R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 4707/R

Ședința publică din 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N______-G______ I____

Judecător C_____ I____ M______

Judecător C_______ B______ B_____

Grefier C_______ S_______

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta V____ M____, cu domiciliul în Sighișoara, ____________________, jud. M____, împotriva Sentinței nr. 2765/22.06.2012 pronunțate de Tribunalul M____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

În lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt cuprinse în Încheierea de ședință din data de 11 iunie 2013, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, 18 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C u r t e a,

Prin sentința nr. 2765/22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul M____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins excepția lipsei calității procesuale a Primăriei Sighișoara ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V____ M____, în contradictoriu cu pârâții D______ D____ L_____, Primăria Sighișoara și P_______ municipiului Sighișoara, ca neîntemeiată; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată – onorariu de avocat către pârâta D______ D____ L_____.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul P_______ municipiului Sighișoara a emis la data de 26.08.2010 Autorizația de construire nr. 254, în urma cererii adresate de pârâta D______ D____ L_____, pentru adăugire la casa de locuit, având în vedere documentația tehnică precum și toate avizele și acordurile obținute, care fac parte din autorizație. La baza emiterii acestei autorizații de construire au stat certificatul de urbanism nr. 294/2010, acordul Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcții – Direcția de control M____ cu nr. 299/24.08.2010, avizul E.On Gaz, Aquaserv, Electrica, și poiectul tehnic în construcții.

Instanța de fond a subliniat că expertul desemnat în cauză pentru efectuarea lucrării de expertiză judiciară a depus la dosar un înscris prin care a arătat că nu se poate efectua lucrarea conform obiectivelor stabilite, deoarece nu este clară limita de proprietate și pentru că nu s-au clarificat vecinătățile.

Or, în aceste condiții, prima instanță a apreciat că susținerea reclamantei referitoare la nerespectarea art. 615 Cod civil nu poate fi imputată Primarului, ci eventual pârâtei D______ D____ L_____, dar nu în cadrul acestui litigiu.

De asemenea, a mai subliniat că reclamanta trebuie să-și clarifice situația juridică a terenului și vecinătatea cu pârâta înainte de a critica autorizația de construire, pentru că vizează situația de fapt din activitatea de construire.

Faptul că nu s-a înștiințat anterior demararea lucrării nu a fost apreciat de către instanța de fond ca reprezentând un motiv de nulitate a autorizației de construire, fiind un fapt ulterior emiterii acesteia și care nu este imputabil emitentului. De asemenea, critica referitoare la activitatea de edificare (în sensul că nu respectă anumite normative) s-a apreciat că nu poate fi analizată de instanța de contencios administrativ în cadrul litigiului având ca obiect legalitatea autorizației de construire, la fel cum nici criticile legate de arătarea greșită a numărului certificatului de urbanism sau documentația neveridică a memoriului tehnic s-a apreciat că nu pot fi primite pentru anularea autorizației, pentru că legat de documentație nu s-a probat susținerea, iar o eroare materială nu determină nulitatea unui act administrativ.

În ce privește lipsa consimțământului reclamantei, instanța de fond a constatat că acesta nu este cerut în cauză, adăugirea la casă nefiind menționată în anexa 1 din Legea nr. 50/1991 sau la art. 27 din Ordinul nr. 839/2009.

Apărarea reclamantei referitoare la nerespectarea proiectului tehnic avizat, este de asemenea un fapt ulterior emiterii autorizației, deci nu se poate constitui în cauză de nelegalitate a actului administrativ.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că aceasta nu este întemeiată deoarece Primăria reprezintă structura funcțională locală condusă de Primar, care fiind emitentul autorizației de construire este parte în dosar.

Pentru aceste considerente, a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut că nerespectarea proiectului tehnic avizat pentru construcția edificată este un fapt ulterior emiterii autorizației de construire, neputând constitui cauză de nelegalitate a actului administrativ. De asemenea, instanța de fond a reținut că în cazul prezentului litigiu nu se poate analiza dacă au fost respectate anumite normative în activitatea de edificare. Totodată, recurenta a subliniat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții, dar expertul a comunicat instanței că lucrarea nu se poate efectua pentru că nu este clară limita de proprietate și nu s-au clarificat vecinătățile. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că această încălcare nu îi este imputabilă emitentului actului. Or, recurenta a subliniat că în condițiile în care acordul Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcții a fost emis cu 2 zile înainte de eliberarea autorizației de construire și condiționa executarea lucrărilor numai în baza proiectului tehnic și anunțarea în scris a lucrărilor, se pune în discuție legalitatea actului administrativ. Nici una dintre aceste obligații nu au fost respectate, lucrările de construire fiind demarate cu aproximativ 60 de zile anterior emiterii autorizației de construire. În plus, s-a subliniat că, cu toate că s-a dispus în cauză o expertiză, această lucrare tehnică nu a stabilit dacă documentația atașată pentru liberarea autorizației de construire este sau nu legală, iar acest lucru ar fi fost de natură a confirma viciile emiterii autorizației precum și nerespectarea proiectului tehnic. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.

