R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția I Civilă

Dosar Nr. XXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A Nr. 216

Ședința publică din data 11 februarie 2014

Președinte - C________ Ș_____

Judecători - V______ S______

- E____ M____

Grefier - V___ M______

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții R_____ A__________ domiciliată în Slănic, _________________.22 E, ____________.4, jud. Prahova, B_____ A__________, B________ C_________-E____, ambii domiciliați în Slănic, _____________________.29, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr.439 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții R_____ A_____ domiciliat în Slănic, _________________.22 E, ____________.4, jud. Prahova, V_____ E______, V_____ V_____, ambii domiciliați în P______, __________________, ___________, ___________________, cu pârâții C________ I____, C________ S______, ambii domiciliați în Slănic, _____________________.27, jud. Prahova, B_______ V_____ domiciliat în Slănic, _____________________.31, jud. Prahova.

Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei prin anularea chitanței nr. 899/30.01.2014 și a timbrului judiciar de 0,15 lei.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți R_____ Alexandrin și B_____ A__________ asistați de avocat Volosevici Gitana din baroul Prahova, B________ C_________-E____ reprezentat de același avocat, intimații-pârâți C________ I____, B_______ V_____, lipsind intimații-reclamanți R_____ A_____, V_____ E______, V_____ V_____ și intimatul-pârât C________ S______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.

Totodată, comunică apărătorului recurenților un exemplar al întâmpinării.

Apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Gitana Volosevici având cuvântul pentru recurenți, susține că instanțele anterioare au plecat de la analiza cererii ca și când părțile s-ar afla în situația unei servituți de trecere existentă și creată prin actul din anul 1940.

Or, în cauză există o altă situație, respectiv a unei servituți create prin destinația proprietarului.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la a le respecta calea de acces către _________________________ printr-un înscris în anul 1940. Instanța de fond a respins cererea formulată deoarece a considerat că nu există nicio dovadă care să justifice pretenția reclamanților sau existența nici unei servituți de trecere. Apelul declarat împotriva sentinței, prin care s-a solicitat suplimentarea probelor, a fost respins, astfel că urmare recursului formulat, instanța de control, prin decizia pronunțată, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, dându-se îndrumări către instanța de apel pentru suplimentarea probelor, în mod special cu o expertiză topo, pentru a se lămuri mai multe aspecte. Urmare administrării probei cu expertiză topo, s-a concluzionat în mod clar că respectiva cale de acces prezintă caracterul unei servituți de trecere. Cu toate acestea, Tribunalul, în al doilea ciclu procesual, a apreciat că acțiunea nu poate fi admisă deoarece nu s-a făcut dovada titlului unei astfel de servituți., că nu se evidențiază fondul dominant și cel aservit și că unii din recurenți ar avea ieșire la calea publică prin altă stradă.

Consideră că Tribunalul trebuia să verifice actele din care rezultă că toate proprietățile părților au făcut parte dintr-un trup comun, pentru proprietatea recurenților s-a păstrat calea de acces chiar dacă în acte nu este astfel consemnată, în cauză aflându-ne în situația unei servituți create prin destinația proprietarului și în care nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 616 Cod civil. De asemenea, arată că tot din actele existente la dosar rezultă că proprietatea intimaților se învecinează cu o cale de acces, că prin actul de partaj de ascendent, autoarea comună tuturor părților a înțeles să asigure tuturor succesorilor ieșire la ____________________ toate părțile au adresa pe această stradă la nr.29, iar dacă nu se respectă această cale de acces nu vor mai locui la această adresă.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în precedent, iar pe fond admiterea acțiunii. Depune memoriu.

Cu cheltuieli de judecată.

Intimații-pârâți C________ I____ și B_______ V_____, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1579/2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M____.

Fără cheltuieli de judecată.

C u r t e a:

Asupra recursului civil de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M____ sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanții R_____ A__________, R_____ A_____, B_____ A__________, B________ C_________ E____, V_____ E______ și V_____ V_____ chemat în judecată pe pârâții C________ I____, C________ S______ și B_______ V_____, solicitând obligarea pârâților să respecte drumul de acces cu o lățime de 2,93 m la _______________________________ numiților R_____ și 4,80 m. la intrarea din ____________________ o lungime de aproximativ 30 m.; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că numiții R_____ A__________ și R_____ A_____ au fost proprietarii unei suprafețe de teren de 358 mp, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84 din 28 ianuarie 2000, teren pe care se află și o construcție.

Au susținut că, acest drum a fost constituit în anul 1940, iar ei au vândut reclamanților V_____ E______ și V_____ V_____ suprafața de teren de 18,09 m. și locuința, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1897/2004, iar drumul de acces le-a fost desființat în două etape, în anul 2005 de pârâtul B_______ V_____, care a modificat hotarul și a intrat în calea de acces, iar ulterior, în anul 2009 pârâții C________ au acaparat restul de drum, ce l-au înglobat în proprietatea lor, astfel că au solicitat admiterea acțiunii.

La data de 24 martie 2011 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1579/27.09.2011, Judecătoria Vălenii de M____ a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată, respingând cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata și a obligat reclamanții, în solidar către pârâtul B_______ V_____ la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanții R_____ A__________ și R_____ A_____ au dobândit de la numita D_________ D_____ dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 358 mp și construcțiilor edificate pe acesta, teren situat în intravilanul orașului Slănic, _____________________.29 A, jud. Prahova între vecinii: C_______ M____, C________ I____, intrare din ____________________________ V_____ și moștenitorii defunctei B________ S____ așa cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 84/28 ianuarie 2000 de BNP I____ L____ I____, iar ulterior, aceștia, din suprafața de 358 mp, au înstrăinat o suprafață de 18,09 mp. pârâtului V_____ V_____ și au constituit în favoarea acestuia o servitute de trecere pe terenul rămas în proprietate așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare nr.1897/10 decembrie 2004 autentificat de Biroul Notarului Public I____ L____ I____.

Instanța a mai reținut că reclamanții B_____ A__________ și B_____ C_________ E____ au dobândit prin certificatul de moștenitor nr.92/29 iulie 2003 eliberat de Biroul Notarului Public I____ L____ I____ în cote egale de ½ fiecare dreptul de proprietate asupra unui teren de 340 mp și construcție situate în orașul Slănic, _____________________.29, jud. Prahova, teren ce a fost intabulat în cartea funciară a localității nr.448 potrivit încheierii nr.2123/5 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M____.

S-a mai arătat că la termenul din data de 12 aprilie 2011 s-a pus în vedere reclamanților prin apărător să precizeze dacă acțiunea promovată reprezintă o acțiune în stabilirea unei servituți de trecere sau o acțiune confesorie, precizând-se că reprezintă o acțiune confesorie, deoarece servitutea de trecere a fost creată prin titlu.

