Dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a C_________ ADMINISTRATIV și FISCAL

Decizia civilă nr. 4225

Ședința publică din data de 26.05.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D_____ M_____ D_______

JUDECĂTOR: M______ B______

JUDECĂTOR: C_____ P_____

GREFIER: M______ G______

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C_______ R__ împotriva sentinței civile nr. 4895/14.10.2013 pronunțate de Tribunalul București–Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți C_______ M________ DIN ROMÂNIA-COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ și P________ M_____ T___, în cauza având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista amânărilor fără discuții, răspund recurentul-reclamant, prin avocat I___ M_____, având împuternicire avocațială la fila 18 din dosar, și intimatul-pârât P________ M_____ T___, prin avocat O____ A______, cu împuternicire avocațială depusă la fila 12 din dosar, lipsă fiind intimatul-pârât C_______ M________ din România-Comisia Superioară de Disciplină.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 19.05.2014, prin serviciul registratură, P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a depus la dosar o copie a ordonanței nr. 2804/P/2009, după care:

Apărătorul recurentului-reclamant arată că la fila 28 din dosar a fost depusă o plângere formulată de către recurentul-reclamant împotriva ordonanței de clasare dispusă la data de 12.03.2014 în dosarul penal nr. 972/P/2014 disjuns din dosarul penal nr. 2804/P/2009, plângere ce nu a fost soluționată de către P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București până la acest moment. În acest sens, apreciază că, în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, se impune suspendarea judecății recursului până la soluționarea irevocabilă a acestei plângeri.

Apărătorul intimatului-pârât P________ M_____ T___ arată că nu există niciun motiv legal care să determine suspendarea judecății recursului, având în vedere că la momentul de față intimatul-pârât P________ M_____ T___ nu are calitatea de suspect, iar faptul că recurentul-reclamant a formulat o plângere împotriva ordonanței de clasare dispusă la data de 12.03.2014 nu are relevanță din prisma condițiilor legale prevăzute de art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865.

Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare judecății recursului formulată de recurentul-reclamant în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că împotriva intimatului-pârât P________ M_____ T___ s-a început urmărirea penală, iar, pe de altă parte, prin raportare la motivele care au determinat clasarea, nu se impune judecarea recursului ulterior soluționării plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare pronunțată la data de 12.03.2014 în dosarul penal nr. 972/P/2014.

Apărătorul recurentului-reclamant solicită amânarea cauzei pentru a se emite o adresă către P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, cu mențiunea de a indica stadiul soluționării plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare din 12.03.2014.

Apărătorul intimatului-pârât P________ M_____ T___ arată că se opune cererii de amânare, emiterea adresei solicitate de recurent neavând utilitate în cauză.

Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului-reclamant, apreciind că emiterea adresei solicitate de acesta către P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București nu este utilă soluționării recursului. Dispune lăsarea cauzei la ordine.

La reluarea cauzei, se prezintă recurentul-reclamant, prin avocat I___ M_____, având împuternicire avocațială la fila 18 din dosar, și intimatul-pârât P________ M_____ T___, prin avocat O____ A______, cu împuternicire avocațială depusă la fila 12 din dosar, lipsă fiind intimatul-pârât C_______ M________ din România-Comisia Superioară de Disciplină.

Părțile, având cuvântul pe rând, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 79/2011. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere conținutul deciziei nr. 1095/28.04.2010 emisă de Comisia de Disciplină a M________ din Municipiul București, prin care a fost stabilită o legătura de cauzalitate între actul operator și consecințele dramatice ale acestuia pentru recurent. Referitor la trimiterile făcute de către instanța de fond la opiniile celor doi specialiști, respectiv academician prof dr. L___ D______ și medic primar neurochirurg S____ V______, învederează că aceștia nu au făcut parte din Comisia Superioara de Disciplină a Colegiului M________ din România, astfel că nu se poate da nicio relevanță declarațiilor acestora.

