Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- Art.335 Cod penal -
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C______
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.775
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
PREȘEDINTE C______ Șeleajudecător
V_______ Mireajudecător
Grefier B_____ D________
Ministerul Public reprezentat de procuror C_____ N________
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C______
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul Goșol P____ A___, împotriva sentinței penale nr.19 din 11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat V________ D______, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat V________ D______ pentru inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În susținerea apelului declarat a arătat că inculpatul nu a condus autoturismul marca F___ cu nr.de înmatriculare OT-xxxxxx și că în momentul în care au apărut organele de poliție, acesta împingea autoturismul respectiv împreună cu martorii P_______ A___ și Sali I_____, aspect care rezultă din declarațiile celor doi martori.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, arătând că la dosarul cauzei există probe care dovedesc săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
În acest sens, au fost invocate procesul-verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a fost oprit în timp ce se deplasa pe raza localității Corabia și declarația martorului Sali I_____ din faza de urmărire penală, potrivit căreia inculpatul conducea autoturismul respectiv în momentul în care au fost opriți de organele de poliție.
În opinia reprezentantului parchetului apărarea formulată de inculpat este neverosimilă, întrucât faptele există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Reprezentantului parchetului, a arătat, totodată, că prima instanță a creat o lex terția atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat în dispozițiile legale din Noul Cod penal și aplicarea regimului sancționator privind concursul de infracțiuni din Codul penal.
În consecință, a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a hotărârii pronunțate, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Avocat V________ D______ pentru inculpat, a solicitat să fie respinsă cererea de menținere a încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, astfel cum s-a stabilit prin rechizitoriul parchetului.
Inculpatul a arătat că este de acord cu avocatul său.
C U R T E A
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.19 din 11 februarie 2014, Judecătoria Corabia, în baza art. 386 Noul Cod de procedura penala rap. la art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridica a faptelor din art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, în art. 335 alin. 1 din Noul Cod penal; din art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, în art. 334 alin. 1 Cod penal.
În baza art. art. 335 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul GOSOL P____ A___ - fiul lui P____ și E____, născut la data de 25.05.1993, in orașul Corabia, jud. O__, domiciliat in orașul Corabia, __________________, jud. O__, cetatean roman, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fara antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 334 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 lei.
În baza art. 33 lit. a coroborat art. 34 lit. d vcp. cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza disp. art.71 al.1 vcp., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza II si b vcp.
In baza art. 81 vcp. cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
In baza art. 71 alin 5 v.c.p. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 si art. 84 v.c.p.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 30.10.2013 a fost înregistrata pe rolul instanței cauza penala privind pe inculpatul GOȘOL P____ A___, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 REP, art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep, cu aplicarea art.33 lit.a Cp, prin rechizitoriul nr.295/P/2013 din 01.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.
În esență, s-a reținut că la data de 18.02.2013, în jurul orelor 18,20 învinuitul Goșol P____ A___ a condus autoturismul marca F___, cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx, pe DJ 642, pe _____________________ Corabia, județul O__, fără a poseda permis de conducere și având autorizația de circulație provizorie expirată.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul – verbal de constatare (f.5-6 din dosarul de U.P.), declarațiile învinuitului (f.9-12, 32 dup), declarațiile martorilor Sali I_____ și P_______ A___ I____(f.33), autorizație de circulație provizorie emisă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx nr.xxxxxxxx cu valabilitate 08.12.xxxxxxxxxxxxx12 (f.16-17), proces-verbal din 18.02.2013 de verificare în baza de date a Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O__.
În faza cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul Goșol P____ A___ (f.12) și martorul Sali I_____ (f.23)
Cu privire la martorul P_______ A___ I____, la termenul de judecată din data de 11.02.2014 instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.381 al.7 din Noul Cod proc.penală, părțile și reprezentantul Ministerului Public exprimându-și opinia cu privire la această dispoziție.