În acest sens s-a susținut că titlul ce stat la baza stabilirii dreptului de servitute l-a reprezentat actul de donație – partaj autentificat sub numărul 37/9.12.1940.

Așadar, instanța a constatat că partajul de ascendent este actul prin care tatăl sau mama ori alt ascendent face în avans, în timpul vieții, repartizarea bunurilor sale între copiii sau descendenții lui, fiind un act a cărui caracteristica principală este că ascendentul ,,împarte bunurile sale, înainte de a fi indivize între moștenitorii săi”.

S-a mai reținut că partajul de ascendent se poate realiza atât prin donație (donație-partaj), adică printr-un contract, act juridic între vii de formație bilaterală, cât și prin testament (testament-partaj) adică printr-un act juridic unilateral motis causa (art.795 alin.1 Cod civil), în ambele forme fiind un act mixt, care combină regulile partajului cu cele ale donației sau testamentului.

Partajul de ascendent efectuat sub forma donației face ca proprietatea bunurilor să se transfere de la ascendentul donator la descendentul donatar pe data efectuării partajului de ascendent, cu efectul că din acel moment descendentul beneficiar poate să dispună de bunul ce i s-a atribuit fără să mai aștepte deschiderea succesiunii.

A motivat instanța de fond că, potrivit actului de donație, bunurile au fost împărțite între copii defunctei, respectiv: S_____ A__, B________ S____ și B_______ V_____, din conținutul actului rezultând că lotul 2 a fost atribuit fiicei S_____ Gh.V.B________, respectiv un petic de loc situat în punctul ,,Acasă”, în suprafață de 1080 mp, vecin cu locul dăruit fiicei A____ Gh.I.S_____, cu locul dăruit fiului C_________ C.M B_______, most. C_________ V.D_____ și S___ I. B_____ și cu _____________________ ieșire de doi metri lățime la ___________________________>

S-a mai reținut că, potrivit acestei mențiuni, rezulta însă că terenul atribuit în lotul 2 menționează această cale de acces ca vecinătate și nu este instituită o servitute de trecere care să greveze terenul ce avea caracter de fond aservit, respectiv terenul învecinat cu ______________________ atribuit prin lotul I fiicei A____ Gh.I.S_____.

A apreciat instanța că, pentru a fi interpretată această mențiune ca fiind un drept de servitute, acest aspect trebuia să se regăsească în mod neechivoc la lotul 1 în sensul că terenul în suprafață de 1548 mp situat în punctul ,,Acasă” și învecinat cu _____________________ grevat de acest drept în folosul fondului dominant ce îl reprezenta terenul atribuit prin lotul doi.

S-a reținut aceasta pentru că, potrivit prevederilor art.624 Cod civil, nu se pot dobândi decât prin titluri servituțile continue aparente și servituțile necontinue și neaparente, cum este și cazul servituții de trecere ce reprezintă o servitute necontinuă pentru a cărei existență și exercitare este absolut necesara fapta actuala a omului, iar pentru apărarea dreptului de servitute, titularul său are la dispoziție o acțiune petitorie, numită confesorie de servitute ce reprezintă acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecata să stabilească prin hotărârea ce o va pronunța, că el este titularul unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitație, servitute sau superficie) asupra bunului altuia și să-l oblige pe pârât, care poate fi proprietarul sau o alta persoana, să-i permită exercitarea lui deplină și netulburată.

A susținut instanța de fond că, astfel, una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cel care exercită acțiunea confesorie este să dovedească titlul prin care dreptul de servitute a fost stabilit în folosul său, însă, așa cum deja s-a menționat prin titlul invocat, reprezentat de actul de donație – partaj autentificat sub numărul 37 din 9 decembrie 1940, nu s-a dovedit împrejurarea că în folosul terenului ce i-a fost transmis prin contractul de vânzare cumpărare el sau autorul său, vânzătorul din contract (sau antecesorii săi) au beneficiat de un drept de servitute, un asemenea beneficiu nefiind menționat nici în contractul de vânzare cumpărare nr.84/28 ianuarie 2000 de Biroul Notarului Public I____ L____ I____ (actul de proprietate al reclamanților R_____) intrarea din _________________________ menționată ca vecinătate, cale de acces care, de altfel, nu apare în rolul agricol al niciunuia dintre proprietari potrivit adresei nr.7152/15.05.2009 comunicată de Primăria orașului Slănic Poliției orașului Slănic.

Din probele administrate, instanța a reținut că această cale de acces a fost folosită de către reclamanți până la închiderea sa de către pârâții din cauza de față, însă această împrejurare nu este suficientă în promovarea unei acțiuni confesorii de apărare a dreptului de servitute câtă vreme nu s-a probat ca aceasta a fost creata în folosul acestor proprietăți, cu atât mai mult cu cât terenul proprietatea reclamanților B________ C_________ E____ și B_____ A__________ nici nu putea beneficia de un astfel de drept de servitute motivat de faptul că așa cum rezulta din documentația cadastrală întocmită cu ocazia intabulării rezultă în mod neechivoc că terenul proprietatea acestora are ieșire la calea publica, respectiv __________________________________ condiția de a fi un loc înfundat potrivit prevederilor art.616 C.civ.

În ceea ce îi privește pe reclamanții V_____ V_____ și V_____ E______, tribunalul a reținut că aceștia nu au depus niciun act din care sa rezulte că la rândul lor ar fi beneficiat de un drept de servitute creat în beneficiul terenului proprietatea acestora, singurul înscris depus la dosarul cauzei fiind contractul de vânzare cumpărare nr.1897/10 decembrie 2004 prin care au cumpărat de la reclamanții R_____ o suprafața de 18,09 mp, aceștia din urma constituind în favoarea lor o servitute de trecere pe terenul rămas în proprietate și deci dreptul de servitute a fost creat prin convenție între reclamanții R_____ și V_____, neexistând așa cum deja s-a menționat depus vreun alt act din care să rezulte situația reclamată.

S-a mai reținut că din documentația cadastrală întocmită de reclamanții R_____ cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, a reieșit că proprietatea acestora era singura ce se învecina cu a pârâților și ar fi putut beneficia de un eventual drum de servitute, motivat de faptul că, așa cum s-a arătat, reclamanții B________ C_________ E____ și B_____ A__________ (mostenitori ai defunctei B________ S____) au ieșire directă la calea publica 8 _____________________________ V_____ nu au probat în niciun fel dreptul de proprietate asupra unui teren învecinat cu cel al pârâților sau beneficiul unui drept de servitute stabilit printr-un titlu în contradictoriu cu parații sau autorii acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți R_____ A________, R_____ A_____, B_____ A__________, B________ Constanin E____, V_____ E______ și V_____ V_____, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Au arătat apelanții că în mod greșit a reținut prima instanță că intimatul pârât B_______ V_____ este copilul și moștenitorul defunctei M____ C_________ M. B_______, în realitate acesta fiind copilul lui B_______ C_________, fiului acesteia.

