R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINTA NR.3359

Ședința publică din data de 21 octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : N_____ G_______

GREFIER : M____ M______

Pe rol fiind PRONUNȚAREA asupra acțiunii, având ca obiect „anulare act administrativ” conform deciziei nr. 3254/14.05.2014 a Curții de Apel Ploiești, formulată de reclamanta ______________________, cu sediul în Ploiești, __________________, județ Prahova și cel ales la C__. Av. B____ G______ din București, _________________________. 77, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, județ Prahova.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10.10.2014, când au fost consemnate în încheierea de ședință din acea datăî și care face parte integrantă din prezenta sentință.

Instanța, în vederea deliberării în conformitate cu disp.art.260 alin.1 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 17 și,respectiv 21.10.2014, când a hotărât astfel;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 31.01.2012, sub numărul XXXXXXXXXXXX, reclamanta ______________________ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, anularea deciziei DGFP Prahova nr. 1277/07.12.2012, a deciziei de refuz a restituirii accizelor nr. RCM nr. xxxxx/02.09.2011 și a procesului verbal nr. xxxxx/09.09.2011, precum și recunoașterea dreptului la restituirea sumei de xxxxxx,080 lei, reprezentând accize pentru luna mai 2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 26.05.2011 a achiziționat de la ______________________ fiscal de producție, o cantitate de xxxxx,03 grd. Dall alcool etilic rafinat, iar plata furnizorului pentru această achiziție a fost efectuată prin intermediul a două bilete la ordin.

A mai arătat reclamanta că în baza disp. art. 206⁵⁸ alin. 1 lit. c din Codul fiscal a întocmit și depus la data de 19.07.2011, o cerere de restituire a accizelor aferente lunii mai 2011, cerere care a fost respinsă prin Procesul verbal nr. xxxxx ca tardivă, societatea neavând drept de restituire accize pentru luna mai 2011.

Autoritățile au calculat curgerea termenului de decădere până la 25 iunie 2011, ca fiind data de 25 a lunii următoare în care au fost utilizate produsele supuse accizelor, însă o astfel de condiție nu rezultă din Codul fiscal și nici din Ordinul MFP nr. 420/2007.

Prin decizia de soluționare a contestației pârâta a susținut că legiuitorul a condiționat depunerea decontului de scutire de accize și a cererii de restituire de accize de momentul utilizării cantităților aprovizionate și nu de momentul plății de către utilizator a contravalorii facturilor cuprinzând accizele.

Reclamanta a arătat că impunerea unui termen de decădere mai exigent nu poate fi văzut ca o condiție necesară nici în aplicarea corectă a sancțiunii și nici în prevenirea unor evaziuni, eludări sau abuzuri.

Aceasta a invocat și jurisprudența CJUE, respectiv cauza C-163/2009 Repertoire Culinare Ldt, prin care s-a precizat că acordarea scutirii prevăzute de art. 27alin. 1 lit. f din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu poate fi subordonată respectării unor condiții precum cele prevăzute de reglementarea națională și anume, o limitare a persoanelor autorizate să introducă cererea de rambursare în termen de 4 luni.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât cererea de restituire accize pentru luna mai a fost depusă la data de 19.07.2011 în condițiile în care cantitatea de alcool etilic a fost livrată la data de 26.05.2011 și utilizată în aceeași lună. Pârâta a arătat că reclamanta nu poate beneficia de scutire de la plata accizelor, întrucât cererea de restituire nu a fost depusă în termen legal, respectiv până la data de 25 iunie 2011, ci ulterior la data de 19 iulie 2011.

A mai arătat pârâta că susținerile reclamantei referitor la faptul că depunerea decontului este condiționată de momentul plății de către utilizator sunt neîntemeiate, întrucât au dreptul să solicite restituirea accizelor plătite pentru achiziționarea produselor, pe măsura utilizării cantităților aprovizionate, în baza cererii de restituire.

În temeiul dispozițiilor art. 167 C. pr. civ., în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.1762/27.05.2013 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă apreciindu-se că au putere de lucru judecat față de prezenta acțiune, considerentele sentinței civile nr.2657/2012 a Curții de Apel București prin care s-a respins acțiunea reclamantei prin care aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MFP, anularea parțiala a art. 5 din OMFP 67/2005. Potrivit acestui text de lege,decontul de scutire de accize se depune pana la data de 25, inclusiv, a fiecărei luni în care se solicită restituirea de accize pentru cantitățile utilizate pana la finele lunii următoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.3254/14.05.2014 a fost admis recursul , casată sentința și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a constatat că recurenta-reclamantă a invocat prioritatea dreptului comunitar în fața instanței de fond, fără însă ca instanța să judece litigiul cu considerarea acestui aspect sau să înlăture argumentat susținerile reclamantei, analizând cererea de chemare în judecată doar cu reținerea puterii de lucru judecat a considerentelor sentinței nr. 2657/2012 a Curții de Apel București și în baza legislației interne, considerate de recurenta-reclamantă contrară sau incompatibilă cu dreptul comunitar.

S-a mai reținut că instanța de fond nu a motivat compatibilitatea prevederilor din legislația internă aplicată cu ordinea juridică comunitară reglementată prin normele Tratatului Uniunii Europene, indicate în cererea de chemare în judecată, deși reclamanta a solicitat aplicarea cu prioritate a prevederilor dreptului comunitar, astfel cum acestea au fost interpretate de jurisprudența CJUE, tribunalul neanalizând acțiunea prin prisma apărărilor reclamantei sub acest aspect.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Instanța are așadar, obligația de a examina în mod real problemele esențiale care au fost deduse judecății și de a reține sau de a înlătura în mod motivat apărările și susținerile părților.

