Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA I CIVILA

DECIZIE CIVILĂ Nr. 581/2015

Ședința publică de la 01 Octombrie 2015

PREȘEDINTE V_______ M_____

Judecător S______ M_____ B____

Grefier L_______ P_______

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul C_______ V_______ , CNP xxxxxxxxxxxxx , cu domiciliul în _______________________ , ____________________ , județul V______ , împotriva sentinței civile nr. 196 din 20.01.2015 , pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul personal și asistat de av. P_________ R_____ și av. S_____ M____ pentru intimatul C________ L____ al comunei Măicănești .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care ;

Av. P_________ R_____ pentru apelant având cuvântul , arată că în cursul judecății pe fond au fost invocate mai multe excepții care au fost respinse , însă instanța a respins și acțiunea formulată . Precizează că din momentul încheierii contractului de folosință gratuită și până în prezent , partea adversă a dat dovada de rea credință. Conform OUG nr. 168/2001 , contractul a fost încheiat pe o durată de 5 ani , ,însă nu au fost specificate condițiile care trebuie îndeplinite de persoana care dorește dobândirea imobilului . Contractul și-a produs efectele în baza Hotărârii de Guvern , iar apelantul a aflat că pârâtul intenționează să vândă spațiul la licitație publică , fără însă ca el să fie notificat cu privire la organizarea licitației . Mai mult , pârâtul nu a specificat în publicația de vânzare la licitație că imobilul a suferit modernizări , astfel încât licitatorii sunt induși în eroare cu privire la valoarea imobilului . Face precizarea că noțiunea de întreținere corespunzătoare a imobilului , înseamnă a se păstra imobilul în stadiul în care a fost preluat dar imobilul era într-o stare avansată de degradare în momentul încheierii contractului de folosință , astfel încât apelantul a fost nevoit să efectueze lucrări de întreținere și mai ales îmbunătățiri . În prezent ,apelantul are în posesie imobilul .

Față de aceste motive pune concluzii de admiterea apelului , schimbarea în parte a sentinței , în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 53 000 lei reprezentând despăgubiri civile , cu cheltuieli de judecată.

Av. S_____ M____ pentru intimat având cuvântul , reiterează pe scurt excepțiile invocate și la instanța de fond și anume , inadmisibilitatea acțiunii , atâta vreme cât temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă un act normativ abrogat din anul 201ă și anume OUG 168/2001 , precum și excepția prescripției dreptului la acțiune . Precizează că potrivit disp. art. 479 NCPC , aceste excepții pot fi invocate și din oficiu , însă înțelege să le reitereze pe cele invocate la instanța de fond , întrucât sunt excepții de ordine publică.

Precizează că în anul 2002 a fost încheiat contratul între părți și acesta a expirat în anul 2007 de drept , iar de la data încetării contractului a început să curgă termenul de prescripție pentru toate cererile de izvorăsc din respectivul contract . Apreciază că toate lucrările de reparații cădeau în sarcina apelantului , iar despre îmbunătățiri la imobil nu se poate vorbi , întrucât nu s-a solicitat acordul Primăriei în vederea efectuării cestora . Mai arată că apelantul nu a respectat nici un punct din planul de afaceri și imobilele au fost concesionate .

Solicită respingerea apelului cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Av. P_________ R_____ având cuvântul în replică , artă că apelantul posedă în continuare imobilele – grajduri în care deține păsări .termenul de prescripție nu s-a împlinit , deoarece acesta încă are posesia imobilului , Mai arată că în contractul încheiat între părți nu există nici o clauză în sensul aprobării de către proprietar în vederea efectuării îmbunătățirilor .

