R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 191/R

Ședința publică din 05 decembrie 2013

PREȘEDINTE: C_______ P__

JUDECĂTOR: dr. L_____ L______

GREFIER: R_____ P___-D_________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către reclamanții L____ S____ I___ și L____ C_______, împotriva încheierii civile nr. 1988/PI/31.07.2013, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul C______ D__ M_____, având ca obiect instituire sechestru asigurător.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanții-apelanți, lipsă, avocat I___ L____, lipsind pârâtul-intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, instanța constatând că faza procedurii prealabile a fost îndeplinită, cauza a ajuns la faza de judecată și pune în vedere reprezentantei reclamanților-apelanți să arate dacă mai sunt chestiuni prealabile de soluționat.

Reprezentanta reclamanților-apelanți declară că s-a soluționat cauza vizând fondul pricinii ce formează obiectul dosarului nr. xxxxx/325/2010*, în faza de apel, prin care s-a stabilit că pârâtul C______ D__ M_____, are de restituit suma de 20.000 euro din suma de xxxxx euro. La acest moment există o creanță exigibilă și în susținere se depune copia minutei. Se depune de asemenea, adresă și delegație de reprezentare. Declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța văzând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de apel:

Reprezentanta apelantului solicită instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate. Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa de timbru. Declară că având în vedere că între timp s-a schimbat și situația de fapt sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 952 alin. 1 din C.pr.civ. pentru instituirea măsurii de sechestru asigurător. În acest moment există o creanță exigibilă, reprezentată de suma de 20.000 euro, constată printr-o sentință definitivă și un litigiu - o cerere de chemare în judecată pe fondul cauzei. Sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 952 alin. 3 c.pr.civ. așa cum s-a susținut, pe larg și în cuprinsul apelului.

În susținerea cererii, declară că există pericolul ca pârâtul-intimat să-și înstrăineze imobilul și astfel să se sustragă de la urmărire, având în vedere că și în faza de judecată pe fond și-a înstrăinat un imobil din patrimoniul său, ceea ce denotă o rea credință din partea acestuia. Reclamanții-apelanți au împotriva pârâtului intimat un gaj general asupra tuturor bunurilor acestuia, iar prin înstrăinarea imobilului și-a micșorat garanția.

Cu privire la aplicabilitatea vechiului și respectiv noului cod de procedură civilă, cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost formulată pe baza prevederilor noului cod, având în vedere data introducerii cereri de instituire a sechestrului asigurător.

Notă

După dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă pentru pârâtul intimat C______ D__ M_____, lipsă, avocat I___ A___ M______, care depune la dosar delegație de reprezentare, dovada plății onorariului avocațial, concluzii scrise și extras ecris cu datele dosarului nr. xxxxx/325/2010*.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată că:

Prin cererea înregistrată la 26.07.2013 pe rolul Tribunalului T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanții L____ S____ și L____ C_______ au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C______ D__ M_____, să dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului înscris în CF xxxxxx-C1-U2 Timișoara ( CF vechi xxxxxx), nr. top.969-697/l/l/I, constând în apartamentul nr.l, aflat pe ___________________. 6 din Timișoara, proprietatea debitorului pârât, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 30.09. 2008, în calitate de promitenți cumpărători au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu debitorul pârât privind vânzarea unui imobil din Timișoara, actul trebuind a fi încheiat la data de 01.10.2010, la prețul stabilit de 165.000 euro, din care la data semnării promisiunii au achitat un avans de 20.000 euro.

În cadrul promisiunii a fost introdusă o clauză care prevedea ca în cazul în care promitentul vânzător se răzgândește cu privire la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, acesta va restitui promitenților cumpărători dublul avansului de preț achitat, adică suma de 40.000 euro.

S-a susținut că la data la care ar fi trebuit încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare privind imobilul respectiv, debitorul vânduse bunul altei persoane.

După notificarea debitorului la data de 03.11.2010 pentru achitarea sumei de 40.000 euro, reclamanții au demarat litigiul privind rezoluțiunea antecontractului și plata sumei menționate, acțiune admisă de Judecătoria Timișoara la data de 15.02.2012. Tribunalul T____ a desființat această hotărâre și a reținut competența sa de soluționare în primă instanță, acțiunea fiind admisă din nou.

Reclamanții au susținut că au o creanță care este constată prin înscris și este exigibilă, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.952 al. 1 NCPC, întrucât obligația de restituire a dublului avansului este constatată prin promisiune, deci își are temeiul în contract, act scris, semnat de pârât. Referitor la caracterul exigibil al creanței, aceasta s-a născut la expirarea termenului prevăzut în promisiune pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, ca urmare a neîncheierii acestuia din culpa pârâtului, în temeiul clauzei contractuale stabilite de comun acord de părți.

