R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Decizia civilă nr. 428/__________________________________>

Ședința publică din 22.11.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M______ B_____

JUDECĂTOR – A_______ I______

Grefier – M____ D_______

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții reclamanți D_______ N______ C_______, D_______ C______ V_____ S_____ în contradictoriu cu intimații pârâți M_________ B_____, C________ L____ al Municipiului B_____, R____ P______ Locala a Pădurilor Kronstadt RA B_____, având ca obiect servitute, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/23.11.2011, pronunțate de Judecătoria B_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr.xxxxx/23.11.2011 pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX a Judecătoriei B_____ s-a respins acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată și completată, de reclamanții D_______ N______ C_______ și D_______ C______ V_____ Ș_____ în contradictoriu cu pârâții M_________ B_____ PRIN PRIMAR și R____ PUBLICĂ LOCALĂ A PĂDURILOR KRONSTADT RA.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanții D_______ N______ C_______ și D_______ C______ V_____ Ș_____ în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ AL MUNICIPIULUI B_____, pentru lipsa capacității procesuale a pârâtului.

S-a respins cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul M_________ B_____.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX (după casarea sentinței civile nr. 1259/C/4 07 2006 a Tribunalului B_____ și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, prin decizia nr. 10/R/2007 a Curții de Apel B_____, prin care s-a stabilit natura juridică a litigiului ca fiind civilă), astfel cum a fost modificată și completată, reclamanții D_______ N______ C_______ și D_______ C______ V_____ Ș_____ în contradictoriu cu pârâții M_________ B_____ PRIN PRIMAR, C________ L____ AL MUNICIPIULUI B_____ și R____ PUBLICĂ LOCALĂ A PĂDURILOR KRONSTADT RA au solicitat (inițial: - obligarea pârâtului M_________ B_____ – prin primar la aprobarea cererii prin care a solicitat acordarea de către Primăria Mun. B_____ a accesului liber la terenul proprietatea noastră, înscris în CF nr. xxxxx al loc. B_____, sub nr. top. xxxxx/1/9 – loc de casă - în caz contrar obligarea pârâtului M_________ B_____, prin primar, la acordarea la schimb, a unui teren similar, corespunzător atât ca suprafață cât și ca destinație (loc de casă), la care să nu fie condiționat accesul și dreptul de a beneficia liber, de atributele integrale ale dreptului de proprietate deținut de reclamanți asupra terenului;- obligarea pârâtului M_________ B_____ – prin primar la plata de daune moratorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la ducerea la îndeplinire a schimbului solicitat).

Ulterior - după trimiterea cauzei spre rejudecare și stabilirea naturii civile a litigiului - reclamanții și-au modificat și completat acțiunea în sensul că prin acțiunea dedusă judecății solicită:

- instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu vehiculele pe terenul proprietatea Municipiului B_____, în favoarea lotului proprietatea reclamanților, în suprafață de 700, 6 m.p. - loc de casă, situat în B_____, înscris în C.F. nr. xxxxx B_____ sub nr. top xxxxx/1/9 ;

- obligarea pârâților la un schimb de terenuri cu reclamanții în sensul acordării în schimbul terenului lor un teren similar atât ca suprafață cât și ca destinație, fie în vecinătatea imobilului construit înscris sub nr. top xxxxx/39/3, situat în B_____, __________________, la liziera pădurii ori în jurul bornei silvice nr. 9, ________________________, situat pe _____________________ jurul bornei silvice nr. 3, _________________________, în cazul în care instituirea unei servituți de trecere nu este posibilă.

Instanța a invocat și a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Consiliului L____ B_____, iar după luarea concluziilor părților prezente, a admis excepția pentru considerentele din încheierea de ședință din data de 19 10 2007, sens în care a respins acțiunea promovată împotriva acestui pârât.

În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin decizia nr.174/R/14 02 2001 a Curții de Apel B_____ reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului loc de casă în suprafață 790, 62 m.p., înscris în C.F. nr. xxxxx B_____ sub nr. top xxxxx/1/9 și Direcția Silvică B_____ a fost obligată să lase acestora imobilul în deplină proprietate și posesie.

În recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului s-a reținut că terenul în litigiu nu este pădure ci loc de casă și simpla includere a terenului într-un amenajament silvic, respectiv la UP VII u.a.1b nu a presupus ca să devină proprietate de stat, deoarece amenajamentul silvic este destinat numai exploatării naționale a fondului forestier fără afectarea dreptului de proprietate, iar faptul că terenul are vegetație forestieră nu este de natură să schimbe statutul terenului .Totodată s-a mai reținut că demersul reclamanților a fost determinat de refuzul Direcției Silvice B_____ de a le pune la dispoziție, fără intervenția instanței de judecată, terenul în litigiu sau unul similar în baza Ordinului Prefectului Județului B_____ nr. 72/1992 emis în baza Legii nr. 18/1991, prin care li s-a atribuit terenul în suprafață de 790, 63 m.p. din C.F. nr. xxxxx B_____ sub nr. top xxxxx/1/9, ordin în vigoare.

Din procesul – verbal nr. 2231, încheiat la data de 7 09 2001 de către executor judecătoresc T___ T______ T___ - la sediul Direcției Silvice B_____ - rezultă că la data menționată, la stăruința reclamanților și conform deciziei menționate anterior, aceștia au fost puși în posesie .De asemenea, din procesul - verbal întocmit la data de 5 11 2004, reiese că reprezentanți ai Direcției Silvice B_____ și reclamanții, împreună cu expert topo Leberciuc M_____ s-au deplasat la fața locului și au fost puși în posesie efectiv cu terenul, consemnat fiind că acesta se învecinează pe toate laturile cu terenuri din UP VII u.a.1b, proprietatea Municipiului B_____ .

Prin răspunsurile date de reclamanți la interogatoriul pârâtului M_________ B_____ (în primul ciclu procesual) aceștia au recunoscut că au cunoscut amplasamentul terenului, că este ocupat de brazi și molizi și au fost de acord cu punerea în posesie .Faptul că reclamantul D_______ N______ C_______ a cunoscut amplasamentul terenului încă din cursul litigiului soluționat prin decizia nr.174/R/14 02 2001 a Curții de Apel B_____ se relevă și din conținutul lucrării de expertiză efectuată în acel litigiu și din care reiese că acest reclamant a participat la măsurătorile acelui expert la fața locului, expert care a menționat în lucrare constatarea că terenul este acoperit în întregime de pădure de pin și cu arboret.

Conform răspunsului pârâtei R____ PUBLICĂ LOCALĂ A PĂDURILOR KRONSTADT RA., la interogatoriul reclamanților, terenul în litigiu se află în interiorul rezervației naturale” Stejăriș. În acest sens fiind și adresa nr. xxxxx/22 09 2008, emisă de Agenția pentru Protecția Mediului B_____ prin care se precizează că terenul înscris în C.F. nr. xxxxx B_____ sub nr. top xxxxx/1/9, conform hărții de amenajistică de detaliu, apare ca aflat în aria protejată „Stejărișul M___”, declarată astfel la nivel național prin Legea nr. 5/2000. Observând anexa I- pct. 2 - la legea menționată se constată că la pct. 2.255 se află înscris M______ T____ și la pct. 2.256 - Stejărișul M___, ca și rezervații și monumente ale naturii situate în M_________ B_____ .

Prin expertiza tehnică nr. xxxxxx/2010, întocmită de expert M___ E____, se evidențiază aceeași situație potrivit căreia terenul identificat sub nr. top xxxxx/1/9 se află în zonă împădurită, ocupat de pădure de pin și arboret-tufăriș. Concluziile expertizei relevă că terenul în litigiu se află la o distanță de 255 m de __________________, iar accesul se poate realiza până la jumătatea distanței pe drumul de acces existent pentru bazinele de apă, iar de la ultimul bazin nu mai există creat un alt drum de acces, imobilul fiind într-o zonă greu accesibilă, iar pentru a se realiza accesul ar fi necesar ca pe o distanță de circa 100 m să se efectueze defrișări.

