- în urma verificărilor cu privire la completarea foilor de parcurs, modul de efectuare a calculului de consum, verificarea și avizarea acestora de către conducerea Poliției Târgu S_______ s-a constatat că există ieșiri necompletate în foaia de parcurs, dar înregistrate în Registrul intrări - ieșiri aflat la ofițerul de serviciu. Foile de parcurs eliberate în perioada menționată în raport, după ce au fost completate de către agentul șef I_____ E______ I____, au fost depuse la Serviciul Logistic pentru efectuarea calculelor de consum, fără a fi verificate și vizate de șeful Poliției municipiului Târgu S_______, care este șeful nemijlocit al agentului de poliție I_____ E______ I____, aspect consemnat în fișa postului. Foile de parcurs nu au fost completate corespunzător, în sensul că la ,,distanța parcursă" rubrica ,,în localitate", deși este consemnat traseul de deplasare și în extraurban, nr. de km parcurși în foarte multe situații a fost trecut la rubrica „în localitate", înregistrând astfel un calcul mai mare al consumului cu 1,2 și respectiv 1,3 litri carburanți la 100 km parcurși.

Pentru analizarea situației constatate s-a numit o comisie prin Dispoziția de zi pe unitate nr. 57/2/20.03.2013 a Șefului Inspectoratului – dr. I__ P___ (f.10 vol .II)

Pentru efectuarea cercetării administrative și luarea măsurilor ce se impun în vederea angajării unei eventuale răspunderi materiale de către agentul – șef de poliție I_____ E______ I____, în situațiile prezentate prin Raportul Inspectoratului General al Poliției Române nr. xxxxxx/18.07.2013 s-a emis de către șeful Inspectoratului de Poliție Județean C______ – dr. I__ P___ dispoziția de zi pe unitate nr.146/1/30.07.2013 (f.11 vol. II)

La Cap. IV din procesul verbal - ,,dispoziții legale încălcate” - s-a menționat că paguba s-a produs pe fondul nerespectării prevederilor art. 14 alin. 3 lit. c și ale Anexei 11 pct. 5 din OMIRA nr. 599/2008, ale art. 7 alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1578/2002 și ale art. 4 alin. 1 din OG 121/1998.(f.107 vol. I)

Pentru recuperarea pagubei în cuantum de 1075,98 lei, pe numele reclamantului I_____ E______-I____ a fost emisă decizia de imputare nr. xxxxx/08.10.2013. 8f. 15 vol. I).

Împotriva deciziei de imputare reclamantul a formulat contestație iar Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C______ a emis Hotărârea nr. xxxxxx/06.12.2013 prin care a respins contestația ca neîntemeiată, menținând decizia de imputare.(f.97 și urm. vol. I)

Prin Ordonanța din 05.08.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____ s-a dispus clasarea cauzei privind pe reclamant pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, abuz în serviciu și delapidare. Astfel, nu s-au administrat probe care să ateste vinovăția penală din partea celor care au utilizat autovehiculul și au întocmit actele justificative pentru consumul de combustibil. (f.34-41 vol.I)

În raport de motivele de nelegalitate/netemeinicie ale deciziei de imputare nr. xxxxx/2013 emisă de I____________ de Poliție Județean C______, invocate de reclamant prin acțiune instanța de fond a constatat în drept următoarele:

Referitor la primul punct al acțiunii, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor ,,(1) Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.(2) Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.”.

Reclamantul arată că în cazul de față la data de 25.02.2013 lucrătorii Biroului de Control Intern au emis raportul de verificare cu numărul xxxxxx cu privire la cercetarea penală, disciplinară și materială. În baza extrasului nr. xxxxxx/25.02.2013 din raportul de verificare s-a solicitat șefului Biroului de Control Intern declanșarea cercetării administrative în vederea stabilirii pagubelor produse Inspectoratului de Poliție Județean de reclamant, iar prin D.Z.U. nr. 57/2 din 20.03.2013 s-a dispus constituirea comisiei în vederea angajării unei eventuale răspunderi materiale.

De la data luării la cunoștință de producerea pagubei, respectiv de la data emiterii dispoziției inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție Județean C______ nr. 57/2/20.03.2013 până la data finalizării cercetării administrative și înregistrarea procesului verbal în formă finală - 26.09.2013 au trecut peste 190 zile, deci s-a depășit termenul de soluționare cu peste 130 de zile.

