Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2016:002.xxxxxx

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIE NR. 286/R-C___

Ședința publică din 12 Februarie 2016

Curtea compusă din:

Președinte: D_____ V_____, judecător

Judecător A____ F___________

Judecător D______ V_____

Grefier O___ M____ Ș_____

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta V______ E____ V________, domiciliată în comuna B_______, ________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr.597 din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _________________________. 44, jud. Argeș.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – reclamantă personal și asistată de avocat F________ S______, iar pentru intimata – pârâtă consilier juridic I______ L___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și faptul că este primul termen de judecată.

Reprezentanta intimatei – pârâtă depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare.

Reprezentantul recurentei – reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, altele decât cele existente la dosar, pentru a dovedi că suprafața în litigiu este declarată neeligibilă în anul 2013, iar în anul 2014 este declarată eligibilă.

Reprezentanta intimatei – pârâtă se opune încuviințării acestei probe, având în vedere faptul că prezenta cauză se află în faza recursului.

La interpelarea instanței, reprezentantul recurentei – reclamantă arată că sunt înscrisuri noi, care vizează anul 2015, . De asemenea, solicită emiterea unei adrese către intimată, pentru a preciza dacă această suprafață este considerată eligibilă.

Reprezentanta intimatei – pârâtă arată că aceste înscrisuri vizează campania anului 2015, iar prezenta cauză vizează debitele din campaniile din anii 2012 – 2013.

Deliberând asupra probei cu înscrisuri, Curtea respinge proba solicitată de recurenta – reclamantă, prin apărător, având în vedere momentul la care sunt depuse înscrisurile și dispozițiile prevăzute de art. 492 C.pr.civ.

La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.

Curtea, în raport de această împrejurare și de dispozițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 C.pr.civ, constată închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei – reclamantă, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a cererii de recurs, solicitând instanței casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probelor. Arată că recursul este întemeiat pe prevederile art. 488 punctele 6 și 8 C.pr.civ. și vizează încheierea din 09.03.2015, în care prima instanță a respins probele solicitate de reclamant, precizând că s-a respins proba cu expertiză și proba cu martori. Arată că articolele 265 și 287 C.pr.civ nu prevăd CD-urile ca mijloace de probă. Apreciază că instanța nu putea să pronunțe o soluție legală în absența expertizei de specialitate prin care să se identifice terenul în litigiu și să se specifice dacă există vegetație forestieră și care este vârsta acesteia.

De asemenea, arată că în condițiile în care APIA constata că sumele de bani au fost greșit date reclamantei, avea posibilitatea să conteste procesele – verbale, lucru pe care nu l-a făcut. În raport de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei – pârâtă, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Precizează că CD-ul cuprinde anexele înscrisurilor depuse la dosar, respectiv schițe și un raport de control, care avea ca anexă și fotografii în format electronic, care dacă ar fi fost depuse pe hârtie, s-ar fi pierdut din calitate și nu ar fi asigurat acuratețea vizionării lor. Arată că au fost respectate prevederile art. 250, 266, 290 și 341 C.pr.civ., care permit instanței să admită înscrisurile în format electronic.

În ceea ce privește proba testimonială, apreciază că nu avea nicio relevanță și nu poate veni peste ceea ce poate dovedi un înscris. Arată că în cadrul APIA sunt angajați cu pregătire de specialitate, respectiv ingineri horticoli care sunt în măsură să aprecieze vârsta unei vegetații, iar la momentul efectuării controlului în teren din anul 2014, s-au eliminat acele suprafețe neeligibile, care au fost reprezentate de zone împădurite, ce se regăsesc în fotografiile de pe CD. Raportat la faptul că se pretinde acordarea unor sume necuvenite pentru anii 2012 – 2013, deși controlul a fost realizat în anul 2014, arată că nu se poate spune că în anii 2012 – 2013, suprafețele eliminate cu ocazia controlului în 2014 au fost eligibile în anii 2012 și 2013, întrucât procedura permite acordarea de plăți fără controale efective în teren.

În replică, reprezentantul recurentei – reclamantă arată că pentru asigurarea unui proces echitabil, este necesară administrarea unor probe care să permită ambelor părți să se apere. Consideră că nu se poate discuta doar pe probele propuse de o singură parte, cărora le este acordată valoare absolută și având în vedere că trebuia să se constate o situație de fapt, era necesară administrarea probei cu expertiză și a probei cu martori, întrucât o situație de fapt nu se probează cu înscrisuri.

