Anulare act administrativ - Decizia 5988/2015 din 20 octombrie 2015 dată de Curtea de Apel TIMIŞOARA

Date speţă

Instanţă:
Curtea de Apel TIMIŞOARA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Recurs

Obiect dosar:
Anulare act administrativ

Număr hotarâre:
5988/2015 din 20 octombrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX - 04.08.2015

DECIZIA NR. 5988

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.10.2015

PREȘEDINTE: P____ R_____

JUDECĂTOR: O____ R_____

JUDECĂTOR: O___________ G_______

GREFIER: S___ O___ A______

S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul-pârât M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE - ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST împotriva sentinței civile nr. 734/05.05.2015, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX de Tribunalul T____, în contradictoriu cu intimata-reclamantă _______________, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă, avocat Iuhasz A____, lipsă fiind recurentul-pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, din partea intimatei-reclamante, la data de 06.10.2015, întâmpinare.

Reprezentantul intimatei-reclamante depune împuternicire avocațială.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, cât și asupra recursului.

Reprezentantul intimatei-reclamante, având cuvântul, pune concluzii, în principal pentru admiterea excepției nulității cererii de recurs, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Învederează că recurentul-pârât nu și-a motivat cererea de recurs, astfel încât, consideră că o reiterare a poziției acestuia nu reprezintă o critică adusă sentinței recurate, fiind încălcate prevederile art. 489 C__, făcându-se doar o enumerare a punctelor 6, 7, 8 din C__, fără a se face o dezvoltare a acestora.

De asemenea, arată că în cauză nu este vorba despre situația neîndeplinirii prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011, iar acea omisiune referitoare la actele contabile de muncă nu reprezintă o nelegalitate.

Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 734/05.05.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât cu privire la petitele având ca obiect anularea sau modificarea scrisorilor standard de informare a beneficiarului nr 2121/838/CVPF/23.04.2013 și nr 2157/854 CVPF/25.04.2013, precum și anularea adreselor de soluționare a contestațiilor nr 4024/29.07.2013 și nr 4026/29.07.2013 și, în consecință:

A respins aceste petite, ca inadmisibile.

A admis în parte acțiunea. formulată de reclamanta ________________, în contradictoriu cu pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI , PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE -ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PT. RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PT. DEZ. RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST.

A dispus anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr 271/18/CCSN/15.01.2013 și a Notei de Debit-nereguli nr 272/19CCSN/15.01.2013, emise de pârât.

A respins în rest acțiunea, în ce privește modificarea Procesului verbal nr 271/18CCSN/15.01.2013.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a reținut că reclamanta _______________ a chemat în judecată pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE -ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PT. RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PT. DEZ. RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună:

În principal:

- anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului de convergență nr. 271/ 18CCSN/15.01.2013, si a Notei de Debit - nereguli nr.2 72/19CCSN/15.01.2013 (reprezentând anexa la Procesul - Verbal de constatare nr. 271/ 18CCSN/15.01.2013);

- anularea Deciziei nr.8/15.03.2013 privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului - Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului de convergență nr. 271/ 18CCSN/15.01.2013.

În subsidiar:

- modificarea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului de convergență nr. 271/ 18CCSN/15.01.2013 în sensul exonerării reclamantei de la plata sumei stabilite cu titlu de creanță bugetară și recuperarea acesteia din bugetul instituțiilor responsabile în conformitate cu prevederile art.10 pct. 7 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 875/2011.

În principal:

- anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr.2121/838CVPF/23.04.2013 aferenta C__ 6 și emiterea unei noi Scrisori standard de informare în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă și suma de 206.617 lei (suma cu care au fost diminuate cheltuielile solicitate spre rambursare);

- anularea Răspunsului privind soluționarea contestației nr.4024/29.07.2013 emis ca urmare a contestației formulate împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferenta C__ 6;

În subsidiar:

- modificarea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă C__ 6 în sensul acceptării ca eligibile a cheltuielilor cu salariile experților din proiect si a taxelor/contribuțiilor aferente;

- modificarea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă C__ 6 în sensul exonerării reclamantei de la plata sumei stabilite cu titlu de creanță bugetară și recuperarea acesteia din bugetul instituțiilor responsabile în conformitate cu prevederile art. 10 pct. 7 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. ,875/2011.