În cauză s-a apreciat că această situație a nemotivării echivalează cu o nepronunțare asupra fondului și atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26.06.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul dispozițiilor art. 167 C. pr. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, niciuna din părțile prezentei cauze nesolicitând administrarea altor probatorii.

Analizând actele dosarului raportat la dispozițiile legale incidente, reține următoarele:

Reclamanta S.C. C______ H_______ S.A. deține autorizație de antrepozit fiscal pentru desfășurarea activității de producție băuturi pe bază de alcool și autorizație de mediu în vederea desfășurării activității de fabricare a oțetului de vin.

La data de 26.05.2011 a achiziționat o cantitate de 48.109,03 grd. Dall alcool etilic rafinat cu o concentrație de 96,23%, în valoare totală de 211.960,88 lei, astfel cum rezultă din factura nr. xxxxxxxxx/26.05.2011 ( fila 17 verso).

Potrivit susținerii reclamantei, dar și din actele dosarului, rezultă că întreaga cantitate de alcool etilic rafinat a fost utilizată în luna mai 2011 pentru producere de oțet cu codul NC 2209.

Plata furnizorului pentru această achiziție a fost efectuată în două tranșe, la data de 22.06.2011, respectiv 12.07.2011, cu biletele la ordin aflate în copie la fila 18 verso.

La data de 19.07.2011, în baza art. 206 indice 58 alin.1 litera c) C. fiscal, reclamanta a formulat cerere de scutire a accizelor aferente lunii mai 2011, înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova sub numărul 8602/19.07.2011.

DJAOV Prahova a reținut tardivitatea formulării cererii de restituire accize și a emis Decizia de restituire a accizelor nr. xxxxx/22.09.2011 ( fila 23 verso, dosar) prin care a respins în totalitate solicitarea de restituire a accizelor, soluție ce a fost menținută prin Decizia de soluționare nr. 1277/07.12.2011 ( filele 28-30) .

Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 5 din OMFP 67/2005 „decontul de scutire de accize se depune până la data de 25, inclusiv, a fiecărei luni în care se solicită restituirea de accize pentru cantitățile utilizate până la finele lunii anterioare”

Reclamanta se apără susținând că în cauză este aplicabilă, în mod direct, hotărârea CJUE 163/2009 prin care Curtea a stabilit că articolul 27 alin.1 litera f) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că acordarea scutirii prevăzute de această dispoziție nu poate fi subordonată respectării unor condiții precum cele prevăzute în reglementarea națională și anume o limitare a persoanelor autorizate să introducă o cerere de rambursare, decît dacă rezultă din elementele concrete, obiective și verificabile că aceste condiții sunt necesare pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirii menționate, precum și pentru evitarea unor evaziuni, eludări sau abuzuri.

Față de această susținere, instanța constată că, însăși Curtea a statuat că revine instanței naționale rolul de a stabili dacă instituirea unui termen de depunere a unei cereri de rambursare este necesar. Ori, în cauză, instanța apreciază că pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 206 indice 58 C. fiscal se impunea reglementarea unei proceduri care implică și instituirea unui termen în care cererea de rambursare să poată fi introdusă. Un astfel de termen nu conduce la încălcarea dreptului la rambursare și nici la limitarea acestuia, persoana îndreptățită fiind ținută doar să respecte dispozițiile legale instituite în acest sens, privind procedura de restituire.

Stabilirea unui termen de decădere este indicată având în vedere că este mult mai ușor să se verifice îndeplinirea condițiilor în vederea rambursării la o dată cât mai apropiată de cea la care s-a născut dreptul pretins decât la un interval de timp mai îndepărtat.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că reclamanta trebuia să formuleze cererea de rambursare în termenul prevăzut la art. 5 din OMFP67/2005.

În ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia termenul prevăzut trebuie să se raporteze la data plății produselor achiziționate, este în mod vădit neîntemeiată, dispozițiile art. 5 din OMFP 67/2005 fiind clare în acest sens, raportându-se la momentul utilizării produselor și nu la momentul plății acestora.

Ori, având în vedere că produsele au fost utilizate în luna mai 2011, reclamanta era îndreptățită să depună cerere de restituire până la data de 25.06.2014, dată în raport de care, cererea formulată de reclamantă la 19.07.2014, este peste termen.

Față de considerentele mai sus reținute, instanța apreciază că decizia DGFP Prahova nr. 1277/07.12.2012, decizia nr. RCM nr. xxxxx/02.09.2011 și procesul verbal nr. xxxxx/09.09.2011au fost legal întocmite motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiata actiunea având ca obiect anulare decizie DGFP Prahova nr. 1277/07.12.2012, decizie nr. RCM nr. xxxxx/02.09.2011 și proces verbal nr. xxxxx/09.09.2011 și recunoașterea dreptului la restituirea sumei de 153.906,80 lei reprezentând accize pentru luna mai, formulată de reclamanta ______________________, cu sediul în Ploiești, __________________, județ Prahova și sediul ales la C__. Av. B____ G______ din București, _________________________. 77, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, județ Prahova

Cu drept de recurs, in termen de 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N_____ G_______ M____ M______

Red.NG/Tehnored.NG/MM

Ex.5/24.11.2014

Emis 2 ___________________________="margin-right:0pt"> Operator date 5595