Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

S E N T I N Ț A NR. 2170

Ședința publică de la 20.06.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – V_______ D_________

GREFIER - N_______ M______

.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamant _______________ - P___ ADMINISTRATOR I_____ M______ și pe pârât A.F.P. G_____, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 20.06.2013 și a pronunțat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ț A

Asupra cauzei de contencios administrativ de față;

P___ acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G_____ sub nr. XXXXXXXX/2011, reclamantul _______________ a solicitat, în contradictoriu cu A__ G_____, anularea Deciziei 30/10.09.2012 de soluționare a contestației și anularea Deciziei de contestare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr. 3626/02.08.2012, ambele emise de pârâta A__ G_____.

A mai solicitat reclamanta, în baza art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării Deciziei 3626/02.08.2012 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decizia 31/2012 i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, încălcându-se astfel dispozițiile art. 213 alin. 3 Cod procedură fiscală.

A mai arătat reclamanta că Decizia 3623/02.08.2012 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a din OUG 29/2011, fără a se face nici o mențiune privind art. 9 din OMFP nr. 1853/2011.

S-a mai arătat că potrivit art. 10 alin. 1 lit. a din OUG 29/2011, eșalonarea la plata acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea cu condiția de a se declara și achita obligațiile fiscale în anumite termene, pe care reclamanta susține că le-a respectat.

Mai exact, reclamanta a precizat că a depus declarația 112 aferentă lunii martie 2012 la data de 09.05.2012, dar că acest aspect nu a produs efecte juridice cât timp obligațiile ce făceau obiectul acestei declarații au fost achitate înainte de termen.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, reclamanta a arătat că Decizia 3636/2012 nu este motivată și că s-au încălcat dispozițiile art. 213 alin. 3 Cod procedură fiscală.

Cu privire la „paguba iminentă” , reclamanta a arătat că prin executarea actului administrativ s-ar afla în imposibilitatea desfășurării activității .

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar actele contestate, contestația formulată împotriva Deciziei 3636/2012, declarațiile fiscale depuse de societate aferente perioadei decembrie 2011 – iulie 2012 și dovezile de plată, contracte în desfășurare și procese verbale de sechestru.

Legal citată, pârâta A__ G_____ nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentată în instanță și a solicitat respingere acțiunii ca nefondată, solicitare reiterată și prin concluziile scrise depuse la dosar.

S-a solicitat de la pârâtă și s-a atașat la dosar documentația care a sta la baza emiterii actelor contestate.

La termenul din 07.02.2013, părțile au arătat că a mai existat o cerere de suspendare a executării acelorași acte administrative , întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, ce a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX (încheiere fila 177).

La solicitarea reclamantei s-a dispus atașarea dosarului menționat.

Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:

P___ Decizia nr. 1508/22.03.2012 a A__ G_____ s-a dispus eșalonarea la plată pe o perioadă de 24 luni a obligațiilor fiscale exigibile ale reclamantei, în sumă totală de xxxxxx lei (act fila 13 la dosar).

P___ Decizia 3636/02.08.2012 emisă de pârâtă s-a constatat pierderea valabilității eșalonării la plată, începând cu 02.08.2012, datorită neîndeplinirii în termen legal a obligațiilor de declarare datorate bugetului general consolidat, respectiv declarația 112 aferentă lunii martie 2012 , care a fost depusă abia la 09.05.2012.

Decizia a fost emisă în baza art. 10 alin. 1 lit. a din OUG 29/2011 privind reglementarea eșalonărilor la plată (act fila 10 la dosar).

Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 30 din 10.09.2012 emisă de pârâta A__ G_____ (act file 7 – 9 dosar).

Cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei 3636/02.08.2012, se reține că reclamanta a solicitat anterior suspendarea aceleiași decizii , însă în baza art. 14 din Legea 554/2004, motivul invocat constând în aceea că pârâta a interpretat greșit normele de drept aplicabile .

P___ încheierea din 01.10.2012, Tribunalul G_____ a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei menționate.

P___ decizia nr. 5616 din 06.11.2012, C____ de apel G_____, a modificat încheierea din 01.10.2012 și în rejudecare a respins ca nefondată cererea de suspendare.

S-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat.