În situația în care instanța va considera că exigibilitatea și constatarea în scris a creanței nu rezultă conform celor de mai sus, reclamanții au învederat că obligația la plata creanței de către debitor a fost stabilită și de către Tribunalul T____ în dosarul nr. xxxxx/325/2010*, prin sentința nr. 1048. Or, sentința reprezintă un înscris, iar efectul esențial al hotărârii judecătorești prin care a fost pronunțată rezoluțiunea este desființarea retroactivă a contractului, drept urmare și creanța este exigibilă, retroactiv, de la data desființării contractului.

S-a mai arătat că în cazul în care instanța nu va considera creanța ca fiind exigibilă, reclamanții înțeleg să se folosească și de dispozițiile art. 952 alin.3 N.C.proc.civ.

În acest sens, datorită faptului că debitorul a vândut altei persoane imobilul cu privire la care s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, pentru identitate de rațiune, există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

În probațiune, au depus: copia acțiunii din dosarul nr. xxxxx/325/2010*, extras de pe portalul Tribunalului T____ privind soluția pronunțată în prima instanță în dosar nr. xxxxx/325/2010*, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare legalizată sub nr. 8591/30.09.2008 la BNPA Cioraca-M_______, notificări judiciare, extras CF nr. xxxxxx Timișoara, sentința civilă nr. 3917/15.02.2012, decizia civilă nr. 448/18.05.2012, sentința civilă nr. 1048/20.03.2013, apel formulat în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Față de aceste considerente tribunalul, prin sentința nr. 1988/PI/31.07.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de reclamanții L____ S____ I___, Lușa C_______ în contradictoriu cu pârâtul C______ D__ M_____.

Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX reclamanții L____ S____ I___, Lușa C_______ au formulat aceeași cerere de sechestru asigurător, invocând însă doar prevederile art. 952 alin.1 C.proc.civ., precum și faptul că actul scris este reprezentat de promisiunea de vânzare cumpărare, iar caracterul exigibil rezultă din neexecutarea obligației de a încheia contractul în forma autentică, în subsidiar, din hotărârea pronunțată în primă instanță prin care s-a admis acțiunea în rezoluțiune.

Prin încheierea nr. 1638/24.05.2013 pronunțată în dosarul anterior, s-a reținut că cerințele legale obligatoriu a fi întrunite pentru instituirea sechestrului asigurător sunt următoarele: existența unei creanțe exigibile, constatarea ei printr-un înscris, cum și dovada din partea creditorului că a promovat o cerere de chemare în judecată în scopul valorificării creanței și obținerii unui titlu executoriu.

Prima instanță a mai reținut că abia prin sentința civilă nr.1048/20.03.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar civil nr.xxxxx/325/2010*, instanța, prin admiterea acțiunii reclamanților le-a recunoscut acestora o creanță, efect al rezoluționării promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare intervenită între părți, fiind astfel îndeplinită cerința legală de a fi titularii unei creanței constatate printr-un înscris, cum și a intentării pe rolul instanței a unei cereri de chemare în judecată.

S-a reținut că astfel condiția legală ce, însă, nu se regăsește întrunită în speță este cea legată de exigibilitatea creanței, dat fiind că sentința ce a procurat petiționarilor creanța de care aceștia se prevalează, nu este una definitivă, ci este susceptibilă de a fi atacată cu apel; or, este reputat că atunci când se recunoaște pe cale jurisdicțională o creanță, ea devine exigibilă sau, altfel spus, susceptibilă de executare, în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamanți, de către Curtea de Apel Timișoara.

Tribunalul a reținut că în ceea ce privește cererea formulată pe dispozițiile art. 952 alin.1 C.proc.civ., există autoritate de lucru judecat, întrucât cererea de față prin care se solicită instituirea aceleiași măsuri, este îndreptată împotriva aceluiași debitor și pentru aceeași creanță. În plus, au rămas neschimbate împrejurările pe care creditorul s-a întemeiat în prima cerere, respinsă anterior printr-o hotărâre definitivă.

Prin urmare, s-a stabilit că în baza art. 431 N.C.proc.civ. se impune respingerea cererii în parte.

Pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art. 952 alin.3, tribunalul a observat că în dosarul anterior s-a făcut o trimitere și la acest caz, prin încheierea primei instanțe, dar fără a fi însoțită de argumente.

