Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRL:2016:027.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale:4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____ SECȚIA A II-A CIVILĂ

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 64/Fca

Ședința publică de la 02 februarie 2016

Președinte - C_____ G_______ I______

Grefier - M____ Gîlca

La ordine fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul V______ M_____, cu domiciliul în B_____, _______________, ___________, _____________________, în contradictoriu cu pârâta C_____ A_______ B_____, cu sediul în B_____, Calea Călărașilor nr.58, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se procedura de citare este completă, cauza a fost amânată pentru încuviințarea probei cu înscrisuri pentru reclamant, al 2-lea termen de judecată.

.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nrXXXXXXXX reclamantul V______ M_____ a formulat în contradictoriu cu parata C_____ Agricola a județului B_____, contestație împotriva Deciziei de Sancționare Disciplinara nr 15/28.08.2015 emisa de intimat solicitând anularea acesteia precum si obligarea intimatei la plata de daune morale apreciate la valoarea de 100 lei conform art.53 alin 1 si 2 din codul muncii.

In motivarea cererii reclamantul a susținut că la emiterea deciziei de sancționare cu mustrarea scrisa nu au fost respectate toate principiile care guvernează instituția aplicării sancțiunii disciplinare funcționarului public. In opinia reclamantului nu au fost respectate principiul procedurii respectării procedurii corespunzătoare și principiul respectării prezumției de nevinovăție.

Astfel sancțiunea disciplinară nu poate fi impusă decât după ce s-a efectuat procedura disciplinară de cercetare prealabilă și după audierea funcționarului public, care trebuia să fie consemnată în scris.

În ceea ce privește principiul respectării prezumției de nevinovăție se cere să se fi practicat o minimă activitate probatorie de funcție și de rezultatul acesteia să se poată deriva într-o manieră rezonabilă sub forma unei declarații de culpabilitate a subiectului căruia i s-a deschis dosar ori el nu a cunoscut motivul sancționării sale si nu a fost chemat in fata comisiei de disciplina spre a fi audiat.

Legal citata intimata C_____ Agricola a județului B_____ a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondata a cererii de chemare in judecata

Petenta precizează ca prin adresa nr.922/9.07.2015 s-a cerut o notă explicativă reclamantului, iar acesta nu a furnizat nicio explicație cu privire la fapta care i se impută, deci nu a răspuns solicitării pentru a fi cercetată prealabil.

Considera parata că reclamantul a înțeles să se apere printr-un mod pasiv, neprezentând nicio explicație.

A mai precizat parata ca reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de serviciu de a depune rapoartele de activitate la seful de serviciu cu fisele prevăzute in fisa postului Parata a mai învederat ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare privind îndeplinirea la timp și în bune condiții a obligațiilor ce revin personalului din subordine, iar acest lucru constituie abatere disciplinară.

Având în vedere cele precizate și prevederile legale încălcate și reținând nivelul gravității faptei comise, apreciază parata că individualizarea și aplicarea sancțiunii respectiv mustrare scrisă reflectă legalitatea și temeinicia dispoziției de sancționare contestată. In cauza s a administrat proba cu înscrisuri depuse de părți

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile in speța instanța constata in fapt următoarele.

Prin dispoziția nr15/28.08.2015 emisă de intimata C_____ Agricola a fost sancționat reclamantul V______ M_____ cu mustrare scrisă pentru că nu a luat măsurile corespunzătoare privind îndeplinirea la timp și în bune condiții a lucrărilor, iar acest lucru constituie abatere disciplinară conf.art.77 alin 2 lit a si b din Legea 188/1999

Răspunderea disciplinară a funcționarilor publici este guvernată de prevederile Lg.188/1999.

Potrivit art.77 al.1 din Lg.188/1999 - Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;

Sancțiunea disciplinară aplicată de recurent a fost mustrare scrisă, conf.art.77 al.3 lit.a din Lg.188/1999.

Potrivit art.78 din Lg.188/1999 - (1) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică;(3) Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public.

Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.