Curtea, socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11.12.2014, reclamanta V______ E____ V________, a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Argeș, solicitând anularea proceselor-verbale, înregistrate la nr. 9352 și 9353 din data de 15.10.2014; anularea consecințelor administrative și juridice produse de aceste procese-verbale; anularea deciziilor înregistrate cu nr. 9802/27.11.2014 purtând același număr, prin care s-a soluționat plângerea împotriva proceselor-verbale de mai sus și care vizează anii 2012 și 2013.

Prin sentința civilă nr.597 din data de 25 mai 2015, Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, reclamanta a depus cererea pentru accesarea plăților directe pe suprafața în cadrul Schemei de plată unică pe suprafața (SAPS), respectiv a schemei de Plăți Compensatorii pentru Zona Montană Defavorizată (ZMD), în temeiul OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, înregistrată sub nr. xxxxx/11.05.2012, pentru o suprafață totală de 7,69 ha repartizată în 3 parcele.

În campania 2013, fermierul a depus cererea unică de plată înregistrată sub nr.xxxxx/21.05.2013, pentru 36,15 ha repartizate în 7 parcele, conform declarației de suprafețe anexă.

În campania 2014, fermierul a depus cererea unică de plată înregistrată sub nr.xxxxx/07.05.2014, pentru 34,75 ha, repartizate în 7 parcele, conform declarației de suprafețe anexă. Și de această dată, fermierul a semnat pe cererea de plată angajamentele și declarațiile aferente schemelor de plată solicitate.

La data de 19.05.2014, reclamanta a completat cererea de plată cu suprafața de 0,33 ha, prin întocmirea și depunerea formularului M2- adăugare suprafețe, adăugare susținută de adeverința nr.3220/23.07.2014 eliberată de Primarul Comunei B_______, jud. Argeș.

Urmare a identificării parcelelor agricole din cerere, așa cum a fost efectuată de contestatoare la depunerea acesteia și pe baza observațiilor privind blocurile fizice 621, 3005 și 99 situate pe teritoriul comunei B_______, APIA a efectuat controale în teren care au avut ca obiect blocurile fizice precizate.

Sumele stabilite în decizia finală de plată au fost determinate având în vedere suprafețele rezultate în urma tuturor controalelor, așa cum sunt cuprinse în raportul de calcul al plăților AP11- campania 2014: SAPS: suprafața solicitată 34,75 ha, suprafața rezultată după control 29,49 ha, rezultând un procent de supradeclarare de 17,8366 %; LFA- ZMD: suprafața solicitată 33,71 ha, suprafața rezultată după control 28,45 ha, procent de supradeclarare 18,4886 %.

Or, prezența unor suprafețe acoperite cu zone împădurite într-o proporție mai mare decât cea admisibilă, vârsta arborilor fiind cu certitudine mai mare de 2 ani, toate acestea în cadrul unor parcele care au destinația de pășune, naște în sarcina pârâtei obligația de excludere de la plata a zonelor neeligibile atât în campania curentă, cât și în cele anterioare.

S-a reținut că diferența de 5,02 ha este reprezentată de pădure și vegetație nedorită în vârstă de peste 2 ani, conform constatărilor făcute efectiv în teren, fapt dovedit cu schițele realizate și fotografii.

În ce privește excepția de nelegalitate invocată conform art. 4 din Legea nr.554/2004, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prezenta cauză are ca obiect cele două procese-verbale întocmite de APIA cu scopul recuperării sumelor acordate cu titlu necuvenit prin deciziile de plată aferente campaniilor 2012-2013 referitoare la plățile acordate pentru schema de plată unică pe suprafața SAPS și plățile pentru zona montană defavorizată ZMD, întemeiate pe dispozițiile speciale ale OUG nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

La nivelul anului 2011 au fost supuse verificării Camerei de Conturi Argeș sumele acordate cu titlu de PNDC ZOOTEHNIE 2008, dată fiind sursa de finanțare a acestora de la bugetul național, verificare finalizată cu emiterea deciziei nr.16/20.05.2011 prin care s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit și, ca urmare a notificărilor APIA în scopul punerii în aplicare a măsurilor dispuse de organul de verificare.

