DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX RECURS

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 137

Ședința publică din data de 21 aprilie 2015

Președinte : D____ Ș_____

Judecător : G_______ S______

Judecător : A________ S____

Grefier : I_____ M_______

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă-reclamantă A___ I____, domiciliată în ____________________________________, împotriva sentinței civile nr. 343 pronunțată la data de 26.06.2014 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți-pârâți A___ A_____ și A___ C. C_________, domiciliați în ____________________________________, și cu intimatele pârâte-reclamante A___ E____, domiciliată în ___________________________, județul Dâmbovița, D___ M______, domiciliată în ___________________________, județul Dâmbovița, și B______ A____, domiciliată în localitatea Câmpulung, _____________________ bis, ______________, etajul 2, ____________________, având ca obiect reziliere contract.

Prezența pãrților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 14 aprilie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 21 aprilie 2015 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:

TRIBUNALUL

Asupra cererii de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 04.04.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanții A___ A_____ și A___ C. C_________ au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A___ E____, D___ M______ și A___ I____ ca, în baza probelor ce se vor administra, instanța să dispună încetarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de abitație viageră autentificat sub nr. 1718/30.08.2005, de către B.N.P. F______ M_____ și repunerea în situația anterioară în privința imobilului care a format obiectul contractului mai sus menționat.

Reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de abitație viageră autentificat sub nr. 1718/30.08.2005 de către B.N.P. „F______ M_____”, au transmis nepotului și, respectiv, fiului acestora, A___ C_______, nuda proprietate a imobilului situat în intravilanul comunei Dărmănești, în pct. „Acasă”, județul Dâmbovița, compus din teren în suprafață de 3.805 mp, care poartă nr. cadastral 834, C1 - casă de locuit tip Parter+1, în suprafață de 84 mp, construită din cărămidă, compusă din 5 camere și verandă, că la data de 01.10.2011 cumpărătorul ce și-a asumat obligația întreținerii vânzătorilor, A___ C_______, a decedat, că respectivul contract de întreținere este un contract aleatoriu, fiind în funcție de durata vieții creditorului și un contract strict personal, iar prestarea întreținerii în sarcina debitorului este o obligație de a face cu caracter strict personal și că în contractul cu clauză de întreținere aceștia nu au convenit ca în cazul decesului cumpărătorului obligația de întreținere să fie prestată și de către moștenitorii acestuia, scopul contratului de întreținere - asigurarea întreținerii reclamantei pe toată durata vieții acesteia de către cumpărătorul A___ C_______ nemaiputând fi îndeplinită, riscul contractului fiind suportat de debitorul obligației imposibil de executat.

Pârâta A___ I____ a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de aproximativ 50.000 lei, reprezentând spor de valoare adus imobilului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de abitație viageră autentificat sub nr. 1718/30.08.2005 de către B.N.P. „F______ M_____” și obligarea reclamanților să îi recunoască acesteia un drept de retenție asupra imobilului până la plata sumelor solicitate, că este soția supraviețuitoare a defunctului A___ C_______, că a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu defunctul a efectuat o ________ îmbunătățiri la imobil pe care le-a estimat la suma de 50.000 lei, că a avut o contribuție de 100% la achiziționarea și montarea a șase geamuri termopan și că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamanți.

Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2012, instanța de fond a încuviințat cererea de introducere în cauză a pârâtei B______ A____, în temeiul art. 57 Cod de procedură civilă.

Reclamanții-pârâți au depus întâmpinare, prin care au solicitat disjungerea cererii reconvenționale și conexarea acesteia cu dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Judecătoriei Moreni, în temeiul art. 165 și art. 164 Cod de procedură civilă, arătând că, contravaloarea unor pretinse îmbunătățiri la imobilul în discuție nu poate forma obiectul unei acțiunii în pretenții, ci numai obiectul unei acțiuni de partaj succesoral, având în vedere decesul lui A___ C_______ și calitatea de succesori a părților și că nu poate fi acordat un drept de retenție, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 2495-2499 din noul Cod civil și art. 189 din Legea nr. 71/2011, pârâta nefiind în posesia imobilului, cerere respinsă de instanță, iar în ceea ce privește cererea de conexare a considerat că aceasta este neîntemeiată, dat fiind obiectul diferit al celor două cauze și faptul că prin conexarea acestora s-ar îngreuna administrarea justiției.

Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2012, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Pârâta-reclamantă A___ I____ a depus cerere precizatoare la cererea reconvențională, indicând temeiul de drept al acesteia, respectiv art. 1073 și urm. din vechiul Cod civil, coroborat cu principiul îmbogățirii fără just temei și art. 771 din vechiul Cod civil coroborat cu dreptul de retenție.