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la nr. XXXXXXXXXXXXXX reclamantul C_______ V_______, în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ al ____________________________ să se perfecteze contractul de vânzare – cumpărare pentru imobilul compus din adăpost taurine (capacitate 110 locuri – poziția 11 din lista centralizatoare) și padoc lateral în suprafață de 600 mp - acces la platforma comună de gunoi în vederea utilizării acesteia și _________________ ______________ subsidiar, obligarea pârâtului să îi restituie valoarea investiției de 52.000 lei realizate de el la imobilul în litigiu.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul nr. 1634/14.05.2002 i s-a atribuit în folosință gratuită, conform OUG nr. 168/2001, imobilul în litigiu, termenul de atribuire fiind de 5 ani, cu posibilitatea ca la încheierea acestei perioade să poată cumpăra spațiul utilizat la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestuia la momentul atribuirii, că el a respectat toate clauzele contractuale, în sensul că a folosit spațiul conform destinației sale, l-a conservat și i-a adus numeroase îmbunătățiri (expres menționate), că la sfârșitul perioadei de folosință gratuită s-a adresat pârâtului în vederea cumpărării spațiului, dar nu a primit nici un răspuns la cererea formulată, cu toate acestea permițându-i-se în mod tacit să folosească spațiul în continuare ca și în perioada contractului și că a stăpânit în mod netulburat imobilul până în anul 2013, însă a aflat că pârâtul intenționează să vândă spațiul la licitație publică, fără însă ca el să fie notificat cu privire la organizarea licitației. A mai precizat reclamantul că pârâtul nu a specificat în publicația de vânzare la licitație că imobilul a suferit modernizări, astfel încât licitatorii sunt induși în eroare cu privire la valoarea imobilului și la sarcinile acestuia, că el este constructor de bună credință și că valoarea modernizărilor nu a fost stabilită.

Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe depozițiile art. 6 și 7 din OUG nr. 168/2001 și art. 3 și 2 din contract.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei + 50 lei + 50 lei + 500 lei.

La datele de 10.03.2014 și 28.05.2014 pârâtul a depus întâmpinări, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiuni și, pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiate.

În motivarea celei de-a doua întâmpinări pârâtul a arătat că cererea este inadmisibilă sub aspectul ambelor capete de cerere, având în vedere că prin dec. civ. nr. 984/2010 Curtea Constituțională a declarat că dispozițiile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001 sunt neconstituționale, că termenul de prescripție este de 3 ani, care în cauză a început să curgă de la data de 15.05.2007, iar în situația în care se va aprecia că cererea formulată de reclamant la data de 29.06.2009 a întrerupt cursul prescripției, de la acea dată a început să curgă un nou termen de 3 ani care s-a împlinit la data de 28.06.2012, că în cauză este vorba despre un contract de locațiune sau de comodat, astfel încât reclamantul nu poate solicita contravaloarea îmbunătățirilor decât dacă ele au fost efectuate cu acordul proprietarului și că reclamantul nu a fost de bună credință întrucât acesta nu a respectat planul de afaceri pentru creșterea și valorificarea animalelor în perioada derulării contractului și a folosit spațiul în scopuri contrar dispozițiilor obligatorii din contractul încheiat.

Pârâtul și-a întemeiat în drept întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ., dec. nr. 984/2010 a Curții Constituționale, legea nr. 335/2004, art. 2500 și urm. C.civ., art. 1777 – 1823 C.civ. și art. 2146 – 2157 C.civ.

Prin sentința civilă nr. 196 din 20 ianuarie 2015 Judecătoria Focșani a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin contractul de atribuire în folosință gratuită menționat, care a fost încheiat în temeiul OUG nr. 168/2001, reclamantul, în calitate de beneficiar, s-a obligat, printre altele, să desfășoare în spațiul atribuit activitatea de creștere a animalelor cel puțin la nivelul planului de afaceri întocmit și să efectueze lucrările necesare pentru întreținerea corespunzătoare a spațiului atribuit. Referitor la durata contractului, prin art. III din actul menționat s-a precizat că termenul de atribuire este de 5 ani, cu începere de la data de 14.05.2002, până la data de 14.05.2007, cu posibilitatea ca la încheierea acestei perioade beneficiarul contractului de atribuire să poată cumpăra spațiul utilizat la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii, potrivit art. 7 din OUG nr. 168/2001.