În principal:

- anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr.2157/854CVPF/25.04.2013 aferenta C__ 7 și emiterea unei noi Scrisori standard de informare în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă și suma de 137.786 lei (suma cu care au fost diminuate cheltuielile solicitate spre rambursare);

- anularea Răspunsului privind soluționarea contestației nr.4026/29.07.2013 emis ca urmare a contestației formulate împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferenta C__ 7;

În subsidiar:

- modificarea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă C__ 7 în sensul acceptării ca eligibile a cheltuielilor cu salariile experților din proiect si a taxelor/contribuțiilor aferente;

- modificarea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă C__ 7 în sensul exonerării reclamantei de la plata sumei stabilite cu titlu de creanță bugetară și recuperarea acesteia din bugetul instituțiilor responsabile în conformitate cu prevederile art. 10 pct. 7 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 875/2011.

În cauză a declarat recurs pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE - ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PTENTRU RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PTENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST, solicitând casarea sentinței conform art. 488 pct. 6, 7, 8 C__ și respingerea în tot a acțiunii.

În motivare, recurentul critică prima instanță pentru că nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 8/15.03.2013 privind soluționare contestației formulate împotriva Procesului verbal de constatare nr. 271/18CCSN/18.01.2013.

Totodată, arată că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor sunt cele care pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și, deși reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 8/15.03.2013, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere și a dispus doar anularea Procesului verbal nr. 571/18CCSN/18.01.2013.

În continuare, precizează că, așa cum a arătat în fața instanței de fond și cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 8/15.03.2013 privind soluționare contestației formulate împotriva Procesului verbal de constatare nr. 271/18CCSN/18.01.2013, dar și din Procesul verbal de constatare nr. 271/18CCSN/18.01.2013, echipa de control a reținut încălcarea art. 17, art. 35 și art. 41 din Codul muncii.

Arată că, urmare a aspectelor semnalate în suspiciunea de neregulă nr. 2616/455CAN/05.06.2012, prin adresa nr. 2624/05.06.2012, OIR POSDRU - Regiunea Vest a sesizat ITM T____, pentru analizarea și verificarea aspectelor ce intră în competența acestei instituții și pentru formularea unui punct de vedere. Prin adresa nr. xxxxxx/13.07.2012, înregistrată la OIR POSDRU Regiunea Vest cu nr. 3127/16.07.2012, ITM T____ comunică faptul că _______________ a fost verificată, iar pentru neconformitățile găsite societatea a fost sancționată contravențional și a fost întocmit procesul verbal de control nr. xxxxx/12.07.2012. Totodată, au fost dispuse măsuri cu termen de realizare 31.07.2012.

Recurentul-pârât mai menționează că înainte de a efectua orice verificări, a așteptat finalizarea acțiunii de control efectuată de organele de control ale ITM T____, instituția cu atribuții în domeniu, însă așa cum rezultă din actele de control ale ITM T____, au fost constatate ca fiind încălcate mai multe dispoziții din Codul muncii.

Mai arată că procesul verbal de control ________ nr. xxxxxxx/12.07.2012 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ a fost contestat de reclamantă în instanță, iar Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia Civilă nr. 509/27.01.2015 a reținut legalitatea măsurilor nr. 2, 3 si parțial 6 din actul de control al ITM T____, adică exact a acelor măsuri ce sancționau nerespectarea art. 17 și 41 din Codul muncii, invocate și de acesta, în Decizia nr. 8/15.03.2013 privind soluționare contestației, formulate împotriva Procesului, verbal de constatare nr. 271/18CCSN/18.01.2013, dar si din Procesul verbal de constatare nr. 271/18CCSN/18.01.2013.