La termenul din data de 22.10.2013, reprezentanta pârâtei-reclamante A___ I____ a depus cerere de majorare a câtimii obiectului cauzei, în sensul că solicită obligarea reclamanților la plata sumei de 137.384,5 lei, reprezentând ½ din sporul de valoare adus imobilului ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare nr. 1718/2005, conform expertizei întocmite în cauză.

La termenul de judecată din data de 25.10.2013, instanța a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției prematurității cererii reconvenționale.

Prin sentința civilă nr. 735/26.11.2013, Judecătoria Moreni a admis acțiunea principală, a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de habitație viageră autentificat sub nr. 1718/30.08.2005 de B.N.P. „F______ M_____” și a repus părțile în situația anterioară încheierii contractului, a admis excepția prematurității dreptului de a solicita obligarea reclamanților la plata unui spor de valoare adus imobilului ce face obiectul contractului desființat, cu recunoașterea unui drept de retenție și a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta A___ I____ ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între reclamanții A___ A_____ și A___ C. C_________ și numitul A___ C_______, în prezent decedat, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de abitație viageră autentificat sub nr. 1718/30.08.2005 de către B.N.P. „F______ M_____” și că prin acesta s-a transmis către A___ C_______ nuda proprietate a imobilului situat în intravilanul comunei Dărmănești, județul Dâmbovița, în pct. „Acasă”, compus din teren în suprafață de 3.805 mp, care poartă nr. cadastral 834, C1 - casă de locuit tip Parter+1, în suprafață de 84 mp, construită din cărămidă, compusă din 5 camere și verandă.

Cu toate că denumirea contractului este cea menționată mai sus, din interpretarea clauzelor lui a rezultat clar că acesta este un veritabil contract de întreținere, întrucât „prețul” constă în obligația lui A___ C_______ de a acorda reclamantei A___ A_____ toate cele necesare traiului pentru tot restul vieții, constând din hrană, îmbrăcăminte, locuința în casa „vândută”, medicamente și îngrijire medicale, iar după decesul acesteia, înmormântarea și efectuarea pomenilor, prin urmare, obligația de întreținere a uneia dintre persoanele coproprietare ale imobilului ce face obiectul contractului, este una esențială pentru existența contractului.

La data de 01.10.2011, debitorul obligației de întreținere, A___ C_______, a decedat, după cum rezultă din certificatul de deces depus în copie la dosarul de fond. Invocând caracterul strict personal al contractului de întreținere și suportarea riscului imposibilității de executare de către debitorul obligației, s-a solicitat de către cei ce au transmis proprietatea imobilului desființarea de drept a contractului de întreținere anterior menționat.

Pârâtele, chemate în judecată în calitate de moștenitoare legale acceptante ale succesiunii defunctului A___ C_______, conform încheierii nr. 1037/06.04.2012 emisă de B.N.P. „F______ M_____ și F______ R______-M____” privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, nu s-au opus acțiunii, fiind de acord cu desființarea contractului de întreținere.

Aceeași poziție procesuală a avut-o și pârâta A___ I____, soția supraviețuitoare a defunctului A___ C_______, cu privire la desființarea contractului de întreținere, însă aceasta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul ce face obiectul contractului, dar și un drept de retenție asupra acestui imobil până la plata acestor despăgubiri.

În drept, instanța de fond a aplicat dispozițiile Codului civil de la 1864, având în vedere momentul încheierii contractului ce face obiectul cauzei - 30.08.2005 și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Codul civil actual, conform cărora actele și faptele juridice încheiate sau, după caz, săvârșite sau produse înainte de _____________________ legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii sau producerii lor.

Contractul de întreținere încheiat anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009 este un contract nenumit, ceea ce presupune că în vechiul Cod civil clauzele acestuia nu erau redate într-un set de articole, însă, cu toate acestea, astfel de contracte erau practicabile și încheierea, executarea și stingerea acestora este guvernată de regulile generale din materia obligațiilor civile.

Articolul 1094 în materia plății civile stipulează că obligația de a face nu se poate achita de altă persoană, în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul chiar să o îndeplinească.

D__ fiind că reclamanții au încheiat contractul de întreținere cu fiul, respectiv, nepotul acestora și că nu s-a prevăzut ca în caz de deces al debitorului obligației de întreținere să fie executată de către o altă persoană, a rezultat fără dubiu că obligația de întreținere, în speță, era strict personală.

Conform art. 1020 Cod civil, condiția rezolutorie este subînțelesă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său. Temeiul juridic al rezoluțiunii (desființării) contractului îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, întrucât fiecare din obligațiile reciproce constituie cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât se impune desființarea contractului cu repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia.

