Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

---

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 512/A

Ședința publică din 14 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L____ ANI B_____

JUDECĂTOR: A___ N___

GREFIER: C______ U________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul G_________ C_____ împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul G_________ C_____ lipsă, se prezintă avocat ales Ernst R_____.

P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M_______ V____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului apelant depune la dosar împuternicire avocațială.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat Ernst R_____, solicită admiterea apelului și prin urmare diminuarea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că prima instanță nu a făcut corect aprecierea circumstanțelor privitoare la inculpat în baza art. 74, 75 Cp, rap. la art. 76 Cp, inculpatul recunoscând fapta.

Procurorul solicită admiterea apelului, arătând că prima instanță a avut în vedere reducerea pedepsei, reținând disp.art. 374 Cpp.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.878/P/2014, întocmit la data de 01.09.2014 de P________ de pe lângă Tribunalul T____ și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M___ sub nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G_________ C_____, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.p..

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, la data de 07.11.2013, a condus un autovehicul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX,pe drumurile publice din orașul Sânnicolau M___, fără a poseda permis de conducere.

Prin ordonanța din data de 08.05.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 C.p. iar prin ordonanța din data de 04.07.2014 s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale față de suspectul G_________ C_____.

Ulterior, prin ordonanța din data de 08.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G_________ C_____ pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.p.

Prin ordonanța nr. 7350/II/6/2014 din data de 09.07.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul T____, în baza art. 325 alin. 1 C.p.p. și având în vedere Ordinul nr. 167/2013 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în scopul echilibrării volumului de activitate al parchetelor, s-a dispus preluarea dosarului, în vederea instrumentării, Ia nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul T____.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța de fond l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul solicitând ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii vinovăției.

Instanța de fond a admis cererea inculpatului și a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.377 C.proc.pen.

Prin sentința penală nr. 13 din 28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 335 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 44 C.p., și art. 5 din C.p., a fost condamnat inculpatul G_________ C_____, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice au unui autoturism fără a deține permis de conducere, infr. prev. și ped. de art. art. 335 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 44 C.p., și art. 5 din C.p.

S-a constatat că fapta este comisă în stare de pluralitate intermediară, față de condamnarea de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, înăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 3 luni dispus prin S.P. 77 din 22.03.2012, definitivă prin nerecurare la data de 06.04.2012, în dosarul XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sânnicolau M___.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 alin.1 din Codul penal de la 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, dispusă prin S.P. S.P. 77 din 22.03.2012, definitivă prin nerecurare la data de 06.04.2012, în dosarul XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sânnicolau M___.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 alin.1 și 4 din Codul penal de la 1969, s-a adăugat pedeapsa de 3 luni închisoare dispusă prin S.P. S.P. 77 din 22.03.2012, definitivă prin nerecurare la data de 06.04.2012, în dosarul XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sânnicolau M___, la pedeapsa de 8 luni închisoare dată prin prezenta hotărâre, pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice au unui autoturism fără a deține permis de conducere, infr. prev. și ped. de art. art. 335 alin.1 din C.p., rezultând, în final, o pedeapsă de 11 luni închisoare ce se va executa în regim de detenție.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sânnicolau M___ a reținut în fapt că la data de 07.11.2013, în jurul orei 19:58, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, organele de poliție din cadrul polițieie oraș Sânnicolau M___, J____ T____, au oprit în trafic autovehiculul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care rula pe _______________________ raza localității Sânnicolau M___. S-a procedat la legitimarea conducătorului auto, stabilindu-se că acesta se numește G_________ C_____. Fiindu-i solicitate documentele personale, conducătorul auto a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

S-a reținut că acest aspect a fost confirmat ulterior și prin adresa nr. xxxxx/21.11.2013 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ din care rezultă că numitul G_________ C_____ nu figurează, în evidențe, ca fiind posesor al permisului de conducere.

Cu ocazia audierii inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a arătat că autovehiculul la volanul căruia a fost depistat îi aparține iar la data sus-menționată a condus mașina pe drumurile publice pe o distanță relativ scurtă, intenția sa fiind aceea de a verifica dacă defecțiunile pe care le-a avut autovehiculul au fost corect remediate.

Prima instanță a constatat că inculpatul posedă antecedente penale care însă nu sunt de natură a atrage starea de recidivă, reținând că acesta a fost condamnat, prin sentința penală nr. 77/22.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M___, rămasă definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului G_________ C_____ care, la data de 07.11.2013, orele 19:58, a condus un autovehicul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumurile publice din orașul Sânnicolau M___, J____ T____, fără a poseda permis de conducere auto, în împrejurările mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a deține permis de conducere, infr. prev. și ped. de art. art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep., legea în vigoare la data comiterii faptei, cât și de art. 335 alin.1 din C.p., legea în vigoare la data judecării cauzei.