Din interogatoriile administrate în cauză și din depozițiile martorilor audiați a reieșit că în perioada 2002 – 2007, cât a fost contractul în vigoare, reclamantul a folosit spațiul care i-a fost atribuit de către pârât în sensul precizat fără vreo stânjenire din partea acestuia, sens în care reclamantul a făcut și o ________ îmbunătățiri la acest spațiu, imediat după ce l-a dobândit în folosință, întrucât la momentul încheierii contratului grajdul se afla într-o stare de deteriorare de 70 – 75%, astfel încât reclamantul să poată crește acolo animale (așa cum reiese din depozițiile martorilor M_____ I____ și D___ M_______ – filele 93 și 94 din dosar). Prin depozițiile celor doi martori ai reclamantului acesta a probat efectuarea îmbunătățirilor la spațiul primit în folosință gratuită de la pârât, îmbunătățiri care au fost, de asemenea, identificate și de către d-na expert evaluator H______ V_______ în raportul de expertiză întocmit în cauză și evaluate ca atare. Astfel, ambii martori au arătat că reclamantul a forat un puț pe care l-a dotat cu hidrofor, a racordat imobilele la curent electric, a reparat pereții imobilului, a împrejmuit imobilul cu un gard nou, a reconsolidat tavanul imobilului (sens în care martorul M_____ I____ a precizat că s-au folosit peste 1000 de scânduri, căci el l-a ajutat pe reclamant la căratul acestora) și a reparat acoperișul, a construit două sobe pentru a le asigura condiții îngrijitorilor de animale care stăteau acolo și a acoperit grajdul de afară. Aceste îmbunătățiri au fost evaluate de d-na expert H______ V_______ prin raportul de expertiză întocmit în cauză la suma de 53.000 lei.

Deși pârâtul a încercat să inducă ideea că reclamantul nu a folosit spațiul dobândit în concesiune potrivit destinației sale, respectiv pentru creșterea animalelor, din probele administrate în cauză a reieșit că au fost respectate obligațiile contractuale în acest sens asumate de reclamant. Astfel, martorul M_____ I____ (fila 93 din dosar) a declarat că în grajd reclamantul a crescut și crește animale, iar martorul pârâtului, A_____ M_____ (fila 92 din dosar), a precizat și acesta că știe că reclamantul a crescut animale în grajdul folosit de el, dar nu poate preciza dacă și în prezent mai crește animale acolo, referirea acestui din urmă martor la împrejurarea că reclamantul are serviciu nefiind relevantă în cauză, în condițiile în care tot el a precizat că și el deține în concesiune un grajd, alăturat reclamantului, din anul 2004, și atunci când a intrat el în posesia grajdului nu exista vreo condiție negativă de a nu desfășura vreo altă activitate în afară de creșterea animalelor și crede că și reclamantul a avut aceleași condiții la dobândirea grajdului ca și el.

Faptul că reclamantul se ocupă efectiv și de creșterea animalelor reiese cu certitudine și din înscrisurile depuse de acesta la dosar, respectiv atestatul de crescător de animale, caietul fermierului, pașapoartele animalelor, chitanțele pentru vaccinarea animalelor, certificatele veterinare de sănătate, formularele completate privind mișcarea animalelor, formularele de identificare a bovinelor, raportul de clasificare carcase bovine și tabelul privind vaccinarea animalelor (filele 66 – 284 din dosar).

Deși prin cererea formulată, așa cum a fosta aceasta precizată, reclamantul a făcut referire la faptul că, după expirarea duratei contractului, i-a adresat pârâtului o cerere pentru a cumpăra imobilul la valoarea de 10% (conform art. 7 din OUG nr. 168/2001), reclamantul nu a depus la dosar dovada în acest sens. Cu toate acestea, prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat pârâtului (fila 91 din dosar), acesta a recunoscut acest aspect, precum și împrejurarea că a refuzat să îi vândă imobilul reclamantului, întrucât cererea acestuia era tardivă, aspect invocat, de altfel, și prin înscrisul depus de pârât la dosar intitulat note de ședință.