Conform recunoașterii pârâtului Municipiului B_____ prin răspunsul la interogatoriu, precum și a concluziilor lucrării de expertiză efectuată în cauză terenul reclamanților se învecinează cu toate laturile cu teren – fond forestier, proprietatea publică acestui pârât, ca unitate administrativ teritorială .

În ceea ce o privește pe pârâta R____ PUBLICĂ LOCALĂ A PĂDURILOR KRONSTADT RA se reține că aceasta administrează acest fond în condițiile art. 12 din Legea nr. 46/2008 .

Reclamanții prin prezenta acțiune solicită instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu vehiculele asupra terenului proprietatea Municipiului, care se învecinează cu terenul – proprietatea lor .

Prin art. 616 -618 C.Civ. se reglementează într-adevăr că „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona; iar trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum”, respectiv ”se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.”

Așadar, proprietarul al cărui teren este loc înfundat, respectiv nu are ieșire la calea publică poate cerere vecinului să îi permită trecerea pe proprietatea lui în scopul folosirii fondului său, dar la stabilirea servituți se ține seama nu numai de interesul fondului dominant ci și al celui care suportă consecințele servituții.

Astfel, în practica judiciară, s-au consacrat și cazurile în care nu este îndreptățită constituirea unei servituți de trecere, respectiv atunci când locul a devenit înfundat prin fapta proprietarului acestuia, precum și în cazul în care drumul de acces la calea publică impune o amenajare pentru a-l face practicabil sau, chiar dacă este impracticabil în anumite împrejurări, poate fi practicabil după efectuarea unor cheltuieli .

De asemenea prin art. 13 al.1 din Legea nr. 213/1998 se reglementează în mod expres că în cazul unui bun public constituirea unei servituți se cerere a fi compatibilă cu uzul și interesul public căruia îi este destinat bunul.

În considerarea celor expuse anterior s-a reținut că în speță terenul reclamanților este într-adevăr un loc înfundat, deoarece nu are acces direct la calea publică, însă din probatoriul administrat s-a relevat că reclamanții au cunoscut amplasarea terenului și modalitatea de acces la el și cu toate acestea au insistat în reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pe vechiul amplasament și totodată și punerea în posesie cu acesta (deși în procedura specială a Legii nr. 18/1991 ar fi avut posibilitatea de a opta într-o astfel de situație la reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament), ceea ce este de natură să se încadreze în situația în care proprietarul fondului prin fapta sa face ca locul să fie înfundat, caz în care nu mai este îndreptățit să pretindă proprietarului vecin accesul la calea publică.

Mai mult, prin lucrarea de expertiză administrată în cauză, și chiar și prin cea depusă de reclamanți la dosar, întocmită de expert Leberciuc M____ (ce a fost administrată în procesul finalizat cu decizia nr.174/R/14 02 2001 a Curții de Apel B_____), se evidențiază fără echivoc că terenul reclamanților este într-o zonă greu accesibilă, accesul fiind realizat prin poteci create cu piciorul, iar în alte condiții pentru a se realiza accesul ar fi necesară o defrișare pe terenul învecinat pe care s-ar practica drumul de acces, pe o distanță de circa 100 metri, or într-o asemenea situație chiar dacă s-ar ignora natura fondului ce ar fi de aservit lucrările ce s-ar impune a fi efectuate pentru practicarea unui drum de acces ar crea consecințe prea oneroasă proprietarul fondului învecinat, contrare interesului acestuia.

Având în vedere însă că practicarea drumului necesită defrișări și fondul pe care s-ar practica calea de acces este un fond forestier de interes public, ce face parte din rezervația naturală „ Stejăriș”, instanța a reținut și faptul că o astfel de servitute nu răspunde cerinței a fi compatibilă cu uzul și interesul public căruia îi este destinat fondul.