Intimatul-pârât P________ M_____ T___, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat și arată că susținerile din cererea de recurs nu se referă la vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, ci reprezintă simple nemulțumiri ale recurentului față de o stare de fapt. Arată că intimatul-pârât P________ T___ nu a efectuat nicio greșeală în actul operator, nu a încălcat legea și nici deontologia profesională, iar ruperea pensei reprezintă un incident de care nu poate fi făcut răspunzător, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 442 si urm. din Legea nr. 95/2006.

CURTEA

Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:

1. C_____ procesual.

Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2013, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2011*, s-a disjuns capătul de cerere formulat de reclamantul C_______ R__ în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului M________ din România și P________ M_____ T___, având ca obiect anularea deciziei nr. 79 din 17 iunie 2011 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului M________ din România, și a fost reținut spre competentă soluționare de către Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

În motivarea acțiunii având ca obiect anularea deciziei nr. 79/2011, reclamantul a arătat că, urmare a reclamației depusă la C_______ M________ din Municipiul București, s-a format dosarul nr. 436/2010, care a fost dezbătut in fata Comisiei de Disciplina a Colegiului M________ din Municipiul București la data de 28.04.2010, pronunțându-se decizia nr. 1095/28.04.2010, prin care dr. P________ M_____ T___ a fost sancționat cu avertisment si obligat la efectuarea unui curs de specializare de 6 luni in chirurgia herniilor de disc, conform art. 15 cap. II si art. 20 cap. III din Regulamentul organizării si desfășurării activității comisiilor de disciplina. Cu ocazia cercetărilor, s-a constatat ca intervenția chirurgicala a fost grevata de o ________ incidente a căror rezolvare a indus un interval de timp foarte lung si a condus la apariția unor complicații. Ca atare între actul operator si consecințele acestuia poate fi stabilita o legătura cauzală.

Împotriva acestei decizii, a făcut contestație pârâtul P________ M_____ T___ la C_______ M________ din România-Comisia Superioara de Disciplina, care, la 17.06.2011, a pronunțat decizia nr.79/2011 in dosarul nr. 65/2010, decizie împotriva căreia reclamantul a formulat prezenta contestație.

Reclamantul a arătat că, dacă la prima comisie a fost citat in calitate de reclamant, la cea de-a doua comisie nu a mai fost citat, cum era legal, in calitate de intimat-reclamant. A menționat că cea de a doua comisie constată în parte aceeași stare de fapt, însă motivarea deciziei este mult mai formală, apelându-se la literatura de specialitate, fără legătură cu speța de față, și la scuzarea mediului („consider că ruperea pensei de hernie de disc și complicațiile care au urmat se datorează și imposibilității de a reînnoi periodic instrumentarul datorită subfinanțării cronice a sistemului de sănătate”), în loc să confirme, ca și prima decizie, legătura de cauzalitate între actul operator și consecințele sale.

Pârâtul Papapacocea T___ M_____ a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în ceea ce privește pretenția care face obiectul prezentului dosar, excepția tardivității contestației în raport de data redactării deciziei. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că, la data de 19 iulie 2009, a efectuat o intervenție chirurgicală pentru hernie de disc pacientului reclamant, iar intraoperator s-a rupt pensa de hernie, din motive neimputabile medicului. Extracția acestei pense a necesitat manevre laborioase, cu consecința apariției sindromului „coadă de cal” la pacient. Potrivit pârâtului, în mod eronat Comisia de Disciplină, ca instanță de fond, compusă din membri care nu erau de specialitate neurochirurgie, a reținut pretinsa legătură de cauzalitate între actul operator și consecințele sale. Această soluție a fost corect infirmată de Comisia Superioară de Disciplină care s-a pronunțat pe baza unui amplu material probator.