Intimații Primăria municipiului Sighișoara și P_______ municipiului Sighișoara au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată. Intimații au reiterat argumentele invocate la prima instanță cu privire la fondul cauzei.

Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că actul administrativ ar fi nelegal deoarece nu ar fi fost respectare două obligații cuprinse în acordul Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcții (acord care a fi fost emis cu 2 zile anterior emiterii autorizației de construire), respectiv obligația de executare a lucrărilor în baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, cu respectarea soluției propusă în proiectul tehnic și obligația de a anunța în scris începerea lucrărilor (fila 12 dosar fond). În mod judicios a reținut instanța de fond că nerespectarea proiectului tehnic avizat precum și eventuala omisiune de a anunța începerea lucrărilor (subliniază Curtea) nu sunt aspecte care să afectele legalitatea autorizației de construire. Aceasta deoarece legalitatea actului administrativ se analizează raportat la momentul emiterii acestuia. Or, aceste conduite impuse prin acordul amintit erau fapte ulterioare emiterii autorizației de construire, iar nicidecum anterioare acesteia. Așadar, Curtea primește considerentele instanței de fond în sensul că nerespectarea acestor condiții nu este imputabilă emitentului autorizației de construire, nefiind așadar de natură a atrage anularea actului.

Nici faptul demarării lucrărilor de edificare anterior eliberării autorizației de construire nu este de natură a conduce la concluzia nelegalității actului administrativ. Reclamanta-recurentă avea posibilitatea, într-o atare situație, de a efectua demersurile legale pentru a împiedica efectuarea sau continuarea lucrărilor de construire afirmativ efectuate la acel moment fără autorizație de construire.

La fel de judicios a apreciat instanța de fond că nici eventuala nerespectare a unor normative în procedura de edificare a construcției nu poate fi analizată în prezentul proces, neavând relevanță în prezenta cauză. Aceasta deoarece o atare situație nu este nu este imputabilă emitentului actului, nefiind un motiv de nelegalitate a autorizației de construire.

În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că prin expertiza dispusă în cauză nu s-a stabilit dacă documentația atașată pentru liberarea autorizației de construire este sau nu legală, Curtea subliniază că aceasta nu este de natură a conduce la admiterea recursului. Trebuie subliniat că nu expertul este cel care stabilește dacă documentația depusă pentru eliberarea autorizației de construire este legală (prevăzută de normele în vigoare), acesta fiind atributul exclusiv al instanței care este chemată să soluționeze cauza pe baza probelor administrate. Or, în atare situație, această critică a recurentei nu poate fi primită.

Recurenta a mai amintit în cuprinsul declarației de recurs faptul că expertul nu a putut efectua lucrarea tehnică conform obiectivelor stabilite deoarece nu este clară limita de proprietate. Curtea împărtășește susținerea instanței de fond în sensul că o eventuală încălcare a prevederilor art. 615 Cod civil nu atrage nulitatea autorizației de construire, neavând așadar relevanță în prezentul litigiu, deoarece nu poate fi imputată emitentului actului administrativ, reclamanta-recurentă având eventual deschisă calea unei alte acțiuni în justiție pentru a reglementa această situație.

În ceea ce privește cererea intimatei D______ D____ de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (onorariu avocațial), instanța de control va face aplicarea prevederilor art. 274, alin. 3 Cod proc.civ. care permit instanței să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari raportat la munca depusă de avocat. În cauză, se reține că avocatul intimatei D______ D____ s-a prezentat la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013. Însă, nu se poate neglija faptul că acesta a fost singurul termen de judecată acordat în vederea judecării recursului, iar munca avocatul intimatei s-a rezumat la a pune concluzii asupra recursului. Or, în atare condiții, instanța de control urmează a face aplicarea prevederilor legale amintite, iar în baza art. 274, alin. 1 Cod proc.civ. va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, această sumă fiind apreciază de către instanță ca proporțională cu munca depusă de avocat.

Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de V____ M____, cu domiciliul în Sighișoara, ____________________, jud. M____, împotriva Sentinței nr. 2765/22.06.2012 pronunțate de Tribunalul M____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă recurenta să-i plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.

Președinte, N______-G______ I____	Judecător, C_____ I____ M______	Judecător, C_______ B______ B_____
	Grefier, C_______ S_______

Red. C.B.B.

Dact. Sz.C.

2 exemplare

Data concept: 17.09.2013

Data redactat: 18.09.2013

Jud.fond. M____ R_______