ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2968

Ședința publică de la 11.11.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - L______ S____

GREFIER - A______ P______

Pe rol fiind soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta C_______ M______ A______, în contradictoriu cu pârâtul M_________ J________, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A,

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanta C_______ M______ A______, în contradictoriu cu pârâtul M_________ J________, solicită anularea art. 1 și 3 din Ordinul 415/C/04.02.2015, obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale cuvenite începând cu 12.12.2014, pentru următoarele considerente:

„Pârâtul M_________ Justiției a emis ordinul nr. 415/C/04.02.2015 ca urmare a eliberării, la solicitarea mea, din funcția de președinte al secției civile a Tribunalului Călărași. Acest ordin nu a fost emis în vederea punerii în executare a sentinței civile 1786/2013 a Curții de Apel București așa cum se reține în considerentele acestui ordin.

Prin sentința civilă nr. 1786/2013 a Curții de Apel București s-a dispus emiterea unui nou ordin de salarizare în locul celui anulat prin această sentință. Ordinul anulat viza data de 01.12.2012 ca dată a aplicării sale și OUG 19/2012 ca temei al emiterii acestuia, astfel încât punerea în executare a sentinței civile nr. 1786/2013 însemna să se emită un ordin începând cu 01.12.2012, conform dispozițiilor acestei sentințe, ordin pe care pârâtul nu 1-a emis până în prezent, refuzând să pună în executare o hotărâre judecătorească deși au trecut mai mult de 30 de zile de la rămânerea ei definitivă.

Astfel, nu se poate susține de pârât că executarea sentinței civile nr. 1786/2013 s-a făcut prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 415/C/04.02.2015 pe care îl contest pentru că acesta are un alt temei - eliberarea din funcția de președinte al secției civile a Tribunalului Călărași - și o altă dată de începere a aplicării sale - 12.12.2014 decât cele menționate în sentința civilă nr. 1786/2013.

Prin sentința civilă nr. 1786/2013 s-a dispus să se emită un nou ordin începând cu 01.12.2012 și în baza OUG 19/2012 ca președinte de secție, nu începând cu 12.12.2014 și pentru eliberarea mea din funcția de președinte de secție.

Neputând susține că s-a emis ordinul atacat pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1786/2013 a Curții de Apel București, nu se poate invoca OUG 103/2013 în art.3 din ordin.

Revin pentru a preciza evoluția situației de fapt cu privire la încadrarea mea ca judecător și stabilirea indemnizației ce mi se cuvine după apariția Legii 330/2009 - legea salarizării unice a personalului bugetar.

In baza Legii 330/2009 s-a emis de către M_________ Justiției ordinul nr. 459/C/2010 privind salarizarea judecătorilor începând cu data de 01.01.2010, iar în baza Legii 285/2010 și a Legii 284/2010 s-a emis ordinul nr. 341/C/2011 pentru încadrarea și salarizarea judecătorilor începând cu data de 01.01.2011.

Am contestat alături de alți judecători ai secției civile din cadrul Tribunalului Călărași aceste ordine, iar în procedura contestării ordinului nr. 459/C/2010 s-a dispus prin sentința civilă 5183/16.12.2010 a Curții de Apel București - Secția a VIII - a contencios administrativ, anularea parțială a acestui ordin cu privire la drepturile salariale menționate în ordin în ceea ce ne privește pe reclamanți și a fost obligat pârâtul M_________ Justiției să emită un nou ordin pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, prin luarea în considerare a unor criterii menționate în dispozitivul sentinței.

Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, M_________ Justiției a emis ordinul nr. 2100/C/l 2.10.2011 prin care s-a dispus modificarea ordinelor nr. 459/ C/2010 și nr. 341/C/2011 al Ministerului Justiției în ceea ce-i privește pe reclamanți din hotărârea judecătorească anterior menționată, în ceea ce mă privește stabilind drepturile salariale prin art. 3 și art. 4 stabilite potrivit criteriilor legale menționate în dispozițiile sentinței.