2. Soluția instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 4895/14.10.2013, Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, diagnosticat cu hernie de disc L2-L3 cu indicație operatorie, a fost supus, la data de 19 iulie 2008, unei intervenții chirurgicale efectuate de pârâtul P________ T___. Din susținerile coroborate ale părților și aspectele de fapt reținute în cadrul procedurii administrative disciplinare, se constată că în timpul operației vârful pensei de ablație a herniei s-a rupt în spațiul intervertebral. Pentru extragerea acestui obiect, medicul a procedat la o ________ manevre laborioase și traumatizante pentru pacient. Ulterior acestei intervenții, evoluția pacientului a fost una nefavorabilă, apărând și persistând sindromul „coadă de cal”. S-a impus o a doua intervenție pentru eliminarea hematomului la data de 25 iulie 2008. D__ fiind faptul că durerile lombare au reapărut, la data de 9 august 2008 s-a intervenit din nou chirurgical, fiind extirpat un mic hematom local și material hemostatic. Pentru tumefacția apărută la nivelul plăgii operatorii, la data de 26 august 2008 s-a intervenit din nou chirurgical în scopul rezecării pseudomeningocelului.

În urma acestor evenimente, la data de 16 februarie 2009, reclamantul a formulat plângere disciplinară împotriva medicului curant, pârâtul P________ T___ (filele 133-135). În cadrul acestei plângeri, reclamantul a expus situația de fapt, indicând în concret faptul că este nemulțumit de conduita medicală a pârâtului din cadrul primei intervenții chirurgicale. În esență, reclamantul a arătat că medicul se face vinovat de neutilizarea corespunzătoare a instrumentarului, pensa de hernie putându-se rupe numai în situația în care medicul a fost neglijent, prin poziționarea și acționarea greșită sau prin forța cu care a acționat.

Prin decizia nr. 1095 din 28 aprilie 2010, Comisia de Disciplină din cadrul Colegiului M________ București a hotărât sancționarea medicului pârât cu avertisment și obligarea la efectuarea unui curs de perfecționare de 6 luni în chirurgia herniilor de disc. În motivarea sumară și superficială a acestei decizii, s-a reținut că intervenție chirurgicală a fost grevată de o ________ incidente a căror rezolvare a indus un interval de timp foarte lung și a condus la apariția unor complicații. În urma acestei constatări, s-a concluzionat că între actul operator și consecințele acestuia poate fi stabilită o legătură cauzală. Comisia de disciplină a statuat în sensul că faptele și împrejurările arătate au constituit abatere de la buna practică medicală. În cursul acestei proceduri în fața Comisiei de Disciplină, reclamantul a fost audiat (la fila 51 din dosar).

Împotriva hotărârii nr. 1095/2010, medicul sancționat a formulat contestație, înregistrată sub numărul 1704 la data de 26 mai 2010. Prin decizia nr. 79/17 iunie 2011, contestată în prezenta procedură, Comisia superioară de disciplină a Colegiului M________ din România a admis contestația formulată și a anulat în tot decizia nr. 1095/2010, apreciind că atitudinea terapeutică a medicului nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri de la buna practică medicală.

Față de conținutul raportului de expertiză medicală depusă la dosar (fila 53 verso), înregistrat sub numărul 1217/2010, tribunalul a apreciat că soluția pronunțată de Comisia Superioară cu privire la contestația medicului pârât este una corectă și corespunzător motivată.

În mod judicios, autoritatea administrativă superioară a constatat faptul că decizia inițială pronunțată în cauză și care ajunsese la concluzia necesității sancționării disciplinare a medicului este una eminamente nemotivată, neconvingătoare cu privire la existența vreunei legături de cauzalitate între complicațiile medicale ulterioare actului operator inițial și conduita medicului.

Așa cum se arată și în motivarea acestei soluții definitive în procedura administrativă, concluziile raportului de expertiză administrat nu pot fi ignorate, așa cum s-a procedat în prima fază a examinării administrative.