Or, prin Legea nr.48/2014 invocată de reclamantă s-au anulat tocmai aceste datorii către bugetul de stat și notificările emise de A.P.I.A. în scopul recuperării lor.

Ca urmare, excepția de nelegalitate invocată este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.1, 2, 8, 18 din Legea nr.554/2004 republicată, a respins contestația.

Împotriva sentinței și a încheierii de ședință din data de 09 martie 2015 a declarat recurs reclamanta V______ E____ V________, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.488 pct.6 Cod procedură civilă, „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictoriu ori numai motive străine de natura cauzei” și dispozițiile art.488 pct.8 Cod procedură civilă, „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

A arătat recurenta că instanța de fond și-a motivat hotărârea, reținând că „prezența unor suprafețe acoperite cu zone împădurite într-o proporție mai mare decât cea admisibilă, vârsta arborilor fiind cu certitudine mai mare de 2 ani, toate acestea în cadrul unor parcele care au destinația de pășune, naște în sarcina pârâtei obligația de excludere de la plata a zonelor neeligibile atât în campania curentă, cât și în cele anterioare.”

Instanța de fond nu a precizat de unde reiese certitudinea că vârsta arborilor este mai mare de 2 ani, în condițiile în care nu a fost efectuată o expertiză de specialitate, singura care era în măsură să stabilească acest lucru.

A mai susținut recurenta că proba cu „actele depuse la dosar, inclusiv CD-ul depus de pârâtă pentru a se vedea modalitatea de reconfigurare a terenurilor reclamantei pentru anul 2014”, așa cum a argumentat instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2015, decizia de respingere a probei cu expertiză și a probei testimoniale, nu poate fi reținută, întrucât un CD cu imagini foto nu face parte din categoria probelor reglementate la art.265-287 Cod procedură civilă, neputând avea valoare probantă decât prin coroborarea cu alte mijloace de probă, precum și faptul că se are în vedere reconfigurarea terenurilor pentru anul 2014, moment în care are loc întreaga acțiune, dar obligarea la plată vizează și anii anteriori, 2012-2013, când nu s-a descoperit nicio neregulă.

Mai mult, a arătat recurenta, chiar prin procesele verbale din 28.03.2012, 05.05.2012, 04.04.2013 și planșele foto depuse cu borderou, s-a făcut dovada deplină că și-a respectat obligațiile asumate.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, recurenta a apreciat că aceasta a fost respinsă prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv ale Legii nr.48/2014.

Față de toate motivele invocate, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, cu trimiterea spre rejudecare în vederea administrării probelor cu expertiză de specialitate și testimoniale.

Prin întâmpinare, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Argeș a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, constatându-se legalitatea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 9352 și 9353 din data de 15.10.2014 și a deciziei nr. 9802/27.11.2014, emise de A.P.LA. Argeș.

Intimata a apreciat că soluția instanței este legală și temeinică.

Referitor la probele admise de instanță, nu există îndoială asupra faptului că magistratul învestit cu soluționarea unei cereri este singurul în măsură să aprecieze utilitatea, pertinența și concludenta propunerilor făcute de părți, scopul fiind acela al dezlegării pricinii, principiu ce rezultă din dispozițiile art.237 alin. (2) NCPC: în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanța ... „7. va încuviința probele solicitate de părți, pe care le găsește concludente, precum și pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului și le va administra în condițiile legii”.

Fiecare dintre actele procedurale înfăptuite în faza cercetării procesului trece prin filtrul instanței de judecată, care asigură întreaga desfășurare a procesului „în condițiile legii”, toate regăsindu-se consemnate în acte emanate de instanță, în special încheieri, ca garanție a respectării tuturor principiilor procesului civil.

Cât privește admiterea probei cu înscrisuri, alături de schițele și fotografiile stocate pe suport informatic (CD), intimata a arătat că acestea din urmă sunt recunoscute ca mijloace de probă, având în vedere dispozițiile art. 250, art. 266, art. 290 și art. 341 alin.2 NCPC:

A apreciat intimata că fotografiile depuse pe suport informatic (CD) au valoare de probe, atât ca anexe ale înscrisurilor depuse referitoare la controlul în teren (Anexa 11/05.06.2014 și Anexa 11/20.06.2014, numerotate în Borderoul înscrisurilor la filele 160-162), cât și ca mijloace materiale de probă, realizate cu respectarea legii și a procedurilor specifice APIA.