De asemenea, susține că, deși instanța de fond redă pe larg, în sistem copy - paste, pe parcursul a 4 pagini motivarea Deciziei civile nr. 509/27.01.2015 a Curții de Apel Timișoara, nesocotește faptul că această instanță a reținut încălcarea art. 17 și 41 din Codul muncii. Mai mult, susține că instanța de fond nu oferă o proprie motivare cu privire la fondul prezentului dosar, ci se rezumă să reproducă ad-literam, motivarea unei decizii pronunțate într-o altă cauză, ignorând însă acele aspecte care susțin titlul de creanța emis de acesta.

Învederează că actele adiționale la Contractele individuale de muncă ale persoanelor care au făcut parte din echipa de proiect nu respectată prevederile art. 17 și art. 41 din Legea nr. 53/2003, întrucât din conținutul Actului adițional nu rezultă durata muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 53/2003 și raportat la art. 17 din același act normativ, durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână reprezintă clauze esențiale ale unui Contract individual de muncă.

Totodată, mai arată că actele adiționale în discuție modifică un contract de muncă cu timp parțial, iar potrivit art. 105 alin. 1 din Legea nr. 53, contractul individual de muncă cu timp parțial trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) durata muncii și repartizarea programului de lucru; b) condițiile în care se poate modifica programul de lucru; c) interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

Așa fiind, consideră că prin modificările aduse Contractului individual de muncă prin Actele adiționale întocmite, aceste dispoziții nu sunt respectate.

Potrivit art. 9 pct. a alin. 3 din contractul de finanțare, „Beneficiarul are obligația de a solicita în scris punctul de vedere oficial al AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz, cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum și în orice situație în care apar neclarități cu privire la clauzele prezentului contract”. Arată că reclamanta nu a solicitat niciun punct de vedere legat de modul de încadrare al persoanelor care fac parte din echipa de implementare.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia actele adiționale la care se face referire în procesul verbal ar fi fost depuse la OIR POSDRU Regiunea Vest la data de 23.12.2010 și, respectiv, 01.06.2011, recurentul-pârât consideră că și acestea sunt nefondate.

Astfel, învederează că actele adiționale la Contractele individuale de muncă au fost încheiate începând cu ianuarie 2011, deci ulterior datei de 23.12.2010 la care se pretinde că ar fi fost depuse, odată cu Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 1
(C__ 1).

În continuare, precizează că, începând cu Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 2 (C__ 2), așa cum rezultă din prevederile art. 7 alin. 10 din Contractul de finanțare, beneficiarii de finanțare nerambursabilă depun spre verificare, în vederea validării cheltuielilor, doar un eșantion limitat de documente, aferent unor poziții limitate de cheltuieli din Evidența cheltuielilor, în funcție de categoria de risc stabilită pentru proiect.

Însă, arată că, nu există și nu s-a impus obligativitatea de a depune pentru verificare documente în procent de 100% aferent cheltuielilor solicitate, tocmai pentru a debirocratiza sistemul de verificare și rambursare. Eșantionul de documente nu este stabilit de către OIR POSDRU Regiunea Vest, ci este generat automat de către aplicația actionweb, aplicație în care beneficiarii încarcă cheltuielile solicitate la rambursare.

Consideră că, chiar și în condițiile în care vreunul din aceste acte adiționale s-ar fi aflat în eșantionul de documente, nu poate fi reținută culpa acestuia, întrucât reclamanta nu a încheiat aceste acte adiționale la recomandarea sa., arătând în acest sens că OUG nr. 66/2011 definește la art. 2 alin. 1 lit. a) neregula ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

De asemenea, precizează că suma reținută ca și creanță bugetară în Procesul verbal nr. 271/18CCSN/15.01.2013 reprezintă o sumă care a fost validată eronat la plată și rambursată reclamantei în mod necuvenit, astfel încât aceasta trebuie să o restituie, condiția legalității, regularității si conformității în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene nefiind îndeplinită.