Având în vedere că, din datele fișei de cazier judiciar, inculpatul G_________ C_____ a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 77/22.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M___, rămasă definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanță a constatat că – în cauză - sunt incidente dispozițiile privind pluralitatea intermediară.

Avându-se în vedere că de la momentul comiterii infracțiunii și până la judecarea definitivă a intervenit o succesiune de legi, respectiv OUG 195/2002 rep., art. 86 alin.1 și art. 335 alin.1 din noul Cod penal, prima instanță a stabilit legea penală mai favorabilă, astfel, conform prevederilor art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, rep. și art. 335 alin.1 din noul Cod penal, limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani.

Față de faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, având un comportament de cooperare cu organele de anchetă, prima instanță s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special al acesteia.

S-a constatat că ambele legi penale succesive au același minim special de 1 an, astfel că a considerat că acest criteriu nu este suficient în aprecierea legii penale mai favorabile.

Întrucât prima instanță nu a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse complementare sau accesorii, nu a fost analizată legea penală mai favorabilă prin prisma acestor instituții.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante, instanța de fond a constatat că vechiul Cod penal, la art. 74, lit. a) prevedea că poate fi considerată circumstanță atenuantă (judiciară) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

S-a reținut că în noul Cod penal, la art. 75 alin.2 lit. a și b, se prevede că pot constitui circumstanțe atenuante judiciare a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului și prin urmare, conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii, materializată prin lipsa antecedentelor penale, nu mai constituie o circumstanță atenuantă în lumina noului Cod penal.

Deoarece din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 77/22.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M___, rămasă definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de fond a considerat că nu se poate face aplicarea instituției circumstanțelor atenuante din vechiul Cod penal, nefiind incident nici un caz.

S-a apreciat că faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, având în vedere și solicitarea acestuia ca judecata să aibă loc conform art. 374 alin.4, rap. la art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală, nu constituie o circumstanță atenuantă judiciară care să poată fi reținută, aspect care se aplica în mod similar și pe vechiul Cod penal, neputându-se da acestei instituții o dublă valență juridică.

În aceste condiții, s-a reținut că nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă, prin prisma instituției circumstanțelor atenuante judiciare sau legale, nici una din cele două legi penale succesive.

Analizând instituția pluralității intermediare din cele două legi penale succesive, pentru a stabili care este mai favorabilă dintre acestea, s-a reținut că potrivit art.40 din vechiul Cod penal: „ Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.”

S-a reținut că potrivit art. 44 din noul Cod penal: „ (1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. (2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.”

Așadar, prima instanță a constatat că ambele prevederi din cele 2 legi succesive sunt identice, fapt pentru care nici una dintre acestea nu sunt apte să stabilească vreo lege penală mai favorabilă.

Cu privire la modul de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că nici prin prisma acesteia nu poate fi apreciată legea penală mai favorabilă, având în vedere că pedeapsa ce se va stabili, față de faptul că inculpatul a comis infracțiunea într-un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, va fi una cu executare efectivă.

Pe același raționament, s-a avut în vedere și prevederile art. 15 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a noului Cod penal, în care se arată că: „(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după _____________________ Codului penal. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”

Așadar, indiferent dacă pedeapsa închisorii pentru noua faptă aplicată este în temeiul vechiului Cod penal sau în temeiul noului Cod penal, prin raportare la textul legal de mai sus, instanța de fond a făcut aplicarea art.83 alin.1 și 4 din vechiul Cod penal, care arată că: „ (1)Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. (4) La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”

S-a reținut că pentru instituția prevăzută de art. 15 din Legea nr. 187/2012, privind punerea în aplicare a noului Cod penal, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, aceasta fiind o normă tranzitorie.

Instituția de drept penal în baza căreia instanța apreciază legea penală mai favorabilă este ce a reabilitării de drept.

Conform art. 134 din vechiul Cod penal, prima instanță a reținut că ” Reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune.”

De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 165 din noul Cod penal: „ Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.”

În consecință, având în vedere textele legale invocate, respectiv vechiul Cod penal și noul Cod penal, s-a constatat că legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește reabilitarea de drept este noua lege, având în vedere că aceasta este mai permisivă în ceea ce privește pedeapsa închisorii care nu trebuie să depășească 2 ani, față de 1 an pe vechea lege.

În raport de toate aceste instituții ale dreptului penal analizate în mod concret la speța în cauză, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, respectiv noul Cod penal, urmând ca aceasta să se aplice cu toate dispozițiile pe care le cuprinde.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 335 alin.1 din C.p., cu aplic., și art. 5 din C.p., prima instanță l-a condamnat pe inculpat, la alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia avându-se în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate, circumstanțele personale ale inculpatului.

Instanța de fond a reținut și cauza de reducere a pedepsei prev. de art.396 al.10 C.poc.pen., având în vedere că în urma cercetării judecătorești instanța a stabilit aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat.