Contractul de întreținere încheiat de părți este un contract sinalagmatic, fiecare dintre acestea asumându-și drepturi și obligații interdependente și care constituie cauza juridică a obligației reciproce. Cu toate că nu se pune problema culpei în neexecutarea contractului, imposibilitatea debitorului obligației de întreținere de a executa obligația sa lipsește de suport juridic contraprestația, intervenind ceea ce doctrina și practica judiciară s-a denumit ca fiind „riscul contractului”.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța de fond a reținut că acțiunea principală este întemeiată și a admis-o, a dispus desființarea contractului „de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de habitație viageră” autentificat sub nr. 1718/30.08.2005 de B.N.P. „F______ M_____”, repunând părțile în situația anterioară încheierii contractului.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta A___ I____, soția supraviețuitoare a defunctului A___ C_______, instanța de fond a analizat excepția prematurității dreptului la acțiune.

Astfel, pârâta a înțeles să solicite din partea celor ce au transmis nuda proprietate către defunctul său soț, contravaloarea unor îmbunătățiri pe care aceasta, alături de soțul său, le-ar fi efectuat la acel imobil, temeiurile juridice invocate fiind art. 1073 și 771 din Codul civil de la 1864 și principiul îmbogățirii fără just temei.

Instanța de fond a constatat că, la acest moment, după cum au declarat toate părțile, nu s-a realizat partajul succesoral de pe urma defunctului A___ C_______, astfel că, în această situație, dreptul invocat de către pârâta-reclamantă A___ I____, care constituie, de fapt, un drept de creanță al acesteia împotriva reclamanților nu este stabilit (părțile au pe rol un dosar de partaj succesoral, nesoluționat).

Întrucât reclamanta susține că invocă un drept personal și, având în vedere că îmbunătățirile pe care aceasta pretinde că le-a efectuat la imobil au fost realizate în timpul căsătoriei, în regimul devălmășiei ,este necesară, mai întâi, stabilirea cotei părți ce revine soților, ca urmare a modului în care a contribuit fiecare la dobândirea bunurilor comune, apoi, realizarea partajului succesoral, în care să se stabilească masa bunurilor de împărțit și cotele ce revin fiecăruia dintre moștenitori (inclusiv soției supraviețuitoare, A___ I____) din masa succesorală și după ce se vor fi stabilit cotele fiecărui moștenitor, inclusiv ale pârâtelor A___ E____, D___ M______ și B______ A____.

Instanța de fond a constatat că nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri de partaj succesoral în care să fie analizată și problema partajului de bunuri comune pentru a se pronunța cu privire la cotele în care s-au dobândit aceste bunuri și stabilirea și valorificarea unui drept de creanță în contradictoriu cu reclamanții, care, de asemenea, sunt moștenitori ai lui A___ C_______, astfel că apare ca prematură la acest moment, aceeași soluție aplicându-se și capătului de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de retenție, dat fiind că acesta este accesoriu capătului principal de cerere al reconvenționalei.

Pentru aceste considerente, instanța de fond și a încheierii din 02.12.2012 a admis excepția prematurității dreptului de a solicita obligarea reclamanților la plata unui spor de valoare adus imobilului ce face obiectul contractului desființat, cu recunoașterea unui drept de retenție și a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta A___ I____ ca prematur formulată.

Împotriva sentinței civile a instanței de fond a exercitat, în termen legal, calea de atac a recursului, pârâta A___ I____, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, casarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, și, în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că în speță, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât acțiunea principală a reclamanților intimați a vizat încetarea de plin drept a contractului 1718/2005 pentru decesul debitorului întreținerii întemeiată pe art. 1635, 2254, 1474 alin. (2), 2259 și 1557 din noul Cod civil, că instanța fără a pune în vedere reclamanților de a preciza temeiul legal al acțiunii, respectiv obiectul acesteia, se pronunță pe ceva ce nu s-a cerut, respectiv pe o altă noțiune de drept și anume desființarea contractului de vânzare-cumpărare, acordând ceea ce nu s-a cerut, că, mai mult, în conformitate cu art. 1156 alin. (4) Cod civil, obligația se stinge totdeauna când, printr-un eveniment oarecare ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații, că, prin urmare, dacă moartea debitoarei este privită ca o cauză obiectivă a imposibilității de executare în continuare a obligației de întreținere, aceasta are ca efect stingerea obligației de întreținere, iar nu desființarea contractului, al cărui risc este suportat astfel de creditoarea obligației. Per a contrario, dacă creditoarea întreținerii a acceptat, iar membrii familiei debitoarei aflate în imposibilitate obiectivă de a presta efectiv și personal întreținerea înțeleg sa execute ei obligația, desființarea contractului pentru imposibilitatea fortuită de executare este împiedicată și, de asemenea, acest act autentic de vânzare-cumpărare cuprinde și clauza de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor și o clauză de abitație în favoarea cumpărătorilor.

