Dosar nr. XXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A - C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2182

Ședința publică de la 10 septembrie 2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - M_____ D_____

GREFIER - E____ S_______

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M____ A_______ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.

La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:

Verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 și caracterul de autoritate publică centrală a pârâtei.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ., Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2015 sub nr. XXXXXXXXXXX reclamantul M____ A_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se constate lipsa de interes a pârâtei în întocmirea raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/25.03.2015 întrucât acesta nu produce efecte prin raportare la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 referitor la răspunderea disciplinară; în principal a solicitat anularea raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/ 25.03.2015, iar în subsidiar să se constate nulitatea raportului de evaluare întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 176/2010.

În motivare, reclamantul a arătat, cu privire la interesul pârâtei în emiterea raportului de evaluare contestat, că din interpretarea coroborată a art. 25 alin. 3 a art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 rezultă că nu mai este susceptibil de a fi sancționat în condițiile în care starea de incompatibilitate a încetat la data de 18.05.2011, cu mult peste termenul maxim de 3 ani prevăzut de art. 26, iar calitatea de comerciant persoană fizică nu o deține câtă vreme M____ A_______ Întreprindere Individuală reprezintă doar o formalitate de înregistrare la autoritățile fiscale pentru eventualitatea în care ar desfășura activități comerciale.

Pe fondul cauzei, reclamantul a susținut că situația de fapt reținută prin raportul de evaluare contestat nu corespunde realității, nefiind incidentă incompatibilitatea prevăzută de art. 87 din Legea nr. 161/2003.

În acest context, reclamantul a arătat că deși a deținut calitatea de administrator al ________________ în perioada 06.01.2010 – 18.05.2011, în fapt nu a desfășurat nici un fel de activitate comercială, nu a semnat acte și nu a reprezentat societatea în fața terților.

Pe de altă parte, reclamantul a menționat că nu deține calitatea de comerciant persoană fizică. Deși este titular al M____ A_______ Întreprindere Individuală, titlu obținut ca urmare a competențelor profesionale în domeniul creșterii animalelor, reclamantul a precizat că aceasta nu implică desfășurarea unei activități comerciale, invocând în acest sens art. 7 din Codul Comercial.

Reclamantul a concluzionat că de vreme ce nu a desfășurat fapte care să intre în conflict cu starea de incompatibilitate, sancționarea sa apare excesivă și chiar abuzivă.

Nu în ultimul rând, reclamantul a invocat faptul că la întocmirea raportului de evaluare contestat nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 întrucât la rubrica descrierii situației de fapt nu a precizat nimic legat de aceasta, făcând doar precizări cu privire la împrejurările care au condus la demararea procedurii de evaluare. Or, scopul descrierii situației de fapt este tocmai acela de a da posibilitatea persoanei verificate de a formula apărări privind incompatibilitatea.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 176/2010, Legii nr. 161/2003, Legii nr. 554/2004, Codului de procedură civilă.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri.

Pârâta Agenția Naționala de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare, pârâta a arătat că în urma verificărilor s-a constatat că în perioada 11.10.2010 - prezent reclamantul a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Voinești, județul V_____, cât și calitatea de comerciant persoană fizică, fiind titular al M____ A_______ Întreprinderii Individuală, iar în perioada 06.01.2010 – 18.05.2011 a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Voinești, județul V_____, cât și calitatea de administrator al ________________, fiind încălcate prevederile art. 87 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește lipsa interesului invocată de reclamant, pârâta a arătat că potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010 are competența legală de a evalua orice situație de incompatibilitate ce îl privea pe reclamant atât pe durata mandatului, cât și timp de 3 ani după aceea. În speță, evaluarea a privit mandatul de primar deținut de reclamant în perioada 2008-2012, respectiv 2012-2016. De asemenea, pârâta a menționat că orice eventuală sancțiune în situația constatării definitive a stării de incompatibilitate va fi aplicată pentru viitor, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.

Pe de altă parte, pârâta a susținut că raportul de evaluare contestat cuprinde toate cele patru capitole prevăzute de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că reclamantul a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 161/2003, adăugând la lege condiții noi pentru constatarea stării de incompatibilitate, respectiv desfășurarea efectivă a activităților de comerț. Faptul că reclamantul nu a desfășurat efectiv activități economice nu are nicio relevanță asupra stării de incompatibilitate întrucât simpla deținere a funcției de primar concomitent cu calitatea de comerciant este necesară și suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

În egală măsură, pârâtul a susținut că simpla deținere concomitentă a funcției de primar și a celei de administrator la ________________ este suficientă pentru a se constata existența cazului de incompatibilitate, nefiind necesar ca societatea să desfășoare activități comerciale, iar reclamantul să fi semnat sau să fi reprezentat societatea în fața terților.

Pârâta a menționat că reclamantul nu și-a respectat obligația ce îi revenea potrivit art. 91 alin. 3 din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile/calitățile incompatibile deținute simultan.

În drept, au fost invocate dispozițiile C.pr.civ., Legii nr. 176/2010, Legii nr. 161/2003, Legii nr. 554/2004, OUG nr. 44/2008, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.