În ceea ce mă privește pe mine și pe ceilalți reclamanți din sentința civilă nr. 5183/16.12.2010, forma ordinelor nr. 459/C/2010 și nr. 341/C2011 este cea din ordinul 2100/C/12.10.2011, emis pentru executarea sentinței civile nr. 5183/16.12.2010. Precizez că prin acest ordin a fost dispusă de către M_________ Justiției o singură încadrare a judecătorilor menționați în sentința civilă nr. 5183/16.12.2010 și o singura salarizare.

În prezent salarizarea și încadrarea judecătorilor se face în baza Lg. 284/2010 și Lg. 285/2010, iar sigurul act ce a modificat salarizarea judecătorilor după aceste legi este OUG 19/2012 care a mărit în lunile iunie și decembrie 2012 salariile judecătorilor.

În aceste condiții salarizarea mea se face conform ordinului nr. 341/C/2011 al Ministerului Justiției emis în baza Lg. 284/2010 și Lg. 285/2010, așa cum a fost modificat prin art. 4 al ordinului nr. 2100/C/12.10.2011, și ordinul nr. 2386/C/XXXXXXXXXX și sentința civilă 1786/2013 emise în baza OUG 19/2012.

Prin ordinele MJ 3713/C/13.11.2012 și nr. 2223/09.07.2013 emise pentru delegarea sau numirea mea în funcția de președinte de secție civilă, pârâtul a început să menționeze două salarizări în același timp ca și în ordinul pe care îl contest prin prezenta acțiune, reținând la art. 1 o salarizare stabilită ca nelegală prin sentința civilă 5183/16.12.2010 a Curții de Apel București și sentința civilă 1786/2013 a Curții de Apel București și la art. 2 salarizarea corectă menționată în aceste sentințe, iar plata efectivă lunară începând cu luna noiembrie 2012 făcându-se conform art. 1 din aceste ordine.

De la emiterea ordinului nr. 2100/C/2011 al Ministerului Justiției și până la emiterea Ordinului MJ nr. 3713/C/l 3.11.2012 (în prezent anulat) am încasat efectiv salariul stabilit conform ordinului nr. 2100/C/2010 în baza sentinței civile 5183/16.12.2010 a Curții de Apel București.

Am atacat în justiție ordinele MJ nr. 3713/C/13.11.2014 și nr. 2223/09.07.2013 ce cuprind aceste duble salarizări în același timp și am obținut hotărâri favorabile în primă instanță, însă până în prezent hotărârile nu sunt definitive întrucât soluționarea recursurilor formulate de MJ la Î.C.C.J durează foarte mult.

Pârâta susține în emiterea ordinului pe care îl contest că drepturile ce mi se cuvin urmează a fi plătite conform OUG 103/2013, însă vă rog să rețineți că prin sentința civilă nr. 5183/16.12.2010 (pag. 6), pentru combaterea aceleiași apărări a pârâtei în cauza respectivă s-a reținut cu putere de lucru judecat că OUG 71/2009 nu poate fi aplicabil în cauză.

Mai mult, reținerea în art. 1 a ordinului contestat a unei salarizări reținute ca fiind nelegală prin sentința civilă nr. 5183/16.12.2010, echivalează cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței anterior menționată și cu nerespectarea acestei hotărâri judecătorești privind criteriile ce trebuie avute în vedere în mod legal la stabilirea indemnizației mele ca judecător.

În ceea ce privește art. 3 din ordin privind plata eșalonată atât în baza OUG 71/2009, cât și a OUG 103/2013 este atât nelegală, dar și imposibil de realizat, iar acest lucru s-a constatat cu ocazia emiterii ordinelor anterioare. Nu poți să prevezi plata eșalonată a unor sume care se nasc în viitor, lună de lună, și să stabilești date scadente ale plății acestora anterior nașterii lor. Acest lucru s-a verificat practic cu ocazia punerii în aplicare a ordinelor anterioare în care s-a prevăzut o plată eșalonată în baza OUG 71/2009, iar diferențele salariale menționate în aceste ordine nu mi s-au plătit până în prezent, deși din eșalonările OUG 71/2009 a mai rămas decât o singură tranșă. Imposibilitatea de plată rezultă și din faptul că în art. 3 s-a dispus o plată eșalonată dar procentele de eșalonare adunate nu fac 100%, astfel încât o parte din diferențele salariale, din start pârâta a intuit ca nu le va plăti.

