Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIA nr. 1391/_______________________> Ședința publică de la 27 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M_____ L______ - judecător

Judecător: C______ V___

Grefier C_______ N____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ împotriva sentinței civile nr.655/Sind din data de 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2015, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2015 și apoi la 27 octombrie 2015.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr.655/Sind/2015, Tribunalul B_____ a respins acțiunea formulată de reclamanta DGRFP B_____, cu sediul în B_____, ________________________.7, împotriva pârâtei M_____ GH. M____ (N.TITA), cu domiciliul în V_____ de Sus, nr. 260, jud. B_____, având ca obiect angajarea răspunderii materiale.

A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta M_____ GH. M____, cu domiciliul în V_____ de Sus, nr. 260, jud. B_____, împotriva chemaților în garanție C____ L____ ȘI C____ C______-G_______, ambii cu domiciliul în F______, ____________________, _____________, jud. B_____.

A obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

A reținut judecătorul sindic că potrivit înscrisurilor din dosarul de faliment pârâta a avut calitatea de administrator al debitoarei falite.

Actul de cesiune despere care se face vorbire în cererea de chemare în garanție nu a fost menționat in registrul comerțului, însă în raporturile dintre semnatari acesta produce efecte, aceștia neputând să susțină că nu au cunoștință de el.

S-a reținut că bilanțul contabil atașat acțiunii pentru atragerea răspunderii era semnat de numitul C____ L____ în calitatea de administrator.

Rezultă că acesta a gestionat activitatea societății și a exercitat funcția de administrator și nu pârâta M_____ GH M____.

Din cuprinsul înscrisurilor atașate cererii de creanță rezultă că societatea a acumulat datorii după încheierea actului de cesiune părți social, astfel că pentru ____________________________ de insolvență nu poate fi făcută răspunzătoare pârâta M_____ M____.

Pentru a putea reține fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. a din lege și în forma invocată de către reclamantă trebuia să se dovedească în sarcina pârâtei o faptă comisivă intenționată constând în utilizarea bunurilor sau creditelor societății, fie de către asociați, fie de către alte persoane juridice, or in cauză nu s-a dovedit că societatea a încasat acești bani și că i-a folosit în propriul au folos sau al altei persoane juridice.

Neținerea contabilității, ținerea unei contabilități fictive sau dispariția unor documente contabile nu sunt activități direct producătoare de prejudicii însă pot ocaziona starea de insolvabilitate dacă sunt asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești sau dacă sunt puse în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și care nu au fost achitate.

Or, în cauză nu pârâta se făcea vinovată de neținerea contabilității societății și de nepredarea actelor contabile.

Conform art.138 din Legea nr.85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

- au ascuns sau au deturnat o parte din activul persoanei juridice;

- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În cauză nu a fost dovedită niciuna dintre condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, considerente față de care se va dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Totodată, față de soluția de respingere a acțiunii principale, având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții, in baza art. 60 din Cod procedură civilă se va dispune respingerea cererii de chemare în garanție formulată de acesta împotriva chemaților în garanție C____ L____ și C____ C______-G_______.

Se vor observa prevederile art. 274 Cod procedură civilă privitoarea la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi obligată reclamanta să-i achite pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta AJFP B_____ aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în atragerea răspunderii și a cererii de chemare în garanție.

În expunerea motivelor de apel se arată că actul de cesiune încheiat între pârâta M_____ M____ și chematul în garanție C____ L____ nu a fost înregistrat în registrul comerțului însă își produce efecte între părți, față de art.50 din Legea 31/1990, sentința fiind nelegală din această perspectivă. În ceea ce privește condițiile atragerii răspunderii, față de art.138 lit.d din Legea 85/2006 se arată că atâta timp cât starea de insolvență a fost constată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, iar în speță s-a probat săvârșirea art.138 lit.d este sarcina pârâtei să demonstreze că a fost un bun administrator și a ținut evidența contabilă potrivit legii.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâtă, care în parte îmbracă forma unui apel provocat, exercitat în condițiile art. 473 NCPC, în ceea ce privește motivele potrivit cu care întrucât actul nu a fost înregistrat la registrul comerțului, acesta produce efecte față de semnatarii săi, astfel că actele de comerț săvârșite de către chemații în garanție C____ cu nerespectarea obligațiilor fiscale conduc la atragerea răspunderii față de aceștia. Se mai arată că nu sunt aplicabile în speță, art.50 din Legea 31/1990 întrucât există probe potrivit cărora intimata pârâtă M_____ M____ cunoștea faptul că societatea este administrată de C____ L____, el fiind cel care a semnat bilanțul contabil al firmei.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 466 și art.475 alin.3 NCPC se constată următoarele:

Prin contractul de cesiune la actul constitutiv al societății autentificat cu Încheierea de autentificare nr.1952 din 21.09.1999, intimata M_____ Ghe. M____ a cesionat părțile sociale deținute la ___________________. cesionarilor C____ L____ și C____ C______ G_______. Acest act adițional nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului și nu s-a hotărât revocarea acesteia din funcția de administrator.

Prin contractul de cesiune și actul adițional la actul constitutiv al societății, odată cu cesiunea părților sociale intimata nu a predat cesionarilor întreg activul și pasivul societății, toate documentele și evidența contabilă a societății. Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a reținut că intimata M_____ Ghe. M____ nu este responsabila pentru integralitatea și integritatea patrimoniului societății, atâta timp cât acest patrimoniu nu a fost preluat la data cesiunii părților sociale de către noii cesionari și administratori.