A mai fost depusă la dosarul cauzei fisa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând actele si materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că la data de 18.02.2013, în jurul orelor 18:20, organele de poliție din cadrul Poliției Corabia aflate în serviciul de patrulare, supraveghere și control al circulației rutiere, pe _____________________ orașul Corabia, județul O__ au oprit pentru control autoturismul marca F___, cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx.
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului Goșol P____ A___ și fiindu-i solicitate documentele personale și ale autoturismului a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie. Cu aceeași ocazie, inculpatul a prezentat autorizația de circulație provizorie emisă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx nr.xxxxxxxx cu valabilitate 08.12.xxxxxxxxxxxxx12 (f.16-17)
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că la momentul opririi sale de către organele de poliție acesta doar împingea autoturismul care se afla staționat pe carosabil, propunând ca martor în dovedirea situației de fapt pe numitul P_______ A___ I____, versiune care a fost infirmată de martorul Sali I_____ ce se afla în autoturismul condus de către inculpatul la momentul constatării fapte.
F___ de declarațiile martorului Sali I_____ din cursul urmăririi penale, instanța nu a putut retine susținerile inculpatului și declarația martorului A___ I____, din cursul urmăririi penale și al judecății, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza.
Potrivit art. 5 NCP, ”(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”
Luând în considerare dispozițiile constituționale incidente în materia aplicării legii penale în timp (art. 15 alin. 2), putem spune că legea penală mai favorabilă este, de regulă, retroactivă, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a restrâns în mod expres incidența acesteia. Principiul constituțional este că legea nu poate retroactiva, iar legea penală se supune acestui principiu, însă în mod excepțional aceasta este una dintre cele două specii de legi penale (alături de legea contravențională) care poate retroactiva, dar numai dacă dezincriminează, este o lege penală nouă mai îngăduitoare (inclusiv legea interpretativă) sau este o lege procesual penală (care se aplică imediat, indiferent de data comiterii faptei).
Analizând practica judiciară după _____________________ noului Cod penal, se remarcă orientarea instanței supreme și a majorității celorlalte instanțe judecătorești în sensul incidenței legii penale mai favorabile în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul Cod penal trebuie determinată în raport de instituțiile penale autonome (aplicarea pedepsei, concursul de infracțiuni, recidivă, pluralitate intermediară, cauze care înlătură răspunderea penală etc.).
În cuprinsul unor decizii, Curtea Constituțională a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile este un adevărat principiu, ceea ce înseamnă că, în ipoteza unei situații tranzitorii, legea penală mai favorabilă se aplică în toate cazurile. Regula mitior lex privește numai normele dreptului penal substanțial, iar nu și normele procesual penale.
Referitor la criteriile pe baza cărora are loc delimitarea normelor procesual penale față de cele de drept material, instanța constituțională a statuat că trebuie să se țină seama de aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății.
Pentru incidența regulii mitior lex, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, sunt necesare mai multe condiții cumulative: existența unei situații tranzitorii; fapta să fie prevăzută ca infracțiune în toate legile penale succesive; cauza să nu fi fost soluționată definitiv; dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
În alegerea legii penale mai favorabile instanța este obligată să țină seama de toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică într-o lege sau alta, respectiv de criterii precum condițiile de incriminare (conținut, tratament sancționator, felul pedepselor, limitele acestora, alte sancțiuni penale), cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare, consecințele condamnării., voința legislativă producându-și efectele indiferent de conduita procesuală a inculpatului, subiect al infracțiunii deduse judecății.