Privitor la excepția nulității cererii de recurs, invocată în cauză, Curtea de Apel Timișoara o respinge ca nefondată, pentru că recursul conține motivări în drept, atât în privința fondului cauzei, cât și temeiurile legale de casare, respectiv art. 488 pct. 6, 7, 8 din C__.

Examinând cererea se respinge recursul declarat de pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE - ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST, împotriva sentinței civile nr. 734/05.05.2015, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX de Tribunalul T____, pentru că:

Potrivit dosarului, prin acțiune, reclamanta _______________ a chemat în judecată pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE -ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PT. RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PT. DEZ. RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună:

În principal:

În subsidiar:

În principal:

- anularea Răspunsului privind soluționarea contestației nr.4024/29.07.2013 emis ca urmare a contestației formulate împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferenta C__ 6;

În subsidiar:

În principal:

- anularea Răspunsului privind soluționarea contestației nr.4026/29.07.2013 emis ca urmare a contestației formulate împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferenta C__ 7;

În subsidiar:

Prin sentință s-a admis în parte acțiunea, anulându-se procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 271/18/CCSN/15.01.2013 și a Notei de Debit-nereguli nr. 272/19CCSN/15.01.2013, emise de pârât. S-a respins în rest acțiunea, în ce privește modificarea Procesului verbal nr 271/18CCSN/15.01.2013.

Prin procesul verbal nr. 271/18/CCSN/15.01.2013 și a Notei de debit-nereguli nr. 272/19CCSN/15.01.2013, pârâtul a reținut că reclamanta a fost beneficiara contractului de finanțare denumit „Dezvoltarea Aptitudinilor, Competentelor si Inițiativei Antreprenoriale (D.A.C.I.A.), contract având numărul de identificare POSDRU/92/3.1/S/xxxxx. S-a reținut că plata salariilor unor experți din echipa de implementare s-a făcut în baza unor acte adiționale la contractele de muncă, încheiate cu nerespectarea art. 17, 35 al. 1 și 41 din Codul M_____. Astfel, s-a apreciat că, deși experții ocupă mai multe funcții în cadrul proiectului, fiecărei funcții revenindu-i un cod C__ distinct, atribuții distincte, iar norma de lucru pentru aceste funcții, durata și tariful orar sunt diferite, nu au fost încheiate contracte individuale de muncă distincte pentru aceste funcții, ci acte adiționale la un contract de muncă inițial. De asemenea, s-a concluzionat că, pentru funcțiile suplimentare introduse prin acte adiționale, nu rezultă norma de lucru și nici salariul lunar.

În consecință, autoritatea emitentă a procesului verbal a stabilit că suma totală a cheltuielilor solicitate la rambursare și validate în mod eronat, reprezentând cheltuieli cu salariile, impozit și contribuții aferente, în baza unor acte adiționale la contractele de muncă, încheiate cu nerespectarea Codului M_____, este de xxxxxx,01 lei, cheltuieli declarate neeligibile. S-a reținut că reclamanta datorează un debit în valoare de xxxxxx,16 lei.

Ca anexă a acestui proces verbal, autoritatea pârâtă a încheiat Nota de debit-nereguli, prin care societatea reclamantă est informată asupra debitului datorat în valoare de xxxxxx,16 lei.

Împotriva procesului verbal și a notei de debit – nereguli, reclamanta a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 6/15.03.2015, prin care a fost admisă în parte contestația, în sensul invalidării concluziilor privind expertul pe termen scurt B_____ F_____ L___, precum și a celor privind sumele solicitate la rambursare la C__ 6 și C__ 7 pentru L____ P__, salariata ________________. A fost respinsă în rest contestația, cu consecința menținerii debitului de xxxxxx,16 lei.