Se constată din actele dosarului că a fost îndeplinită procedura prealabilă cu privire la fapta imputată reclamantului i și de asemenea aceasta iar la data de 16.10.2015 a dat nota explicativa nr 1370 despre neprezentarea raportului de activitate pentru luna august

Se observă că adresele au fost comunicate de către intimata prin seful de serviciu însă reclamantul a rămas consecvent atitudinii sale. Aceasta a comunicat răspuns Direcției Resurse Umane că lucrările nu au fost soluționate în termenul prevăzut de lege, întrucât în perioada de referință nu a avut suport de hârtie

Instanța constata ca așa cum a reținut si Curtea Constituționala este neîntemeiată susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art.16 alin. (1) din Constituție. Astfel, în cazurile prevăzute de art.70 alin. (3) lit. a) și b), care prevăd sancțiunile disciplinare cu avertisment și mustrare, cele mai ușoare dintre sancțiunile prevăzute pentru funcționarii publici, acestea pot fi aplicate direct de către conducătorul compartimentului în care funcționează cel în cauză. Or, numai pentru asemenea situații sunt aplicabile dispozițiile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, dispoziții care au următorul cuprins: "Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate în condițiile prevederilor alin. (1) funcționarul public se poate adresa cu contestație la conducătorul autorității sau instituției publice, în termen de 15 zile de la data comunicării sancțiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplină, ordinul sau dispoziția definitivă." În cazul celorlalte sancțiuni disciplinare, prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. c)-f), conducătorul autorității sau instituției publice este cel care le aplică, la propunerea comisiei de disciplină.

In speța reclamantul s a adresat direct instanței de contencios administrativ pentru a i fi analizate susținerile

În aceste condiții este evident că nu există o discriminare între funcționarii publici din punctul de vedere al tratamentului juridic la care sunt supuși în cazul aplicării unor sancțiuni disciplinare. Aceștia, conform dispozițiilor art.74 din lege, au, în mod egal, posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare ori, conform dispozițiilor art. 95 din lege, pentru anularea ordinului sau dispoziției de eliberare sau destituire din funcție.

Curtea Constituționala a reținut că situația prevăzută de lege în cazul sancțiunilor pe care le te aplica conducătorul compartimentului, când funcționarul public are deschisă calea contestării pe cale ierarhică a sancțiunii disciplinare la conducătorul autorității sau instituției publice, este distinctă de cea în care conducătorul autorității sau instituției publice însuși este cel ce aplică sancțiunea mai gravă a eliberării sau destituirii din funcție, astfel că nu se poate pune în nici un fel problema încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit prin mai multe decizii că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, prevăzut la art. 16 din Constituție și la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu înseamnă uniformitate. Dimpotrivă, acest principiu presupune, astfel cum este și cazul în speță, ca la situații diferite să se aplice un tratament juridic diferit, dacă acesta are o justificare rațională și obiectivă. De altfel, ar fi inutilă și dilatorie, în cazul avut în vedere de autorul excepției, când sancțiunea disciplinară sau măsura destituirii ori eliberării din funcție este luată chiar de conducătorul autorității publice ori al instituției publice, calea prevăzută de lege pentru o cu totul altă situație, și anume când sancțiunea cu avertisment ori mustrare a fost aplicată direct de șeful compartimentului, care este subordonat ierarhic conducătorului instituției sau autorității publice.

În felul acesta se oferă garanția respectării dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd că "[...] o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, [...]" va examina situația celui în cauză și se va pronunța asupra legalității și temeiniciei sancțiunii ori măsurii aplicate. De altfel, autorul excepției, deși invocă încălcarea acestui principiu constituțional, își argumentează susținerea prin faptul că cele două texte legale criticate prevăd numai posibilitatea funcționarului public nemulțumit de sancțiunea aplicată de a se adresa instanței de contencios administrativ, fără să dispună și de calea procedurii prealabile administrative a contestației.

Reclamantul deși a beneficiat de garanțiile procesuale nu a dovedit ca a avut o atitudine corecta efectuând la timp sarcinile cu care a fost investit prin fisa postului găsind scuze puerile pentru a justifica întârzierile repetate in efectuarea si predarea lucrărilor astfel cum rezulta din referatele prezentate de seful de serviciu si depuse de parata la dosarul cauzei

F___ de cele expuse instanța constata ca cererea formulata de reclamant este nefondata urmând a fi respinsa ca nefondata .in integralitatea ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul V______ M_____, cu domiciliul în B_____, _______________, ___________, _____________________, în contradictoriu cu pârâta C_____ A_______ B_____, cu sediul în B_____, Calea Călărașilor nr.58.

Respinge cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale către reclamant.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul B_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02 februarie 2016.

Președinte,

C_____ G_______ I______ Grefier,

M____ G____

Red.C.G.I.

Dact.M.G.

4 ex/05.02.2016