ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A Nr. 3200

Ședința publică din data de 31 mai 2012

Președinte - I____ S_______

Judecător - A__________ U________

Judecător - E________ G_______

Grefier - N_______ G__ C______

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____, împotriva sentinței nr. 301 din 3 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul B____ - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L____ V_____, domiciliat în B____, _____________________ D, ____________________________ și intimatele-pârâte DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____, ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei de timbru, iar recurenta, prin cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare de către intimatul L____ V_____, după care:

Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, că părțile, prin cererile depuse, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecare și o reține spre soluționare.

C U R T E A ,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul L____ V_____, a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B____, Direcția G_______ A Finanțelor Publice B____ și Administrația F_______ Pentru Mediu, solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.xxxxxxx din 21 septembrie 2009, emis în baza OUG nr.50/2008 și a Deciziei nr.87 din 30 iulie 2010,emisă de DGFP B____, obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 6 384,00 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, precum și la plata dobânzii legale, de la data plății și până la restituirea efectivă.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în luna septembrie 2009, a achiziționat autoturismul marca Land Rover, fabricat în anul 2002, adus din Germania. Pentru a-l putea înmatricula în România i s-a impus plata sumei de 6 384,00 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, taxa fiind achitată cu chitanța __________ nr.xxxxxxx din 21 septembrie 2009, această taxă este introdusă prin OUG nr.50/2008 și contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană – tratat obligatoriu pentru Statul Român după aderarea acestuia la Uniunea Europeană. Prin aplicarea acestei taxe se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din statele membre ale UE în scopul reînmatriculării în România,față de situația în care automobilele deja înmatriculate în România nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și reînmatriculării lor pe teritoriul României.

Precizează că adresa nr.xxxxx din 14 iulie 2010, care conține, în fapt, plângerea prealabilă către Administrația Finanțelor Publice B____, a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 iar prin adresa nr.xxxxx din 30 iulie 2010,DGFP B____,investită de AFPM B____ în temeiul art. 209 alin.(1) lit.a) din OG nr.92/2003,i-a răspuns,menționând că a fost decăzut din dreptul de a depune plângerea prealabilă. În realitate,dreptul său de a formula plângerea prealabilă este reglementat de Legea contenciosului administrativ,iar nu de Codul de procedură fiscală.

Direcția G_______ a Finanțelor Publice B____ a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că, după achitarea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca Land Rover,adus din Germania, a cărui dovadă de proveniență reclamantul nu o face prin prezentarea unui contract de vânzare-cumpărare sau a unei facturi,a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice B____,prin cererea nr.xxxxx din 14 iulie 2010,să-i restituie suma achitată,însă aceasta i-a răspuns că taxa a fost încasată legal,suma neputând fi restituită. Pe fondul cauzei,reclamantul apreciază că încasarea taxei este ilegală,prin introducerea taxei pe poluare,legiuitorul încălcând în mod direct dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE și ale art.148 alin.(2) din Constituția României.

Pe cale de excepție, pârâta a mai invocat și tardivitatea introducerii plângerii prealabile. Astfel, la data de 21 septembrie 2009, reclamantul a achitat la Trezoreria municipiului B____ suma de 6 834,00 lei,reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, în vederea înmatriculării în România a autovehiculului Land Rover,iar la data de 14 iulie 2010 a solicitat AFPM B____, prin plângere prealabilă, restituirea taxei achitată la 21 septembrie 2009. Având în vedere dispozițiile art.207 alin.(1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, data plății taxei pe poluare, cât și a datei introducerii contestației, rezultă fără putință de tăgadă că termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate a fost cu mult depășit,astfel că în mod corect organul de soluționare a contestației a respins ca nedepusă în termen contestația prin Decizia nr.87 din 30 iulie 2010.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea formulată de reclamantul L____ V_____ este neîntemeiată, întrucât OUG nr.50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul CE,taxa pe poluare fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile formulei de calcul al taxei pe poluare propusă de Guvernul României, formulă în care emisiile de CO2 sunt luate în considerare la taxarea autovehiculelor Euro 3 și Euro 4, iar pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru autovehiculele second-hand,criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.Ca urmare a abrogării dispozițiilor din Codul fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a instituirii taxei pe poluare prin OUG nr.50/ 2008, procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la 29 ianuarie 2009,urmare a faptului că noua reglementare este compatibilă cu art.90 din Tratatul CE.

Pentru aceleași considerente, pârâta Administrația Finanțelor Publice B____ a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Administrația F_______ pentru Mediu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a faptului că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând aceleași argumente ca și pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice B____.