La alegerea pedepsei, stabilirea duratei, precum și la individualizarea cuantumului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – faptul că pe timpul serii, la oră cu trafic pe drum public din orașul Sânnicolau M___, inculpatul a condus autoturismul marca ,,Dacia" cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a poseda permis de conducere; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, având în vedere că este prezumată absolut lipsa cunoștințelor necesare conducerii unui autoturism și lipsa abilităților fizice pentru acesta; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism fără a deține permis de conducere denotă o gravitate sporită a infracțiunii. Faptul că inculpatul nu a produs un accident rutier cu victime sau pagube materiale nu diminuează gravitatea faptei, ci, evocă doar o situație norocoasă de a nu produce asemenea urmări; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – caracterizează doar o inconștiență cu privire la consecințele care s-ar fi putut produce prin conducerea unui autoturism, neavând abilitățile necesare verificate în condițiile legale; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor: inculpatul a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 77/22.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M___, rămasă definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut faptele săvârșită; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Se constată că inculpatul are un nivel mediu de educație – 12 clase și școală profesională, astfel că acesta a fost capabil să realizeze consecințele faptelor sale pe plan social. Inculpatul are vârsta de 44 ani, căsătorit și cu loc de muncă.

În procesul individualizării judiciare a pedepsei prima instanță a făcut și aplicarea disp. art. 396 alin.10 din noul Cod de procedură penală, ce prevăd reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, inculpatul recunoscând fapta în condițiile acestui text de lege.

Prin urmare inculpatul G_________ C______ fost condamnat la 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 44 C.p., și art. 5 din C.p., conform dispozitivului sentinței penale apelate.

Împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a declarat apel, în termen legal, inculpatul G_________ C_____ susținând că probele administrate nu au fost complet și just apreciate, în sensul că el nu a condus autovehiculul pe un drum public circulat; că nu au fost avute în vedere circumstanțele sale personale, respectiv că desfășoară o activitate permanentă în cadrul societății „PFA G_________ C_____”; că este unic întreținător al familiei sale. Totodată, inculpatul a apreciat că pedeapsa aplicată este foarte severă, învederând că în noul Cod penal este reglementat un sistem sancționator care trebuie să mențină un echilibru între exigențele apărării societății și luarea în considerare a nevoii de reinserție socială a celui condamnat, că privarea de libertate trebuie considerată o sancțiune dată în ultimă instanță, dosar în acele cazuri în care gravitatea infracțiunii ar face ca orice altă sancțiune să fie în mod evident contrară scopului de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Aceste dispoziții, chiar dacă nu au fost menționate în dispozitivul hotărârii au fost avute în vedere de Judecătoria Sânnicolau M___, fiind reflectate în cuantumul pedepsei aplicate.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 44 C.p.

Referitor la pedeapsa aplicată de către Judecătoria Sânnicolau M___, instanța de apel constată că aceasta respectă exigențele criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C.p.. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Inculpatul G_________ C_____ a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 77/22.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M___ la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și la un an comite o nouă faptă la regimul circulației pe drumurile publice; recunoașterea faptelor fiind singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care a fost depistat în trafic de organele de poliție. Mai mult, inculpatului G_________ C_____ i-a fost aplicată pedeapsa în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor redus cu 1/3 ca efect al procedurii prevăzute de art. 375 C.p.p. și nu există elemente care să fie valorificate drept circumstanțe atenuante. Instanța de apel constată că împrejurarea că inculpatul ar fi condus autoturismul pe o distanță mică pentru a vedea dacă i-au fost remediate defecțiunile nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă întrucât nu doar că a ignorat obligația de a deține permis de conducere, dar și-a asumat și revocarea măsurii suspendării condiționate sub incidența căreia se afla.

Deși potrivit noului Cod penal, în privința inculpatului nu se mai reține starea de recidivă, ci de pluralitate intermediară, în speță sunt incidente dispozițiile art. 83 C.p. anterior întrucât conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, se menține ca fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969. Prin urmare, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C.p. anterior, rezultând o pedeapsă de executat de 11 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel constată că și în condițiile înlăturării stării de recidivă, executarea în regim de deținere este singura în măsură a conduce la reeducare inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni câtă vreme deși pentru infracțiunea anterioară i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei, acesta a continuat să comită același gen de fapte, dând dovadă de predispoziție și lipsa oricărui resort interior în a se cenzura. Astfel, se constată că beneficiind de clemența organelor judiciare prin aplicarea suspendării condiționate, inculpatul nu a înțeles să se conformeze rigorilor legii, ci a interpretat șansele acordate în sensul că poate eluda legea fără a fi pedepsit.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G_________ C_____ împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G_________ C_____ împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L____ ANI B_____ A___ N___

Grefier,

C______ U________

Red.-L.B.-19.05.2015

Tehnored- .C.U.-20.05.2015

Prima inst.: jud. M___ aDrian – Judecătoria Sânnicolau M___