DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1735

Ședința publică de la 26.04.2012

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE C_____ R_____ M____ JUDECĂTOR C_______ C______ M______

JUDECĂTOR C____ C_____ V______

GREFIER M___ L_______

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanta C_____ M______ împotriva sentinței civile nr. 3255 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C_________ Administrativ și Fiscal la data de 06.10.2011 în dosarul nr.XXXXXXX/CA/2011, în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ DE MUNCĂ I____.

Se învederează de către grefierul de ședință că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 12.04.2012, din partea recurentei – reclamante C_____ M______, Concluzii Scrise, transmise în dublu exemplar, dintre care unul prin fax.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.04.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.04.2012, 19.04.2012 și la data de 26.04.2012, când a dat următoarea hotărâre:

C U R T E A,

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3255/06.10.2011, Tribunalul București - Secția a IX-a C_________ Administrativ și Fiscal a respins cererea formulată de reclamanta C_____ M______ în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ de Muncă I____, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin raportul comisiei de disciplină din data de 22.06.2011 s-a propus sancționarea disciplinară a reclamantei cu „mustrare scrisă” în conformitate cu art. 77 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 188/1999 și art. 47 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1344/2007.

În raportul comisiei de disciplină al pârâtului din data de 22.06.2011 s-a reținut că reclamanta a ignorat măsurile dispuse de inspectorul șef D___ R____, programul normal de lucru prevăzut de art. 7 al. 3 din Regulamentul intern al Inspectoratului T_________ de Muncă I____ și a încălcat dispozițiile de serviciu cu privire la introducerea într-un anumit termen a proceselor-verbale de control și contravenție în programul „Pacific”.

Prin decizia nr. 126/1.07.2011, emisă în baza raportului comisiei de disciplină s-a dispus sancționarea și s-a aplicat reclamantei sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă”.

Instanța de fond a constatat că susținerea reclamantei privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 27 din HG nr. 1344/2007 este neîntemeiată, cercetarea disciplinară a fost efectuată ca urmare a sesizării înregistrată sub nr. 482/28.03.2011 formulată de inspectorul șef D___ R____, iar sesizarea se înscrie în prevederile art. 27 din HG nr. 1344/2007.

Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că din comisia de disciplină nu a făcut parte un reprezentant al sindicatului conform art. 79 al. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată – deoarece din comisie a făcut parte dl. N____ I_____, reprezentantul Sindicatului A_____ al angajaților ITM I____, conform adresei nr. 23/26.11.2010 emisă de acest sindicat și comunicării 1806/2.12.2010 emisă de ITM I____.

Instanța a reținut că Sindicatul A_____ al angajaților Inspectoratului T_________ de Muncă I____ a dobândit personalitate juridică la data de 01.11.2010 și a dobândit reprezentativitate la nivel de unitate prin afilierea la Alianța Națională a Bugetarilor Sed Lex prin Sentința civilă nr. 3924/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Instanța a mai reținut că art. 79 al. 2 din Legea nr. 188/1999 instituie două opțiuni, iar în cauză, a avut în vedere pe de o parte că sindicatului nu i s-a recunoscut reprezentativitatea la nivel de unitate, iar pe de altă parte că sindicatul are 36 de membrii din totalul de 53 salariați la nivelul lunii decembrie 2010 și 55 salariați din data de 19.05.2011, a apreciat că membrul de sindicat care a făcut parte din comisia de disciplină a fost un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care a fost organizată comisia de disciplină.

Cu privire la susținerea reclamantei, în sensul că prin actele contestate nu s-a făcut încadrarea juridică a așa-ziselor abateri săvârșite, s-a reținut că este neîntemeiată. În raportul comisiei de disciplină și decizia de sancționare s-au reținut abaterile săvârșite cu descrierea pe larg a situației de fapt și încadrarea juridică a acestora, faptele fiind prevăzute la art. 77 al. 2 lit. a), b), d) și i) din Legea nr. 188/1999.

Referitor la susținerea că nu au fost respectate dispozițiile art. 33 raportat la art. 39 al. 2 și art. 42 din HG nr. 1344/2007, Tribunalul a reținut că acestea se referă la audierea persoanei care a formulat plângerea, a persoanei la care se referă plângerea și la audierea martorilor, iar comisia de disciplină a efectuat cercetarea administrativă cu respectarea acestor dispoziții normative.

S-a reținut că, din procesul-verbal încheiat la 06.05.2011 rezultă că a fost audiată persoana care a formulat sesizarea, din procesul-verbal din 18.05.2011 rezultă că a fost audiată reclamanta (fila 76), iar la data de 10.06.2011 au fost audiați martorii A________ B____, A____ S_____ și B_____ A_____.

Instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei că a fost privată de dreptul la apărare în sensul că nu i s-a permis să participe împreună cu avocatul la audieri, conform art. 39 al. 4 din HG 1344/2007.

Textul de lege invocat de reclamantă s-a constatat că se referă la obligația de a propune mijloacele de probă pe care le consideră necesare, iar reclamanta a cerut și comisia de disciplină a admis toate probele cu înscrisuri și martori.