S-a mai arătat de către pârâtă că prin clauza de uzufruct s-a procedat la dezmembrarea dreptului de proprietate, la cumpărător trecând la data încheierii actului doar nuda proprietate, posesia și folosința rămânând reclamantului vânzător.

De asemenea, s-a arătat că uzufructul are caracterul unui contract unilateral, nudul proprietar fiind ținut să respecte, chiar în lipsa unor clauze exprese, drepturile uzufructuarului prevăzute de art. 521-539 Cod civil, că cele mai importante deosebiri dintre contractele sinalagmatice și contractele unilaterale sunt cele referitoare la efecte, deosebirile decurgând din reciprocitatea și interdependența obligațiilor existente doar în cazul contractelor sinalagmatice, că dată fiind această reciprocitate și interdependență numai în cazul contractelor sinalagmatice se poate pune problema excepției de neexecutare a contractului, problema riscului și aceea a desființării contractului, că pentru apărarea drepturilor sale față de nudul proprietar uzufructuarul are la dispoziție fie acțiunea confesorie de uzufruct, care este o acțiune reală, fie acțiunea personală izvorâtă din contract și că uzufructuarul nu poate cere desființarea vânzării pentru nerespectarea drepturilor sale de către nudul proprietar în temeiul art. 1020 Cod civil. Potrivit respectivului text ,condiția rezolutorie este totdeauna subînțeleasă numai în contractele sinalagmatice, contracte în care se poate pune problema rezoluțiunii.

Dacă intenția părților ar fi fost ca în cazul nerespectării de către cumpărător a uzufructului stabilit în favoarea vânzătorului să se poată proceda la rezoluțiunea vânzării, actul încheiat între părți trebuia să cuprindă o clauză rezolutorie expresă, clauza care putea stabili o legătură între cele două contracte, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Astfel, cu privire la aceste aspecte pârâta a învederat inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv încetare de plin drept a contractului, care conține și o clauză de uzufruct și dreptul vânzătoarei de habitație viageră. De asemenea, acest contract nu cuprindea nicio obligație a debitorului față de celalalt vânzător A___ C_________. De aceea, recurenta pârâtă a considerat că excepția inadmisibilității acțiunii trebuia admisă și acțiunea principală respinsă.

Pe fond, cu privire la cererea reconvențională respinsă ca prematur introdusă cu motivarea că nu s-a dezbătut succesiunea debitorului acestei obligații de întreținere, recurenta pârâtă a învederat faptul că cei doi foști soți A___ I____ și A___ C_______, împreună, atât înainte de căsătorie, cât și în timpul căsătoriei lor au efectuat o ________ îmbunătățiri acestui imobil, îmbunătățiri constatate și evaluate de expertul constructor la suma de xxxxxx lei.

Pârâta a mai susținut că cererea reconvențională viza în situația admiterii acțiunii principale obligarea reclamanților la plata sumei de xxxxxxx lei, reprezentând 1/2 din sporul de valoare adus imobilului ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare nr. 1718/2005 (principiul îmbogățirii fără just temei coroborat cu art. 1073 și urm. din vechiul Cod civil) și dreptul de retenție asupra imobilului (dreptul de retenție coroborat cu art. 771 din vechiul Cod civil).

Astfel, intimata pârâtă a solicitat ½ din aceste îmbunătățiri la care are dreptul în calitatea sa de soție supraviețuitoare, succesiunea defunctului A___ C_______ făcând obiectul altui dosar suspendat și fără admiterea acestei cererii nu putem determina care este practic cota cealaltă de ½ care urmează să se împartă între ceilalți moștenitori ai acestuia, care vin în concurs cu soția supraviețuitoare, de aceea instanța de fond, aplicând greșit legislația în vigoare, a admis această excepție.

Pârâta a precizat că din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă, că începând din luna iunie 2006 a locuit cu defunctul său soț, A___ C_______, în domiciliul părinților lui, că împreună au efectuat îmbunătățirile acestui imobil cu acordul reclamanților A___ C_________ și A___ A_____, că prin planșele fotografice, cu martorii și interogatoriile pârâților a făcut dovada stării imobilului în momentul când cei doi au început îmbunătățirile și că în acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză care atestă starea imobilului în prezent și comparația dintre cum a fost preluat de către cei doi și realitatea din teren.