În materia dreptului penal și, în mod special, în domeniul instituției aplicării legii penale mai favorabile, sintagma lege penală trebuie avută în vedere în sensul de normă de drept penal. Semnificația de mai sus rezultă din prevederile art. 172 din noul Cod penal, precum și din întreaga economie a normelor penale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv din dispozițiile Legii nr. 187/2012. Luând în considerare dispozițiile art. 172 din noul Cod penal, organele competente vor putea aplica norme penale din cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba despre dispoziții care reglementează instituții penale ce se pot aplica în mod independent (autonom). De pildă, normele care reglementează concursul de infracțiuni se bucură de autonomie comparativ cu cele privind limitele sancțiunilor. Și în practica judiciară regulile concursului de infracțiuni au fost aplicate autonom față de cele referitoare la incriminarea faptei, ajungându-se la situația de a se aplica norme penale din două legi, fără a fi afectată regula inadmisibilității creării unei a treia legi.
Legiuitorul a consacrat sistemul aplicării legii penale mai favorabile, în funcție de instituții penale autonome, care au caracter unitar, întrucât teza aplicării globale este una excesivă și nelegală, care poate determina situații inacceptabile, chiar absurde.
Concepția legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcție de instituțiile juridice autonome se desprinde în primul rând din conținutul art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform căruia: „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”.
Din aceste prevederi, dar și analizând în ansamblu normele penale referitoare la aplicarea legii penale în timp, coroborate cu alte dispoziții incidente, reiese că legiuitorul român a adoptat concepția aplicării autonome a instituțiilor de drept penal în situații tranzitorii, începând cu încadrarea juridică a faptei și, în funcție de datele cauzei, continuând cu instituția concursului de infracțiuni, instituția recidivei etc.
Legea mai favorabilă se identifică prin folosirea tuturor criteriilor analizate și în raport de fiecare speță dedusă spre soluționare.
Instanța a reținut că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată în cursul anului 2013, sub imperiul art.85-87 din OUG nr.195/2002,rep, iar până la data de 11.02.2014 când cauza se afla în primă instanță, aceste dispoziții legale din OUG nr.195/2002, rep au fost abrogate prin Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012 și intrată în vigoare la 01.02.2014, deci în timp ce cauza de față era în cursul cercetării judecătorești. Față de o atare succesiune de legi penale în timp, instanța a constatat că tragerea la răspunderea penală pentru această faptă trebuie supusă regimului dispozițiilor art. 5 din N C.pen., primind încadrarea juridică potrivit legii penale mai favorabile intervenită de la data comiterii și până la judecarea definitivă a cauzei.
În cazul concursului de infracțiuni, _____________________ NCP poate aduce două categorii de modificări: modificarea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv modificarea tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs (noul cod instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, respectiv al amenzii).
Astfel, în cazul concursului de infracțiuni, instanța va stabili mai întâi care este legea penală mai favorabilă în raport de fiecare infracțiune ce alcătuiește pluralitatea, iar apoi va aplica regulile specifice concursului de infracțiuni prevăzute de legea mai favorabilă.
Or, în atare situație dispozițiile art.85-87 din OUG nr.195/2002, rep fiind abrogate în totalitate la data 01.02.2014, această lege specială nu mai poate fi aplicată sub aspectului naturii și limitelor pedepselor deoarece Noul Cod penal este mai favorabil sub acest aspect în ceea ce privește infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat deduse judecății
Analiza comparativă a celor două reglementări penale a confirmat concluzia că incriminarea actelor materiale din art. 85, alin1 din OUG nr.195/2002, rep, constând în „punerea in circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat” și din art.86, alin.1 din OUG nr.195/2002, rep, constând în „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoana care nu poseda permis de conducere ”, au fost preluate integral în art. art.334 șiart.335 din Noul Cod penal, infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere fiind sancționată cu aceleași pedepse și limite legale, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani iar în ceea ce privește infracțiunea de conducerea a unui vehicul neînmatriculat legea nouă este mai favorabilă sancționând această infracțiune cu închisoarea de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului Goșol P____ A___ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep privind circulația pe drumurile publice în infracțiunea prev și ped art.335 din C.pen. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, a rezultat din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile inculpatului Sali I_____ care s-a aflat în autoturismul condus de către inculpat și procesului-verbal din 18.02.2013 de verificare în baza de date a Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O__.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă in punerea in pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere fără a poseda permis de conducere.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșita și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din insasi savarsirea faptei.