Prin urmare, instanța a reținut că cererea de constituire a unei servituți în favoarea terenului proprietatea reclamanților este neîntemeiată și va fi respinsă.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la un schimb de terenuri s-a reținut că un asemenea schimb nu poate fi realizat decât fie în condițiile art. 36 – 43 din Codul Silvic, care în esență vizează realizarea unor obiective de interes național, pentru terenuri ce fac parte din fondul forestier național declarate de utilitate publică în condițiile legii și pentru realizarea obiectivelor expres li limitat prevăzute de art. 37 din Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic), situație care nu se regăsește în cauză, fie în condițiile dreptului civil, caz în care un schimb poate fi realizat numai cu acordul proprietarilor terenurilor ce ar face obiectul schimbului, neexistând nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina unui proprietar, chiar dacă este o unitate administrativ teritorială, obligația de a încheia un asemenea act juridic. Referirea reclamanților la art. 40, 46 din Legea nr. 215/2001 nu poate fi reținută deoarece aceste dispoziții legale nu instituie vreo obligație în acest sens, ci reglementează atribuțiile consiliului local printre care și aceea de a administra sau de a dispune cu privire la bunurile din proprietatea publică și privată a unității administrativ teritorială, ca și organ deliberativ prin care se realizează autonomia locală. În consecință, și această pretenție a fost respinsă ca neîntemeiată.

În considerarea celor expuse instanța a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată și completată, și a dispus conform cu dispozitivul.

A fost respinsă și cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul M_________ B_____, având în vedere că nu au fost administrate probe din care să rezulte că au fost efectuate astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D_______ N______ C_______ și D_______ C______ V_____ Ș_____, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și obligarea Municipiului B_____ și a Regiei Publice Locale a Pădurilor Kronstadt la realizarea schimbului de terenuri astfel cum a fost solicitat, cu obligarea la plata daunelor moratorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la aducerea la îndeplinire a schimbului de terenuri în conformitate cu hotărârea judecătorească, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

În motivare au arătat că terenul a fost întotdeauna loc de casă, fiind parte a unei suprafețe mai mari ce a fost împărțită în mai multe parcele, toate cu destinația loc de casă. Terenul nu a fost niciodată unul forestier, ci loc de casă intravilan, iar apelanții l-au moștenit de la antecesorul ce îl cumpărase de la Primăria B_____.

Împrejurarea că de-a lungul anilor toată zona din care face parte și terenul în cauză a fost acoperită cu vegetație, nu este imputabilă apelanților, la fel ca și faptul construirii în apropiere a unor bazine de apă ce împiedică în prezent accesul. Chiar dacă s-a acceptat punerea în posesie pe același amplasament, acest lucru s-a făcut întrucât se plătise impozit ani de zile pentru un imobil ce nu se poate folosi.

Acest teren a fost revendicat pe calea dreptului comun și nu pe cea a Legii 18/1991, fiind pronunțată decizia civilă nr.174/14.02.2011 a Curții de Apel B_____ ce le-a recunoscut dreptul de proprietate.

Referitor la respingerea cererii de efectuare a schimbului de terenuri, în mod eronat aceasta a fost respinsă de către instanță, întrucât, deși teoretic au fost puți în posesie pentru un teren loc de casă, acesta nu se poate folosi întrucât nu au acces la acest lot. Deoarece nu se poate realiza un drum de acces, singura soluție este aceea a efectuării unui schimb de terenuri prin atribuirea unui teren de aceeași suprafață, cu aceeași destinație de loc de casă și în aceeași zonă, dar unde să existe acces liber cu piciorul și mijloace auto pentru a se respecta astfel destinația terenului.

Întrucât la numeroasele cereri formulate autorităților locale nu s-a primit un răspuns favorabil, apelanții reclamanți solicită admiterea apelului.

Intimata pârâtă R____ Publică Locală a Pădurilor Kronstadt a formulat întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea apelului declarat. Astfel, R____ nu administrează terenuri dintre cele la care apelanții fac referire atunci când vorbesc despre schimbul de terenuri și nici alte terenuri, de altă natură. În consecință, trebuie respinse atât cheltuielile de judecată, cât și daunele moratorii pe care apelanții solicită a fi stabilite în sarcina regiei.

S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că, deși cunoșteau situația terenului, apelanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și au fost de acord cu punerea în posesie. Aceștia au participat la efectuarea măsurătorilor efectuate cu ocazia expertizei din cadrul litigiului de reconstituire a dreptului de proprietate, cunoscând astfel că terenul este acoperit de păduri.