În decizia civilă nr. 98/24.07.2013 prin care s-a confirmat soluția de respingere a cererii de sechestru asigurător s-a reținut că instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 952 alin.3, iar în calea de atac nu se pot schimba cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. S-a reținut că rezultă că această parte a cererii trebuie analizată pe fond, nefiind incidentă în privința sa autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 430 N.C.proc.civ.

Tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi admisă, pentru că nu s-a dovedit în speță că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

Dacă debitorul pârât C______ D__ M_____ a înstrăinat imobilul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate cu reclamanții, aceasta nu înseamnă că a micșorat asigurările date sau nu a dat asigurările promise, pentru că textul are în vedere garanții, iar nu neexecutarea obligației contractuale principale asumate, după cum pentru imobilul vândut acesta a primit un preț, astfel că nu își risipește nici averea. S-a mai reținut că nici ipoteza privind sustragerea de la urmărire nu este incidentă în speță, pentru că nu existe probe în sensul dispariției intempestive a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanșarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită.

Prin prisma considerentelor expuse, în baza art. 952 alin.1 și 3 N. C.proc.civ. tribunalul a respins cererea.

Împotriva încheierii civile nr. 1988/PI/31.07.2013, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX au declarat apel reclamanții L____ S____ I___ și L____ C_______, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul de admitere a cererii de instituire a unui sechestru asigurător asupra imobilului în litigiu.

În motivarea apelului s-a arătat că, în speță sunt întrunite cerințele art. 952 alin. 1 din codul de procedură civilă deoarece există o creanță exigibilă și o cerere intentată în instanță de chemare în judecată.

De asemenea, apelanții au arătat că, în cauză, sunt întrunite și cerințele art. 952 alin. 3 c.pr.civ. deoarece debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului și există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

În argumentarea celor două teze, reglementate în drept de textele menționate, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică câtă vreme acțiunea, în litigiul de fond, pornită de reclamanții L____ S____ I___ și L____ C_______, a fost admisă, la data judecării prezentei cauze fiind soluționat și apelul, existând o hotărâre definitivă, atacabilă cu recurs, pentru o creanță de 20.000 euro.

De asemenea, s-a arătat că debitorul a înstrăinat din patrimoniul său un imobil și există pericolul de a înstrăina și prezentul imobil, putându-se crea situația ca în momentul începerii executării silite să nu mai existe bunuri în patrimoniul debitorului.

În drept s-a făcut trimitere la prevederile art. 466 și următoarele, art. 952 alin. 3 și art. 1063 c.pr.civ..

La filele 44-45 intimatul C______ D__ M_____ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece creanța invocată de către apelanți nu este exigibilă, aceasta nefiind menționată într-o hotărâre definitivă, nefiind întrunite cerințele art. 952 alin. 1 c.pr.civ. Referitor la ipoteza reglementată de art. 953 alin. 3 c.pr.civ. s-a arătat că prima instanță, în mod cu totul corect a apreciat că nu s-a dovedit, în speță, că debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului, vizând promisiunea de vânzare cumpărare.

În drept intimatul a făcut trimitere la art. 952 c.pr.civ.

Examinând apelul în conformitate cu dispozițiile art. 951-953 c.pr.civ. Curtea reține următoarele.

Apelanții reclamanți L____ S____ I___, și L____ C_______ au introdus la data de 26 iulie 2013 o nouă cerere de sechestru asigurător, având același obiect ( respectiv același imobil) și vizând același debitor, respectiv pârâtul C______ D__ M_____, cu cererea de sechestru asigurător înregistrată la data de 20 mai 2013, pe rolul Tribunalului T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX.

Deoarece cererea introdusă în luna mai 2013 a fost respinsă printr-o soluție judiciară definitivă, la data de 24 iulie 2013, cu motivarea că prevederile art. 952 alin. 1 c.pr.civ. nu ar fi întrunite, iar despre prevederile art. 952 alin. 3 c.pr.civ., reclamanții nu ar fi făcut vorbire în cerere, aceiași reclamanți introduc prezenta cerere de sechestru asigurător, întemeiată atât pe art. 952 alin. 1 cât și pe art. 952 alin. 3 c.pr.civ.

Tribunalul T____ prin încheierea atacată cu apel, pronunțată la data de 31.07.2013, a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de către reclamanți cu motivarea că, în speță nu există o hotărâre definitivă cu privire la creanță, pe de o parte, iar pe de altă parte că debitorul pârât chiar dacă a înstrăinat imobilul ce a făcu obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate cu reclamanții aceasta nu înseamnă că a micșorat asigurările date sau patrimoniul pentru a devenii insolvabil.