Tribunalul a reținut că, în cadrul cercetării disciplinare care a dezbătut competențele profesionale ale pârâtului, s-au depus toate diligențele pentru clarificarea aspectelor de soluționat, solicitându-se opiniile unor specialiști recunoscuți în domeniu: academician prof dr. L___ D______ și medic primar neurochirurg S____ V______. Singura entitate legal abilitată să se pronunțe, finalmente, în ceea ce privește limitele competențelor atribuite pârâtului de legislația în vigoare este instanța de judecată. Or, aceasta nu poate ignora concluziile exprimate de specialiști în domeniul medical incident speței, ale căror competență și probitate profesională nu au fost contestate nici măcar de către reclamant. În speță, conform opiniei academician prof dr. L___ D______, ruperea pensei și complicațiile care au urmat după extragerea laborioasă a capului metalic de la nivelul discului intervertebral se datorează situației economice dificile în care se află sistemul medical care nu permite reînnoirea periodică a instrumentarului și a aparaturii uzate. Acest specialist nu a decelat vreo atitudine a pârâtului medic, neconformă bunelor practici medicale. Corelativ, dr. S____ V______ a concluzionat în opinia sa de specialitate depusă la fila 39 verso din dosar, faptul că ruperea pensei de hernie de disc și complicațiile care au urmat se datorează și imposibilității de a reînnoi periodic instrumentarul datorită subfinanțării sistemului de sănătate. A mai adăugat acest specialist și faptul că medicul poate verifica starea instrumentarului ce urmează a fi folosit însă nu poate decela defectele ascunse ale acestuia, motiv pentru care complicații, ca cele din cauză, pot apărea. Reiese din această ultimă opinie de specialitate faptul că nu s-a putut stabili vreo legătură clară și neechivocă de cauzalitate între conduita medicală a pârâtului și complicațiile medicale ulterioare.

Tribunalul a reținut că aceste concluzii de specialitate au fost însușite de Comisia Superioară de Disciplină în cuprinsul deciziei contestate, reclamantul nefăcând dovada contrară a acestor statuări, în condițiile în care a beneficiat de un context procesual adecvat, inclusiv de un apărător ales. Atât în cadrul acțiunii inițiale, cât și al precizărilor depuse la solicitarea instanței, reclamantul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate și netemeinicie la adresa actului administrativ contestat, reluând de fiecare dată evoluția cronologică a situației sale medicale. Cert, reclamantul este îndreptățit la manifestarea nemulțumirii sale față de rezultatul multiplelor intervenții chirurgicale, însă aceste nemulțumiri, în sine, nu pot duce la o sancționare disciplinară a medicului decât în măsura în care se dovedește faptul că, în economia evenimentelor, conduita terapeutică a acestuia întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare.

În ceea ce privește obiecțiunea reclamantului, conform căreia decizia nr. 79/2011 este nelegală pentru că s-a luat fără audierea sa, în condițiile în care în fața Comisiei de Disciplină fusese audiat, instanța o apreciază ca nefondată. În primul rând, instanța a reținut că nicio normă legală în vigoare nu obliga autoritatea administrativă la a proceda în sensul solicitat de reclamant, respectiv la audierea sa. În al doilea rând, în conformitate cu prevederile art. 119 din Statutul Colegiului M________, instanța reține că în fața Comisiei Superioare se impune audierea contestatorului, în speță a medicului sancționat inițial, legiuitorul lăsând la latitudinea acestui organ efectuarea oricăror alte investigații necesare în vederea soluționării contestației administrative (administrarea unor probe printre care poate figura chiar și audierea pacientului). În al treilea rând, instanța nu decelează nicio vătămare concretă a reclamantului provocată de absența audierii sale în fața Comisiei Superioare, având în vedere că partea a putut să își exprime punctul de vedere cu privire la abaterea disciplinară a medicului atât în fața comisiei administrative de fond, cât și direct în fața instanței de judecată. Față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale de un act administrativ poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ, instanța constată faptul că dacă medicul sancționat poate introduce acțiune împotriva deciziei Comisiei Superioare în baza legii speciale (art. 451 din Legea nr. 95/2006), pacientul are dreptul de acces la instanță pentru a-și exprima nemulțumirea față de deznodământul acestei proceduri disciplinare în temeiul dreptului administrativ comun.