De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu și-a manifestat intenția de a fi asistată de un apărător pe parcursul derulării procedurii și, în plus, la data de 18.05.2011, când a fost audiată a declarat că este în imposibilitate de a-și angaja un apărător, iar această imposibilitate a durat până la 19.06.2011. Instanța a apreciat că reclamanta nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care, pe de o parte i s-au încuviințat probele solicitate, iar, pe de altă parte, nu și-a angajat un avocat care să o asiste sau să o reprezinte în raporturile cu comisia de disciplină.

Propria culpă nu poate justifica imputarea nerespectării unor prevederi legale de către comisia de disciplină.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut că nu este fundamentată cererea, întrucât din probele administrate de comisia de disciplină rezultă că raportul comisiei și decizia de sancționare au fost corect întocmite.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurenta susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, comisia de disciplină fiind constituită cu încălcarea art. 79 din Legea nr. 188/1999 și art. 4 din HG 1344/2007.

Autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că a instruit-o în legătură cu aplicarea programului informatic „Pacific”.

Susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 27 din HG nr. 1344/2007, ori faptul că prin actele contestate ar fi fost încadrată juridic fapta reținută sau că a fost respectat dreptul la apărare de către comisia de disciplină.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând motivele de recurs în raport de art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele.

Critica recurentei-pârâte, în sensul că instanța de fond a reținut greșit că au fost îndeplinite cerințele art. 79 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 188/1999 la data constituirii comisiei de disciplină, se constată că este nefondată.

Art. 79 al. 1 din Legea nr. 188/1999 prevede că „pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare și propunerea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarilor publici din autoritățile sau instituțiile publice se constituie comisii de disciplină”. Art. 79 al. 2 prevede că „din comisia de disciplină face parte și un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat”.

Instanța de fond a reținut corect situația că, prin sentința civilă nr. 7979/01.11.2011 (f. 161) sindicatul A_____ al angajaților Inspectoratului T_________ de Muncă I____ a dobândit personalitate juridică.

La dosarul instanței de fond s-a depus înscrisul nr. 19/15.11.2010 (fila 163) din care rezultă că majoritatea membrilor de sindicat sunt funcționari publici, iar N____ I_____ R_____ (membru în comisia de disciplină și în sindicatul A_____) deține aceeași funcție publică de inspector de muncă pe care o deține și recurenta-reclamantă.

Din sintagma legală prevăzută de art. 79 al. 2 „în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat” rezultă că dacă funcționarii publici sunt organizați în sindicat, reprezentantul desemnat în comisia de disciplină trebuie să facă parte din acest sindicat.

Instanța de fond a reținut corect situația că art. 79 al. 2 prevede două opțiuni pentru emitentul deciziei de aprobare a componenței comisiei de disciplină.

Opțiunea de a numi acel reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici atunci când sindicatul fie nu este reprezentativ, fie nu există organizație sindicală a funcționarilor publici.

Cealaltă opțiune (aleasă de intimatul-pârât) este de a numi un reprezentant fie al organizației sindicale reprezentative fie al organizației sindicale a funcționarilor publici.

Nu are relevanță faptul că sindicatul A_____ nu este o organizație sindicală formată exclusiv din funcționari publici având în componența sa și personal contractual. Relevant este aspectul că funcționarii publici din Inspectoratului T_________ de Muncă sunt organizați în sindicat. Atunci când organizația sindicală a funcționarilor publici există la nivelul autorității publice care a aprobat componența comisiei de disciplină nu este importantă reprezentativitatea sindicatului, deoarece legea prevede expres opțiunea de desemnare a reprezentantului în comisia de disciplină din cadrul membrilor sindicatului funcționarilor publici.

Faptul că Sindicatul A_____ este un sindicat și al funcționarilor publici rezultă expres din adresa 162/3.10.2011 (fila 185 dosar) emisă de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual afiliat la Alianța Națională a Sindicatelor Bugetarilor Sed Lex prin care s-a arătat că grupa sindicală din I____________ T_________ de Muncă I____ a făcut parte din SNFPPC, organizație reprezentativă la nivelul administrației publice centrale și locale, conform sentinței civile 13/14.07.2005 a Tribunalului Municipiului București.

Având în vedere că Sindicatul A_____ al angajaților I____ a dobândit personalitate juridică la 01.11.2010 (sentința 7979 a judecătoriei Sectorului 6, fila 161) în mod corect instanța de fond a reținut că la data de 6.12.2010 (data constituirii comisiei de disciplină) au fost îndeplinite cerințele art. 79 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Ca atare criticile recurentei-reclamante, în sensul că instanța de fond a dat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii sau că a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că sunt nefondate.

S-a reținut anterior, instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, cu referire la art. 79 din Legea 188/1999 și art. 4 din HG nr. 1344/2007.

Nu lipsit de interes este și aspectul că recurenta-reclamantă nu a contestat și decizia nr. 341/6.12.2010 prin care s-a dispus constituirea comisiei de disciplină (fila 119) în condițiile în care este un act juridic de sine stătător producător de efecte juridice, iar prin cererea completatoare (fila 103) reclamanta nu a menționat că solicită și anularea acestui act.