Cererea de suspendare ce formează obiectul cauzei de față e întemeiată pe alt text de lege, respectiv art. 15 din Legea 554/2004 și are la bază alte motive, respectiv nemotivarea deciziei 3636/02.08.2012.

În aceste condiții cererea de suspendare de față este admisibilă, raportat la dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea 554/2004.

Analizând această cerere, se constată că potrivit art. 15 alin. 1 în referire la art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ dacă sunt întrunite mai multe condiții: să existe un caz bine justificat și suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

În plus, fiind vorba de un act administrativ fiscal, este obligatorie și condiția plății unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, astfel cum dispune imperativ art. 215 alin. 2 teza ultimă din Codul de procedură fiscală.

Analizând întrunirea acestor condiții în cauză, instanța reține că a fixat cuantumul cauțiunii la termenul din 23.04.2013 (fila 236 dosar) , însă l următorul termen (06.06.2013) reclamanta, prin apărător , a arătat că nu a achitat cauțiunea și nici nu înțelege să o achite.

Așa fiind, se reține că această primă condiție nu este îndeplinită în cauză.

Cu privire la „cazul bine justificat” astfel cum e acesta definit de art. 2 lit. t din Legea 554/2004, instanța reține că, potrivit practicii comunitare, deși în temeiul obligației de motivare impuse de art. 253 TCE trebuie să se indice în mod clar și neechivoc motivarea măsurii adoptate, nu se impune totuși specificarea tuturor elementelor de drept și de fapt , fiind suficient ca actul în litigiu să cuprindă suficiente elemente care să permită instanței să exercite controlul legalității actului respectiv (Hotărârea CJCE din 12.12.2006 pronunțată în c – 380/03 Germania/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene).

În cauza de față Decizia 3636/2012 cuprinde măsura dispusă, temeiul de drept al acesteia, consecințele ei și toate celelalte elemente care permit instanței să exercite controlul legalității ei .

Cât despre faptul că s-ar fi creat o situație mai grea reclamantei în propria cale de atac încălcându-se dispozițiile art. 213 Cod procedură fiscală, se reține că reclamanta nu a indicat în mod concret în ce fel i s-a agravat situația , iar instanța nu constată o astfel de împrejurare.

Se conchide că nu este îndeplinită nici condiția cazului „bine justificat” după cum nu s-a făcut nici dovada „pagubei iminente” în înțelesul art. 2 lit. ș din Legea 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, cererea de suspendare urmează a fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei se reține că potrivit art. 10 lit. a din OUG 29/2011, eșalonarea la plata acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea cu condiția „să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de ANAF cu termen de plată începând cu data de comunicării deciziei de eșalonare de plată”.

Față de acestea se reține că, în pofida susținerilor reclamantei, eșalonarea la plată se menține dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile : să se declare obligațiile fiscale și să se achite, formularea textului de lege fiind inechivocă.

În același sens, se reține că art. 9 din OMFP nr. 1853/2011 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispozițiilor OUG 29/2011 arată că „neîndeplinirea la termenul prevăzut de lege a obligațiilor de declarare a obligațiilor fiscale duce la pierderea valabilității înlesnirilor la plată”.

Față de acestea și având în vedere că reclamanta nu a declarat în termenul legal obligațiile fiscale, nedepunând declarația 112 (aspect pe care reclamanta l-a recunoscut constant atât în contestația formulată cât și în cuprinsul acțiunii), în baza art. 9 din OMFP 1853/2011 a intervenit pierderea valabilității înlesnirilor la plată.

Față de acestea, acțiunea se privește ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei 3636/02.08.2012 a A__ G_____ , formulată de reclamanta în baza art. 15 din Legea 554/2004.

Respinge ca nefondată acțiunea privind pe reclamant _______________ cu sediul în G_____, ________________________, ______________ și pe pârât A.F.P. G_____, cu sediul în G_____, ____________________, având ca obiect anularea Deciziei 3636/02.08.2012 și anularea Deciziei 30/10.09.2012, ambele emise de pârâta A__ G_____.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 20.06.2013.

Președinte, Grefier,

V_______ D_________ N_______ M______

Red. V. D_________/Dact. N. M______

4 ex./_______________.07.2013