Partea pârâtă în schimb a arătat că șeful unității - Inspectorul șef al Inspectoratului de poliție Județean C______ a luat la cunoștință de producerea pagubei la data de 26.07.2013, dată la care a pus rezoluție pe copia Raportului nr. xxxxxx/18.07.2013 ce a constituit actul de sesizare – opinie exprimată și prin concluziile scrise.

Prin dispoziția zilnică nr. 146/1/30.07.2013 șeful Inspectoratului de Poliție Județean C______ a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă în vederea analizării condițiilor/împrejurărilor ce au condus la producerea pagubei în litigiu, respectiv a persoanei/persoanelor vinovate..

Instanța a reținut că prevederile art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor fac referire la un termen calculat ,,de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei”.

Termenul menționat anterior este un termen de prescripție susceptibil de întrerupere și suspendare.

În conținutul art. 23 alin. 1 din OG 121/1998 nu este vorba despre data determinării cuantumului prejudiciului ci despre data la care s-a constatat producerea prejudiciului; așa după cum au arătat ambele părți, prin raportul din data de 13.03.2012 (f.20 vol.I) s-au evidențiat în detaliu faptele cauzatoare de prejudicii și s-a propus declanșarea cercetării administrative în vederea stabilirii pagubelor produse părții pârâte de către reclamant.

După cum s-a arătat anterior, au existat două rapoarte care evidențiau faptele săvârșite de reclamant producătoare de prejudicii în dauna Inspectoratului de Poliție Județean: Extrasul de verificare nr. 106.203/13.03.2013 al Biroului control Intern al Inspectoratului de Poliție Județean C______ și Raportul Inspectoratului General al Poliției Române nr. xxxxxx/18.07.2013.

Au existat și două dispoziții ale șefului Inspectoratului de Poliție Județean C______ prin care s-au numit două comisii (cu aceeași membrii) pentru analizarea situației constatate în fiecare din cele două rapoarte menționate anterior și luarea măsurilor ce se impun: Dispoziția 57/2/20.03.2013 și Dispoziția 146/1/30.07.2013.

Decizia de imputare nr. xxxxx/08.10.2013 a fost emisă de comisia constituită prin Dispoziția 146/1/30.07.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare nr. xxxxx/30.09.2013 –f.105 vol.I)

Rezultă așadar că ,,producerea pagubei” a fost adusă la cunoștința șefului Inspectoratului de Poliție Județean la data comunicării Raportul Inspectoratului General al Poliției Române nr. xxxxxx/18.07.2013 ce a constituit actul de sesizare, adică la data de 26.07.2013 (f.69 vol. I., descrierea acelorași fapte fiind făcută și în procesul verbal de cercetare menționat anterior.

Termenul de 60 zile nu curge de la data dispoziției nr. 146/1/30.07.2013 prin care șeful Inspectoratului de Poliție Județean C______ a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă, nici de la data întocmiri procesului verbal nr. xxxxx/30.09.2013 prin care s-a determinat cuantumul prejudiciului – 1075,98 lei ci de la data de 26.07.2013 și se împlinește la 25 septembrie 2013.

Șeful Inspectoratului de Poliție Județean a luat la cunoștință de existența pagubei pe baza raportului Inspectoratului General al Poliției Române nr. xxxxxx/18.07.2013, data constatării existenței pagubei fiind data rezoluției înscrise pe actul prin care i se sesizează existența pagubei, nu data înregistrării la secretariatul unității a actului de sesizare deoarece în cazul de față rezoluția șefului Inspectoratului de Poliție Județean care a constatat paguba a precedat înregistrarea raportului la secretariatul unității.

Cercetarea administrativă și înregistrarea actului de cercetare, inclusiv emiterea deciziei de imputare trebuie să se efectueze în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoștință de producerea pagubei. Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/șeful competent a luat cunoștință de producerea pagubei, nu și de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiari.

Comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă trebuie să stabilească valoarea pagubei (suma certă), cauzele și împrejurările producerii pagubei și persoanele răspunzătoare.

În speță, Decizia de imputare din 08.10.2013 dar și procesul verbal nr. xxxxx/30.09.2013 au fost emise cu depășirea termenului de 60 zile, sancțiunea în acest caz fiind nulitatea pentru depășirea termenului de prescripție în care se putea determina prejudiciul și persoana responsabilă.