Pârâta Administrația F_______ pentru Mediu a solicitat instanței suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în Cauza C-402 / 09, cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, cauză înregistrată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene ca urmare a demersului Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea din 22 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.3666/ 114/2010, Tribunalul B____ a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 din Codul de procedură civilă și art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în Cauza C-402/09,cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar.

Recursul declarat de reclamantul L____ V_____ împotriva acestei încheieri a fost admis prin Decizia nr.654 din 22 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.Încheierea recurată a fost casată,iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță,pentru continuarea judecății.

S-a reținut că, în primul ciclu procesual, prin sentința nr.2132 din 13 mai 2011 pronunțată în dosarul nr.3666/ 114/2010 Tribunalul B____ a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice B____,a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B____, dar a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâta Administrația F_______ pentru Mediu și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Prin Decizia nr. 3112 din 22 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamantul L____ V_____,a casat Sentința nr.2132 din 13 mai 2011 și a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond.

După casarea cu trimitere, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul B____ la data de 13 decembrie 2011,sub nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința nr. 301 din 03 februarie 2012, Tribunalul B____ a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul L____ V_____, a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B____ și Administrația F_______ pentru Mediu, în solidar, să restituie reclamantului suma de 6 384,00 lei,achitată cu titlul de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă,calculată de la data achitării sumei și până la data restituirii integrale și efective a acesteia și a luat act că reclamantul nu solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință , tribunalul a reținut că s-a recunoscut de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene dreptul contribuabilului de a solicita rambursarea unei sume plătite cu încălcarea dreptului european, indiferent și independent de orice contestație asupra actului administrativ prin care a fost stabilită această taxă.

Astfel,din analiza efectuată în Hotărârea din 8 martie 2001 pronunțată în cauzele reunite Metallgesellschaft și Hoechst [C-397/98 și C-410/98],rezultă că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății,mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor (par.105 – 106 din hotărârea Curții).Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor,care nu au apelat la un remediu național ineficient,în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.117 alin. (1) lit.d) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,reclamantul fiind îndreptățit să solicite restituirea taxei pe poluare prelevată „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale” și că o asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani,calculat de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire,conform art.135 din același act normativ și ca urmare a efectului direct al art.110 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că dispozițiile OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare sunt reglementări contrare și că aceste dispoziții nu pot fi menținute ca aplicabile în cauza de față.

Întrucât taxa pe poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în cauză se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

S-a concluzionat de către tribunal că, în astfel de situații, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat,cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză și că pot fi plătite și daune pentru pagubele suferite.

Din această perspectivă, tribunalul a reținut că reclamantul L____ V_____ are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare, încasată în temeiul unei dispoziții legale contrare normelor comunitare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice B____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, arată că, deși reclamantul a parcurs procedura de contestare a actelor administrative fiscale, instanța de fond nu a cenzurat Decizia nr.87/30.07.2010 pronunțata de D.G.F.P. B____.

În susținerea primului motiv de recurs, recurenta precizează că, actul administrativ, respectiv Decizia de calcul al taxei pe poluare nr.890/21.09.2009, împotriva căreia reclamantul a exercitat procedura prealabila obligatorie de contestare a actelor administrative fiscale prevăzuta de art.207 alin.(l) din Codul de procedura fiscala iar prin Decizia nr.87 din 30.07.2010 D.G.F.P. B____ a soluționat aceasta contestație in sensul respingerii ca nedepusa in termen.

Potrivit art.218 alin.(2) din același act normativ i9Deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate (...) la instanța judecătoreasca de contencios administrativ competenta, in condițiile legii".

Susține că, procedura legala prin care reclamantul putea obține restituirea taxei pe poluare achitate presupune anularea atât a deciziei de calcul al taxei pe poluare, cât și a deciziei pronunțate în soluționarea contestației.

Subliniem că, în mod nelegal instanța de fond nu a cenzurat aceste acte.

Precizează că, instanța trebuia să aibă în vedere că, motivul respingerii contestației în cadrul procedurii prealabile (nedepunerea contestației in termenul legal) reclamantul, ar fi trebuit să arate care sunt motivele de fapt și de drept care determină netemeinicia soluției pronunțate în cadrul acestei proceduri obligatorii reglementata de Codul de procedura fiscala, însa susținerile acestuia au vizat exclusiv fondul cererii, deși motivul respingerii contestației a fost unul de ordin procedural - nerespectarea unui termen legal imperativ pentru care sancțiunea aplicabila expres prevăzuta de lege este decăderea.