Din actele dosarului, rezultă că încheierea procesului verbal din litigiu s-a întemeiat pe procesul verbal de control nr. xxxxx/12.07.2012, încheiat de ITM T____, pe care reclamanta l-a contestat în instanță și prin sentința civilă nr. 8184/2013, pronunțată de Tribunalul T____, irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2509/27.01.2015, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea, anulându-se parțial procesul verbal încheiat de ITM T____ și anexele 1 și 2 ale acestuia, anulându-se măsurile 1, 4, 5 și măsura 6 din anexele acestuia.

Prin decizia Curții de Apel Timișoara din dosar nr. XXXXXXXXXXXX, s-au stabilit cu puterea lucrului judecat următoarele:

„La măsura 1, Inspectoratul Teritorial de Muncă a solicitat respectarea dispozițiilor art. 105 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, conform cărora „contractul individual de muncă cu timp parțial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3), următoarele:

c) interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora”.

Din contractele de muncă și din actele adiționale rezultă că pentru cei trei angajați – care au fost angajați cu timp parțial – nu se prevede decât timpul de lucru pentru funcția principală, iar nu și pentru funcțiile secundare.

În contractele de muncă se prevede însă interdicția de a efectua ore suplimentare (fila 33 Tribunalul T____ pentru M____ M_____, fila 86 pentru P__ P___ A________ și fila 168 Tribunalul T____ pentru P__ L____).

Prin urmare, a fost respectat art. 105 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, întrucât în contractele de muncă a fost menționată interdicția prestării de ore suplimentare. Curtea a subliniat că dispozițiile art. 105 se referă la conținutul contractului de muncă cu timp parțial – respectiv la clauzele pe care trebuie să le conțină – iar nu la modul în care sunt respectate în concret aceste clauze. Prin urmare, nu prezintă relevanță că, în fapt, au fost prestate ore suplimentare cu nerespectarea clauzelor contractului de muncă, întrucât o astfel de stare de fapt nu afectează validitatea mențiunii corecte din contractul de muncă. În acest caz, reclamanta poate fi sancționată pe nerespectarea contractului de muncă, iar nu pentru modul în care acesta a fost redactat.

În consecință, este nelegală reținerea încălcării dispozițiilor art. 105 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.

Cu privire la măsura nr. 2 din actul contestat, Curtea a reținut că Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ a reproșat reclamantei nerespectarea dispozițiilor art. 17 din Codul muncii, care prevăd următoarele:

(1) „Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.

(2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.

(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:

a) identitatea părților;

b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;

c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;

e) criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;

f) riscurile specifice postului;

g) data de la care contractul urmează să își producă efectele;

h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;

i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

j) condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;

k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;

l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;

m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;

n) durata perioadei de probă.

(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă”.

În această privință, Curtea a constatat că, deși este corectă susținerea reclamantei conform căreia informarea s-a făcut prin semnarea actelor adiționale la contractele de muncă de către angajați – fiind în acord cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Codul muncii această modalitate de aducere la cunoștința salariatului a modificărilor din contract – în actele adiționale la contractele de muncă, nu este prevăzută decât durata normală de lucru pentru funcția de bază, iar nu și pentru funcțiile secundare adăugate conform actelor adiționale la contractele de muncă.

Este adevărat că funcțiile secundare adăugate presupuneau activități care nu puteau fi normate în mod strict, însă atât art. 17 alin. 3 lit. l), cât și art. 105 alin. 1 lit. a) din Codul muncii impun menționarea duratei normale a muncii, subliniind importanța acestei mențiuni și în cazul contractelor cu timp fracționat. Prin urmare, legea impunea cel puțin menționarea duratei maxime a muncii prestate pentru funcțiile secundare în baza contractului de muncă cu timp parțial, cu atât mai mult cu cât angajații respectivi aveau și o funcție principală, iar timpul maxim de lucru stabilit conform contractelor de muncă trebuia să țină seama de dispozițiile art. 114 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora „durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”.