În concluzie solicit să constatați că ordinul pe care îl contest este nelegal pentru următoarele motive:

1. In mod nelegal prin acest ordin se stabilesc două drepturi salariale, începând cu aceeași dată - 12.12.2014, pentru același judecător, încălcându-se principiile dreptului muncii și ale Legii 284/2010 (în vigoare în acest moment privind salarizarea personalului bugetar) care prevăd că fiecărui judecător i se stabilește o singură încadrare și drepturile salariale cuvenite prin ordin al Ministerului Justiției și nu două categorii de drepturi salariale, cu posibilitatea pentru angajator să-1 aleagă pe cel pe care îl dorește.

2. Acest ordin este nelegal întrucât reține la art. 1 drepturi salariale stabilite în baza unor criterii reținute cu „putere de lucru judecat" prin sentința civilă nr.5183/2010 ca fiind nelegale, astfel încât el nu mai are nici un temei legal, fapt recunoscut de M_________ Justiției prin ordinul nr. 2100/C/2011 ce a modificat ordinele nr. 459/C/2010 și 341/C/2011 emise inițial cu reținerea acestor criterii greșite.

3. Acest ordin este nelegal întrucât nu respectă hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr.5183/2010 și sentința civilă 1783/2013 a Curții de Apel București care au stabilit prin dispozitivul acestora criteriile legale ce trebuie avute în vedere la stabilirea salariului ce mi se cuvine potrivit legii. A stabili prin același ordin 2 salarii, unul stabilit potrivit criteriilor nelegale (art. 1 ordinul citat) și altul stabilit potrivit criteriilor legale (art. 2 ordin) criterii calificate astfel prin aceeași hotărâre judecătorească și să dispună plata efectivă a salariului stabilit conform celor nelegale, echivalează cu o nerespectare a hotărârii judecătorești.

De asemenea, apreciez că prin ordinul contestat s-a încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție întrucât în jurisprudența amplă și constantă a CEDO această curte a stabilit că prin „bunuri" în sensul acestui articol se înțeleg și „valorile patrimoniale", inclusiv creanțele, pentru care o persoană are cel puțin o „speranță legitimă" de a le vedea concretizate. Acest articol prevede că nimeni nu poate fi privat de proprietatea asupra „bunului" său decât din motive de utilitate publică în condițiile prevăzute de lege. Ori, prin ordinul contestat, fără vreun motiv legal, pârâtul a înțeles să mă priveze de dreptul meu la salariul stabilit printr-o hotărâre judecătorească, salariu pe care l-am încasat până în luna noiembrie 2012 și pe care pârâta a refuzat, fără un motiv legal să mi-l plătească în continuare. Aceste considerente le-am menționat și în contestația formulată conform Legii 284/2010 la M_________ Justiției însă până în prezent nu am primit vreun răspuns, conform legii, din partea Ministerului Justiției.”

La dosar s-au depus înscrisuri iar pârâtul depune întâmpinare prin care arată că împotriva ordinului MJ 415/2015 reclamanta a formulat contestație care a fost admisă, fiind demis în consecință Ordinul MJ nr. 1563/C/07.05.2015. Solicită a se constatat că acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, la dosar s-a depus o adresă nr. 1198/2015 emisă de M_________ Justiției (pag 60) unde se menționează că plățile au fost efectuate pentru perioada 01.12.2012 – 12.12.2014 în data de 09.10.2015, iar pentru perioada 12.12.2014 – 30.04.2015 s-au achitat diferențele la data de 10.06.2015.

Se mai arată că începând cu data de 01.05.2015 salariul reclamantei este plătit conform Ordinului MJ nr. 1563/C/2015.

La dosar s-au depus și Ordinele de plată, având ca beneficiar reclamanta în cauză (pag 61, 62, 63).

Față de cele de mai sus, Curtea urmează să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta C_______ M______ A______ cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Călărași în J____ Călărași, ______________________, în contradictoriu cu pârâtul M_________ JUSTIȚIEI cu sediul în sector 5, București, _____________________, ca rămasă fără obiect.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

L______ S____ A______ P______

Red. LS

4 ex/07.01.2016

L. 2 ___________________________________>