Mai mult, tot martorii, precum și actele depuse au dovedit faptul că împreună cu soțul câștigau bani transportând mașini din Germania, iar toate îmbunătățirile au fost efectuate atât timp cât au conviețuit împreună, cât și după nuntă (din banii obținuți la nuntă s-au achitat datorii efectuate pentru a finaliza imobilul), îmbunătățirile aduse imobilului fiind următoarele: atașarea la imobil prin construire baie, bucătărie, hol, cămara la parter și încăpere pentru centrala termică, iar la etaj construirea a două dormitoare, baie, hol și terasă; edificarea din nou a acoperișului imobilului și învelire cu lindab; puț absorbant; fațadă imobil cu textură striată,colorată; izolare întreg imobilul; garaj tip hală cu canal vizitare; instalație încălzire centrală pe lemne cu 7 calorifere; centrală instant pe lemne; faianță și gresie în baie și bucătărie; gresie hol mic; granit la intrare și pe scările interioare; 4 uși termopan; 4 uși interior; gletuit și zugrăvit în bucătărie; parchet în living și dormitor; 3 geamuri sticlă în living și la etaj; scări intrare cu gresie; coteț găini; rafturi metalice și gresie în cămara; pod beton; alei beton; pietriș între alei; tencuit pereții la etaj și contribuție proprie a recurentei pârâte la aceste îmbunătățiri de 100% la achiziționarea și montarea a 6 geamuri termopan cu geamuri oglindă, pe care le-a plătit cu ajutorul mamei sale.

Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, la data de 03.03.2014, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu se poate pune problema ca executarea obligației de întreținere să fie făcută de către membrii familiei debitorului decedat, că susținerile recurentei pârâte referitoare la clauza de uzufruct viager nu au nicio relevanță juridică în cauză, având în vedere obiectul procesului de față, că nu se pune problema excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece nu există niciuna din cele două ipoteze de inadmisibilitate a acțiunii prevăzute în dreptul procesual civil în vigoare la momentul introducerii acțiunii, că în mod legal a fost admisă și excepția prematurității cererii reconvenționale și respinsă ca prematur introdusă și că recurenta pârâtă nu are posibilitatea legală de a-și valorifica eventualele sale pretenții referitoare la contravaloarea pretinselor îmbunătățiri aduse la imobilul în discuție, în cadrul procesului care are ca obiect încetarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere sub rezerva dreptului de habitație viageră sub forma unei acțiuni în pretenții.

Prin decizia civilă nr.175/03.04.2014 Tribunalul Dâmbovița a admis recursul declarat de pârâta A___ I____, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

S-a reținut că soluția adoptată de prima instanță privind cererea principală este întemeiată,urmând a fi menținută în ceea ce privește desființarea contractului și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. Trimiterea spre rejudecare s-a făcut doar cu privire la cererea reconvențională, reținându-se că nu există vreun impediment legal ca pârâta să solicite pe calea unei acțiuni în pretenții, partea sa din sporul de valoare adus imobilului. S-a precizat că această modalitate nu afectează cu nimic drepturile moștenitorilor legali.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, în al doilea ciclu procesual, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Cum părțile nu au solicitat să se administreze alte probe, în afara celor administrate în primul ciclu procesual, s-a trecut la soluționarea cererii reconvenționale pe baza acelor probe, instanța de fond pronunțându-se în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A___ I____, ca neîntemeiată și a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanții-pârâți A___ A_____ și A___ C. C_________.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor, coroborate cu actele depuse de părți la dosar și chiar cu răspunsul la interogatoriu luat pârâtei reclamante rezultă că toate îmbunătățirile la imobil, din a căror valoare se solicită o parte de către pârâta reclamantă, au fost făcute anterior căsătoriei acesteia cu soțul său în anul 2009, deci în perioada concubinajului lor, că bunurile dobândite în perioada concubinajului au un alt regim decât bunurile dobândite în timpul căsătoriei, că în raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile prevederile din dreptul comun, care reglementează proprietatea pe cote părți, în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți, că în cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comună pe cote părți pentru fiecare în măsura în care a contribuit la achiziționarea lor și că în ce privește contribuția concubinilor, aceasta este o chestiune de fapt și poate fi lămurită pe baza probelor administrate. În cazul concubinajului, dovada proprietății indivize trebuie făcută în raport de fiecare bun,ci nu în raport de totalitatea bunurilor, ca în cazul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Cum în cauză, s-a încercat prin toate probele administrate să se facă dovada că pârâta reclamantă a realizat și ea venituri atât în timpul concubinajului, cât și în timpul căsătoriei, în ideea de a demonstra o contribuție a acesteia, însă la totalitatea bunurilor(îmbunătățirilor), ci nu pentru fiecare bun în parte, și cum bunurile (îmbunătățirile) s-au făcut în perioada concubinajului, rezultă practic că nu s-a făcut dovada contribuției acesteia pentru fiecare bun în parte, deci a proprietății pe cote părți, astfel încât nu se poate stabili nici vreo cotă de contribuție.