Criticile cu privire la componența comisiei de disciplină vizează aspecte reglementate de un alt act administrativ și nu aspecte reglementate prin decizia 126/2011 sau prin raportul comisiei de disciplină care au fost contestate în cauză.

Celelalte critici aduse sentinței instanței de fond se constată că sunt de asemenea nefondate, recurenta-reclamantă susținând aceleași argumente din cererea de chemare în judecată, fără să înlăture motivat în fapt și în drept considerentele instanței de fond.

Prin sentința atacată nu s-a reținut faptul că prin actele contestate comisia și emitentul deciziei de sancționare ar fi abordat general faptele fără să le încadreze juridic.

Prin decizia nr. 126/01.07.2011 s-au reținut mai multe fapte săvârșite de recurenta-reclamantă: în primul rând fapta de neparticipare a reclamantei la acțiunea de control din data de 7.02.2011, iar aceasta este o faptă dovedită în sensul că a fost săvârșită de către recurenta-reclamantă (prin informări ale _____________, note explicative, condică de prezență) fapta fiind încadrată juridic la art. 77 al. 2 lit. a) și c) din Legea 188/1999.

Cea de-a doua faptă privește neintroducerea în programul „Pacific” a proceselor verbale de control și de contravenție în ziua întocmirii acestora, fiind o faptă săvârșită de recurentă prin omisiunea de a respecta obligația de serviciu adusă la cunoștință recurentei prin adresa nr. 42/10.01.2011. Această faptă a fost încadrată juridic la art. 77 al. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 188/1999.

Susținerea recurentei în sensul că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că ar fi instruit inspectorii de muncă în legătură cu programul informatic „Pacific” nu poate fi reținută ca motiv de recurs de natură să conducă la admiterea recursului.

Obligația de serviciu a fost adusă la cunoștința recurentei prin adresa nr. 42/2011, iar pârâta nu a contestat obligația de a introduce în programul informatic procesele verbale încheiate pe motiv că nu cunoaște modul de operare informatic.

Criticile recurentei- reclamante cu privire la faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare în fața comisiei de disciplină, iar instanța de fond ar fi respins în mod neîntemeiat aceste susțineri aduse prin cererea de chemare în judecată se constată că sunt practic nemotivate.

Recurenta arată că tribunalul ar fi realizat un precedent periculos dând posibilitate inspectorului șef să procedeze la fel și cu alți salariați, dar aceste critici nu sunt de natură să combată argumentat considerentele sentinței atacate.

Instanța de fond a reținut corect situația că nu a fost încălcat dreptul la apărare, din moment ce comisia pe de o parte a acordat un interval de timp reclamantei să-și angajeze apărător și ,pe de altă parte, i-a încuviințat și administrat toate probele cerute. În procesul verbal din 20.06.2011 s-a consemnat că reclamanta prin avocat a solicitat anumite înscrisuri, fiind reprezentată de avocat (fila 67). Comisia a încuviințat comunicarea de acte (fila 68). Faptul că recurenta a propus ca martori pe A____ S_____, pe A________ B____ și pe Sirtori A_____, iar ultimii martori propuși nu s-au prezentat nu înseamnă că instanța de fond ar fi reținut greșit situația că au fost încuviințate de către comisia de disciplină probele solicitate de reclamantă.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei reclamante în sensul că faptele reținute de comisie, ca fiind săvârșite, nu ar fi fost dovedite. La dosar au fost depuse înscrisuri (notă explicativă, fila 52, adresa 6/10.02.2011, __________________ și nr. 57/10.02.2011, fila 48 verso, adresa 42/10.01.2011, fila 123, nota explicativă a reclamantei, fila 53 verso) din care rezultă săvârșirea faptelor reținute.

Recurenta a recunoscut faptul că a plecat de la serviciu în data de 7.02.2011, fără să fi fost învoită în prealabil de șeful ierarhic, deși a fost desemnată într-o echipă de lucru în acea zi.

De asemenea, rezultă că a semnat adresa 42/10.01.2011(fila 123) cu privire la atribuția de serviciu de introducere a proceselor verbale de control și de contravenție în programul informatic numit „Pacific”.

Faptele săvârșite de reclamantă de neglijență repetată în rezolvarea problemelor de serviciu (repetarea fiind apreciată în raport de cele două fapte săvârșite), întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor (cu referire la introducerea datelor în sistemul informatic „Pacific”), nerespectarea în mod repetat a programului de lucru (inspecția în echipă trebuia efectuată în timpul programului de lucru) reprezintă fapte care au fost dovedite în fața comisiei de disciplină că au fost săvârșite, iar instanța de fond a reținut corect că actele contestate sunt legale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței atacate analizate în baza art. 304¹ Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă C_____ M______ împotriva sentinței civile nr. 3255 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C_________ Administrativ și Fiscal la data de 06.10.2011 în dosarul nr.XXXXXXX/CA/2011, în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ DE MUNCĂ I____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C_____ R_____ C_______ C______ C____ C_____ M____ M______ V______

GREFIER

M___ L_______

RED. C.C.V. 2 ex.

TEHNORED A.C/ 24.05.2012.

JUD. FOND I______ S_____