Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1784/2015

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_____ R_____

Grefier M______ M______

Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamantul B_________ R___ C_______, în contradictoriu cu pârâtele C___ DE A________ DE SĂNĂTATE D___, DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D___, și chemata în garanție A.N.A.F. - DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D___, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2014 și precizată ulterior la data de 23.06.2015 reclamantul B_________ R___ C_______, în contradictoriu cu pârâtele C___ DE A________ DE SĂNĂTATE D___, DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D___, a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu nr.xxxxxx din 23.12.2013, precum și a deciziei nr. 513/15.12.2014 privind soluționarea contestației, ambele emise de către C___ Județeană de A________ de Sănătate D___; anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. xxxxxxxxxxxxx din 14.10.2014, prin care s-a stabilit obligația reclamantului de plată a sumei de 10.947 lei cu titlul de accesorii, emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D___.

În motivarea cererii în fapt, s-a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu nr. xxxxxx din 23.12.2013, precum și a deciziei nr. 513/15.12.2014 privind soluționarea contestației, ambele emise de către C___ Județeană de A________ de Sănătate D___, susținând că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, fiind emisă de către o autoritate necompetentă, având în vedere că din interpretarea dispozițiilor legale ale OUG nr. 125/2011 art. V alin. (7) rezultă că stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii de către casele de asigurări sociale era în competența acestora doar până la data de 30 iunie 2013.

OUG nr. 125/2011, art. V: (7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013.

Competența CAS de administrare a contribuțiilor sociale, stabilită prin art. V alin. (2) al OUG nr. 125/2011 reprezintă o excepție de la regula stabilită prin alin. (1) al aceluiași act normativ, conform căreia competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Această excepție este limitată în timp prin dispozițiile alin. (7) mai sus citat, care stabilește implicit că stabilirea contribuțiilor sociale trebuie făcută și transmisă A___ până cel târziu la data de 30 iunie 2013. Așadar, competența de stabilire a acestor contribuții a fost dată de legiuitor caselor de asigurări sociale doar pentru intervalul 1 iulie 2012 - 30 iunie 2013.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă fără echivoc că CAS D___ nu mai avea competența de emitere a unor astfel de decizii ulterior datei de 30 iunie 2013. Decizia contestată de reclamant a fost emisă la data de 23.12.2013, moment în care CAS D___ nu mai avea calitatea de organ fiscal competent.

Această interpretare a legii a fost reținută inclusiv de către instanțele de judecată, sens în care s-a făcut trimitere la decizia nr. 1473/2015 a Curții de Apel C______, anexată la dosar.

S-a solicitat și anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. xxxxxxxxxxxxx din 14.10.2014.

În dovedirea acțiunii reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisurile depuse la dosar.

La data de 12.02.2015 pârâta CAS D___ a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, solicitând a se constata faptul că potrivit dispozițiilor art.207 alin.1 din OG nr.xxxxxxx, contestatorul este decăzut din dreptul de a formula contestație, deoarece din evidențele CAS D___ rezultă faptul că data comunicării deciziei de impunere nr.xxxxx/23.12.2013 este 27.12.2013, depășindu-se astfel atât termenul de decădere de 30 de zile calculat de la data comunicării cât și termenul de prescripție de 6 luni calculat de la data emiterii acesteia.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

La aceiași dată pârâta CAS D___ a formulat cerere de chemare în garanție a DGRFP C______/AJFP D___, susținând că actul administrativ contestat a avut la bază informațiile privind veniturile impozabile realizate de către reclamant, date preluate informatic în baza Protocolului nr.P/5282/2007/xxxxx/2007 încheiat între A___ și CNAS. În acest sens, s-a apreciat că responsabilitatea cu privire la realitatea și corectitudinea datelor în baza cărora s-a întocmit actul administrativ contestat în prezenta cauză, revine în mod exclusiv organului fiscal.

Astfel, s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.72-74 NCPC.

Instanța a încuviințat admitere în principiu a cererii de chemare în garanție.

Având în vedere cele menționate anterior s-a solicitat admiterea ca întemeiată a cererii de chemare în garanție.

La solicitarea instanței s-a depus la dosar dovada comunicării deciziei de impunere nr.xxxxx/13.12.2013.

La termenul din 08.09.2015 reclamantul a contestat semnătura înscrisă pe dovada comunicării Deciziei de impunere nr.xxxxx/13.12.2013.

La termenul din 06.10.2015, instanța procedând la verificarea de scripte a constat că semnătura de pe dovada comunicării Deciziei de impunere nr.xxxxx/13.12.2013 nu aparține reclamantului.

Față de această constatare, reclamantul, a precizat că solicită obligarea DGRFP C______ să soluționeze contestația împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.xxxxxxxxxxxxxxxx din 14.10.2014 emisă de AJFP D___.

Analizând actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:

Instanța reține că prin Decizia nr. 513/15.12.2014 , întocmită de către CAS D___ – a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de către contestatoarea B_________ R___ C_______, decizând că :- întrucât din mențiunile înscrise pe plicul de comunicare a actului administrativ contestat rezultă că data comunicării acestuia este 27.12.2013 , în raport de data înregistrării contestației la CAS D___ -31.10.2014- de dispozițiile art. 213 alin 5 și 207 alin 1 din OG 92/2003 contestatorul este decăzut din dreptul de a formula contestație.