Pârâta nu a justificat diferența dintre data la care Inspectorul șef al Inspectoratului de poliție Județean C______ a luat la cunoștință de producerea pagubei pe baza Raportului nr. xxxxxx/18.07.2013 (și anume 26.07.2013 când a pus rezoluție pe adresa nr. xxxxxx/2/22.07.2013 a Inspectoratului General al Poliției Române prin care a fost transmis în copie raportul către Inspectoratului de Poliție Județean C______) și data înregistrării Raportului la secretariatul Inspectoratului de Poliție Județean C______ cu nr. 103.310, adică 29.07.2013.

Constatând că Decizia de imputare nr. xxxxx/08.10.2013 a fost emisă cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art. 23 alin. 1 din OG 121/1998, instanța a admis acțiunea și a dispus anularea acestui act fără a fi necesar să se mai analizeze și alte motive de nelegalitate ale actului contestat.

Pe cale de consecință s-a dispus și restituirea sumei încasate în baza actului atacat și anume 1075,98 lei.

Împotriva acestei soluții, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, I____________ de Poliție Județean C______ a promovat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea acestei poziții, recurenta a susținut că inspectorul său șef a luat cunoștință de producerea pagubei în baza Raportului nr. xxxxxx din 18.07.2013, document întocmit de Direcția Logistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în conținutul căruia au fost inserate concluziile rezultate în urma controlului tematic efectuat la nivelul IPJ C______ în perioada 10.06-28.06.2013.

Or, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data la care comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.

În speță, șeful unității a rezoluționat la data de 26.07.2013 adresa prin care a fost transmis în copie Raportul menționat care a constituit practic act de sesizare, înregistrat fiind la secretariat la data de 29.07.2013 cu nr. 103.310.

Prin dispoziția zilnică nr. 146/1/30.07.2013 șeful IPJ C______ a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă în vederea analizării condițiilor ce s-au soldat cu producerea prejudiciului.

În urma desfășurării cercetării administrative, propunerile comisiei de cercetare au fost inserate în procesul-verbal nr. xxxxx/30.09.2013, ceea ce denotă că cercetarea administrativă s-a circumscris termenului legal de efectuare de 60 de zile, calculat începând cu data dispoziției de constituire a comisiei abilitată în acest scop.

Totodată, achitarea integrală a sumei imputate reclamantului în baza deciziei de imputare în discuție a condus la clasarea cauzei penale nr. 105/P/2014, apreciindu-se de către procurorul de caz că faptele comise de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

În replică, intimatul a formulat întâmpinare cu respectarea prescripțiilor legale, prin intermediul căreia a pus concluzii de respingere ca nefondată a recursului dedus judecății, arătând că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, cât timp cercetarea a început efectiv la data de 18.12.2012 în urma controlului inopinat efectuat asupra autospecialei marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx, prilej cu care nu s-au constatat nereguli și a continuat ulterior în baza dispoziției șefului IPJ nr. 57/20.03.2013 prin care s-a dispus constituirea unei comisii în vederea angajării unei eventuale răspunderi materiale.

Din acest moment și până la finalizarea cercetării administrative și înregistrarea procesului-verbal în formă finală - 26.09.2013 au trecut peste 190 de zile, depășindu-se termenul imperativ de soluționare cu peste 130 de zile.

Dispoziția zilnică nr. 146/1/30.07.2013 la care se face referire în recurs, spune intimatul, este o a doua dispoziție, consilierul juridic al instituției evitând cu intenție, ca și la procesul pe fond, prima dispoziție a șefului unității, respectiv dispoziția 57/2/20.03.2013. Intimatul susține că nu a achitat suma de 1.075,98 lei în timpul cercetărilor, ci ulterior finalizării dosarului penal, forțat fiind, sumele fiindu-i imputate și reținute lunar din salariu, în baza unei decizii de imputare, fără a exista un angajament de plată pe care să-l fi semnat.

Totodată, susține că Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, aceasta nefiind avizată pentru legalitate de către consilierul juridic care, potrivit Instrucțiunilor nr. 1111 din 20.12.2005 privind activitatea de asistență juridică în Ministerul Administrației și Internelor, vizează pentru legalitate actele cu caracter individual emise ori semnate de conducătorul unității, precum și orice alte acte care pot angaja răspunderea patrimonială în sarcina personalului unității. Prin urmare, acest aviz este unul conform, emitentul actului fiind obligat să-l solicite și să țină seama de el, ceea ce denotă că lipsa sa atrage nulitatea actului în sine.