În virtutea obligațiilor stabilite de normele regulamentelor europene și de procedurile APIA, toate schițele și fotografiile realizate cu ocazia controalelor efectuate în teren sunt arhivate și stocate pe suport electronic, fiind puse la dispoziția tuturor organelor de control intern sau extern, inclusiv din parte Comisiei Europene, cu atribuții de supracontrol și verificare a modului în care au fost stabilite suprafețele eligibile la plată.

Cât privește proba testimonială, respinsă de instanță, intimata a apreciat că acesta nu avea aptitudinea de a duce la soluționarea procesului, nefiind pertinentă, concludentă, pe cale de consecință fiind inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 309 alin.5) NCPC, „Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).”

Se critică faptul că instanța nu a precizat de unde reiese vârsta arborilor identificați pe teren și că a avut în vedere reconfigurarea blocurilor fizice în anul 2014, în timp ce obligarea la plată are în vedere anii 2012-2013, când nu s-ar fi descoperit nicio neregulă.

A arătat intimata că echipa de control APIA care a realizat măsurătorile în blocurile fizice 621, 3005 și 99 situate pe teritoriul comunei B_______, în prezența recurentei-reclamante (care apare chiar în mai multe fotografii stocate pe CD depus), este formată din specialiști în horticultura (absolvenți ai Facultății de Horticultura din cadrul Institutului de Agricultură București).

Pe lângă pregătirea de specialitate a echipelor de control, funcționarii APIA sunt instruiți în mod frecvent atât cu privire la modul de realizare a controalelor, care au ca finalitate stabilirea suprafețelor eligibile la plată pentru fiecare categorie de folosință declarată de fermier, cât și cu privire la utilizarea echipamentelor de măsurătoare (GPS).

Ca un amănunt ce nu poate fi ignorant, a arătat intimata că semnatarul rapoartelor de control dl. N___ G_______, deține și calitatea de expert judiciar, cu specializarea agricultura-horticultura, precum și acordarea de fonduri europene, în prezent fiind suspendat la cererea sa, pe perioada exercitării funcției publice.

Față de aceste aspect, s-a apreciat că orice expert ar fi făcut aceleași constatări cu privire la vârsta arborilor identificați în teren, care se regăsesc în fotografiile contestate de recurenta-reclamantă, diferențe putând exista doar în ceea ce privește stabilirea suprafețelor eligibile la plată.

Explicațiile ar consta în aceea că, spre deosebire de eventuala expertiză realizată de un expert desemnat de instanță, în cadrul controlului în teren realizat de APIA trebuie determinată exclusiv suprafața eligibilă, adică acea suprafață de teren care îndeplinește toate condițiile pentru a primi plata, atât cele generale, cât și cele specifice schemelor de plată accesate sau categoriei de folosință declarate.

Astfel, ghidul privind modul de realizare a controlului clasic în teren Stabilirea suprafeței eligibile pentru parcelele agricole ocupate de copaci Art.34 (4) din R.1122/2009 afirmă că, o parcelă agricolă care conține arbori este considerată suprafață eligibilă în scopul aplicării schemelor de ajutor pe suprafață cu condiția ca activitățile agricole, sau, după caz, producția planificată să poată să se desfășoare la fel cum s-ar desfășura pe parcele neîmpădurite situate în aceeași zonă.

O parcelă este eligibilă dacă fermierul execută o activitate agricolă pe respectiva suprafață.

Or, prezența unor suprafețe acoperite cu zone împădurite într-o proporție mai mare decât cea admisibilă, vârsta arborilor fiind cu certitudine mai mare de 2 ani, toate acestea în cadrul unor parcele care au destinația de pășune, naște în sarcina noastră obligația de excludere de la plată a zonelor neeligibile atât în campania curentă, cât și în cele anterioare.

Existența suprafeței de 5,02 ha. este reprezentată de pădure si vegetație nedorită in vârstă de peste 2 ani, conform constatărilor făcute efectiv în teren, este dovedită cu schițele realizate si fotografiile nr. 4, 6, 8, 9, 22-25, existente tocmai pe CD contestat.