Or, lipsa mențiunii referitoare la durata normală a muncii afectată funcțiilor secundare a avut drept consecință că, în conformitate cu dispozițiile din cele trei contracte de muncă (astfel cum au fost modificate prin actele adiționale), durata normală a muncii pentru toate activitățile prestate – inclusiv pentru activitățile specifice celor două funcții secundare atribuite celor trei angajați – se limita la durata menționată în contractele de muncă pentru activitatea specifică funcției de bază. Astfel, orice depășire a duratei respective se situa în afara dispozițiilor contractelor de muncă, în condițiile în care nu s-a menționat nimic în legătură cu durata normală (cel puțin maximă pentru o săptămână sau pentru o lună) a muncii specifice funcțiilor secundare.

Din acest punct de vedere, Curtea a reținut că angajații nu au fost informați cu privire la durata muncii specifice funcțiilor secundare, de vreme ce în actele adiționale la contractele de muncă nu se prevede nimic în legătură acestei munci.

În consecință, s-a reținut legalitatea măsurii nr. 2 din actul contestat.

Cu privire la măsura nr. 3 din procesul verbal contestat, Curtea a reținut că pârâtul a reproșat reclamantei prin această măsură încălcarea dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, care prevăd următoarele:

(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.

(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condițiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă și timpul de odihnă”.

În concret, Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ a susținut că reclamanta ar fi modificat contractele de muncă fără acordul angajaților, cu privire la felul muncii, la salariul acordat, timpul de muncă și timpul de odihnă.

În ceea ce privește felul muncii și salariul, Curtea a observat că actele adiționale la contractele de muncă menționează felul muncii atât pentru funcția de bază, cât și pentru cele două funcții secundare, după cum menționează și modul de salarizare pentru funcția de bază și pentru cele două funcții secundare – la acestea stabilindu-se o plată de 233,25 lei / oră, conform orelor menționate în fișa de pontaj pentru fiecare din aceste activități.

Prin urmare, în condițiile în care actele adiționale au fost semnate de angajați, și aceste acte adiționale cuprind mențiunile referitoare la modul de salarizare pentru fiecare din activitățile specifice celor trei funcții deținute, Curtea a reținut că la modificarea contractelor de muncă, în ceea ce privește felul muncii și modul de salarizare, au fost respectate de către reclamantă dispozițiile art. 41 din Codul muncii.

În ceea ce privește durata muncii, Curtea a reamintit că a reținut anterior că angajații nu au fost informați cu privire la durata muncii specifice funcțiilor secundare, de vreme ce în actele adiționale la contractele de muncă nu se prevede nimic în legătură acestei munci.

Prin urmare, semnarea actelor adiționale la contractele de muncă nu poate avea semnificația acordului salariaților la modificarea duratei muncii peste cea menționată în contractele și actele adiționale, care durată este menționată cu privire la funcția principală.

Din acest punct de vedere, Curtea a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 41 din Codul muncii în ceea ce privește modificarea contractelor de muncă referitoare la durata muncii, măsura dispusă având caracter legal.

În consecință, s-a reținut legalitatea măsurii nr. 3 din actul contestat.

Cu privire la măsura nr. 4 din procesul verbal contestat, Curtea a reținut că pârâtul a reproșat reclamantei prin această măsură încălcarea dispozițiilor art. 35 din Codul muncii, care prevăd următoarele:

(1) „Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) situațiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilități pentru cumulul unor funcții”.

În concret, Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ a susținut că reclamanta avea obligația, conform art. 35 alin. 1 din Codul muncii să încheie – pentru același salariat – câte trei contracte de muncă, unul pentru fiecare din funcțiile deținute de respectivul salariat. Curtea a observat însă că referirea din textul respectiv la mai multe contracte de muncă s-a făcut având în vedere că ipoteza viza și raporturile de muncă stabilite cu angajatori diferiți. În acest sens, Curtea a observat că textul reglementează dreptul salariatului „de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă”, iar necesitatea încheierii unor contract de muncă diferite se justifică în cazul în care este vorba despre angajatori diferiți, respectiv de raporturi de muncă având în conținut și părți diferite.