Referitor la latura subiectiva a infracțiunii, instanța a reținut ca inculpatul a savarsit fapta cu intentie indirecta respectiv acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea in pericol al siguranței circulației rutiere si a participanților la trafic si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În drept, față de cele expuse mai sus, fapta inculpatului Goșol P____ A___ de a conduce autoturismul marca F___, cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx, pe DJ 642, pe _____________________ Corabia, județul O__ având autorizația de circulație provizorie expirată, va încadrată din infracțiunea prevăzute de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep privind circulația pe drumurile publice în infracțiunea prev și ped art.334 din C.pen. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepsește cu închisoare de la l la 3 ani sau amenda.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepsește cu inchisoare de la 1 la 3 ani rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța reține declarațiile Sali I_____ care s-a aflat în autoturismul condus de către inculpat. Declarațiile martorului se coroborează cu autorizația de circulație provizorie emisă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare OT-xxxxxx nr.xxxxxxxx cu valabilitate 08.12.xxxxxxxxxxxxx12 (f.16-17 din dup).
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, respectiv acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
In procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 din Noul C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, dar si circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 21 de ani, nu a recunoscut săvârșirea faptei declarații sincere în cursul urmăririi penale, a mai săvârșit fapte de natură penală pentru care s-au aplicat însă sancțiuni administrative. Față de cele expuse instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în privința acestuia.
Ulterior operațiunii de stabilire a pedepselor aferente fiecăreia dintre cele două infracțiuni, instanța va trece la etapa alegerii legii penale mai favorabile referitor la tratamentul penal specific concursului de infracțiuni. Având în vedere că instanța nu dorește să aplice un spor, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969. În caz contrar, legea mai favorabilă este noul Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
Interpretând per a contrario dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, se desprinde concluzia potrivit căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se poate aplica potrivit Codului penal din 1969 sau noului Cod penal, atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969.
Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei, instanța a apreciat, având in vedere aspectele descrise mai sus, ca acesta poate fi atins si fara executarea pedepsei in regim de detenție.
Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal, dacă facem o comparație a acestei instituții cu instituția amânării aplicării pedepsei, observăm că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile cu atât mai mult cu cât după împlinirea termenului de încercare intervine reabilitarea.
Pe cale de consecința, in baza art.81 C.p., executarea pedepsei va fi suspendata condiționat pe o durata de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art.82 C.p.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 C.p., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal (LPACP) se stabilește că ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.”
În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege se va aplica și în privința pedepsei complementare și accesorii. Dacă legea nouă modifică doar pedeapsa complementară, se va aplica legea stabilită ca fiind mai favorabilă în raport de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Goșol P____ A___, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În susținerea apelului declarat a arătat că nu a condus autoturismul marca F___ cu nr.de înmatriculare OT-xxxxxx și că în momentul în care au apărut organele de poliție, împingea autoturismul respectiv împreună cu martorii P_______ A___ și Sali I_____, aspect care rezultă din declarațiile celor doi martori.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de către apelantul inculpatul Goșol P____ A___.
Curtea reține, astfel, că din actele de la dosarul cauzei reiese că în ziua de 18.02.2013, în jurul orei 18:20 inculpatul a fost oprit de către lucrători de poliție din cadrul Poliției orașului Corabia, în timp ce conducea autoturismul marca F___ cu numărul OT-xxxxxx pe __________________________ pe raza localității Corabia, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu deține permis de conducere, iar autoturismul nu era înmatriculat, inculpatul prezentând o autorizație de circulație valabilă pentru perioada 8.11.2012 – 7.12.2012.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor încercând să dovedească atât pe parcursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanțele de fond și apel că nu a condus autoturismul respectiv și că în momentul în care au apărut organele de poliție îl împingea, probele existente la dosarul cauzei dovedesc existența faptelor și vinovăția autorului lor.