În prezent, reclamantul mai este încă în posesia imobilului care a format obiectivul contractului de atribuire în folosință gratuită nr. 1634/14.05.2002 – aspect recunoscut de ambele părți – deși acest contract a expirat, așa cum s-a arătat, din mai 2007, în condițiile în care până în prezent pârâtul nu i-a solicitat reclamantului, în mod oficial, să elibereze imobilul.

În legătură cu primul capăt de cerere respectiv perfectarea contractului de vânzare cumpărare instanța a reținut că în prezent nu mai există temei legal pentru admiterea lui întrucât prin decizia 984/2010 a Curții Constituționale s-a declarat neconstituțional art. 7 al.1 din OUG 168/2001 care prevedea posibilitatea acestei vânzări, această ordonanță fiind abrogată prin Legea 281/2010.

Cu privire la capătul de cerere formulat în subsidiar respectiv la obligarea pârâtului la plata investiției de 5.200 lei instanța a reținut următoarele:

Dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris întrucât el nu a părăsit imobilul încât termenul de prescripție nu a început să curgă față de dispozițiile art. 25 24 al.1 cod civil.

Cât privește contravaloarea îmbunătățirilor s-a reținut că ele au fost efectuate de reclamant, că valoarea lor este de 53.000 lei, că realizarea lor de către reclamant i-a fost impusă prin contract (pct. IV lit.b).

S-a mai reținut că lucrările efectuate erau lucrări necesare pentru întreținerea corespunzătoare a spațiului având în vedere că toate lucrările efectuate de reclamant la imobil au fost destinate folosirii în mod corespunzător a imobilului, potrivit destinației date prin contractul încheiat între părți, respectiv creșterii vitelor. În aceste condiții, apreciind că reclamantul avea nu numai dreptul, ci și obligația contractuală de a efectua aceste lucrări, instanța constată însă că reclamantul nu are dreptul la restituirea acestora din partea proprietarului imobilului, respectiv din partea pârâtului, în condițiile în care în speță nu este vorba despre o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului, dată fiind împrejurarea că lucrările au fost efectuate de reclamant în vederea utilizării spațiului conform destinației sale contractuale, respectiv pentru creșterea animalelor, lucru pe care reclamantul l-a și făcut, cu titlu gratuit, timp de 5 ani (în baza prevederilor contractuale), respectiv până în anul 2007 și ulterior (cu acordul tacit al pârâtului), până în prezent.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C_______ V_______ criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Greșit prima instanță a apreciat că lucrările efectuate de reclamant erau lucrări necesare în vederea utilizării spațiului întrucât în realitate aceste lucrări depășesc cu mult lucrările uzuale de întreținere pe care le-ar fi făcut în calitate de simplu chiriaș sau de simplu concesionar.

Din toate probele administrate rezultă că spațiul era într-o stare avansată de degradare fiind necesare lucrări de consolidare și refacere.

Lucrările efectuate de apelant au fost efectuate nu numai în considerarea clauzelor contractuale dar și în considerarea posibilității ca după concesionarea de 5 ani pârâtul să-i vândă imobilul la un preț de 10% din valoarea inițială a imobilului.

A mai arătat apelantul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1345 cod civil privind îmbogățirea fără justă cauză deoarece C________ local s-a îmbogățit în mod nejustificat.

În temeiul art. 461 N Cod procedură civilă a înțeles să formuleze apel împotriva dispozitivului sentinței dar și a considerentelor sentinței.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în parte și a fi obligat pârâtul la plata despăgubirilor civile conform raportului de expertiză.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat că reparațiile conform contractului cădeau în sarcina reclamantului, că ele au fost făcute fără acordul intimatei, cererea formulată de reclamant pentru perfectare este tardivă întrucât aceasta trebuia făcută în 2007 când a expirat termenul de concesiune, că intimata nu avea obligația să-l anunțe de organizarea licitației, că reclamantul nu a respectat planul de afaceri pe perioada derulării contractului, de această respectare fiind condiționată cumpărarea spațiului.