Au susținut apelanții că instanța de fond a menționat greșit numele S_____ ca fiind al autoarei apelanților reclamanți, în loc de faptul că lotul II a fost atribuit fiicei S____ Gh. V B________, muncitoare din Slănic, prima instanță făcând confuzie cu privire la numele moștenitorilor, cât și loturile terenurilor și vecinătăților acestora, dând un înțeles greșit și străin de natura pricinii dedusă judecății, fapt care a dus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice.

Au apreciat apelanții că în mod greșit a reținut instanța de fond că această cale de acces de 2 metri, deschidere la _______________________ reprezenta doar o vecinătate cu terenurile intimaților pârâți menționați în lotul 2, ori că nu este instituită o servitute de trecere care să greveze terenul ce avea caracter de fond aservit, respectiv terenul învecinat cu ______________________ atribuit prin lotul 1 fiicei A____ S_____.

În dezvoltarea motivului de recurs, apelanții-reclamanți au arătat că terenul partajat prin actul de donație partaj voluntar al defunctei M____ C_________ M. B_______, prezentat în lotul II, avea o ieșire de 2 metri la ___________________________ care a fost vândută de apelanții reclamanți R_____ A_____ și A__________, apelantului reclamant V_____ V_____, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1897/10 decembrie 2004.

Au susținut apelanții că existența unei porți de 2 metri spre proprietățile împărțite de autoarea M____ C_________ M. B_______, se mai poate reține și observa și din analiza certificatului de moștenitor nr. 875/09.12.1982, emis de notar public S_____ C_________, prin care este consemnată împărțirea averii rămasă de pe urma defunctei B________ S____, care primise prin actul de donație al autoarei sale, lotul II compus dintr-un petic de loc situat în punctul Acasă, în suprafață de 1080 mp, vecin cu locul dăruit fiului C_________ C. M. B_______, moșt. C_________ V. D_____ și S___ I. B_____ și cu ________________________ ieșire de doi metri lățime la __________________________>

Au arătat apelanții-reclamanți că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că actele autentificate se coroborau cu actul de donație partaj al autoarei M____ C_________ M. B_______, datorită lipsei de la dosarul cauzei a certificatului de moștenitor nr. 875 din 09.12.1982, despre care prima instanță nu face vorbire în sentința civilă.

In opinia apelanților, instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 624 Cod civil pentru că ________________________________ o poartă de acces spre proprietatea moștenitorilor defunctei S____ B________, fapt autentificat atât în anul prin actul de donație partaj, dar și în anul 1987 prin actul autentificat sub nr. 1676 din 12 august 1987, acte intrate în circuitul civil care au produs efectele pentru care au fost create de-a lungul timpului, conform voinței autorilor proprietari ai terenurilor respective.

Au menționat apelanții reclamanți că instanța fondului nu a ținut cont de prevederile art. 625 Cod civil, poarta de acces pe proprietatea atribuită prin lotul II fiicei S____ GH. V B________, autoarea apelanților reclamanți reprezintă o veritabilă astfel de servitute aparentă și continuă conform definiției dată la art. 622 alin. 3 teza finală Cod civil.

Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 204/20.03.2012 a respins cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată, a respins apelul ca nefondat și a obligat, în solidar, pe apelanți la 3.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata C________ I____.

Cererea de completare a probatoriilor a fost respinsă de tribunal, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 295 Cod pr.civilă, la instanța de fond fiind administrate probatorii suficiente astfel încât instanța să-și formeze convingerea cu privire la soluția pronunțată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că este nejustificată critica apelanților-reclamanți că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimatul pârât B_______ V_____ este copilul și moștenitorul defunctei M____ C_________ M. B_______, întrucât obiectul cererii îl reprezintă acțiunea confesorie și nu dezbaterea succesiunii.

S-a precizat că, prin actul de donație-partaj din anul 1940 se menționează că defuncta M____ C_________ M. B_______ a împărțit între descendenții săi o ________ bunuri imobile, construcții și teren, respectiv lui B________ S____, S_____ A__ și B_______ V_____.

Nefondate au fost apreciate și susținerile apelanților că s-a menționat greșit numele S_____ ca fiind al autoarei apelanților reclamanți, în loc de faptul că lotul II a fost atribuit fiicei S____ Gh. V B________, muncitoare din Slănic, prima instanță făcând confuzie cu privire la numele moștenitorilor, la loturile terenurilor și la vecinătățile acestora, instanța reținând că din actul de donație-partaj rezultă în mod clar la punctul I că defuncta lasă fiicei sale S_____, și nu S____, teren în suprafața menționată.

Critica că în mod greșit a reținut instanța de fond că această cale de acces de 2 metri deschidere la ______________________ reprezenta doar o vecinătate cu terenurile intimaților-pârâți menționați în lotul 2, ori că nu este instituită o servitute de trecere care să greveze terenul ce avea caracter de fond aservit, respectiv terenul învecinat cu ______________________ atribuit prin lotul 1 fiicei A____ S_____, a fost apreciată de instanța ca fiind nefondată, întrucât acest aspect rezultă din însăși conținutul actului de partaj, unde nu se menționează că este instituită o servitute de trecere care să greveze terenul ce avea caracter de fond aservit, adică terenul învecinat cu _____________________ fost atribuit fiicei A____ Gh. I. S_____.

Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținut faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 624 Cod civil, întrucât în considerentele hotărârii se arată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege, instanța de fond reținând în mod corect că nu s-a făcut dovada de către reclamanți a unui drept de servitute stabilit printr-un titlu în contradictoriu cu intimații pârâți având în vedere că, din documentația cadastrală rezultă că terenul are ieșire la calea publică.

A conchis tribunalul că drumul de acces de care fac vorbire apelanții reclamanți în motivele de apel nu apare nici în registrul agricol al vreuneia din părțile dosarului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții R_____ A__________, R_____ A_____, B_____ A__________, B________ C_________ E____, V_____ E______ și V_____ V_____, care au invocat nelegalitățile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă, recurenții au arătat că instanța de apel a apreciat greșit că înscrisurile depuse în probatoriu reclamanți ar reprezenta o nouă cerere de completatoare a probatoriului și, pe cale de consecință, a respins administrarea acestor înscrisuri.

Au învederat recurenții că, potrivit dispozițiilor art.295 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă, instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, or, prin înscrisurile depuse s-a încercat a se arăta situația de fapt și situația de drept, conform actelor juridice civile aflate în circuitul civil, cu consecințele acestora, cu atât mai mult cu cât intimații-pârâți nu au depus niciun înscris din care să rezulte calitatea lor de proprietari asupra terenului ce formează obiectul prezentei cauze.