Instanța de fond a reținut totodată că , chiar și în cazul în care concubinajul a fost urmat de căsătorie, regimul bunurilor achiziționate în timpul concubinajului nu se schimbă, proprietatea în devălmășie intervenind de la momentul încheierii căsătoriei.

Împotriva sentinței civile nr. 343/26.06.2014 a declarat recurs pârâta A___ I____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate iar pe fond admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, și 9 Cod procedură civilă, că motivarea instanței în sensul că regimul bunurilor achiziționate în timpul concubinajului nu se schimbă, proprietatea devălmașă intervenind după căsătorie și că pârâta nu a făcut dovada contribuției pe fiecare bun în parte este total eronată, că intimata pârâtă a solicitat ½ din îmbunătățiri în calitate de soție supraviețuitoare , calitate avută la data decesului defunctului A___ C_______, că din probele administrate în cauză rezultă faptul că începând din iunie 2006 a locuit cu defunctul său soț în domiciliul părinților acestuia și împreună au efectuat îmbunătățirile acestui imobil, având acordul părinților A___ C_________ și A___ A_____ și că s-a făcut dovada stării imobilului în momentul când cei doi au început îmbunătățirile.

A mai susținut recurenta că susținerile sale sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză și că din celelalte probe administrate (testimonială și cu înscrisuri) a rezultat faptul că împreună cei doi câștigau bani iar toate îmbunătățirile au fost efectuate atât în perioada conviețuirii cât și după căsătorie, din banii obținuți la nuntă achitându-se datoriile efectuate pentru renovarea imobilului și că, chiar reclamanții și surorile defunctului au recunoscut o parte din îmbunătățiri.

Reclamanții intimați au formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică având în vedere următoarele: îmbunătățirile au fost efectuate de defunctul A___ C_______ cu banii realizați din vânzarea automobilelor aduse din Germania, în perioada concubinajului cu recurenta; la data căsătoriei din 2009 îmbunătățirile erau terminate, fiind efectuate parte cu banii câștigați de defunctul A___ C_______, parte cu banii familiei sale; in probele administrate în cauză a rezultat că toate îmbunătățirile au fost efectuate pe perioada de concubinaj, perioadă în care recurenta nu a realizat nici un venit; dacă s-ar fi dovedit că recurenta ar fi contribuit la îmbunătățirile aduse imobilului în timpul concubinajului , atunci bunurile astfel dobândite ar fi avut un alt regim decât cele dobândite în timpul căsătoriei; în raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile prevederile dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote părți, dovada proprietății indivize trebuind a fi făcută în raport de fiecare bun în parte și nu în raport de totalitatea bunurilor ; parte din materialele de construcție au fost achiziționate conform actelor doveditoare, în anul 2006 când cei doi soți nu se cunoșteau încă; din probele administrate în cauză (declarații martori) rezultă că defunctul A___ C_______ avea posibilități materiale, iar recurenta nu realiza venituri.

Au mai arătat intimații că în ce privește solicitarea recurentei – pârâte A___ I____ de a se împărți și unele construcții , acestea existau în curtea casei și au fost edificate de bunicii defunctului odată cu casa, recurenta neavând nici o contribuție la ridicarea lor și că din întregul material probator nu se poate concluziona că recurenta pârâtă ar fi avut vreo contribuție la dobândirea îmbunătățirilor la imobil.

Examinând sentința civilă, în raport de criticile formulate, de probele administrate, ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul prin decizia civilă nr.457/25.11.2014 a admis recursul civil declarat de recurenta pârâtă-reclamantă A___ I____, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii reconvenționale și al constatării dreptului de creanță al pârâtei A___ I____, reprezentat de cota de 1/2 din îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților, constând din 6 geamuri termopan, un puț absorbant, o centrală pentru lemne cu 7 calorifere și 3 geamuri de sticlă în living și la etaj, menținând soluția privitoare la respingerea solicitării de instituire a dreptului de retenție.