În dovedire, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

În fapt, reclamantul M____ A_______ solicită anularea raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate nr. xxxxx/G/II/25.03.2015 prin care s-a constatat că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin deținerea simultană a funcției de primar al comunei Voinești, județul V_____, validat în urma alegerilor locale din 01.06.2008 și 10.06.2012, și a calității de comerciant persoană fizică, respectiv titular al M____ A_______ Întreprindere Individuală în perioada 11.10.2010 – prezent, precum și a funcției de administrator la ________________ în perioada 06.01.xxxxxxxxxxxxx11, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Pentru emiterea acestui act, pârâta a avut în vedere pe de o parte datele de 25.06.2008 la care s-a validat alegerea reclamantului în funcția de primar al comunei Voinești, jud. V_____, prin sentința civilă nr. 38/C/25.06.2008 pronunțată de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (f. 122-123) și de 10.06.2012 la care s-a validat alegerea reclamantului în funcția de primar al comunei Voinești, jud. V_____, prin sentința civilă nr. 1911/21.06.2012 pronunțată de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (f. 120-121), iar pe de altă parte datele furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă calitatea de comerciant persoană fizică a reclamantului, titular al M____ A_______ Întreprindere Individuală, în perioada 11.10.xxxxx – prezent, precum și calitatea de administrator al ________________ în perioada 06.01.2010 – 18.05.2011 (f. 125-129).

În drept, Curtea reține că potrivit art. 87 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice; (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică;.”, iar art. 91 alin. 1, 3 și 4 din același act normativ prevede că „(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. (…) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la _____________________ prezentei legi. (4) În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.”

De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 23 din OUG nr. 44/2008 „Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.”, iar art. 27 alin. 1 prevede că „(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale își încetează activitatea și este radiat din registrul comerțului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voința acestuia; c) în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ”

În ceea ce privește primul motiv de nulitate invocat de reclamant, respectiv lipsa de interes al pârâtei de întocmire a raportului de evaluare întrucât acesta nu poate produce efecte în raport de prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 referitor la răspunderea disciplinară, Curtea constată cu titlu preliminar că lipsa de interes astfel invocată reprezintă un aspect aflat în strictă legătură cu procedura administrativă urmată de pârâtă în emiterea actului administrativ contestat, iar nu o excepție procesuală, astfel cum s-ar putea interpreta din invocarea de către reclamant a definiției date de doctrină interesului în punerea în mișcare a unei proceduri. Așadar, nu trebuie pierdut din vedere faptul că această definiție se circumscrie dreptului de procedură civilă și vizează interesul reclamantului de a demara un litigiu prin investirea instanței de judecată.

Analizând lipsa de interes invocată de reclamant ca și motiv de nelegalitate a raportului de evaluare contestat, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată întrucât nu trebuie făcută confuzie între două situații distincte, respectiv între emiterea raportului de evaluare de către pârâtă, prin care se constată starea de incompatibilitate, și categoriile de sancțiuni ce pot interveni în ipoteza constatării stării de incompatibilitate, chiar dacă între cele două poate fi stabilită o relație de dependență, în cazul invocat de reclamant necesitatea existenței unui raport de constatare a stării de incompatibilitate ca situație premisă pentru emiterea unei decizii de sancționare disciplinare.

Cu alte cuvinte, posibilitatea sau imposibilitatea aplicării ulterioare a unei sancțiuni disciplinare nu are nicio influență asupra posibilității emiterii raportului de evaluare, act administrativ distinct și anterior, a cărui legalitate se verifică în raport de împrejurările de fapt și de drept contemporane emiterii.

În același context, Curtea constată că distinct de termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, art. 11 din Legea nr. 176/2010 reglementează un termen special pentru desfășurarea activității de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, aceasta putându-se efectua atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

În condițiile în care reclamantul se află în exercitarea celui de-al doilea mandat de primar, fiind validat în acest sens la data de 21.06.2012, Curtea constată că activitatea de evaluare a reclamantului a fost efectuată cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Totodată, Curtea observă că potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 starea de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului nu este susceptibilă de a atrage un singur tip de răspundere, respectiv cea disciplinară, astfel încât o eventuală expirare a termenului în care sancțiunea disciplinară ar putea fi aplicată nu poate avea înrâurire asupra legalității raportului de evaluare.

De asemenea, trebuie avută în vedere și împrejurarea că, în ceea ce privește aleșii locali, în categoria cărora se încadrează și reclamantul, este reglementat și un alt tip de sancțiune în situația existenței unei stări de incompatibilitate și procedură distinctă de aplicare a acestui tip de sancțiune prin art. 91 alin. 4 din Legea nr. 161/2003.

Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere și faptul că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 scopul Agenției Naționale de Integritate este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice, iar nu acela de a aplica sancțiuni disciplinare.