Un alt motiv de recurs susținut de recurentă este acela în care precizează că deși a fost admisă acțiunea instanța de fond a reținut ca reclamantul avea dreptul de a contesta plata taxei înăuntrul termenului de 5 ani prevăzut de art.135 Cod procedura fiscala, dat fiind ca temeiul juridic al acțiunii îl constituie art.117. alin. l, lit. d) din Codul de procedura fiscala.

Pentru aceste motive, a solicitat să se constate că reclamantul intimat era decăzut din dreptul de a contesta taxa pe poluare achitata, cu consecința admiterii recursului si modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Un ultim motiv de recurs invocat de recurentă se referă la faptul că, în motivarea hotărârii s-a menționat că taxa este discriminatorie, regimul fiscal discriminatoriu existând între autoturismele second hand înmatriculate anterior într-un alt stat membru al U.E. și cele second hand deja înmatriculate in România fără plata taxei pe poluare achitata de reclamant este discriminatorie.

Învederează că C.J.U.E. nu a statuat ca taxa pe poluare este nelegala și nu a fost pus in discuție dreptul statului roman de a percepe o astfel de taxa, ci a stabilit ca aceasta taxa este discriminatorie, în sensul arătat de reclamanta intimata, s-a stabilit că nu este corect ca o categorie de contribuabili (cei care au achiziționat autovehiculele dintr-un alt stat comunitar) sa achite o taxa pe care nu o achita si contribuabilii care achiziționează autovehiculele din acel stat.

La data de 13.01.2012 a intrat in vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (publicata in Monitorul Oficial nr.17 din 10.01.2012), prin art.16 din acest act normativ fiind abrogata O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; alin.(2) al art.4 din acest act normativ instituie obligația plații taxei privind emisiile poluante si pentru autovehiculele pentru care nu s-a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule reglementata de Codul fiscal sau taxa pe poluare reglementata de O.U.G. nr.50/2008, deci și pentru autoturismele second hand existente în parcul auto național.

Pentru aceste motive va solicitam admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni ca fiind neîntemeiata.

Prin întâmpinarea formulată intimatul L____ V_____ a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat , pentru considerentele ce urmează:

Curtea reține că prin sentința recurată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la obiectul acțiunii cu care fusese investită, în sensul restituirii reclamantului suma de 6 384,00 lei, achitată cu titlul de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă,calculată de la data achitării sumei și până la data restituirii integrale și efective a acesteia– astfel că nu pot fi reținute susținerile recurentei, în sensul necenzurării deciziei nr. 87/2010 pronunțata de DGFP B____– și al admiterii cererii de restituire a taxei pe poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă.

Curtea consideră, așa cum a reținut și prima instanță, că față de cererea de „restituire a taxei de poluare”, sunt incidente dispozițiile art.117 al.1 lit.d din OG 92/2003, privind restituirea la cerere a sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale – dispoziții aplicabile chiar dacă ele nu au fost expres invocate de către reclamant. Aceasta întrucât instanța de judecată are posibilitatea de a încadra juridic o cerere, în funcție de obiectul, considerentele și finalitatea urmărită prin aceasta.

De asemenea, Curtea constată că, prin decizia nr. 24/14.11.2011, ÎCCJ – Secțiile Unite a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, stabilind că: „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.”

Ca urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentei privind imposibilitatea admiterii cererii de restituire, fără anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare.

Critica recurentei ce vizează _____________________ Legii 9/2012, prin care se acoperă discriminarea invocată de reclamantul intimat, nu poate fi reținută, în condițiile în care noua taxă privind emisiile poluante se aplică tuturor autoturismelor începând cu 1.01.2007, întrucât prin OUG 1/2012, dispozițiile acestui act normativ au fost suspendate până la 1.01.2013, în prezent producând efecte OUG 50/2008, sub imperiul căreia a fost achitată taxa pe poluare de A_____ M______ F_____ P____, iar contrarietatea normei naționale cu dreptul comunitar se analizează la momentul efectuării plății prelevată nelegal.

Nici critica potrivit căreia taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa pe poluare reglementată de OUG 50/2008, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.

Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect s-a concluzionat de tribunal că taxa pe poluare, achitată de reclamant este contrară dispozițiilor art. 90 (110) alin.1 din TCE, se impune restituirea acesteia, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 C.pr.civilă, să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____, împotriva sentinței nr. 301 din 3 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul B____ - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L____ V_____, domiciliat în B____, _____________________ D, _____________, județul B____ și intimatele-pârâte DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____, ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I____ S_______ A__________ U________ E________ G_______

GREFIER,

N_______ G__ C______

Operator date cu caracter personal;

Număr notificare 3120/2006;

Red.U.A.

Tehnoredactor GCN

2 ex./12.06.2012

Dosar fond XXXXXXXXXXXXXXXTribunalul B____

Judecător fond B____ V_____