Mai mult, Decizia de imputare a fost emisă în baza Ordonanței Guvernului nr. 121 din 28 august 1998, privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr.25/1999, act normativ care se aplică militarilor și nu polițiștilor.Cercetarea administrativă a fost dispusă în baza unui act normativ care se aplică militarilor și nu în baza Legii 360/2002 sau a Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie pe care reclamantul își întemeiază pretențiile

Ordonanța de urgență nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, prevede în art. 17 alin.l că personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statul special,cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați voluntari începând cu 24 august 2002 Poliția Română a fost demilitarizată, polițiștii devenind funcțonari publici civili, cu statut special, astfel că Ordonanța nr.121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, nu poate fi aplicată polițiștilor, sancțiunea fiind dată prin aplicarea greșită a legii. Pe cale de consecință, polițiștii nu pot fi considerați militari, în sensul Ordonanței nr.121/1998, care reglementează răspunderea materială doar a militarilor, nu și răspunderea funcționarilor publici civili. Răspunderea materială a polițistului se antrenează în baza legislației aplicabile funcționarului public civil și nu în baza O.G. nr.121/1998 care reglementează exclusiv răspunderea materială a militarilor. Funcționarilor publici civili cu statut special - polițiștilor, li se aplică cu precădere norma juridică specială - Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, fiind o normă legală obligatorie, imperativă și de strictă interpretare care a intrat în vigoare după O.G.

Intimatul mai susține că nu ne aflăm în situația unui prejudiciu cert cât timp, prin raportul nr. xxxxxx/18.07.2013 emis de I.G.P.R. cu privire la principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la I____________ de Poliție Județean C______, în perioada 10.06 -28.06.2013 s-a stabilit o pagubă de 225,50 1 benzină în valoare de 1.229,64 lei, iar prin procesul verbal de cercetare administrativă nr. xxxxxx/26.09.2013 emis de Serviciul de Logistică din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C______ s-a stabilit o pagubă de 51,65 1 benzină în valoare de 1075,98 lei. Prin raportul nr. xxxxxx/20.05.2013 emis de IGPR s-a stabilit un consum de 101,3l de benzină în valoare de 551,3 lei, ceea ce înseamnă că prin 3 acte de constatare sunt prezentate 3 prejudicii diferite, acesta nefiind cert sub aspectul întinderii sale.

Curtea, raportând sentința atacată, la probatoriul administrat în cauză și la criticile aduse prin declarația de recurs reține următoarele:

Dacă articolul 63 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 republicată, stipulează că „polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din M.I.R.A., dispozițiile art. 9 din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor stabilesc faptul că „prevederile acestei ordonanțe se aplică și salariaților civili din M.I.R.A”, ceea de denotă că nu pot fi reținute susținerile din întâmpinare relative la neaplicarea în cauză a dispozițiilor din ordonanța menționată.

Pentru polițiști, deși aceștia sunt funcționari publici cu statut special, răspunderea materială este reglementată de OG nr. 121/1998, modificată, pentru că art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevede că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii și din alte domenii, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice. Or, aplicarea față de reclamant a unor dispoziții din OG nr. 121/1998 nu contravine legislației specifice funcționarului public.

Reclamantului, agent șef de poliție, lucrător în cadrul Poliției mun. Târgu S_______, i se impută în temeiul dispozițiilor art. 20 din OG nr. 121/2008, suma de 1.075,98 lei, constând în contravaloarea prejudiciului produs prin completarea eronată a foilor de parcurs emise pentru autoturismul aflat în gestiunea sa, marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare MAI-xxxxx, respectiv prin consemnarea în foile de parcurs a unor curse nereale pe care le-ar fi efectuat în intervalul de timp în care practic se afla în concediu de odihnă. Angajatorul IPJ C______ susține că reclamantul nu a depus probe prin care să confirme necesitatea folosirii autoturismului de serviciu în zilele ce fac obiectul imputării, după cum nu a prezentat înscrisuri care să justifice prezența sa la serviciu în perioadele în care figura în concediu de odihnă sau în concediu suplimentar.