Interpretarea restrictivă susținută de pârât nu se justifică nici în contextul reglementării prin Codul muncii a principiului libertății muncii – dreptul la muncă neputând fi îngrădit, conform art. 3 din Codul M_____ – precum și a principiului general al libertății contractuale, neexistând nici o reglementare care să justifice interpretarea pârâtului.

Sub aspectul consecințelor legale, Curtea a reținut că legea permite cumulul de funcții la același angajator, fără a impune în mod expres încheierea câte a unui contract de muncă pentru fiecare funcție deținută de același salariat la același angajator.

În contextul în care reclamanta a încheiat acte adiționale cu salariații în cauză, stabilind de comun acord felul muncii și modul de salarizare, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Codul muncii prin omisiunea de a se încheia pentru același salariat – câte trei contracte de muncă, unul pentru fiecare din funcțiile deținute de respectivul salariat.

În consecință, este nelegală reținerea încălcării dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Codul muncii.

Cu privire la măsura nr. 5 din procesul verbal contestat, Curtea a reținut că pârâtul a reproșat reclamantei prin această măsură încălcarea dispozițiilor art. 159 din Codul muncii, care prevăd următoarele:

(1) „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

(3) La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală”.

Curtea a reamintit că a reținut anterior, în ceea ce privește felul muncii și salariul, că actele adiționale la contractele de muncă menționează felul muncii atât pentru funcția de bază, cât și pentru cele două funcții secundare, după cum menționează și modul de salarizare pentru funcția de bază și pentru cele două funcții secundare – la acestea stabilindu-se o plată de 233,25 lei / oră, conform orelor menționate în fișa de pontaj pentru fiecare din aceste activități.

Prin urmare, salariul a fost exprimat în bani pentru fiecare dintre angajații respectivi, fiind respectate dispozițiile art. 159 alin. 2 din Codul muncii.

În ceea ce privește referirea la contractul individual de muncă din art. 159 alin. 1, Curtea a amintit că a reținut anterior legalitatea cumulului de funcții pentru același angajat la același angajator, în baza aceluiași contract individual de muncă, atâta vreme cât sunt respectate condițiile de fond privind modificarea contractului de muncă și forma scrisă a acestor modificări. Raportat la dispozițiile art. 159 din Codul muncii, Curtea a observat că Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ nu a argumentat de unde ar rezulta nelegalitatea stabilirii unei modalități de plată cu ora la funcțiile secundare, câtă vreme modul de salarizare pentru funcția de bază este stabilit printr-un salariu brut lunar.

În consecință, este nelegală reținerea încălcării dispozițiilor art. 159 din Codul muncii.

Cu privire la măsura nr. 6 din procesul verbal contestat, Curtea a reținut că pârâtul a impus reclamantei să „clarifice situația contractuală a salariaților săi cu contracte individuale de muncă cu timp parțial, cu mai multe funcții și salarii, astfel încât să respecte prevederile legale”.

Curtea a subliniat caracterul vag al impunerii cerinței de a respecta prevederile legale, în condițiile în care ca a susținut că a respectat aceste reglementări. Raportat însă la conținutul întregului act contestat, Curtea a reținut că Inspectoratul Teritorial de Muncă a impus reclamantei prin măsura nr. 6 să procedeze la modificarea contractelor de muncă în raport cu acele constatări menționate la măsurile nr.1-5. În măsura în care actul contestat s-ar referi la respectarea altor cerințe, Curtea a reținut lipsa unei motivări adecvate a actului administrativ, cu consecința lipsirii acestuia de efecte juridice.