A mai arătat că dreptul de a cere despăgubiri s-a prescris și că acesta nu poate invoca îmbogățirea fără justă cauză întrucât între părți a existat un contract de concesiune și multe din îmbunătățiri cădeau în sarcina sa.

Apelul este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința apelată, criticile aduse acesteia prin motivele de apel precum și normele juridice aplicabile în speță tribunalul reține că în ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar de reclamant, respectiv cel prin care solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirilor este întemeiat pentru următoarele motive:

Prima instanță a reținut corect că între părți s-a încheiat în 2002 un contract de atribuire în folosință gratuită a unor construcții zootehnice dezafectate, contract încheiat în temeiul OUG 168/2001, durata concesiunii fiind pe 5 ani cu începere de la 14.05.2002 până la 14.05.2007, că în temeiul art. 7 din contract potrivit acestei ordonanțe reclamantul putea cumpăra spațiul la un preț de 10% din valoarea construcțiilor la momentul atribuirii.

Corect au fost apreciate probele administrate (probe testimoniale) din care rezultă că la momentul încheierii contractului grajdul se afla într-o stare de deteriorare de 70-75%, că reclamantul pentru a folosi grajdul pentru creșterea animalelor a făcut o ________ îmbunătățiri evaluate prin raportul de expertiză de exp. H______ V_______ la 52.000 lei.

Tot din probele administrate rezultă că reclamantul apelant a folosit spațiul conform destinației respectiv pentru creșterea animalelor situație ce rezultă și din înscrisurile existente la dosar cum corect a reținut prima instanță.

Corect a reținut instanța pe baza probatoriilor administrate că reclamantul apelant a făcut următoarele îmbunătățiri la grajdul concesionat: forare puț și dotarea acestuia cu hidrofor alimentare cu apă, racordarea imobilelor la curent electric, repararea pereților imobilului, împrejmuirea imobilul cu gard nou, reconsolidarea tavanul imobilului, repararea acoperișului, construirea a două sobe pentru a le asigura condiții îngrijitorilor de animale care stăteau acolo și acoperirea grajdul de afară. Pe de altă parte, tot din probele administrate a reieșit că și în prezent reclamantul mai are în posesie imobilul în litigiu, cu acordul mai mult sau mai puțin tacit al pârâtului care, fără a emite vreun act care să consfințească dreptul reclamantul de a folosi imobilul, nici nu a acționat în vreun fel în vederea evacuării reclamantului din acesta.

Tribunalul reține că prima instanță a reținut greșit însă că toate aceste lucrări reprezintă doar lucrări necesare efectuate în vederea utilizării spațiului conform destinației sale și că reclamantul nu are dreptul la restituirea acestora în condițiile în care nu este vorba de o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului.

Este adevărat că în contractul încheiat de părți se prevede la pct. IV lit. b printre obligațiile reclamantului-beneficiar efectuarea de ,,lucrări necesare” pentru întreținerea corespunzătoare a spațiului atribuit.

Deci contractul se referă la lucrări de întreținere a spațiului, lucrări necesare care trebuiesc făcute neapărat pentru însăși conservarea bunului.

Posesorul fie de bună sau rea credință are dreptul să ceară de la proprietar restituirea lor integrală deoarece aceasta din urmă ar fi trebuit să le facă dacă ar fi fost în posesia lucrului pentru că numai în acest fel ar fi putut să îl conserve, aceasta fiind practica judiciară constată.

Clauza contractuală în speță nu este foarte clară se referă la obligația reclamantului de a efectua lucrările necesare dar nu se precizează cine suportă cheltuielile la finalul contractului dar se are în vedere posibilitatea cumpărării construcției de către reclamant la finalul contractului de concesiune la un preț avantajos pentru aceasta situație în care reclamantul devenind proprietar aceste cheltuieli îi profită și nu ar avea interesul să le solicite.