Potrivit prevederilor art. 81 alin. 2 lit. a din OMAI nr. 599/2008 conducătorii auto au obligația să menționeze pe foaia de parcurs rulajul efectuat sau orele de funcționare pentru fiecare cursă, astfel încât să mențină concordanța între datele consemnate în foaie și indicația de la bordul autovehiculului. Mai exact, pe foaia de parcurs ei vor consemna distribuția de carburanți, rulajele la care se efectuează reviziile tehnice, itinerariul și rulajul efectuat, respectiv orele de funcționare. Conducătorii auto au obligația să solicite reprezentantului beneficiarului să confirme, prin nume și semnătură, efectuarea cursei și să verifice exactitatea datelor înscrise pe foaia de parcurs, confirmându-le prin semnătură. Prin semnarea de către reclamant a foilor de parcurs, acesta și-a asumat atât corectitudinea celor inserate în conținutul acestora, cât și efectele juridice ale acțiunii sale.

Răspunderea sa materială, spune pârâtul, a fost stabilită în baza unui prejudiciu material, efectiv, direct, real, cert și actual, stabilit de către comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul IPJ C______ prin Dispoziția de zi pe unitate (D. Z.U.) nr. 146/1/30.07.2013 și nu prin celelalte două acte de constatare, respectiv Raportul nr. xxxxxxx/20.05.2013 și Raportul nr. xxxxxx/18.07.2013, ambele emise de către IGPR.

Comisia de cercetare administrativă i-a solicitat reclamantului să dea explicații pe bază de raport, cu privire la efectuarea curselor consemnate în foile de parcurs emise pentru autoturismul în dotare marca Dacia Solenza, în perioadele 10.08-18.08.2011 și respectiv 09.04-13.04.2012 când acesta se afla în concediu de odihnă și a curselor consemnate în foile de parcurs unde a efectuat mențiuni referitoare la deplasări în afara localității, iar km consemnați erau trecuți la rubrica „în localitate”.

Decizia de imputare a fost emisă de organul unipersonal competent și în limitele competenței conferite prin dispozițiile art. 25 punct 3 din OG nr. 121/1998, constituind titlu executoriu.

În ceea ce privește neavizarea deciziei de către consilierul juridic al unității, care a făcut parte din comisia de cercetare administrativă, fiind nominalizat atât în cuprinsul D.Z.U. nr. 146/1/30.07.2013, cât și în procesul-verbal datat 30.09.2013, acest aspect nu se circumscrie cauzelor de exonerare de la angajarea răspunderii materiale, cât timp OG nr. 121/1998 nu prevede obligativitatea consilierului juridic de a aviza decizia de imputare.

Împotriva deciziei de imputare reclamantul a formulat contestație, iar Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C______ a emis Hotărârea nr. xxxxxx/06.12.2013 prin care a respins contestația ca neîntemeiată, menținând decizia de imputare. Plângerea adresată de reclamant Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Afacerilor Interne a fost respinsă prin Hotărârea nr. 142/26.09.2014, menținându-se atât Hotărârea nr. xxxxxx/06.12.2013 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C______ cât și Decizia de imputare nr. xxxxx/08.10.2013.

Privitor la termenul acordat de legiuitor pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare, termen prevăzut la art. 23 alin. 1 din OG nr. 121/1998, Curtea reține că acesta începe să curgă de la data la care comandantul sau șeful unității a constatat personal sau a luat cunoștință de producerea pagubei, pe baza rapoartelor, sesizărilor sau a altor acte echivalente, depuse de către personalul din subordine ori de alte persoane.

Or, în speța dedusă judecății, inspectorul șef al IPJ C______ a luat cunoștință de producerea pagubei în baza Raportului întocmit de Biroul Control Intern din cadrul IPJ C______ nr. xxxxxx din data de 13.03.2012, aflat la fila 20 din volumul 1 dosar fond, prin care s-au evidențiat în detaliu faptele cauzatoare de prejudicii și s-a propus declanșarea cercetării administrative în vederea stabilirii pagubelor cauzate de reclamant, care prin completarea eronată a foilor de parcurs a încălcat dispoz. art. 11 din OMIRA nr. 599/2008. S-a reținut că acesta ar fi condus vehiculul cu nr. de înregistrare MAI xxxxx pe perioada concediului de odihnă efectuat în anii 2011-2012 și că ar fi completat eronat foile de parcurs, trasându-se ca și obiectiv Inspectoratului de Poliție Județean C______ necesitatea efectuării cercetării administrative pentru stabilirea existenței, responsabilităților, a întinderii prejudiciului și a modalităților de recuperare a prejudiciului cauzat de reclamant, prin încasarea unor drepturi bănești fără drept în intervalul periodic când acesta se afla în concediu legal de odihnă pe anii 2011-2012.