Față de susținerea conform căreia excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale (Legea 48/2014), învederăm instanței de control judiciar că dimpotrivă, respingerea excepției s-a făcut cu aplicarea corectă a legii, fiind în mod categoric neîntemeiată.

Prin legea invocată a fost înlăturată obligația de recuperare a sumelor acordate cu titlu de PNDC - zootehnie 2008, stabilită în sarcina instituției noastre prin decizia 16/20.05.2011 a Camerei de Conturi Argeș și au fost anulate notificările emise de A.P.I.A. în acest sens.

Instanța de fond a reținut în mod corect în pagina 3 a considerentelor hotărârii pronunțate că „Prezenta cauză are ca obiect cele două procese-verbale întocmite de APIA cu scopul recuperării sumelor acordate necuvenit prin deciziile de plată aferente campaniilor 2012-2013 referitoare la plățile acordate pentru schema de plată unică pe suprafață SAPS și plățile pentru zona montană defavorizată ZMD, întemeiate pe dispozițiile speciale ale OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.”

Contextul în care a apărut Legea 48/2014 a fost acela în care: „La nivelul anului 2011 au fost supuse verificării Camerei de Conturi Argeș sumele acordate cu titlu de PNDC ZOOTEHNIE 2008, dată fiind sursa de finanțare a acestora de la BUGETUL N_______, verificare finalizată cu emiterea deciziei nr.16/20.05.2011 prin care s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit și, ca urmare a notificărilor APIA în scopul punerii în aplicare a măsurilor dispuse de organul de verificare.

Or, prin Legea 48/2014 invocată de reclamantă s-au anulat tocmai aceste datorii către bugetul de stat și notificările emise de A.P.I.A. în scopul recuperării lor.”

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură civilă, O.G. nr.66/2011, OUG nr.125/2006, celelalte acte normative precizate în actele contestate.

Analizând recursul prin prisma criticilor și apărărilor invocate, a materialului probatoriu administrat și a dispozițiilor legale incidente, se apreciază ca fiind nefondat

A invocat recurenta motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât, în lipsa probei cu expertiză tehnică de specialitate, singura în măsură să stabilească vârsta arborilor, instanța a reținut că este mai mare de 2 ani, fără să arate considerentele pe care și-a întemeiat convingerea.

În aprecierea recurentei CD-ul cu imagini foto nu se circumscrie în categoria probelor reglementate de art.265-287 Cod procedură civilă.

Se constată că instanța de fond a argumentat temeinic soluția adoptată, motivând în fapt și drept.

În ceea ce privește susținerea recurentei că fotografiile depuse la dosar pe suport informatic nu s-ar circumscrie probelor reglementate de art.265-287 Cod procedură civilă, se apreciază ca fiind nefondată.

Potrivit dispozițiilor art.250 Cod procedură civilă, „Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”, iar dispozițiile art.341 alin.2 din același act normativ, includ în categoria mijloacelor de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, etc.

Ca urmare, fotografiile depuse de către intimată sunt mijloace de probă care au confirmat constatările specialiștilor APIA cu ocazia deplasării în teren, ca de altfel și schițele efectuate și depuse la dosar.

Mai mult, chiar recurenta, prin nota privind justificarea nedeclarării de suprafață dată la data de 07.05.2014(f.136) a susținut că diferențele de suprafață au fost determinate de înaintarea de vegetație. ția de nelegalitate, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, fiind însă inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art.4 alin. (1) din Legea 554/2004 „ Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.”

Actul administrativ, conform art.2 lit.c) din legea 554/2004, este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”

Legea, accepțiunea sa restrânsa, este actul juridic al parlamentului, elaborat în conformitate cu Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite si care reglementează relațiile sociale cele mai generale si cele mai importante.

Ca atare, reținând dispozițiile art.4 din legea 554/2004, legea nu poate face obiectul excepției de nelegalitate fiind act juridic adoptat de organul legislativ, Parlamentul României și nu un act administrativ.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.496 cod proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V______ E____ V________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în comuna B_______, ________________________, împotriva sentinței civile nr.597 din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _________________________. 44, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2016, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Președinte, D_____ V_____	Judecător, A____ F___________	Judecător, D______ V_____
	Grefier, O___ M____ Ș_____

Red.: D.V.

Tehnored.: A.M./4ex./25.02.2016

Jud.fond.:E.M.E___

O.Ș. 17 Februarie 2016