Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1030/2015

Ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte – P_________ A____

Judecător – C____ M_____

Judecător – T_______ D__ M_____

Grefier – F_____ F_____

Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamanta L___ C_______, împotriva sentinței nr. 843/CA/2015 din 17.06.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Grierosu G________ cu delegație depusă la dosar, pentru recurentă, lipsă fiind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, faptul că nu se solicită judecata cauzei și în lipsă, și că, la dosarul cauzei prin serviciul de registratură apărătorul ales al recurentei a depus o cerere prin care înștiințează Curtea de Apel Iași cu privire la faptul că și-a schimbat sediul societății civile de avocați unde își desfășoară activitatea, comunicând totodată noul sediu al societății unde dorește să-i fie comunicate toate actele de procedură efectuate în dosar, începând cu data de 1.09.2015.

Nemaifiind alte cereri instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat Grierosu G________, pentru recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și dorește a se avea în vedere faptul că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, trecându-se în mod greșit peste cererea de amânare și admițându-se excepția inadmisibilității, instanța de fond respingând cererea de anulare a deciziei de impunere pentru motivul că nu s-a parcurs calea contestației, în procedura administrativă.

Susține faptul că recurenta a depus odată cu cererea de amânare, atât dovada contestației, cât și dovada confirmării și a trimiterii prin poștă a acesteia către C.A.S. Iași care nu a răspuns contestației, instanța de fond înțelegând să respingă această cerere pe excepția inadmisibilității.

Consideră că, dacă s-ar admite faptul că aceasta nu i-ar fi răspuns în termen, instanța de fond a dat o interpretare diferită art. 218 Cod procedură fiscală, și că, atât timp cât se află într-o situație atipică, însă recunoscută de doctrina de specialitate și anume aceea în care în momentul când nu există răspunsul în calea administrativă la atacarea acestei decizii care nu i-a fost comunicată, dar pentru că știa situația posibilei inadmisibilități, dacă nu se parcurge procedura în cale administrativă, deși în concret, susține că această decizie nu i-a fost comunicată nici până în momentul prezent, și că i-a fost comunicată în cadrul unui alt dosar de contestație la executare, abia după ce a fost repusă cauza pe rol, astfel precizează că și-a făcut apărări tocmai pentru a primi poate, un răspuns din partea intimatei, pentru a putea vedea exact care este situația deciziei nr. 2675 pentru că, motivând pe fond, recurenta nu a beneficiat de asigurare din partea C.A.S., după cum nu a avut încheiat niciun contract cu aceasta.

Instanța interpelează pe apărătorul ales al recurentei, dată fiind menționarea anterioară de către aceasta a C.A.S. Iași, care au fost pârâții din dosarul Tribunalului Iași.

Apărătorul ales al recurentei susține că este vorba despre un dosar disjuns și susține faptul că, din dispozitivul sentinței instanței de fond reiese faptul că nu a fost introdus în cauză și C.A.S. Iași, ca urmare a disjungerii.

Față de această situație, având în vedere că se contestă decizia emisă de C.A.S. Iași apreciază că, s-ar impune modificarea cadrului procesual, însă pe cale de consecință, având în vedere faptul că până la acest moment nu i-a fost comunicată decizia, susține că la momentul când s-a formulat contestația nu se știa de către cine a fost emisă, având în vedere succesiunea de autorități care a preluat această decizie, lăsând la aprecierea instanței, în funcție de dispozițiile legale, temeinicia cererii de recurs.

Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de contencios administrativ de față:

Prin sentința nr. 843/c.a./17.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta L___ în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regionala a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta L___ a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 2675/01.10.2010 și a deciziei de calcul accesorii nr. 2675/01.10.2010 .

Prin decizia de impunere nr. 2675/01.10.2010 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Iași s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, in conformitate cu art.257 alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 si accesorii calculate in temeiul art. 119 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

Potrivit art. 205 și 207 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală împotriva acestei decizii se putea formula contestație administrativă. În soluționarea acestei contestații CAS Iași trebuie să emită o decizie .

Potrivit art. 218 Cod Proc. Fisc. ˝deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal. Stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcarea a dreptului de liber acces la justiție, art. 52 alin. (2) din Constituția României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune al persoanei vătămate de o autoritate publică.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta L___ C_______, prin avocat.

Prin cererea sa de recurs, recurenta-reclamantă L___ C_______ a criticat sentința pentru nelegalitate, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond i-a nesocotit dreptul la apărare, trecând peste cererea de amânare formulată de apărător, cerere dovedită. De asemenea, instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate a deciziei de impunere, dată fiind necomunicarea acesteia, nedatorarea contribuției, în perioada de referință, până la 22.06.2005 reclamanta fiind doar studentă la UMF Iași, iar ulterior acestei dată studentă și asociat la AF B___ N A___, fără însă a obține venituri. A fost încălcat de către CAS Iași principiul liberei alegeri de către asigurat a casei de asigurări. În perioada 03.2001 – 01.2011 reclamanta a fost înscrisă la Casa OPSNAJ.

În drept, au fost invocate disp. art. 488 și urm. Cod procedură civilă.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimatele Direcția Regionala G_______ a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași nu au formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:

Sentința instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată fără observarea emitentului actului administrativ fiscal contestat.

Astfel, așa cum arată însăși instanța de fond în considerente, decizia de impunere contestată de reclamata L___ C_______ – nr. 2675/01.10.2010 - a fost emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Iași.

Este adevărat că reclamanta a înțeles să cheme în judecată organul fiscal, în calitate de pârât, însă, judecătorul fondului, observând care este emitentul actului contestat, trebuia să pună în discuția părților acest aspect, în temeiul dispozițiilor art. 16 indice 1 din legea nr. 554/2004, cu consecințe asupra cadrului procesual.

Procedând altfel, și pronunțându-se în cauză, în contradictoriu cu pârâții DGRFP Iași și AJFP Iași, cu privire la un act administrativ fiscal – decizia de impunere nr. 2675/01/10.2010 emisă de o altă instituție publică – Casa de Asigurări de Sănătate Iași, care nu a fost legal citată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 498 alin. 2 și art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta L___ C_______ împotriva sentinței nr. 843/c.a./17.06.2015 a Tribunalului Iași, sentință care va fi casată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi clarificat cadrul procesual din perspectiva calității procesuale pasive, anterior analizării condițiilor de admisibilitate a cererii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de L___ C_______ împotriva sentinței civile nr.843/17.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

P_________ A____ C____ M_____ T_______ D__ M_____

Grefier,

F_____ F_____

Red./Tehnored. P.A.

5 ex/ 09.10.2015

Jud.fond – D.I.