Au apreciat recurenții că respingerea probei cu înscrisuri în susținerea cererii de apel, încalcă dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct. 5 Cod pr.civilă.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, recurenții au arătat că, atât instanța fondului, cât și instanța de apel, au confundat numele moștenitorilor defunctei M____ Gh. C_________ B_______, beneficiarii partajului voluntar autentificat sub nr. 37 din 9 decembrie 1940, fapt care a dus la pronunțarea unor soluții nelegale și netemeinice, greșeală accentuată de instanța de apel reținând că "copii defunctei au fost B________ S____, S_____ A__, B_______ V_____, în loc de B_______ C_________”.

În opinia recurenților, este inadmisibilă susținerea potrivit căreia, menționarea greșită de către o instanța a tuturor numelor moștenitorilor dintr-un act care stă la baza deslușirii cauzei dedusă judecații, inclusiv a părților din procesul dedus judecății, ar reprezenta doar o simplă eroare materială, cu atât mai mult cu cât rezultatul acestei erori cu privire la numele moștenitorilor loturilor din actul de partaj, este o sentință care schimbă realitatea de fapt și de drept asupra proprietății unor persoane.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenții au susținut că beneficiarii actului de partaj se numeau: A____ S_____ (care a primit Lotul I), S____ Braiteanu (care a primit Lotul II) și C_________ B_______ (care a primit Lotul III), însă, datorita confuziei numelor beneficiarilor actului de donație-partaj din 1940, ambele instanțe au considerat greșit că intimații C________ I____ și C________ S______, împreuna cu B_______ V_____, sunt urmașii proprietarilor care au primit Lotul II în urma partajului menționat.

Au precizat recurenții că, în realitate, C________ I____ și C________ S______ sunt urmașii proprietarei A____ S_____, care a primit Lotul I, iar intimatul B_______ V_____ este urmașul proprietarului care a primit Lotul III, respectiv B_______ C_________, deci niciunul dintre aceștia nu aveau vreun drept asupra lotului II, toate cele trei loturi fiind împărțite de defuncta M____ Gh. C_________ B_______ în așa fel încât să aibă fiecare ieșire proprie la _______________________ localitatea Slănic Prahova, respectiv lotul I avea ieșirea la nr.27, lotul III avea ieșirea la nr.31, iar totul II avea "ieșirea de 2 metri lățime la _____________________________>

De asemenea, recurenții au învederat că Lotul II a fost atribuit autorilor lor, și cuprindea un loc situat în punctul „Acasă”, în suprafața de 1080 mp., iar din analiza actului de donație-partaj din 1940, se poate reține, fără echivoc, că terenul atribuit în proprietate "fiicei S____ Gh.V.B________" avea o ieșire de doi metri lățime la _______________________________ acestui act juridic fiind probat și susținut prin mai multe înscrisuri întocmite de-a lungul timpului chiar de intimata C________ I____, cu referire la vederile transmise autorilor recurenților reclamanți, precum și prin mai multe fapte juridice lipsite de echivoc, respectiv recunoașterea intimaților C________ referitoare la faptul că au desființat gardul din sârmă ce separa proprietățile reclamanților de a lor și că au aruncat acest gard în spațiul curții reclamanților.

Un alt motiv de recurs a vizat faptul că, deși instanța de apel a reținut corect că "terenul cu deschidere de 2 metri la ________________________ învecinat cu terenul atribuit prin lotul I "fiicei A____ Gh.S_____", totuși aceasta apreciază că "este nefondată, întrucât acest aspect rezultă din însăși conținutul actului de partaj” motivația sa fiind contradictorie și ducând la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice.

În opinia recurenților, în mod greșit s-a reținut că această cale de acces de 2 metri deschidere la ______________________ reprezenta doar o vecinătate cu terenurile intimaților menționați în lotul 2, întrucât aceștia sunt moștenitorii loturilor 1 și 3, astfel că motivarea dată soluției este o gravă eroare de interpretare a datelor cauzei dedusa judecații, fapt ce atrage nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.8 Cod pr.civilă.

De asemenea, recurenții au susținut că, deși instanța de apel a reținut corect că „din conținutul actului de partaj rezultă că nu este instituită o servitute de trecere care să greveze terenul ce avea caracter de fond aservit, adică terenul învecinat cu ________________________ a fost atribuit fiicei A____ Gh.S_____", totuși consideră că apelul este nefondat, deoarece nu se poate considera că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.624 Cod civil, atât timp cât în considerente se arată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege.

Au învederat recurenții că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la critica referitoare la neaplicarea dispozițiilor art.622 alin.3 teza finală Cod civil, potrivit cărora "servituțile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrări exterioare, precum: o ușa, o fereastra, etc.”,.

In cauză, ________________________________ chiar poarta de acces spre proprietatea de la nr.29, a moștenitorilor defunctei S____ B________, fapt autentificat, atât în anul 1940 prin actul de donație-partaj, cât și prin actul autentificat sub nr. 1676/12 august 1987, acte intrate în circuitul civil și care au produs efectele pentru care au fost create, conform voinței autorilor proprietari ai terenurilor respective.

În acest sens, s-a solicitat a se constata că recurenții-reclamanți sunt cei care au achitat impozitul pe terenul situat la adresa din ______________________.29, aspect care dovedește calitatea acestora de proprietari.

Au considerat recurenții că existenta unei porți de acces de 2 metri spre proprietățile împărțite de autoarea M____ C_________ M. B_______, rezultă și din certificatul de moștenitor nr.875/09.12.1982 emis de notarul public S_____ C_________, în care este consemnată împărțirea averii rămasă de pe urma defunctei B________ S____, care primise lotul II prin actul de donație al autoarei sale, M____ C_________ M.B_______, compus dintr-un "petec de loc situat în punctul Acasă, în suprafața de 1080 mp, vecin cu locul dăruit fiicei A____ Gh.S_____, cu locul dăruit fiului C_________ CM B_______, moșt. C_________ V. D_____ și S___ B_____ și cu ________________________ ieșire de doi metri la ____________________________>

În raport de motivele invocate, s-a solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei, în sensul de a fi obligați intimații să elibereze drumul de acces pe care îl ocupă fără niciun drept.

Prin decizia nr.4209/12.12.2012 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța de apel a motivat că expertiza solicitată nu se justifică, dat fiind faptul că la dosar nu s-au depus acte din care să rezulte calitatea de proprietari a recurenților asupra terenului ce formează obiectul cauzei de față.