Dar indiferent ce interpretare s-ar da acestei clauze contractuale referitoare la suportarea lucrărilor necesare aspectul nu are relevanță în cauză căci având în vedere lucrările efectiv făcute de apelant spre exemplu: forarea unui puț dotat cu hidrofor, racordarea imobilului cu curent electric, construirea a două sobe reconsolidarea tavanului etc se constată că aceste lucrări depășesc noțiunea de lucrări necesare de întreținere, făcute pentru folosirea spațiului conform destinației (creșterea animalelor) și se încadrează în noțiunea de cheltuieli utile.

Potrivit practicii și doctrinei judiciare cheltuielile utile sunt definite cu acele lucrări care deși nu sunt necesare, sunt folosite strict în scopul în care au fost edificate și care fără să fi fost necesare aduc totuși un folos și sporesc valoarea bunului.

Proprietarul este obligat să restituie atât posesorului de bună sau rea credință aceste cheltuieli în măsura în care ele au creat un spor de valoare a lucrului considerat la momentul restituirii acestuia de către posesor.

Potrivit practicii și doctrinei juridice numai cheltuielile voluptorii, cheltuielile care sunt realizate pentru satisfacerea plăcerii personale a posesorului nu dau dreptul la restituirea lor.

În speță, lucrările făcute de reclamant sunt lucrări (cheltuieli) utile pentru desfășurarea activității de creștere a animalelor, ele au sporit valoarea construcțiilor care din depozițiile martorilor erau deteriorate în proporție de 70-75%.

Neacordarea contravalorii acestor lucrări apelantului este de natură să îl prejudicieze fără nici un temei (atât timp cât nu mai este posibilă perfectarea vânzării spațiului) și să prezinte o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului C________ L____ al comunei Măicănești care la vânzarea la licitație a spațiului ar beneficia de sporul de valoare adus construcției de către reclamantul pârât.

Pentru considerentele expuse tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamantului apelant de obligare a pârâtei la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de el.

Susținerile făcute de intimată prin întâmpinare referitoare la capătul de cerere privind perfectarea vânzării nu vor fi analizate de tribunal întrucât acest capăt de cerere nu a fost admis de prima instanță și nici nu s-a făcut apel de reclamant pentru acest aspect.

Situația este identică în ce privește prescripția dreptului la acțiune care a fost respinsă de prima instanță iar pârâta intimată nu a formulat apel sub acest aspect.

Celelalte aspecte arătate prin întâmpinare care țin de fondul cauzei, au fost înlăturate de tribunal, implicit prin motivarea soluției de admiterea apelului.

Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul art. 480 cod procedură civilă va admite apelul va schimba în parte sentința va admite acțiunea și va obliga pârâtul C________ local al comunei Măicănești la 53.000 lei despăgubiri civile către reclamantul apelant.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la prescripția dreptului la acțiune.

Având în vedere admiterea acestui capăt de cerere în temeiul art. 453 N Cod procedură civilă pârâtul va plăti reclamantului cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond cu judecarea capătului de cerere reprezentând pretențiile.

Intimatul pârât va fi obligat către apelantul reclamant în baza aceluiași text de lege la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelant în apel reprezentând 1973 taxa de timbru și 350 lei onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamantul C_______ V_______ , CNP xxxxxxxxxxxxx , cu domiciliul în _______________________ , ____________________ , județul V______ , împotriva sentinței civile nr. 196 din 20.01.2015 , pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte sentința în sensul că :

Admite acțiunea

Obligă pârâtul C________ . L____ Măicănești să plătească reclamantului suma de xxxxx lei reprezentând despăgubiri civile .

Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune având ca obiect pretenții .

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2665 lei cheltuieli de judecată pentru fond.

Obligă intimatul să plătească apelantului suma de 1423 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2015

Președinte, V_______ M_____		Judecător, S______ M_____ B____
	Grefier, L_______ P_______

Red:V.M.

26.10.2015

Tehnored.N.S._27.10.2015

Jud. Fond: P______ A______

Ex 4.