În ceea ce privește situațiile de fapt reținute de pârâtă ca reprezentând elemente constitutive ale stării de incompatibilitate, respectiv deținerea în mod simultan atât a funcției de primar al comunei Voinești, jud. V_____, cât și pe cea de administrator al ________________ în perioada 06.01.xxxxxxxxxxxxx11, și pe cea de comerciant persoană fizică, fiind titular al M____ A_______ Întreprindere Individuală în perioada 11.10.2010 – prezent, Curtea observă faptul că reclamantul recunoaște aceste împrejurări de fapt, însă susține că în perioadele menționate nu a desfășurat în mod efectiv activități specifice, astfel încât nu s-ar putea reține în sarcina sa existența unei stări de incompatibilitate.

Instanța apreciază însă că împrejurarea de fapt menționată de reclamant este lipsită de relevanță, esențială fiind deținerea concomitent a celor două funcții, condiție ce este îndeplinită în prezenta cauză.

Astfel, potrivit disp. art. 87 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 este necesară și suficientă simpla deținere a ambelor calități pentru a fi în prezenta unei stări de incompatibilitate. Întrucât aceste împrejurări se constată pe deplin în speță, nu poate fi primit argumentul că raportul de evaluare ar fi nelegal.

Mai mult, în condițiile în care încetarea activității unei întreprinderi individuale se realizează prin simpla manifestare de voință în acest sens a titularului persoană fizică, conform art. 27 alin. 1 din OUG nr. 44/2008, Curtea constată că reclamantul avea la îndemână un mijloc facil, eficient și rapid pentru a aduce la îndeplinire obligațiilor stabilite în sarcina sa, în calitate de primar ales al comunei Voinești, jud. V_____, de art. 91 din Legea nr. 161/2003 pentru a evita reținerea existenței unei stări de incompatibilitate.

În egală măsură, încetarea calității de administrator al ________________ depindea exclusiv de manifestarea sa de voință, ce a fost exercitată de reclamant abia la data de 18.05.2011, împrejurare ce a dus la modificarea înregistrărilor în registrul comerțului la data de 20.05.2011 (f. 80-82).

Concluzionând, Curtea reține că neefectuarea demersurilor în vederea încetării stării de incompatibilitate în termen de 15 zile de la data validării mandatului se datorează în mod exclusiv culpei reclamantului.

Referitor la cel de-al treilea motiv de anulare invocat de reclamant, respectiv nedescrierea situației de fapt în cuprinsul raportului de evaluare conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. xxxxxxx, Curtea apreciază că este neîntemeiat. În acest sens, Curtea reține că, în cuprinsul raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/25.03.2015, pârâta a prezentat în mod clar și detaliat elementele de fapt care au condus la concluzia existenței unei stări de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul, respectiv deținerea simultană a funcției de primar al comunei Voinești, județul V_____, și a calității de comerciant persoană fizică, respectiv titular al M____ A_______ Întreprindere Individuală în perioada 11.10.2010 – prezent, precum și a funcției de administrator la ________________ în perioada 06.01.xxxxxxxxxxxxx11, fiind indicate documentele și instituțiile care au transmis informațiile pe care această constatare se întemeiază.

Așadar, Curtea constată că reclamantul a avut posibilitatea concretă și efectivă de a lua cunoștință de elementele de fapt avute în vedere de pârâtă pentru a emite actul administrativ atacat și de a-și formula apărări în consecință. De altfel, Curtea observă că reclamantul a invocat pe calea cererii de chemare în judecată argumente pentru a combate concluziile raportului de evaluare.

Este adevărat că descrierea elementelor de fapt care au condus la stabilirea stării de incompatibilitate a fost încadrată în „Capitolul III. Evaluarea elementelor de incompatibilitate”, însă acest aspect nu este de natură a atrage nelegalitatea raportului de evaluare întrucât din modalitatea de redactare a art. 21 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 nu rezultă că prezentarea elementelor de fapt ce constituie latura obiectivă a stării de incompatibilitate ar putea fi realizată doar în partea descriptivă a situației de fapt, sub sancțiunea nulității, astfel încât pentru a obține anularea actului reclamantul era ținut a face dovada unei vătămări ce nu s-ar fi putut înlătura altfel decât prin anularea actului.

În egală măsură, Curtea observă că art. 21 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 176/2010 nu face trimitere expresă la elementele stării de incompatibilitate când face vorbire de situația de fapt, iar această împrejurare, coroborată cu prevederile art. 21 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 176/2010, conduce la concluzia că elementele de fapt care constituie latura obiectivă a stării de incompatibilitate sunt prezentate în capitolul III, fiind astfel superfluă o redare a acestora și în partea descriptivă.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciind că nu există niciun motiv de nelegalitate/netemeinicie și prin urmare niciun motiv pentru anularea raportului de evaluare contestat, având în vedere și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul M____ A_______, cu domiciliul procesual ales la C.I. D_____ C_______ D____ în București, _____________________. 27, Bog Art Center, _______________, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, ________________________. 15, sector 1, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C_________ administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2015.

PREȘEDINTE GREFIER

M_____ D_____ E____ S_______

Red./Thred. MD

4 ex./17.09.2015