De asemenea, s-a reținut că nu există probe privind sustragerea de la urmărire a pârâtului C______ D__ M_____.

Soluția pronunțată de către Tribunalul T____ în speță, este legală, cu precizarea că, în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 952 alin. 1 c.pr.civ., deși părțile s-au mai judecat și există o hotărâre anterioară atât irevocabilă cât și definitivă, pe această ipoteză ( după cum ne referim la procedura reglementată de vechiul sau noul cod de procedură civilă), creditorii, în prezent, sunt în posesia unei hotărâri judecătorești, pronunțate de instanța de apel ( după procedura reglementată de vechiul cod), susceptibilă a fi atacată cu recurs, în care nu este stabilită irevocabil esența litigiului părților, respectiv răspunderea juridică a acestora cu privire la neîndeplinirea unor obligații asumate printr-un act juridic intitulat „promisiune de vânzare cumpărare”.

În aceste condiții creditorul nu are un titlu executoriu, împrejurare în care nici nu a pornit executarea silită, iar pretinsa creanță este subiect de litigiu aflat în fața instanțelor de judecată, fiind, cel puțin până la acest moment, două soluții judiciare diferite cu privire la interpretarea clauzelor înscrisului intitulat „promisiune de vânzare cumpărare”.

Numai după pronunțarea instanței de recurs creditorul va știi cu exactitate cuantumul sumei la care este ținut debitorul și dacă în sarcina acestuia poate exista răspunderea juridică, până la acel moment debitorul putând uza de toate apărările sale, inclusiv acelea privind lipsa culpei.

Față de aceste împrejurări dispozițiile art. 952 alin. 1 N. c.pr.civ. nu sunt incidente în speță.

Referitor la cea de a doua ipoteză invocată de către apelanți, respectiv art. 952 alin. 3 N. c.pr.civ., instanța de apel va reține că în speță nu sunt incidente nici unele dintre condițiile acestui text de lege deoarece, debitorul nu a micșorat asigurările date, prin fapta sa, mai mult, în contextul în care susține într-un proces de fond ( supus formatului vechiului cod de procedură civilă), că nu are nici un fel de debit, reclamanții fiind aceia, în opina sa cei care ar fi săvârșit o faptă culpabilă.

Cum această cauză, nu a fost soluționată irevocabil, în speță nu se poate vorbii despre asigurările date de debitor și nici despre existența unui pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

Însăși apelanții arată că debitorul mai are imobile în proprietate și nu există probe certe privind ascunderea sau risipirea averii, însă au formulat prezenta cerere de sechestru pentru a fi în siguranță, dacă, vor avea o hotărâre judecătorească irevocabilă în baza căreia vor putea trece la executarea silită a pretinsului debitor.

În aceste condiții, instanța de apel va constata că, în speță, nu sunt întrunite nici cerințele prevăzute de art. 952 alin. 3 N c.pr.civ., sens în care va proceda la respingerea apelului declarat.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 c.pr.civ. partea care pierde procesul în apel va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acestuia cheltuielile de judecată dovedite.

În apel intimatul C______ D__ M_____ a făcu dovada că în apel a efectuat cheltuieli de judecată constând în plata onorariului către avocat, în cuantum de 500 lei, ipoteză în care apelanții L____ S____ I___, și L____ C_______ vor fi obligați să plătească intimatului C______ D__ M_____ suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de către reclamanții L____ S____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx și L____ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx ambii cu domiciliul în Timișoara, _____________________, jud. T____ și cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. Prof. Univ. Dr. R___ I. M_____ și Asociații, în Timișoara, P-ța Sf. G_______ nr. 1, ___________________ împotriva încheierii civile nr. 1988/PI/31.07.2013, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul C______ D__ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Timișoara, ____________________. 6 __________________, având ca obiect instituire sechestru asigurător.

Obligă apelanții să plătească intimatului C______ D__ M_____ suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ P__ dr. L_____ L______

GREFIER,

R_____

P___-D_________

Red. L.L. –06.12.2013

Tehnored. R.P.D. – 06.12.2013

Instanța de fond: Tribunalul T____:- Judecător: A____ C__________.

5EX/SM

3 comunicări către:

1. L____ S____ I___, cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. Prof. Univ. Dr. R___ I. M_____ și Asociații, în Timișoara, P-ța Sf. G_______ nr. 1, ___________________
2. L____ C_______, cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. Prof. Univ. Dr. R___ I. M_____ și Asociații, în Timișoara, P-ța Sf. G_______ nr. 1, ___________________
3. C______ D__ M_____, cu domiciliul în Timișoara, ____________________. 6 __________________