Astfel cum se arată și în Decizia civilă nr.174/2000 a Curții de Apel B_____, deși terenul este trecut în cartea funciară ca și loc de casă, în realitate aceasta estre acoperit de pădure în vârstă de 120 ani. Potrivit prevederilor Legii 204/1947, pădurile au trecut în proprietatea statului, dreptul de proprietate fiind consacrat prin Constituția din 1948 și 1965.

Fiind ocupat cu vegetație forestieră și fiind inclus la categoria pădure prin ordin al ministrului, trebuie în mod obligatoriu să respecte regimul silvic. În anul 2005 s-a întocmit un nou amenajament silvic, terenul în litigiu nefiind cuprins în noul amenajament.

S-a mai arătat că, în situația în care reclamanții nu sunt de acord cu includerea terenului în amenajamentul silvic aprobat prin ordinul de autoritatea centrală, aceștia au posibilitatea să conteste prevederile acestui ordin, și nu să acționeze în judecată M_________ B_____ și R____ Publică Locală a Pădurilor Kronstadt.

Reclamanții sunt obligați să se comporte ca proprietarii de teren cu vegetație forestieră și care este supus unui anumit regim juridic. Aceasta nu dă dreptul proprietarilor unor asemenea terenuri de a acționa în judecată vecinii și de a cere obligarea lor la efectuarea schimbului de terenuri sau crearea de căi de acces.

În drept au fost invocate prevederile C.pr.civ. și cele ale Codului silvic.

Intimații M_________ B_____ și C________ L____ B_____ au formulat de asemenea întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat că în fața instanței de fond, apelanții au recunoscut că au cunoscut amplasamentul terenului, respectiv că acesta este ocupat de brazi și molizi și au fost de acord cu punerea în posesie. Acest aspect rezultă și din raportul de expertiză întocmit pentru soluționarea dosarului civil având ca obiect revendicare, unde apelantul D_______ N______ C_______ a participat personal la măsurători.

Terenul în cauză se află în interiorul rezervației naturale Stejăriș, iar pe toate laturile se învecinează cu teren forestier, terenul fiind greu accesibil, pentru practicarea accesului fiind necesară defrișarea pe o distanță de 100 m.

Chiar dacă terenul apelanților este loc înfundat, însă apelanții sunt cei care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, astfel că din culpa acestora terenul a devenit înfundat. În consecință, aceștia nu mai sunt îndreptățiți să solicite obligarea vecinului să îi permită accesul pe proprietatea sa. La constituirea dreptului de servitute, instanța trebuie să aibă în vedere interesele ambilor proprietari, astfel că defrișarea unei porțiuni de 100 m ar crea consecințe prea oneroase proprietarului fondului învecinat, contrare interesului acestuia.

De asemenea, având în vedere că practicarea drumului necesită defrișări, iar fondul este de interes public, o astfel de servitute nu răspunde cerinței de a fi compatibilă cu uzul și interesul public căruia fondul îi este destinat.

Referitor la schimbul de terenuri, s-a arătat că acesta nu poate fi realizat decât fie în condițiile art.36-43 Codul Silvic, fie în condițiile Codului civil, ce impun existența acordului proprietarului, neexistând nicio dispoziție legală care să instituie o asemenea obligație.

În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând stabilirea situației de fapt și legalitatea sentinței pronunțate în cauză, prin prisma criticilor formulate prin cererea de apel, a actelor și lucrărilor dosarului și prevederilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.

Astfel, raportat la motivele de apel, se constată că este apelată doar soluția instanței de fond de respingere a cererii de obligare la efectuarea schimbului, nu și aceea referitoare la instituirea dreptului de servitute de trecere. În consecință, sentința atacată va fi analizată doar prin prisma acestor critici, soluția privind respingerea cererii de instituire a dreptului de servitute de trecere dobândind autoritate de lucru judecat.

Terenul în litigiu cu nr.top.xxxxx/1/9-loc de casă a fost evidențiat în cartea funciară în anul 1938 când asupra sa a fost întabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea autorului apelanților reclamanți, consilier V_____ A__________.