În raport de motivarea instanței de apel, Curtea a apreciat că, dimpotrivă, se impunea, în raport de actele depuse la dosar, o verificare la fața locului, în funcție de acestea, întrucât def. M____ B_______ C_________, prin actul de donație a delimitat trei perimetre distincte, pe care în prezent se află gospodăriile părților din cauza de față, sens în care instanța avea obligația să verifice dacă servitutea de trecere a fost instituită de defunctă prin actul de donație sau fusese instituită anterior.

A motivat Curtea de Apel că, mai mult decât atât, pornind de la obiectul acțiunii - confesorie de servitute - una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cel ce exercită o asemenea acțiune este să dovedească titlul prin care dreptul de servitute a fost stabilit în folosul său, titlul invocat fiind reprezentat de actul de donație-partaj autentificat sub nr. 37/9.12.1940 și, chiar dacă recurenții-reclamanți nu au putut depune suficiente înscrisuri privind dreptul de proprietate al autoarei acestora, dar și a pârâților-intimați la momentul încheierii actului de donație, instanțele trebuiau să analizeze mai în detaliu obiectul acțiunii, prin încuviințarea unei expertize topo.

S-a mai susținut de către instanța de recurs că, pentru verificarea susținerilor recurenților, în sensul că după despărțirea fondurilor, în condițiile în care aceștia nu au depus suficiente acte, existența unui semn văzut de servitute, cum este servitutea de trecere, instanța avea obligația să încuviințeze și efectuarea unei expertize topo care să stabilească dacă au figurat semne vizibile a existenței unei servituți și înainte de întocmirea actului de donație sau a fost instituită direct prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr. 37/9.12.1940, aspect în raport de care critica recurenților este întemeiată, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 2 Cod pr.civilă, urmează a se admite recursul, a se casa decizia instanței de apel și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru efectuarea unei expertize topo de specialitate, pentru a se stabili dacă au existat sau nu, semne ale unei astfel de servituți și înainte de actul de donație încheiat în anul 1940 de autoarea părților, M____ C_________ B_______ sau a fost instituită direct prin actul de partaj.

A precizat Curtea de Apel că efectuarea unei astfel de expertize se impune cu atât mai mult cu cât în fața instanței de recurs recurenții au depus la dosar un înscris, respectiv adresa nr. 8254/21.12.2012 eliberată de Primăria oraș Slănic, care va fi analizat prin coroborare cu celelalte înscrisuri depuse de părți la dosar, urmând ca expertul să aibă în vedere actul de partaj de la fila 26-28 dosar fond, planul cadastral - fila 59 dosar fond - poziționarea pe schița de plan, calea de acces, schița de plan din dosarul nr. 1846/2004 în care figurează această cale de acces, va identifica și măsura suprafața de teren donată în anul 1940, dacă calea de acces face corp comun cu suprafața de teren aparținând lui B________ C_________.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, pe linia deciziei de casare, prin încheierea de ședință din 09.04.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize topo, cu obiectivele expres stabilite prin această încheiere, iar raportul de expertiză, care a fost efectuat de către expert G________ G______, a fost însușit și de către expertul consilier al reclamanților B____ L______, raport de expertiză cu privire la care s-au formulat obiecțiuni de către reclamanți și care au fost respinse de către instanță, ca neîntemeiate pentru motivele expuse în încheierea de ședință din data de 12.09.2013.

Pe baza probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr.439/19.09.2013 prin care a respins apelul ca nefondat și a obligat pe apelanții-reclamanți, în solidar, să plătească intimatei C________ I____ 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit actului de donație partaj încheiat la data de 9.02.1940, numita M____ C_________ M. B_______ a dispus ca la încetarea sa din viață întreaga sa avere situată în ___________________________ să fie împărțită copiilor săi, respectiv fiicei sale A____ Gh. I S_____ îi dăruiește două petice de loc situate în Slănic și anume un petic de loc numit „Acasă” pe _______________________. 23, în suprafață de 1548 m.p. învecinat cu ________________________ C_____, S___ B_____ și locul dăruit unei alte fiice, S____ G_______ I. B________, precum și un alt petic loc lăstăriș de pădure numit „sub cetate” în suprafață de 2685 m.p.

De asemenea, defuncta a dăruit fiicei sale S____ GH. V. B________, un petic de loc numit „Acasă” pe _______________________ suprafață de 1080 m.p. învecinat cu locul dăruit fiicei sale A____ Gh I S_____, cu locul dăruit fiului său C_________ C M B_______, cu moșt. C_________ V D_____ și S___ I B_____ și cu _______________________ ieșire de 2 m lățime la ___________________________ și un petic de loc lăstăriș de pădure în suprafață de 2685 m.p. numit „Sub cetate”.

Lotul III a fost dăruit de către defunctă fiicei sale E____ I__ N Lighean constatând într-un petic de loc numit „Acasă” pe _______________________. 29 în suprafață de 1071 m.p. învecinat cu __________________________ ce merge la moșt C_________ V D_____, cu locul dăruit fiului său G_______ C M B_______, precum și un petic loc lăstăriș de pădure în suprafață de 2685 mp. numit „Sub cetate”.

Lotul IV a fost dăruit de defunctă fiului său C_________ C M B_______, respectiv un petic loc numit „Acasă” _______________________. 25 în suprafață de 1080 mp. învecinat cu _______________________ locul dăruit fiicei sale S____ Gh. V. B________ moșt. C_________ V D_____ și cu locul dăruit fiului său G_______ C M B_______, precum și un petic loc lăstăriș de pădure în suprafață de 2685 m.p. numit „Sub cetate”.

Defuncta a dăruit lotul V fiului său G_______ C M B_______ constând într-un petic de lot numit „Acasă” pe _______________________. 27, în suprafață de 2365 mp. învecinat cu _______________________ locul dăruit fiului său C_________ C M B_______ și ginerelui său I__ I N Lighean precum și un petic loc lăstăriș de pădure în suprafață de 2685 mp. numit „Sub cetate”.

Prin contractul de partaj voluntar autentificat la nr. 1676/12.08.1987, numiții B________ I__, D_________ D_____ și C_______ M____ au hotărât ca prin bună înțelegere să partajeze parțial bunurile rămase de pe urma defunctei S____ B________, respectiv un teren de 700 mp. curți clădiri situată în Slănic, _______________________. 29 A și locuința edificată pe acest teren, C_______ M____ primind terenul în suprafață de 340 mp. curți clădiri situat în Slănic, _______________________. 29 A învecinat la nord cu ______________________ cu D_________ D_____, la este B_______ V_____ și la vest moșt. B________ S____ și locuința situată pe acest teren, iar D_________ D_____ a primit terenul în suprafață de 360 mp. curți clădiri situat la aceeași adresă, învecinat la nord cu C_______ M____, la sud cu ________________________ C________ I____, la este cu B_______ V_____ și la vest cu moșt. B________ S____, iar B________ I__ a primit sultă.

Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 84/28.01.2000, D_________ D_____ a înstrăinat imobilul proprietatea sa în suprafață măsurată de 358 mp. situată în Slănic, _______________________. 29 A și locuința aflată pe acest teren, între vecini C_______ M____, C________ I____, Intrare din _____________________________ V_____ și moșt. def. B________ S____, reclamanților R_____ A__________ și R_____ A_____.

Conform contractului de vânzare-cumpărare aut. nr. 1897/10.12.2004, reclamanții R_____ A_____ și R_____ A__________, au vândut reclamanților V_____ V_____ și V_____ E______ imobilul proprietatea lor constând dintr-un teren curți în suprafață de 18,09 m.p. precum și locuința situată pe acest teren, imobil situat în orașul Slănic, _______________________. 29 A, între vecini rest proprietate R_____ A__________ și A_____ pe toate laturile.

Potrivit arborelui genealogic depus la dosar și necontestat de părți, C_______ M____ a avut ca moștenitori pe B________ C_________, R_____ A__________ și V_____ E______, iar B________ C_________ a avut la rândul său ca moștenitori pe B_____ A__________ și B________ C_________ E____.

Prin sentința civilă nr. 479/4.04.2005 a Judecătoriei Vălenii de M____, s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei S_____ A__, decedată la data de 27.09.1974, constând în 2 terenuri, respectiv unul de 2500 mp. situat în Slănic _______________________. 27 și respectiv de 2700 mp. situat în Slănic potrivit titlului de proprietate nr. xxxxx/2002, ocazie cu care s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei a III-a a expertizei G_________ E____, pârâta C________ I____ primind suprafața de 627 mp. pe __________________________ construcții și fâneață, numiții S_____ I____, G_____ T_____ și S_____ I__ au primit o suprafață de 627 mp. fâneață, la aceeași adresă, iar numitul E____ I__ a primit 390 mp. curți construcții și 237 mp. fâneață, fiind puși în posesie în această modalitate de către executorul judecătoresc N________ E______ M_____.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert G________ G______, terenurile ce au aparținut defuncților S____ Gh. B________, A____ Gh. I. S_____ și C_________ C. M. B_______, au fost identificate pe schița de plan, anexa 1, avându-se în vedere contractul de donație nr. 37/1940, respectiv pentru A____ Gh. S_____ o suprafață de 1989 mp. (suprafața din actul de donație a fost de 1548 mp.), pentru S____ Gh. B________ s-a identificat suprafața de 1221 mp. (suprafața in actul de donație a fost de 1080 mp.), iar pentru C_________ C M B_______ s-a identificat suprafața de 1189 mp. ( suprafața din actul de donație a fost de 1080 mp.).

Pe schița de plan anexa 2 la raportul de expertiză, expertul a identificat suprafața de teren în litigiu reprezentând drum către _______________________ suprafață de 70 mp. precizând că, există semne vizibile a existenței acestui drum de trecere în sensul că este pavat cu piatră de cca 2 metri, iar în anul 1934 numitului G_______ B________ (viitorul lot II din actul de donație 37/1940 S____ B________) i s-a emis autorizația nr. 160/1934 pentru construirea unei locuințe cu accesul din _________________________ a se putea preciza dacă a fost creat înainte de acest act de donație potrivit căruia toate suprafețele aveau acces propriu la ____________________________>

A precizat expertul că servitutea de trecere este închisă la ambele capete cu garduri de către pârâții C________ I____ și C________ S_____, servitute care potrivit actului de donație nr. 37/1940 ar fi aparținut lotului II S____ B________, că apelanții B_____ A__________ și B________ C_________ E____ au ieșire la ______________________________ R_____ și V_____ nu au acces la ___________________________ făcându-se în prezent, prin proprietatea apelanților B_____ A__________ și B________ C_________ E____ și că, drumul de trecere era inclus în suprafața lotului II S____ B________ ca parte integrantă a terenului donat, fapt care reiese din vecinătățile actului de donație și deci, nu putea fi servitute de trecere, precum și faptul că, exista o intrare spre ______________________ înainte de actul de donație, întrucât lotului II i s-a emis autorizația nr. 160/1934 pentru construirea unei locuințe cu accesul din ________________________ în acte a fost creat un drum de trecere pentru lotul II conform actului de donație nr. 37/1940.

Servitutea de trecere este reglementată de art.616-619 Cod civil și constă în aceea că proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce, prin loc înfundat înțelegându-se locul ce nu are nicio ieșire la calea publică, servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă și neaparentă, ce poate fi constituită atunci când se vinde o porțiune din terenul ce formase până atunci un singur fond, constituire ce se poate realiza numai prin convenția părților materializată prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, titularul servituții de trecere putând, pentru apărarea dreptului său, să exercite acțiunea confesorie în scopul recunoașterii dreptului său real de servitute de trecere ca limită de exercitare a acestui drept.

Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului a reieșit că defuncta M____ C_________ M. B_______ a dăruit copiilor săi, A____ S_____, S____ B________, E____ I__ Lighean, C_________ C.M. Breazeanu și G_______ C.M. B_______ terenurile proprietatea sa, printre care și terenul situat în Slănic, _______________________ în care a încheiat actul de donație partaj din data de 9.02.1940, act care atestă că A____ Gh. S_____ a primit o suprafață de 1548 mp. (suprafața măsurată este de 1989 mp.), S____ Gh. B________ a primit suprafața de 1080 mp. (suprafața măsurată este de 1221m.p.), iar C_________ C. M. B_______ a primit suprafața de 1080 mp. (suprafața măsurată este de1189 mp.), la data încheierii actului de donație terenul primit de autoarea reclamanților, S____ Gh. B________ învecinându-se cu locul dăruit fiicei sale A____ Gh. I. S_____, cu locul dăruit fiului său C_________ C. M. B_______, cu moșt. C_________ V D_____ și S___ I B_____ și cu _______________________ ieșire de 2 m. lățime la __________________________ din care reclamanții R_____ au cumpărat suprafața de 358 mp. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 84/28.01.2000, între vecini C_______ M____, C________ I____, Intrare din _____________________________ V_____ și moșt. def. B________ S____, teren din care reclamanții, la rândul lor, au înstrăinat reclamanților V_____, teren curți în suprafață de 18,09 mp. precum și locuința situată pe acest teren conform contractului de vânzare – cumpărare aut. nr. 1897/10.12.2004.