Argumentul adus de intimată în apărare este cedarea părților sociale ale societății către chemații în garanție, care ar fi preluat tot patrimoniul societății. Dar, pe lângă faptul reținut de prima instanță, că actul de cesiune nu a fost înscris în registrul comerțului este de remarcat că apelanta pârâtă nu a făcut dovada predării patrimoniului societății către cesionari, printr-un proces verbal de predare-primire sau în orice alt mod, iar această operațiune nu poate fi presupusă. Textul de la art.50 din Legea 31/1990 urmează a fi interpretat în sensul că actele și operațiunile pentru care nu s-a făcut publicitatea prevăzută de lege nu pot fi opuse terților, afară dacă se dovedește că societatea a comunicat aceste acte terților, ori terții au luat la cunoștință despre acestea în alte împrejurări. Actul adițional nu a fost comunicat reclamantei creditoare AJFP BRASOV iar semnarea bilanțului contabil de către C____ L____ nu constituie o împrejurare din care AJFP să ia la cunoștință de cesiunea operată ori de revocare a pârâtei din calitatea de administrator, atât timp cât în înțelesul art.138 din Legea 85/2006 răspunderea poate fi antrenată atât în privința administratorilor de fapt cât și în privința administratorilor de drept.

Altfel spus, fostul administrator al debitoarei a cedat părțile sale sociale fără însă a proceda la descărcarea de gestiune potrivit art.196/1 raportat la art.194 alin.1 lit.b din Legea 31/1990, operațiune ce are la bază decizia asociatului unic în temeiul actelor contabile și situațiile financiare actualizate și publicate conform Legii 82/1991. Încetarea mandatului de administrator nu a fost notificată terților și nici predarea gestiunii nu a avut loc potrivit art.3 lit.c din Ordinul nr.1753/2004 dat în aplicarea Legii 82/1991 și a prevederilor art.73 și art.194 lit b din legea 31/1990. Prin urmare, răspunderea administratorului cu privire la gestionarea activității și existența bunurilor în patrimoniul debitoarei subzistă până în momentul descărcării de gestiune realizate în condițiile legii.

Intimata - pârâtă și chemații în garanție nu au prezentat actele contabile și nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar activele societății reprezentând imobilizările corporale, stocul de marfă și disponibilitățile bănești, astfel încât au săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 privind neținerea unei contabilități în conformitate cu legea și care a condus la deturnarea unei părți din activul societății. Concluziile lichidatorului judiciar cuprinse în raportul întocmit puteau fi combătute de intimata-pârâtă și chemații în garanție prin prezentarea actelor contabile și a bunurilor societății, însă aceștia nu au depus dovezile necesare nici în apel.

Prejudiciul generat de faptele prevăzute în sarcina intimatei - pârâte ale chemaților în garanție se regăsește în patrimoniul creditorilor societății debitoare prin imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din lipsa fondurilor bănești. Legătura de cauzalitate dintre faptele reținute în sarcina acestora și starea de insolvență a societății rezultă din imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei față de lipsa disponibilităților bănești și ale bunurilor societății constând în mijloacele fixe cuprinse în imobilizările corporale și stocul de marfă. Întinderea prejudiciului și antrenarea răspunderii fostului administrator nu poate depăși pasivul societății, însă în raport cu limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilității el urmează să fie cuantificat la valoarea de 36.364 lei.

Vinovăția administratorilor derivă din încălcarea obligațiilor legale privind ținerea contabilității prevăzute de art. 5 din Legea 82/1991 cât și din răspunderea prevăzută de art.73 din Legea 31/1990 privind corecta ținere a registrelor societății. De asemenea, vinovăția administratorilor pentru lipsa bunurilor din patrimoniul societății decurge din încălcarea obligațiilor legale prevăzute de art. 72 din Legea 31/1990 și art.7 din Legea 82/1991.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art.480 alin 2 NCPC se va admite apelul cu consecința obligării pârâtei M_____ M____ să plătească debitoarei ___________________. suma de 36.364 lei, reprezentând pasivul rămas neacoperit; în temeiul art.74 NCPC va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta M_____ M____ împotriva chemaților în garanție C____ L____ și C____ C______ G_______, și va obliga pe chemații în garanție C____ L____ și C____ C______ G_______ să plătească pârâtei M_____ M____, suma de 36.364 lei, parte a pasivului debitoarei _________________, rămas neacoperit. Soluția instanței de fond urmează să fie schimbată și în ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea reclamantei apelante principale de a plăti pârâtei M_____ M____ suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, față de art. 453 alin.1 NCPC, consecință a admiterii acțiunii principale, în sensul înlăturării acestei dispoziții. În temeiul art.453 alin.1 NCPC va respinge cererea de obligare apelantei AJFP B_____ la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial formulat de către pârâta intimată M_____ M____, consecință a admiterii apelului formulat de apelanta AJFP B_____ în contradictoriu cu aceasta.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Admite apelul declarat de reclamanta DGRFP BRASOV împotriva sentinței civile nr.655/s/15.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ - secția a II-a civilă, de contencios ad-tiv și fiscal în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă în tot, în sensul că:

Admite acțiunea în atragerea răspunderii formulată de reclamanta DGRFP BRASOV în contradictoriu cu pârâta M_____ M____, și-n consecință:

Obligă pe pârâta M_____ M____ să plătească debitoarei _______________ suma de 36.364 lei, reprezentând pasivul rămas neacoperit.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta M_____ M____ împotriva chemaților în garanție C____ L____ și C____ C______ G_______, și-n consecință:

Obligă pe chemații în garanție C____ L____ și C____ C______ G_______ să plătească pârâtei M_____ M____, suma de 36.364 lei, parte a pasivului debitoarei ___________________., rămas neacoperit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ L______ C______ V___

GREFIER,

C_______ N____

Red.C.V. /12.11.2015

Dact.C.N./16.11.2015

- 6 exemplare -

Jud. sindic – S. C___