TRIBUNALUL C________
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
Judecător sindic I____ C_____
Grefier M_______ B________
S-a luat în examinare cererea în antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin A.J.F.P. C________, cu sediul în C________, ___________ nr.1 în contradictoriu cu pârâții I_____ A______ L____ și I_____ L_____ Ș_____, domiciliați în C________, ____________________, ____________________________________> Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când judecătorul sindic având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.02.2014 și 17.02.2014, dată la care s-a pronunțat următoarea hotărâre:
JUDECĂTORUL SINDIC:
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Fianațelor Publice C________ în calitate de creditoarea a debitoarei ______________ a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâților I_____ A______ L____ și I_____ L_____ Ș_____ în vederea acoperirii unui pasiv societar în cuantum total de xxxxx lei în condițiile art. 138 litera c din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși societatea a acumulat datorii tot mai mari, aceasta și-a continuat activitatea în condițiile în care aceste pierderi erau greu de acoperit, iar administratorul a dat dovadă de un management defectuos, dispunând continuarea unei activități nerentabile determinând astfel insolvența. Ori, din punct de vedere al reclamantei, toate acestea nu pot fi decât consecința unui management defectuos a administratorului statutar, care nu a luat la timp măsuri de restrângere a activității dispunând continuarea unei activități neprofitabile, ceea ce a condus acumularea de datorii față de bugetul de stat consolidat.
Fapta prevăzută la art. 138 litera c din legea nr. 85/2006 constă în aceea că membrii organelor de conducere dispun continuarea activității debitorului persoană juridică în situația în care insolvența acesteia era vădit prezumată, în sensul că debitoarea nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 zile , ori cererea este făcută abia în anul 2013.
Apreciind că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, s-a solicitat admiterea cererii.
Pârâții I_____ A______ L____ și I_____ L_____ Ș_____ au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea cererii de antrenare formulată de reclamantă.
Astfel, raportat la susținerile creditoarei, s-a considerat că, în speță, nu se verifică întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii personale în condițiile art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006.
În acord cu regulile generale de dovadă, proba întrunirii cumulative a condițiilor cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale revine și în această situație tot reclamantului.
În referire la fapta ilicită, pentru antrenarea răspunderii, este necesar a se proba că acțiunea sau inacțiunea persoanei chemate a răspunde se încadrează într-una din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 literele a – g. De asemenea, existența raportului de cauzalitate între culpa membrilor organelor de conducere constând în greșeli de gestiune, starea de încetare de plăți și lipsa unei părți din activ trebuie dovedită în fața instanței. Mai mult, este necesar să se facă dovada certă a raportului de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, iar nu a unei simple împrejurări care a favorizat starea de insolvență.
Simplele aprecieri nu sunt suficiente pentru a se putea antrena răspunderea reglementată de art. 138 din lege, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele săvârșite s-a cauzat starea de insolvență.
Prin prezenta cerere, se susține de către pârâți că reclamanta face doar simple afirmații cu caracter generic, fără indicarea în mod concret a elementelor care să conducă la săvârșirea unei asemenea fapte, neprobându-se astfel interesul personal pretins urmărit și nici care ar fi fost activitățile vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar continuate.
Ba mai mult, în raportul lichidatorului judiciar nu se identifică incidența art. 138 din legea în materie, reliefându-se că în raport de activitatea societății și specificului acesteia au fost necesare cheltuieli fixe lunare în cuantum ridicat suportate din fondurile proprii ale pârâților.
În probațiune s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Cererea nu are caracter fondat și urmează a fi respinsă ca atare:
În opinia judecătorului sindic, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei reglementate de art. 138 litera c din legea insolvenței întrucât textul are în vedere o dispoziție de continuare, iar nu de inițiere a oricăror activități a debitorului de natură să conducă în timp și în mod vădit la starea de insolvență a debitorului, cu scopul obținerii unui avantaj personal de către organul statutar. De asemenea, încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea unei situații in care societatea care avea dificultăți financiare a continuat activitatea totuși, în interesul personal al celor care au dispus-o, ceea ce a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.
Prin urmare, interpretarea textului legal relevă că pentru această ipoteză este necesară îndeplinirea a două condiții speciale, respectiv dispoziția de continuare a activității societății chiar și în ipoteza în care aceasta duce la încetarea de plăți și, cea de-a doua condiție respectiv, existența unui interes personal al celui din dispoziția căruia s-a continuat o activitate comercială.
Ori în cauză se constată că nu sunt îndeplinite nici una din condițiile enunțate mai sus, atât timp cât fapta devine culpabilă doar în ipoteza în care aceasta se realizează în interes personal, ceea ce ar presupus obținerea de venituri în favoarea celor doi administratori ai societății, fapt care nu a fost afirmat și nici probat în prezenta acțiune.
Și raportul de cauze converge spre aceeași concluzie și constată că nu au fost identificate cauze care să corespundă vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din legea în materie și nici persoane vinovate de apariția stării de insolvență.
Astfel, în concret, lichidatorul a arătat că desfășurarea activității societății debitoare constând în comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comerț și prin internet a necesitat o promovare mare pe piață, personal existent care să primească comenzile și să distribuie comenzile, generând costuri care au depășit veniturile realizate tocmai datorită numărului mic de comenzi raportat la cheltuielile fixe lunare pe care societatea trebuia să le achite indiferent de volumul veniturilor.
Ba mai mult aceluiași raport, se reține că pârâții în perioada 2010- 2011 au susținut cu averea personală activitatea societății, ca în anul 2011 să procedeze la valorificarea activelor societății pentru a acoperi pierderile.
Așadar, premisele angajării răspunderii civile delictuale o constituie tocmai acest raport coroborat cu alte mijloace de probațiune.
Insa, atât timp cat concluziile acestuia evidențiază cauze obiective de declanșare a insolvenței, fără probarea unei culpe, respectiv a folosului personal „obținut” de către acesta din urma, nu se poate retine cu succes responsabilitatea de regim agravat.
Așadar, creditoarea nu a putut proba fapta personala si culpabila ce a determinat insolvența și implicit prejudicierea creditorilor, conduita paraților administratori, așa cum o concluzionează raportul întemeiat pe disp. art. 59 din lege nefiind rezultatul direct al vreunei greșeli de gestiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin A.J.F.P. C________, cu sediul în C________, ___________ nr.1 în contradictoriu cu pârâții I_____ A______ L____ și I_____ L_____ Ș_____, domiciliați în C________, ____________________, ____________, ______________________> Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.02.2014.
Judecător sindic,Grefier,
I____ C_____ M_______ B________
Tehnred.jud.I.C.06.03.
ROMÂNIA
Tribunalul C________
Secția a II – a Civilă
__________________ nr. 31
Dosar XXXXXXXXXXXXXXXX
COMUNICARE
Sentința civilă nr.536,
emisă la: ziua 17 luna 02, anul 2014
Către,
[2)]..................................................................................................................
(lista anexă)
Se comunică, alăturat, copia sentinței civile nr.536 din 17.02.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, de Tribunalul C________, Secția a II – a Civilă, privind debitorul ___________________> – cu sediul în C________, _________________________), nr. 177, județ C________, CUI xxxxxxxx, înregistrat în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C________ sub nr. JXXXXXXXXXXXX.
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
LISTĂ ANEXĂ:
Reclamant
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin A.J.F.P. C________, cu sediul în C________, ___________ nr.1
Pârâți
I_____ A______ L____ și I_____ L_____ Ș_____, domiciliați în C________, ____________________, ____________, ______________________>
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025