Instanța constată că în mod greșit contestația a fost respinsă ca fiind tardiv formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 205 alin. 1 din OG 92/2003 ,,Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii", iar în conformitate cu dispozițiile art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală ,,contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".

Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii", iar alin. 1 și 2 al art. 206 reglementează forma și cuprinsul contestației.

Comunicarea actelor administrativ-fiscale e obligatorie deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.

Data comunicării actelor administrativ-fiscale este foarte importantă întrucât reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de contestație împotriva titlului de creanță la organul emitent, iar în ceea ce privește deciziile referitoare la deciziile de plată accesorii (dobânzi, penalități), scadența sau termenul de plată al creanțelor fiscale individualizate de acestea se stabilește în funcție de aceeași dată a comunicării.

Deși pârâta a arătat că actul administrativ fiscal contestat – Decizia de impunere nr. xxxxx/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor la Fondul Național Unic de A________ Sociale de Sănătate, emisă de către CAS D___, a fost comunicată reclamantului la domiciliul acestuia, instanța reține că această comunicare nu este conformă dispozițiilor legale, neputând face astfel dovada comunicării actului administrativ fiscal.

Astfel, prin art. 44 din Codul de procedură fiscală se stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

In urma verificării de scripte - probă încuviințată și administrată de instanță s-a constatat că semnătura de pe confirmarea de primire a comunicării actului atacat – nu aparține reclamantului astfel că , in speță nu se poate aprecia că s-ar fi implinit termenul de prescripție inlăuntrul căruia să poată fi atacată decizia respectivă.

Prin urmare, întrucât pârâta nu a făcut dovada că i-ar fi comunicat reclamantului în mod legal decizia de impunere atacată instanța constată că in mod greșit s-a soluționat contestația acestuia pe excepția tardivității.

În consecință, raportat la considerentele expuse și constatând că nu a fost soluționată pe fond contestația adresată CAS D___, instanța va respinge cererea având ca obiect anularea deciziei de impunere din oficiu nr. xxxxx/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor la Fondul Național Unic de A________ Sociale de Sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică - formulată de către reclamant, ca inadmisibila.

Totodată, în temeiul art. 218 C.procedura fiscala si art. 18 din Legea 554/2004, va admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și va anula Decizia nr. 513/15.12.2014 și va obliga pârâta să soluționeze contestația formulata de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. xxxxx/23.12.2013. emisă de CAS D___ privind stabilirea obligațiilor la Fondul Național Unic de A________ Sociale de Sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică

In ceea ce privește cererea privind anularea deciziei de impunere nr. DJ xxxxxx/20.02.2014 emisă de pârâta DGRFP D___ instanța constată că organul fiscal nu a soluționat pe fond contestația împotriva acestei decizii iar obiectul acțiunii judiciare îl poate forma numai actul emis în procedura administrativ fiscală prealabilă.

Instanța reține că, în cauza de față, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile de plată accesorii nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2014.

Actul atacat are valoare de act administrativ fiscal, în înțelesul art. 41 din Codul de procedură fiscală, astfel încât procedura de contestare a lui este supusă legii speciale – art. 205 din Codul de procedură fiscală, iar nu dispozițiilor Legii 554/2004 care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Așadar, reclamantul a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 din OG 92/2003, fără ca aceasta să primească răspuns.

Astfel, în condițiile în care contestația nu a fost soluționată pe fond de către pârâtă, reclamanta nu poate contesta direct în instanță actul administrativ fiscal, înainte de a fi emisă decizia prin care se finalizează procedura administrativă.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 218 cod procedură fiscală care prevăd că ,,deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun.

Rezultă de aici că obiectul acțiunii în contenciosul administrativ îl poate constitui numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu actul fiscal însuși în mod direct.

În consecință, nefiind soluționată pe fond contestația adresată organului fiscal, instanța va admite capătul al doilea de cerere astfel cum a fost precizat și va obliga pârâta DGRFP D___ să soluționeze pe fond contestația reclamantului împotriva deciziei de impunere privind obligațiile de plată accesorii nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2014 emisă de AJFP C______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul B_________ R___ C_______, cu dom. ales la SCA T_____, C___&P___ în C______, Bld. Ș______ V___, nr.30, Clădirea Malmo, _______________, în contradictoriu cu pârâtele C___ DE A________ DE SĂNĂTATE D___, cu sediul în C______, _____________________, nr.8, jud. D___, DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D___, ambele cu sediul în C______, _____________________________.2, jud. D___, și chemata în garanție A.N.A.F. - DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D___, cu sediul în C______, _____________________________.2, jud. D___.

Anulează decizia nr. 513/15.12.2014 privind soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere din oficiu nr. xxxxx/23.12.2013

Obligă pârâta CAS D___ să soluționeze pe fond contestația depusă de reclamantă.

Obligă pârâta DGRFP C______ să soluționeze contestația împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. xxxxxxxxxxxxx din 14.10.2014 emisă de AJFP D___.

Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare , urmând ca cererea de recurs să fie depusă la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 Octombrie 2015.

	Președinte, C_____ R_____
	Grefier, M______ M______

Red. jud. C.R.

Tehnored. gref. M.M.

7 ex./15 Octombrie 2015