Ca atare, atât timp cât terenul primit de S____ B________ prin actul de donație încheiat în anul 1940 și respectiv cel cumpărat de reclamanții R_____ în suprafață de 358 mp. se învecinează, potrivit vecinătăților înscrise în actul de donație și contractul de vânzare-cumpărare, pe una din laturi, cu _____________________________ că, în realitate, prin actul de donație și prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menționate nu s-a constituit în favoarea defunctei S____ B________ și respectiv în favoarea reclamanților R_____ vreo servitute de trecere, în cuprinsul acestor acte neexistând nicio mențiune cu privire la faptul că, prin împărțirea terenului din _________________________ moștenitori săi, defuncta M____ C_________ M. B_______ ar fi înțeles să lase defunctei S____ B________ o cale de acces către ______________________, dimpotrivă, conform raportului de expertiză G________ G______, cu ocazia încheierii actului de partaj - donație, S____ B________, A____ S_____ și C_________ C.M. Breazeanu au primit în realitate mai mult teren decât cel cuprins în act, terenul primit de defuncta S____ B________ întinzându-se până la ___________________________ încât terenul de 1221 mp. identificat pe schița de plan anexa 1 la raportul de expertiză ar reprezenta, până la proba contrară, terenul proprietatea acesteia din urmă, primit în baza actului de donație.

De altfel, dacă defuncta M____ C_________ M. B_______ ar fi dorit ca fiica sa, S____ B________, să beneficieze de un drept de servitute pentru a putea ieși la _______________________ fi însemnat să specifice în mod expres acest lucru în cuprinsul actului de donație partaj, respectiv că-i donează o suprafață de teren învecinată cu A____ S_____ și C_________ CM B_______, urmând a folosi drept cale de acces la _____________________ porțiune de teren or, din actul de donație astfel cum sunt înscrise vecinătățile terenurilor donate, ar reieși că a donat fiicei sale S____ B________ tot terenul de 1221 mp identificat de expert, inclusiv porțiunea de teren cu lățime de 2 m. cu ieșire/intrare din ____________________________>

Aceste împrejurări atestă faptul că nici moștenitoarea defunctei S____ B________, respectiv D_________ D_____, nu putea transmite reclamanților R_____ un asemenea drept de servitute cât timp autoarea sa nu i-a transmis un astfel de drept și pe care nu-l deținea, ținând seama de mențiunea expresă din cuprinsul actului de donație în sensul că terenul donat fiicei S____ B________ se învecina cu ______________________ nicidecum că autoarea comună a constituit, cu ocazia partajării terenului, pe lotul revenit altui moștenitor, A____ S_____ sau C_________ CM B_______, un drept de trecere în favoarea Stanei B________, către ____________________________>

De altfel, analizând vecinătățile celorlalte loturi menționate în actul de donație, respectiv lotul ce i-a revenit numitei A____ S_____ și care se învecina cu ________________________ C_____, S___ B_____ și locul dăruit unei alte fiice, S____ G_______ I. B________, și lotul ce i-a revenit numitului C_________ CM B_______, care se învecina cu _______________________ locul dăruit fiicei sale S____ Gh. V. B________, moșt. C_________ V D_____ și cu locul dăruit fiului său G_______ C. M. B_______, ar reieși că loturile I și IV, A____ S_____ și C_________ C.M. B_______ nu se învecinau pe nicio latură, ci ambele se învecinau cu S____ B________ or, dacă cele două loturi s-ar fi învecinat, ar fi însemnat ca porțiunea de 70 de mp. să figureze ca revenind în proprietatea unuia din cele două loturi, cu instituirea unei servituți de trecere asupra acestei porțiuni, neexistând însă nicio dovadă în acest sens, ceea ce reprezintă o prezumție că porțiunea în litigiu ar fi revenit lotului II, S____ B________, care s-ar fi învecinat inclusiv pe această porțiune cu loturile I și IV.

Mai mult chiar, astfel cum se menționează în cuprinsul raportului de expertiză, există semne vizibile ale existenței unui drum de trecere în sensul că este pavat cu piatră pe o lățime de 2 m., iar în anul 1934, anterior actului de donație, numitului G_______ B________ i s-a emis o autorizație de construcție în vederea edificării unei locuințe cu accesul din _________________________ ce ar înseamnă, până la proba contrară, că autoarea comună ar fi ținut seama, la încheierea actului de acest aspect și i-ar fi donat fiicei sale S____ B________ întregul teren de 1221 mp., adică inclusiv porțiunea de 70 mp., pentru a-i asigura ieșirea la ________________________ ales că ceilalți moștenitori aveau asigurată ieșirea la ________________________ modalitatea de împărțire a terenului.

Dacă această porțiune ar fi fost constituită ca și servitute de trecere, ar fi însemnat să fie menționată ca atare atât în actul de donație, în contractul de vânzare-cumpărare nr.84/2000, cât și în planurile cadastrale, în rolul agricol al uneia dintre părți or, din actele depuse la dosar nu rezultă o asemenea situație, fapt care atestă că, în realitate, această porțiune de teren nu a fost constituită ca și servitute de trecere anterior sau cu ocazia întocmirii actului de donație, ci ar fi revenit, până la proba contrară lotului II, S____ B________.

Astfel, cât timp pe terenul de 70 mp. în litigiu nu a fost creată o servitute de trecere în favoarea defunctei S____ B________ și, implicit, nici în favoarea reclamanților, neexistând niciun titlu la dosar care să constate constituirea unei asemenea servituți, ținând seama că servitutea de trecere reprezintă o servitute necontinuă și neaparentă, ce poate fi constituită, de exemplu, atunci când se vinde o porțiune din terenul ce formase până atunci un singur fond, constituire ce se poate realiza numai prin convenția părților materializată prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, înseamnă că pretenția reclamanților R_____, care au cumpărat de la unul din moștenitorii defunctei S____ B________, respectiv D_________ D_____, suprafața de 358 mp. între vecini C_______ M____, C________ I____, Intrare din _____________________________ V_____ și moșt.def. B________ S____, de a fi obligați pârâții C________ I____, C________ S______ și B_______ V_____ să respecte drumul de acces în litigiu este neîntemeiată.

În ceea ce-i privește pe reclamanții V_____ V_____, V_____ E______, B_____ A__________ și B________ C_________ E____, pretenția acestora de a le fi respectat drumul de trecere de către pârâți nu a putut fi avută în vedere cât timp nici aceștia nu au produs vreun act care să ateste că s-a constituit în favoarea lor vreun drept de trecere la ________________________ ales că, astfel cum reiese din documentația cadastrală întocmită cu ocazia intabulării dreptului de proprietate de către reclamanții B_____ și B________, aceștia au ieșire la calea publică, astfel încât terenul lor nu reprezintă loc înfundat în sensul disp. art.616 Cod civil, iar în favoarea reclamanților V_____ care au cumpărat de la reclamanții R_____ o suprafață de 18,09 mp., aceștia din urmă au constituit în favoarea cumpărătorilor o servitute de trecere pe terenul rămas în proprietatea acestora în suprafață de 340,61 mp., neexistând de asemenea nicio dovadă la dosar că s-ar fi constituit în favoarea reclamanților V_____ o servitute de trecere pe porțiunea de 70 mp. în litigiu.