S-a fixat termen de judecată pentru efectuarea expertizei în specialitatea construcții, la data de 20.01.2015, cu citarea părților.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

„Din considerentele deciziei civile nr. 175/03.04.2014 rezultă că prin cererea reconvențională formulată de recurenta-pârâtă aceasta a investit instanța cu o acțiune în pretenții, strâns legală de cererea de desființare a actului de vânzare-cumpărare solicitându-se doar partea sa de ½ din sporul de valoare adus imobilului, urmând a se aprecia cu privire la cota de contribuție a soției supraviețuitoare la realizarea îmbunătățirilor realizate în timpul regimului de proprietate devălmașă a soților, o astfel de modalitate neafectând în nici un fel drepturile moștenitorilor legali.

Contrar statuării instanței de fond în sensul că toate îmbunătățirile efectuate la imobil din a căror valoare se solicită o parte de către pârâta reclamantă ar fi fost făcute anterior căsătoriei acesteia cu soțul său, respectiv în anul 2009 și deci în perioada concubinajului lor, din probele administrate în cauză rezultă o altă situație.

Este adevărat că bunurile dobândite în perioada concubinajului au un alt regim juridic decât bunurile dobândite în timpul căsătoriei.

În cazul bunurilor coachizite, în cadrul unui concubinaj putându-se stabili cote egale de contribuție la dobândirea acelor bunuri dacă se face dovada unor venituri egale ale concubinilor și gospodărirea lor în comun precum și investirea veniturilor lor în mod egal în asemenea bunuri, fiind de principiu că nu se pot aplica bunurilor dobândite într-o perioadă de concubinaj prezumția legală de bun comun, ce operează numai între soți.

Deși concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate asupra bunurilor, nimic nu împiedică însă constatarea pe baza convenției lor exprese sau tacite că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în funcție de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul, fiind îndreptățiți fiecare dintre ei să facă dovada potrivit dreptului comun inclusiv prin prezumții că s-a dobândit bunul prin contribuție materială comună.

În speță însă recurenta pârâtă a susținut că toate îmbunătățirile la imobil au fost efectuate în timpul căsătoriei cu defunctul său soț.

Așa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriu și martori, rezultă că recurenta are un drept de creanță reprezentat de cota de ½ din îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților.

Astfel, intimata reclamantăAnca E____ recunoaște la interogatoriu că părinții recurentei au achiziționat și montat 6 geamuri termopan cu geamuri oglindă iar intimata pârâtă D___ M______ recunoaște efectuarea unui puț absorbant, a instalației de încălzire centrală pe lemne cu calorifere precum și achiziționarea și montarea a 3 geamuri termopan.

Cât privește celelalte îmbunătățiri solicitate, recurenta nu a reușit să probeze că acestea ar fi fost efectuate în timpul căsătoriei și prin urmare ar avea calitatea de bunuri comune.

Pe de altă parte, aceasta nu a făcut dovada nici că în perioada concubinajului ar fi avut venituri egale cu ale defunctului său soț și le-ar fi gospodărit în comun precum și că ar fi investit veniturile în mod egal în bunurile respective.

Chiar martorul E_____ I____ propus de către pârâta reclamantă arată că defunctul soț realiza din activitatea ce o desfășura venituri suficiente pentru renovarea imobilului și că nu a văzut-o pe recurentă plecând la serviciu sau lucrând cu carte de muncă iar martorul D______ D______ plasează efectuarea unor lucrări la imobil într-o perioadă anterioară căsătoriei părților.

Din depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamanților intimați rezultă că lucrările de îmbunătățiri la imobil s-au efectuat în timpul când părțile nu locuiau împreună, acestea fiind efectuate de defunct iar în timpul conviețuirii părților s-a montat centrală termică și că recurenta nu realiza venituri din muncă.

Referitor la contractele de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit depuse la dosarul cauzei de către recurentă pentru a face dovada veniturilor sale se observă că acestea sunt încheiate după căsătoria părților ori îmbunătățirile efectuate la imobil așa cum s-a dovedit au fost realizate într-o perioadă de timp anterioară.

Față de cele reținute mai sus, tribunalul apreciază că prin probele administrare recurenta a făcut dovada că are un drept de creanță reprezentat de cota de ½ din îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților intimați respectiv în ce privește 6 geamuri termopan, un puț absorbant, o centrală pentru lemne cu 7 calorifere și 3 geamuri de sticlă în living și etaj.

Așadar, în consecință, se impune efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, pentru evaluarea bunurilor reținute,.

Prin urmare, față de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a admite recursul, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii reconvenționale.

Cât privește instituirea dreptului de retenție se menține soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii acestei solicitări, având în vedere că dreptul de retenție este un mijloc specific de garantare a obligațiilor, reprezentând uneori și o formă de manifestare a excepției de neexecutare, și constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa, până ce debitorul nu-i plătește ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun.