Tribunalul a mai reținut faptul că, potrivit Codului deontologic al medicilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 298/2012, sunt apreciate ca fiind contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, următoarele acte: „a) practicarea eutanasiei si eugeniei; b) cu excepția situațiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale; c) abandonarea unui pacient fără asigurarea ca acesta a fost preluat de o alta unitate medicala sau de un alt medic ori ca beneficiază de condiții adecvate situației in care se afla si stării sale de sănătate; d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate științific sau neacceptate de comunitatea medicala, cu risc pentru pacient; e) cu excepția urgentelor vitale, exercitarea profesiei medicale in condiții care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical; f) emiterea unui document medical de complezenta sau pentru obținerea unui folos nelegal sau imoral; g) emiterea unui document medical pentru care nu exista competenta profesionala; h) atragerea clientelei profitând de funcția ocupata sau prin intermediul unor promisiuni oneroase si neconforme cu normele publicității activităților medicale; i) folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deținerii unor titluri profesionale, specialități ori competente profesionale neconforme cu realitatea; j) încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic.”

În speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că medicul său curant s-ar fi abătut de la îndatoririle anterior indicate, respectiv că nu ar fi dat dovadă de diligența cuvenită în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat și în evitarea complicațiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa. Instanța nu a putut ignora faptul că decizia inițială nr. 1095/2010 prin care s-a statuat în sensul sancționării medicului pârât, nu s-a individualizat in concreto abaterea disciplinară efectivă comisă de medic. Comisia de Disciplină s-a limitat la două fraze în care a indicat faptul că intervenția chirurgicală a fost grevată de o ________ incidente, pe care nu le-a și individualizat și nici nu le-a plasat în vreo legătură cauzală, pentru ca ulterior, în ultimul alineat să indice că „faptele și împrejurările de mai sus” au constituit abatere de la buna practică medicală. Nu s-a individualizat prin urmare, care ar fi fost acțiunea sau omisiunea concretă imputabilă medicului, consecințele acestora sau care ar fi trebuit să fie conduita sa pentru a se încadra în noțiunea de „bună practică medicală.”Toate aceste neajunsuri au fost remediate în calea administrativă de atac, Comisia Superioară de Disciplină aducând în sprijinul soluției sale de anulare a sancționării inițiale, opinii ale specialiștilor în domeniu, necombătute de reclamant.

În ceea ce privește pretinsa absență a consimțământului informat al reclamantului pentru prima intervenție chirurgicală (obiect al prezentei acțiuni disciplinare, respectiv al prezentei acțiuni judiciare), instanța a remarcat faptul că reclamantul însuși nu a formulat vreo obiecție cu privire la acest aspect în cuprinsul plângerii sale disciplinare. Mai mult, nici în cadrul prezentei contestații în fața instanței și a precizărilor depuse la data de 6 septembrie 2013, reclamantul nu a formulat o astfel de critică la adresa conduitei medicului. De fapt, reclamantul a invocat pretinsa lipsă a consimțământului său informat cu privire la ultima intervenție chirurgicală, încercând să acrediteze ideea că medicul curant a încercat ulterior intervenției din iulie 2008 să își ascundă propria incompetență prin efectuarea altor manevre păguboase în luna august. Or, înscrisul depus la fila 89 din dosar dovedește dincolo de orice dubiu faptul că la data de 26 august 2008 reclamantul și-a dat consimțământul pentru efectuarea intervenției chirurgicale, explicate anterior chiar de către medicul pârât. În subsidiar, reține instanța și faptul că revenirea reclamantului la același medic ulterior intervenției inițiale din iulie 2008 prezumă existența unei încrederi a pacientului în conduita terapeutică adoptată de către medicul curant.