Criticile apelanților în sensul că instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că intimatul pârât B_______ V_____ este copilul și moștenitorul defunctei M____ C_________ M. B_______, în realitate acesta fiind copilul lui B_______ C_________, fiului acesteia, că autoarea apelanților ar fi fost numita S_____ și nu S____, dând un înțeles greșit și străin de natura pricinii dedusă judecății, fapt care a dus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice, nu au relevanță în cauză cât timp autoarea reclamanților și reclamanții nu dețin niciun titlu care să ateste constituirea în favoarea lor a unei servituți de trecere pe porțiunea de teren în litigiu de 70 mp. astfel cum a fost identificată de expertul G________ G______.

Aspectele invocate de către apelanți în sensul că în mod greșit ar fi reținut instanța de fond că această cale de acces de 2 metri deschidere la _______________________ reprezenta doar o vecinătate cu terenurile intimaților pârâți menționați în lotul 2, cât timp terenul partajat prin actul de donație partaj voluntar al defunctei M____ C_________ M. B_______, prezentat în lotul II, avea o ieșire de 2 metri la ___________________________ care a fost vândută de apelanții reclamanți R_____ A_____ și A__________, apelantului reclamant V_____ V_____, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1897/10 decembrie 2004, sunt neîntemeiate deoarece, într-adevăr, din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese că lotul II, S____ B________ se învecina cu _______________________ nicidecum că s-a constituit în favoarea acesteia o cale de acces către ________________________________ nu există nicio dovadă că porțiunea de 70 mp. în litigiu cu o lățime de 2 m ar face parte din lotul I sau IV și că lotului II, S____ B________, i s-ar fi constituit o servitute de trecere pe această porțiune de teren pentru a avea ieșire la ________________________ în care, în urma partajării averii defunctei Stasna B________, nici moștenitoarea acesteia, D_________ D_____ nu putea înstrăina reclamanților R_____ o cale de acces pentru care nu deținea vreun titlu.

De altfel, analizând vecinătățile loturilor I și IV, a reieșit că acestea nu se învecinau între ele, ambele învecinându-se cu lotul II, ceea ce ar reprezenta, până la proba contrară, o dovadă că porțiunea de teren în litigiu ar fi aparținut, în realitate, lotului II, S____ B________ și nu unui alt lot, revenit altui moștenitor al defunctei și asupra căreia lotului II i s-ar fi constituit un drept de servitute care să dea dreptul reclamanților să solicite respectarea unui asemenea drept.

Susținerile apelanților că existența unei porți de 2 metri spre proprietățile împărțite de autoarea M____ C_________ M. B_______, reiese și din certificatului de moștenitor nr. 875/09.12.1982, prin care este consemnată împărțirea averii rămasă de pe urma defunctei B________ S____, care primise prin actul de donație al autoarei sale, lotul II compus dintr-un petic de loc situat în punctul Acasă, în suprafață de 1080 mp, vecin cu locul dăruit fiului C_________ C. M. B_______, moșt. C_________ V. D_____ și S___ I. B_____ și cu ________________________ ieșire de doi metri lățime la _____________________ pot fi avute în vedere întrucât, indiferent de existența sau nu a unei porți, nu există un titlu care să ateste crearea în favoarea lotului II a unei căi de acces spre ________________________ ales că din actele existente la dosar nu reiese că porțiunea solicitată ca și servitute de trecere ar fi aparținut altui lot, respectiv nu rezultă că loturile I și IV s-ar învecina și astfel, pentru a se da posibilitatea lotului II să iasă la _____________________________ comună ar fi creat asupra lotului I sau IV un drum de trecere în favoarea lotului II.

Pretențiile apelanților conform cărora instanța de fond nu ar fi ținut cont de faptul că actele autentificate se coroborau cu actul de donație partaj al autoarei M____ C_________ M. B_______, datorită lipsei de la dosarul cauzei a certificatului de moștenitor nr. 875 din 09.12.1982, despre care prima instanță nu face vorbire în sentința civilă, sunt neîntemeiate întrucât, chiar dacă certificatul de moștenitor cuprinde mențiunea că terenul ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, ar fi fost primit de acesta prin înzestrare de la părinții săi, în realitate, niciunul din actele depuse la dosar nu atestă existența servituții de trecere în favoarea defunctei S____ B________ și, implicit, în favoarea reclamanților care au cumpărat o suprafață de teren de la unul din moștenitorii acesteia.

Afirmațiile apelanților în sensul că instanța de fond ar fi interpretat greșit prevederile art. 624 Cod civil întrucât ________________________________ o poartă de acces spre proprietatea moștenitorilor defunctei S____ B________, fapt autentificat atât în anul prin actul de donație partaj, dar și în anul 1987 prin actul autentificat sub nr. 1676/12.08.1987, acte intrate în circuitul civil care au produs efectele pentru care au fost create de-a lungul timpului, conform voinței autorilor proprietari ai terenurilor respective, sunt nejustificate în condițiile în care, dacă autoarea comună, M____ B_______, ar fi dorit constituirea unei servituți de trecere în favoarea lotului II, ar fi specificat în mod expres acest fapt în cuprinsul actului de donație partaj, or, cuprinsul acestui act atestă împărțirea între moștenitori a terenului astfel încât să se asigure, până la proba contrară, accesul tuturor moștenitorilor la _________________________ a greva cu vreo sarcină un alt lot, inclusiv cu o servitute de trecere.

Motivul de apel conform căruia instanța fondului nu ar fi ținut cont de prevederile art. 625 Cod civil, poarta de acces pe proprietatea atribuită prin lotul II fiicei S____ GH. V. B________, autoarea apelanților reclamanți reprezentând o veritabilă astfel de servitute aparentă și continuă conform definiției dată la art. 622 alin. 3 teza finală Cod civil, este nefondat întrucât servitutea de trecere este o servitute legală ce se poate constitui numai prin titlu, având un caracter necontinuu și neaparent, împrejurări care exclud crearea servituții de trecere numai prin destinația proprietarului, actul de constituire trebuind să îndeplinească condițiile de formă și de fond prevăzute de lege, condiții neîndeplinite în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile art.625 Cod civil.

Prin urmare Tribunalul, în raport de aceste considerente, a respins apelul ca nefondat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă a obligat pe apelanții-reclamanți, în solidar, să plătească intimatei C________ I____ 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamanții R_____ A__________, B_____ A__________, B________ C_________-E____, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp. art. 304 pct.7-9 Cod pr.civilă, astfel:

Cu toate că instanțele anterioare au pornit analiza cererii ca și când ar fi vorba de o servitute de trecere existentă și creată prin actul di