Prin urmare, conducătorul IPJ C______ cunoștea încă din anul 2012 aspectele semnalate și ulterior, de IGPR, prin Raportului nr. xxxxxx din 18.07.2013, în conținutul căruia au fost inserate concluziile rezultate în urma controlului tematic efectuat la nivelul întregii unități în perioada 10.06-28.06.2013. Șeful unității a rezoluționat la data de 26.07.2013 adresa prin care fusese transmis în copie Raportul menționat, acesta fiind înregistrat la secretariatul unității la data de 29.07.2013 cu nr. 103.310, iar prin dispoziția zilnică nr. 146/1/30.07.2013 șeful IPJ C______ a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă în vederea analizării împrejurărilor care s-au soldat cu producerea prejudiciului și în scopul luării măsurilor ce se impun în vederea angajării unei eventuale răspunderi materiale a reclamantului.

În urma derulării acestei cercetări administrative, concluziile și propunerile comisiei au fost inserate în Procesul-verbal nr. xxxxx/30.09.2013 semnat de toți membrii comisiei, inclusiv de către consilierul juridic, aceștia concluzionând cu privire la maniera producerii prejudiciului de către reclamant, opinând și asupra modului de recuperare a prejudiciului evaluat la suma de 1075,98 lei (decizie de imputare sau angajament de plată).

Prin urmare, Decizia de imputare nr. xxxxx/08.10.2013 a fost emisă de comisia constituită prin Dispoziția 146/1/30.07.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare nr. xxxxx/30.09.2013.

Rezultă așadar că ,,producerea pagubei” a fost adusă la cunoștința șefului Inspectoratului de Poliție Județean la data comunicării Raportului întocmit de Biroul Control Intern din cadrul IPJ C______ nr. xxxxxx din data de 13.03.2012, iar nu la data Raportului Inspectoratului General al Poliției Române nr. xxxxxx/18.07.2013 ce a reprezentat actul de sesizare în cercetarea administrativă efectuată în concret, adică la data de 26.07.2013, ceea ce denotă că termenul de 60 zile nu curge de la data dispoziției nr. 146/1/30.07.2013 prin care șeful Inspectoratului de Poliție Județean C______ a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă, nici de la data întocmirii procesului verbal nr. xxxxx/30.09.2013 prin care s-a determinat cuantumul prejudiciului – 1075,98 lei, cum susține recurentul, ci de la data de 13.03.2012 și s-a împlinit la 13.05.2012.

Comisia care a efectuat cercetarea administrativă a evaluat doar întinderea prejudiciului, a identificat cauzele și împrejurările producerii pagubei de către reclamant, luând în calcul și cele consemnate în Raportul IGPR cu nr. 274.757/18.07.2013 unde s-a făcut referire expresă la un prejudiciu imputabil reclamantului rezultat din completarea eronată a foilor de parcurs.

Or, cercetarea administrativă și înregistrarea actului de cercetare, inclusiv emiterea deciziei de imputare trebuie să se efectueze în cel mult 60 de zile de la data când șeful unității a luat cunoștință de producerea pagubei. În speță Decizia de imputare din 08.10.2013, dar și procesul verbal nr. xxxxx/30.09.2013 au fost emise cu depășirea termenului de 60 zile, cu un interval mai mare de 1 an, sancțiunea aplicabilă în acest caz fiind nulitatea pentru depășirea termenului prevăzut de lege în favoarea persoanei vizate de cercetarea disciplinară, termen în care se putea determina prejudiciul și persoana responsabilă de producerea lui.

Față de considerentele sus expuse, Curtea, făcând aplicațiunea dispoz. art. 496 alin. 1 din NCPC respinge ca nefondat prezentul recurs, menținând în tot sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul pârât I____________ de Poliție Județean C______ împotriva sentinței civile nr. 539/25.06.2015 pronunțată de Tribunalul B_____-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2015.

Președinte, M______ F____	Judecător, M_____ C______	Judecător, M____ I______ M____
	Grefier, V_______ P______

Red.MF/23.10.2015/tehnored.VP/23.10.2015/4ex

Jud fond V______ M____ D______