În acest sens, la dosarul cauzei există procesul-verbal de constatare din data de 18.02.2013 întocmit de către agenți de poliție din cadrul Poliției orașului Corabia, potrivit căruia în timp ce se aflau în serviciul de patrulare, supraveghe și control al circulației rutiere pe __________________________ oprit pentru control autovehiculul marca F___ cu nr.OT-xxxxxx care era condus de inculpatul Goșol P____ A___ și în care se mai afla și martorul Sali I_____.
Pe de altă parte, martorul Sali I_____ în declarația dată în fața organelor de urmărire penală a relatat faptul că în seara zilei de 18.02.2013 în jurul orei 18:00 a plecat din barul Stramela împreună cu inculpatul Goșol P____ A___, care a condus autoturismul marca F___ cu numărul OT-xxxxxx o distanță de aproximativ 100 metri, însă sesizând prezența organelor de poliție a oprit autoturismul și i-a cerut și martorului să coboare din autoturism.
Faptele reținute în sarcina inculpatului rezultă și din cuprinsul autorizației de circulație provizorie cu nr.xxxxxxxx potrivit căreia s-a autorizat circulația provizorie a numărului de circulație OT-xxxxxx în perioada 8.11.2012-7.12.2012, dar și din cuprinsul procesului-verbal din data de 18.02.2013 potrivit căruia inculpatul Goșol P____ nu figurează cu permis de conducere.
Pentru aceste considerente, Curtea nu va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, reținând dimpotrivă, că faptele există, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpat.
Curtea, ținând seama de dispozițiile deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, constată însă că prima instanță în mod nelegal a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Goșol P____ prin actul de sesizare a instanței, în infracțiunile prev.de art.335 alin.1 NCP și art.334 alin.1 NCP și a aplicat dispozițiile art.33 CP și 34 CP privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni, dând astfel naștere unei lex terția.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul Goșol P____ și va desființa în parte sentința penală atacată.
Reținând că din analiza comparativă a limitelor de pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru infracțiunile săvârșite de inculpat și limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal, precum și din analiza comparativă a dispozițiilor privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni din vechea lege cu cele din noua lege, reiese că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, întrucât dispozițiile art.34 CP nu obligă instanța la aplicarea unui spor de pedeapsă, spor care este obligatoriu potrivit art.39 alin.1 lit.b NCP (o treime din cealaltă pedeapsă), Curtea va menține încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat prin actul de sesizare a instanței și va dispune condamnarea inculpatului în baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 NCp. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 NCp. la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța va avea în vedere circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, pluralitatea infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incidente și nu în ultimul rând atitudinea nesinceră manifestată de inculpat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanțelor de judecată investite cu soluționarea cauzei.
În baza art. 33 lit. a Cp anterior și art. 34 lit. b Cp anterior cu aplic. art. 5 NCp. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Întrucât inculpatul a manifestat anterior săvârșirii faptelor deduse judecății o conduită corespunzătoare normelor de conviețuire socială, nefiind cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi realizat și fără executarea acesteia, motiv pentru care în baza art. 81 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCp. va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani.
În baza art.71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cp anterior pe durata prev. de art. 71 Cp anterior.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp anterior.
Se vor aplica dispozițiile art. 71 alin.5 Cp anterior privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate privind cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul Goșol P____ A___, împotriva sentinței penale nr.19 din 11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Desființează în parte sentința penală atacată.
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 NCp.
Condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 NCp.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cp anterior și art. 34 lit. b Cp anterior cu aplic. art. 5 NCp.
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCp.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cp anterior pe durata prev. de art. 71 Cp anterior.
Dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp anterior.
Aplică dispozițiile art. 71 alin.5 Cp anterior privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate în ceea ce privește cheltuielile judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 iunie 2014.
C______ ȘeleaValerica M____
Grefier,
B_____ D________
Red.jud.VM
j.f.R.D___
PS/27.06.2014