În ceea ce privește obiecția reclamantului conform căreia intervențiile chirurgicale ar fi avut loc la domiciliul său, instanța a apreciat-o ca nefondată. Instanța a reținut că din foile de observație medicale depuse la dosar, respectiv din biletele de externare, reiese cu claritate faptul că reclamantul a fost internat în unități medicale de specialitate, aceste intervenții practicându-se în aceste locații.

3. Cererea de recurs și întâmpinările.

Împotriva acestei sentințe, la data de 31.12.2013, a formulat recurs reclamantul C_______ R__, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 79/2011.

În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere conținutul deciziei nr. 1095/28.04.2010 emisă de Comisia de Disciplină a M________ din Municipiul București, prin care a fost stabilită o legătură de cauzalitate între actul operator și consecințele dramatice ale acestuia pentru pacient.

Referitor la trimiterile făcute de către instanța de fond la opiniile celor doi specialiști recunoscuți în domeniu, respectiv academician prof dr. L___ D______ și medic primar neurochirurg S____ V______, recurentul a învederat că aceștia nu au făcut parte din Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului M________ din România, care a adoptat decizia nr.79/2011, că nu au emis argumente de specialitate, ci mai mult de manageriat de spital.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.03.2014, intimatul-pârât P________ T___ M_____, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

Intimatul a învederat că motivele de recurs formulate de recurent nu se referă la vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, ci prezintă simple nemulțumiri ale acestuia față de o stare de fapt. Totodată, a precizat că nu a efectuat nicio greșeală în actul operator, nu a încălcat legea și nici deontologia profesională, iar ruperea pensei intraoperator reprezintă un incident de care nu poate fi făcut răspunzător, acestea fiind și concluziile cercetării administrative.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.03.2014, intimatul-pârât C_______ M________ din România a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a arătat că, în urma coroborării probelor administrate, inclusiv punctul de vedere de specialitate solicitat de Comisia Superioară de Disciplină, precum și punctul de vedere de specialitate solicitat de Comisia de Disciplină de la nivel teritorial (concluziile acestui punct de vedere, deși solicitat de Comisia de Disciplină a Colegiului M________ București, nu au fost însușite de comisie), s-a reținut că realizarea tehnică a primei intervenții chirurgicale a fost corectă, iar ruperea instrumentului nu poate fi imputată medicului operator, precum și că extragerea fragmentului rupt al capului pensei de disc a fost dificilă, fiind necesare manevre laborioase pentru găsirea și extragerea fragmentului, acestea putând să inducă complicații hemoragice si/sau leziuni de structuri nervoase aflate în regiunea incriminată.

4. Soluția instanței de recurs.

Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiat, tribunalul reținând corect că este legală și temeinică decizia nr. 79/2011, prin care Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului M________ din România a anulat decizia nr. 1095/28.04.2010 a Comisiei de Disciplină a Colegiului M________ București și a stabilit că activitatea terapeutică a medicului P________ M_____ T___ nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri de la buna practică medicală.

Recurentul a susținut, în primul rând, că instanța de fond nu a avut în vedere conținutul deciziei nr. 1095/28.04.2010 emisă de Comisia de Disciplină a M________ din Municipiul București, prin care a fost stabilită o legătură de cauzalitate între actul operator și consecințele dramatice ale acestuia pentru pacient.

Această susținere nu poate fi primită, întrucât judecătorul fondului a prezentat detaliat și amplu motivele pentru care a apreciat că nu se poate da eficiență concluziei Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului M________ București, redată în cuprinsul deciziei nr. 1095/2010.