Potrivit deciziei civile nr.174/2001 a Curții de Apel B_____ pronunțată în dosarul civil având ca obiect revendicare, instanța de recurs a reținut că reclamanții, apelanți în prezenta cauză, au urmat procedura reglementată de Legea 18/1991, dovadă în acest sens fiind Ordinul Prefectului emis în temeiul acestui act normativ nr.72/1992, ce constituie titlu de proprietate. Instanța de recurs ce a casat decizia din apel și a procedat la rejudecarea apelului și a admis acțiunea, a reținut că acest ordin constituie titlu de proprietate, iar în baza acestuia și a extrasului de carte funciară, reclamanții au probat existența dreptului de proprietate asupra lotului, astfel că acțiunea în revendicare se impune a fi admisă.

S-a înlăturata astfel argumentul instanțelor de fond ce au reținut că terenul acoperit cu vegetație forestieră a devenit proprietate de stat și astfel trebuia urmată procedura Legii 18/1991 pentru reconstituire.

Aspectele reținute de către instanța de recurs au intrat în puterea lucrului judecat și astfel se impun și în cadrul prezentului dosar. În consecință, nu se poate reține motivul de apel privind nefolosirea procedurii reglementate de Legea 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, instanța de fond reținând în mod corect că s-a uzitat procedura reglementată de acest act normativ.

În consecință, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că apelanții reclamanți au solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament în baza Legii 18/1991, deși aveau posibilitatea să solicite reconstituirea pe alt amplasament, întrucât cunoșteau situația terenului. Procesul-verbal de punere în posesie întocmit la data de 05.11.2004 ce a fost depus la dosarul de fond a fost emis în baza deciziei civile nr.174/2000 a Curții de Apel B_____ prin acre s-a dispus lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului.

În cadrul probatoriului administrat în dosarul civil 108/2000 al Curții de Apel B_____ în care s-a pronunțat decizia menționată s-a reținut depunerea la dosar a extrasului amenajament și a schiței parcelare din care rezultă că terenul este înscris în amenajamentul silvic UP VII, fiind pădure în vârstă de 120 ani. Rezultă că și la data cumpărării imobilului de către autorul apelanților reclamanți în anul 1938, terenul era de asemenea acoperit de vegetație forestieră, astfel că nu se poate reține aspectul invocat prin cererea de apel privind lipsa culpei apelanților cu privire la împădurirea în timp a lotului, acesta fiind de la început împădurit.

Or, reclamanții solicită obligarea la un schimb pentru un astfel de teren cu un teren loc de casă.

Pentru soluționarea cererii privind efectuarea schimbului s-au propus de către apelanți mai multe terenuri, respectiv cele cu nr.top.xxxxx/39/5 în suprafață de 720 mp și xxxxx/39/6 în suprafață de 700 mp. Acestea fac însă parte din fondul forestier proprietate publică al Municipiului B_____, potrivit adresei nr.xxxxx/2013 a Primăriei Municipiului B_____, astfel că nu pot face obiectul schimbului. Referitor la imobilul cu nr.top.xxxxx/39/3 situat pe ___________________________, de asemenea s-a menționat că face parte din fondul forestier proprietate publică al Municipiului B_____, dar extras cf nu s-a putut depune la dosar, întrucât foaia de avere a CF 1 B_____ trebuie reconstituită, în prezent fiind distrusă.

Se mai reține că în mod corect a arătat instanța de fond că nu există nicio dispoziție legală care să oblige la efectuarea schimbului intimatele în cauză, în condițiile în care nu e poate reține culpa acestora în crearea situației existente în speță. Apelanții reclamanți sunt cei care au formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii 18/1991 pentru terenul în cauză pe vechiul amplasament, deși cunoșteau amplasarea și modul de acces, având posibilitatea în temeiul legii indicate de a solicita reconstituirea pe un alt amplasament.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ., instanța va respinge apelul formulat și va păstra hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți D_______ N______ C_______ și D_______ V_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/23.11.2011 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_____, pe care o menține.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.11.2013.

Președinte, Judecător,

M______ B_____ A_______ I______

Grefier,

M____ D_______

Red. M.B_____/27.02.2014

Tehnored M.D_______/28.02.2014

7 ex.