Or, în condițiile în care imobilul nu se află în detenția recurentei, ci al reclamanților intimați ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară nu sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea dreptului de retenție”.

După pronunțarea deciziei intermediare s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții pentru evaluarea bunurilor reținute prin aceasta, respectiv 6 geamuri termopan, un puț absorbant, o centrală pentru lemne cu 7 calorifere și 3 geamuri de sticlă în living și la etaj, reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților.

S-a depus la dosar raportul de expertiza întocmit de experta L______ E____, împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.

Din cuprinsul lucrării rezultă că experta a evaluat bunurile reținute de către instanța de recurs prin decizia intermediară la suma de 10.310 lei .

În contextul în care prin decizia civilă intermediară nr.457/25.11.2014 a fost admis recursul declarat de recurenta pârâtă-reclamantă A___ I____, fiind modificată, în parte, hotărârea atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii reconvenționale și al constatării dreptului de creanță al pârâtei A___ I____ reprezentat de cota de 1/2 din îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților, constând din 6 geamuri termopan, un puț absorbant, o centrală pentru lemne cu 7 calorifere și 3 geamuri de sticlă în living și la etaj, îmbunătățiri evaluate prin raportul de expertiză la suma de 10.310 lei , așa cum s-a menționat anterior, Tribunalul, evocând fondul, îi va obligă pe reclamanți să achite pârâtei A___ I____ suma de 5.155 lei, reprezentând cota acesteia la îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților.

Cu privire la cererea accesorie vizând cheltuielile de judecată efectuate în cadrul litigiului dintre părți, Tribunalul reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă „ Partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” și constatând că cererea recurentei pârâte din cadrul recursului de față a fost admisă, Tribunalul apreciază că se justifică obligarea reclamanților A___ A_____ și A___ C. C_________ către pârâtă la 535,15 lei cheltuieli de judecată din prezenta cale de atac (taxa de timbru de 210,15 lei și 325 lei, reprezentând 1/2 din onorariul expertului), precum și obligarea lor către pârâtă la încă 325 lei, reprezentând 1/2 din onorariul expertului avansat la judecata în primă instanță de pârâtă.

De asemenea, se impune și obligarea reclamanților A___ A_____ și A___ C. C_________ la 2.305 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, avansate în primul recurs, dată fiind soluția de admitere a recursului declarat de pârâtă. (1.305 lei taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale și 1.000 lei onorariu de avocat parțial, suma de 2000 lei pretinsă de apărător, fiind apreciată de Tribunal ca disproporționată, în raport de obiectul pricinii și de munca depusă de avocat).

Având în vedere dispozițiile art.276 din Codul de procedură civilă și ale art.274 din Codul de procedură civilă vor fi compensate onorariile apărătorilor avansate de părți pentru judecata la prima instanță și, în mod corespunzător soluției pronunțate, se va înlătura obligația pârâtei de a avansa onorariul apărătorului către reclamanți.

În raport de dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr.51/2008 ( „ Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume” ) și de soluția adoptată de instanță, Tribunalul îi va obliga pe reclamanți, ca părți căzute în pretenții să achite către stat 96,6 lei, reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat pârâtei, restul de 2.514,4 lei rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Obligă pe reclamanții A___ A_____ și A___ C. C_________ să achite pârâtei A___ I____ suma de 5.155 lei, reprezentând cota acesteia la îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților.

Compensează onorariile apărătorilor avansate de părți pentru judecata la prima instanță și înlătură obligația pârâtei A___ I____ de a avansa onorariul apărătorului către reclamanți.

Obligă pe reclamanții A___ A_____ și A___ C. C_________ să achite către stat 96,6 lei, reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat pârâtei, restul de 2.514,4 lei rămânând în sarcina statului.

Obligă pe reclamanții A___ A_____ și A___ C. C_________ la 2.305 lei cheltuieli de judecată către pârâta A___ I____, avansate în primul recurs (1.305 lei taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale și 1.000 lei onorariu de avocat), precum și la 535,15 lei cheltuieli de judecată din prezenta cale de atac (taxa de timbru de 210,15 lei și 325 lei, reprezentând 1/2 din onorariul expertului), și încă 325 lei reprezentând 1/2 din onorariul expertului avansat la judecata în primă instanță de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

D____ Ș_____ G_______ S______ A________ S____

GREFIER,

I_____ M_______

Jud. fond R_____ C_______

Judecătoria Moreni

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Red.D.Ș./Tehnored.D.Ș.

3 ex./15.05.2015