Pornind de la premisa că prin măsura nr. 6 Inspectoratul Teritorial de Muncă a solicitat reclamantei să procedeze la modificarea contractelor de muncă în raport cu acele constatări menționate la măsurile nr.1-5, Curtea a reamintit că anterior a examinat legalitatea acestor măsuri și a reținut:

- nelegalitatea măsurilor nr. 1, 4 și 5 din anexele 1 și 2 la Procesul - Verbal de Control ________ nr. xxxxxxx/12.07.2012;

- legalitatea măsurilor nr. 2 și 3 din același act.

Raportat la concluziile anterioare, Curtea a reținut, pe cale de consecință, că și măsura nr. 6 din actul contestat este legală numai în măsura în care impune reclamantei să modifice actele ce stau la baza raporturilor de muncă în conformitate cu măsurile considerate legale de către Curte, respectiv în conformitate cu măsurile nr. 2 și 3 din anexele 1 și 2 la Procesul - Verbal de Control ________ nr. xxxxxxx/12.07.2012.

Astfel fiind, Curtea a reținut nelegalitatea parțială a măsurii nr. 6, în ceea ce privește impunerea pentru reclamantă a obligației de a se conforma măsurilor nr. 1, 4 și 5 din anexele 1 și 2 la Procesul - Verbal de Control ________ nr. xxxxxxx/12.07.2012.

Prin urmare, Curtea a dispus anularea parțială a măsurii nr. 6, conform celor arătate mai sus.

În consecință, Curtea reține că prin decizia civilă pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX de Curtea de Apel Timișoara, s-a stabilit că reclamanta nu a încălcat prevederile art. 41 din Codul M_____, privind menționarea duratei muncii, ca și a art. 17 din Codul M_____ – omisiunea menționării duratei normale de lucru pentru funcțiile secundare, abateri de la legalitate care să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale aferente acestora, având în vedere natura acestor abateri de la prevederile legislației muncii.

În ceea ce privește menținerea prin decizia civilă a Curții de Apel Timișoara a constatării încălcării prevederilor art. 41 din Codul muncii, referitor la durata muncii și a prevederilor art. 17 din Codul muncii, cu mențiunea că „deși este corectă susținerea reclamantei conform căreia informarea s-a făcut prin semnarea actelor adiționale la contractele de muncă de către angajați – fiind în acord cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Codul muncii această modalitate de aducere la cunoștința salariatului a modificărilor din contract – în actele adiționale la contractele de muncă, nu este prevăzută decât durata normală de lucru pentru funcția de bază, iar nu și pentru funcțiile secundare adăugate conform actelor adiționale la contractele de muncă”, Curtea constată că bine s-a apreciat de prima instanță caracterul neprejudiciabil al încălcărilor față de bugetul U.E. în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011, pentru că recurenta nu a demonstrat plata necuvenită a fondurilor europene către reclamantă, motiv pentru care recursul pârâtei se respinge ca nefondat, fără o analiză detaliată a criticilor cuprinse în conținutul său, întrucât acestea fac referire la măsurile anulate irevocabil deja prin decizia civilă nr. 8509/2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Sub acest aspect, Curtea reține că prima instanță nu mai putea reaprecia măsurile dispuse prin actul pârâtului, cum eronat susține acesta, atâta timp cât majoritatea măsurilor au fost anulate prin altă hotărâre judecătorească și operează puterea lucrului judecat.

În ceea ce privește critica legată de nepronunțarea instanței de fond, privitor la anularea deciziei emise în procedura prealabilă, Curtea constată că recurenta nu are interes în rezolvarea acestui aspect pentru că cererea se constituie într-un petit al acțiunii, astfel că numai reclamanta putea recura sentința pentru omisiunea pronunțării Tribunalului T____.

În concluzie, pentru motivele expuse, recursul pârâtului se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul M_________ M_____, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VARSTNICE - ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU RPOGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA DE VEST, cu sediul în Timișoara, _______________________. 30 B, județ T____, împotriva sentinței civile nr. 734/05.05.2015, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX de Tribunalul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P____ R_____ O____ R_____ O___________ G_______