Astfel, pe lângă faptul că a constatat pe bună dreptate motivarea foarte sumară și superficială a deciziei nr. 1095/2010 („intervenție chirurgicală a fost grevată de o ________ incidente a căror rezolvare a indus un interval de timp foarte lung și a condus la apariția unor complicații. Ca atare, între actul operator și consecințele acestuia poate fi stabilită o legătură cauzală”), instanța de fond a analizat cu atenție materialul probator al cercetării disciplinare și a dat în mod corect eficiență conținutului raportului de expertiză medicală depusă la fila 53 verso din dosar, înregistrat sub numărul 1217/2010. Prin raportare la acest raport de expertiză, tribunalul a apreciat justificat că soluția pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină cu privire la contestația medicului este una corectă și corespunzător motivată, acest for reținând că realizarea tehnică a primei intervenții chirurgicale a fost corectă, că ruperea instrumentului nu poate fi imputată medicului operator și că extragerea fragmentului rupt al capului pensei de disc a fost dificilă, fiind necesare manevre laborioase pentru găsirea și extragerea sa, acestea putând să inducă complicații hemoragice și/sau leziuni de structuri nervoase aflate în regiunea incriminată.

Contrar celor susținute de recurent, Curtea constată că instanța de fond, analizând întregul material probator al cauzei, a reținut în mod judicios, ca și Comisia Superioară de disciplină, că decizia nr. 1095/2010 este nemotivată și neconvingătoare cu privire la existența unei legături de cauzalitate între complicațiile medicale ulterioare actului operator inițial și conduita medicului. De asemenea, instanța de fond a reținut întemeiat că, în cadrul cercetării disciplinare care a dezbătut competențele profesionale ale pârâtului, s-au depus toate diligențele pentru clarificarea aspectelor de soluționat, solicitându-se opiniile unor specialiști recunoscuți în domeniu: academician prof dr. L___ D______ și medic primar neurochirurg S____ V______.

În legătură cu acest aspect, care face și obiectul celei de-a doua critici neîntemeiate a recurentului, Curtea subliniază că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu poate ignora concluziile exprimate de specialiști în domeniul medical incident speței, ale căror competență și probitate profesională nu au fost contestate nici măcar de către recurentul-reclamant. Astfel, acesta a susținut doar că cei doi specialiști nu au făcut parte din Comisia Superioară de Disciplină, aspect nerelevant în cauză, întrucât opiniile lor de specialitate au fost solicitate în cadrul cercetării disciplinare, în vederea soluționării contestației de către Comisia Superioară.

În altă ordine de idei, după cum a constatat și instanța de fond cu privire la acțiunea introductivă (în sensul că reclamantul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate și netemeinicie la adresa actului administrativ contestat, reluând de fiecare dată evoluția cronologică a situației sale medicale), Curtea reține că motivația cererii de recurs este sumară și nu cuprinde veritabile motive de nelegalitate a sentinței recurate, în condițiile în care recurentul-reclamant, atât la judecata în fond, cât și în recurs, a beneficiat de un context procesual adecvat, inclusiv de un apărător ales. Este fără dubiu că recurentul-reclamant este îndreptățit la manifestarea nemulțumirii sale față de rezultatul multiplelor intervenții chirurgicale la care a fost supus, însă aceste nemulțumiri, în sine, nu pot duce la o sancționare disciplinară a medicului, decât în măsura în care se dovedește faptul că, în economia evenimentelor, conduita terapeutică a acestuia întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, ceea ce în cauză nu s-a dovedit prin mijloacele de probă administrate.

Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat, astfel cum a fost argumentat, este neîntemeiat, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C_______ R__ împotriva sentinței civile nr. 4895/14.10.2013 pronunțate de Tribunalul București–Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți C_______ M________ DIN ROMÂNIA-COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ și P________ M_____ T___, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D_____ M_____ DRĂGHICIMELANIA BEJENARCORINA P_____

GREFIER

M______ G______

Red/thred. DDM/ 2 ex/ 04.07.2014.

Judecător fond: A________ I____ N____, Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.